sâmbătă, 20 iulie 2013

Monstruoasa coaliție : Pacepa și Tismăneanu despre nazism și comunism

I lived under both the Third Reich and the Soviet Empire, and I know that any of their normal mortals who dared to draw the slightest parallel between Communism and Nazism ended up in jail – if he or she were lucky. The Nazis indignantly discarded any conjunction with Communism, just as the Communists angrily rejected any comparison with Nazism/Fascism – but not their leaders. On Aug. 23, 1939, when the Soviet foreign minister, Vyacheslav Molotov, and his German equivalent, Joachim von Ribbentrop, met in the Kremlin to sign the infamous Hitler-Stalin Nonaggression Pact, Stalin was euphoric. He told Ribbentrop: “The Soviet government takes this new pact very seriously. I can guarantee, on my word of honor, that the Soviet Union will not betray its partner.” (John Toland, “Adolf Hitler” (New York: Doubleday, 1976), p. 548)
There were many reasons for Stalin’s elation. Both he and Hitler believed in the historical need to expand their territorial empires. Stalin called that need “world proletarian revolution.” Hitler termed it “Lebensraum” (living space). Both based their tyrannies on theft. Hitler stole the wealth of the Jews. Stalin stole the wealth of the church and the bourgeoisie. Both Stalin and Hitler hated religion, and both replaced God with their own cults. Both were also deeply anti-Semitic. Hitler killed over 6 million Jews. During the 1930s alone, Stalin – who came from Georgia, where the Jews had been serfs until 1871 – framed some 7 million Russians (mainly Jews) as spies in the service of American Zionism and had them killed.
“The Devil In History” is not the first book to explore the relations between Fascism and Communism, but it is the first one written by an eminent scholar who has the genes of both movements in his blood. Vladimir Tismaneanu’s parents fought Fascism in the International Brigades during the Spanish Civil War, spent World War II in Moscow as Communist activists, understood the tragedies provoked by Communism and finished their lives deeply disenchanted. Vladimir himself was seduced by Marxism (especially neo-Marxism of the Frankfurt School variety) until he left Romania, at the age of 30, in 1981. He became an anti-Communist professor of Soviet and East European studies when Marxism-Leninism was in full power and rose to head his native Romania’s Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship, which strongly condemned Communism’s atrocious crimes. Vladimir’s first book in English came out in 1988. Its title is telltale – “The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia.” When many Kremlinologists were focusing on Communist elites and their internecine struggles, Tismaneanu documented that it was the Leninist belief system that explained the elites’ behavior. The Communist leaders were thugs, no doubt, but they were ideological thugs. Nicolae Ceausescu, whom I knew very well, was a Communist zealot who truly believed that Communism had history on its side.
“The Devil In History” is as much a book about the past as it is about the future. In November 1989, when the Berlin Wall was torn down, millions shouted “Communism is dead.” Soviet Communism is indeed dead as a form of government. But a new generation of people who know little if anything about life under Communism is trying to give this heresy, now dressed in socialist clothes, a new lease on life in France, Greece, Spain, Portugal, Venezuela, Argentina, Brazil and Ecuador, and few people are paying attention to it. On Feb. 15, 2003, millions of Europeans took to the streets not to celebrate the freedom they enjoy because America protected them from becoming Soviet slaves, but to condemn American imperialism, as described in “Empire” (by Michael Hardt and Antonio Negri, Harvard University Press, 2000), a book co-authored by Antonio Negri, a terrorist undercover as Marxist professor who had served time in jail for his involvement in kidnapping and killing former Italian Prime Minister Aldo Moro. The New York Times called Negri’s modern-day Communist Manifesto “the hot, smart book of the moment.” (David Pryce-Jones, “Evil Empire, The Communist ‘hot, smart book of the moment,’” National Review Online, Sept. 17, 2001)
For 27 years of my other life, in Romania, I was involved in numerous operations aimed at creating various Antonio Negris as Cold War warriors throughout Western Europe and using them to turn that part of the world against the United States. “The Devil In History” is an encyclopedic study of how the Soviet and the post-Soviet disinformation machinery used those Negris to transform Europe’s old hatred for the Nazis into a hatred for America, the new occupation power.
In 1851, when Louis Bonaparte, Napoleon’s wretched nephew, came to power in France, Karl Marx issued his now famous dictum: “History always repeats itself, the first time as tragedy, and the second as farce.” “The Devil In History” documents the leftists’ current efforts to revive the Soviet lies, and it exposes their farcical nature.
“The Devil In History” has not only ideological but also historical significance as well, for it is making its author, Vladimir Tismaneanu, into a conservative American version of Eric Hobsbawn, Britain’s most respected historian.
Hobsbawm, who just died at the venerable age of 95, was an erudite polymath, superb researcher and excellent writer. Unfortunately, he also decided to become a professional Marxist, and Marxists are, by definition, liars. They have to lie, for the reality of all Marxist societies has been devastating, to a mind-boggling degree. Over 115 million people were killed worldwide in an unsuccessful attempt to keep Marxism’s lies alive.
Hobsbawm’s most celebrated quartet of books, “The Age of Revolution” and “The Age of Extremes,” to which he devoted most of his life, are also a lie: They present a history of the Soviet Marxist revolution, evolution and devolution that totally ignores the gulags. They are like a history of Nazism that ignores the Holocaust, or a history of Egypt that disregards the pharaohs and their pyramids. Hobsbawm joined the British Communist Party in 1936, and remained a member even after his lifelong idol, the Soviet Union, collapsed. Hobsbawm never relinquished his Communist Party membership. He explained: “The Party … had the first, or more precisely the only real claim on our lives. … Its demands had absolute priority. … If the Party ordered you to abandon your lover or spouse, you did so.
Vladimir Tismaneanu also joined the Communist Party when he was young – as I did – but he broke with that party when Communism was still in its full glory – as I did – and exposed its evil to the rest of the world – as I also did. For full disclosure, I should state that I greatly admire Tismaneanu and consider him a good friend, although we have never met in person. In my view, he is the best expert on Romanian Communism and one of the world’s top scholars on Eastern Europe. His “Stalinism for All Seasons” is the most comprehensive study of Romanian Communism, and his “Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe” received the Romanian-American Academy of Arts and Sciences prize. For his tireless research activty, Vladimir Tismaneanu became a fellow at the prestigious Institut fur die Wissenschaften von Menschen in Vienna, Austria, and a Public Policy Scholar at the Woodrow Wilson International Center for Scholars.
In spite of the press coverage given to the Cold War’s nuclear competition, we who were at the top of the Soviet bloc intelligence community during those years waged that war to conquer minds – in Europe, in the American left, in the Third World – because we knew we could win no military battles. The Cold War is indeed over, but, unlike other wars, it did not end with the defeated enemy throwing down his weapons. In 2000, some of my former colleagues in the KGB took over the Kremlin and transformed Russia into the first intelligence dictatorship in history. During the Soviet Union, the KGB was a state within the state. Now the KGB is the state. Over 6,000 former KGB officers are running Russia’s federal and local governments. It is like trying to democratize Germany with Gestapo guys at its helm.
Vladimir Tismaneanu is the perfect political analyst for today, for he is an expert on both the legacies of Nazism and Communism. In spite of optimistic diagnoses and rampant wishful thinking, these two pathologies are not dead. Vladimir Tismaneanu’s illuminating book is an antidote against new experiments in utopian radicalism and social engineering.
Lt. Gen Ion Mihai Pacepa is the highest-ranking Soviet bloc intelligence official ever to defect to the West. His new book, “Disinformation,” co-authored with professor Ronald Rychlak, was been just published by WND Books.

Read more at http://www.wnd.com/2013/07/communism-and-nazism-2-monstrous-peas-in-a-pod/#k3SAt15PfX1aXzmC.99 

Ciuma totalitară: Ion Mihai Pacepa despre “Diavolul în istorie”

“Diavolul în istorie: Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX” de profesorul Vladimir Tismăneanu este cea mai importantă carte despre aceste două plăgi bubonice. Superb documentată și elegant scrisă, aduce la lumină nu doar similitudinile ideologice dintre fascism și comunism, dar și metodele asemănătoare de manipulare pe care le foloseau pentru a crea mișcări de masă dedicate unor țeluri apocaliptice.
Am trăit atât sub Al Treilea Reich cât și sub Imperiul Sovietic, și știu că orice muritor de rând care îndrăznea să tragă cea mai mică paralelă între comunism și nazism ajungea în închisoare – dacă era norocos. Naziștii respingeau cu indignare orice legătură cu comunismul, așa cum comuniștii respingeau cu furie orice comparație cu nazismul/fascismul – dar nu și liderii lor. Pe 23 august 1939, când ministrul de externe sovietic, Vyacheslav Molotovm și omologul său german, Joachim von Ribbentrop, s-au întâlnit în Kremlin pentru a semna infamul acord de nonagresiune dintre Stalin și Hitler, Stalin era euforic. I-a spus lui Ribbentrop: “Guvernul sovietic ia acest nou pact foarte în serios. Vă garantez, pe cuvântul meu de onoare, că Uniunea Sovietică nu își va trăda partenerul.” (John Toland, “Adolf Hitler” (New York: Doubleday, 1976), p. 548)
Existau multe motive pentru entuziasmul lui Stalin. Atât el, cât și Hitler, credeau în nevoia istorică de a-și extinde teritorial imperiile. Stalin numea acea nevoie “revoluția proletariatului mondial”. Hitler o numea “Lebensraum” (spațiu vital). Ambii își bazau tiraniile pe furt. Hitler a furat averea evreilor. Stalin a furat averile Bisericii și ale burgheziei. Atât Stalin cât și Lenin urau religia și ambii l-au înlocuit pe Dumnezeu cu propriile culte. Ambii erau, de asemenea, profund antisemiți. Hitler a ucis 6 milioane de evrei. Doar în anii ’30, Stalin – originar din Georgia , unde evreii au fost sclavi până în 1871 – a încadrat în jur de 7 milioane de ruși (majoritatea evrei) ca spioni în serviciul sionismului american și i-a ucis.
“Diavolul în istorie” nu este prima carte ce explorează legăturile dintre fascism și comunism, dar este prima scrisă de un cărturar eminent cu genele ambelor mișcări în sânge. Părinții lui Vladimir Tismăneanu au luptat împotriva fascismului în Brigăzile Internaționale din timpul Războiului Civil Spaniol, au trecut prin Al doilea Război Mondial ca activiști comuniști, au înțeles tragediile provocate de comunism și au murit profund dezvrăjiți. Vladimir însuși a fost sedus de marxism (în special neo-marxismul Școlii de la Frankfurt) până când a părăsit România, la vârsta de 30 de ani, în 1981. A devenit un profesor anti-comunist de studii sovietice și Est europene când marxism-leninismul era la apogeu, și a ajuns la conducerea Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, care a condamnat foarte puternic crimele atroce ale comunismului. Prima carte a lui Vladimir în limba engleză a fost publicată în 1988. Titlul este sugestiv – “The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia” (Mizeria utopiei: Criza ideologiei marxiste în Europa de Est). În timp ce kremlinologii se concentrau pe elitele comuniste și confruntările lor sângeroase, Tismăneanu documenta cum credința în leninism explică acel comportament al elitelor. Liderii comuniști erau asasini, fără îndoială, dar erau asasini ideologici. Nicolae Ceaușescu, pe care l-am cunoscut foarte bine, a fost un fanatic care a crezut cu adevărat că istoria era de partea comunismului.
“Diavolul în istorie” este o carte despre trecut, dar în egală măsură este și despre viitor. În noiembrie 1989, când a fost dărâmat Zidul Berlinului, milioane de oameni au strigat “Comunismul e mort.” Comunismul sovietic a murit, într-adevăr, ca formă de guvernământ. Dar o nouă generație care știe puțin sau nimic despre viața în comunism încearcă să ofere acestei erezii, acum îmbrăcate în haine socialiste, încă o șansă în Franța, Grecia, Spania, Portugalia, Venezuela, Argentina, Brazilia și Ecuador, și puțini dau atenție acestui lucru. Pe 15 februarie 2003, milioane de europeni au ieșit pe străzi nu pentru a sărbători libertatea de care se bucură deoarece America i-a protejat iar statele lor nu au devenit sclavi sovietici, ci pentru a condamna imperialismul american, așa cum este descris în “Empire” (carte lui Michael Hardt și Antonio Negri, Harvard University Press, 2000), o carte ce îl are coautor pe Antonio Negri, un terorist deghizat în profesor marxist care a fost închis pentru implicarea în răpirea și uciderea fostului prim ministru italian, Aldo Moro. New York Times a numit acest Manifest Comunist modern “cartea fierbinte și inteligentă a momentului”. (David Pryce-Jones, “Evil Empire, The Communist ‘hot, smart book of the moment,’” National Review Online, Sept. 17, 2001)
Timp de 27 de ani din fosta mea viață, în România, am fost implicat un numeroase operațiuni ce aveau ca scop crearea de replici ale lui Antonio Negri ca războinici în Războiul Rece, în toată Europa Occidentală, și să îi folosim pentru a întoarce acea parte a lumii împotriva Statelor Unite. “Diavolul în istorie” este un studiu enciclopedic despre cum mașinăria de dezinformare sovietică și post-sovietică s-a folosit de acei Negri pentru a transforma vechea ură a Europei pentru naziști în ură pentru America, noua forță de ocupație. În 1851, când Louis Bonaparte, infamul nepot al lui Napoleon, a ajuns la putere în Franța, Karl Marx a emis faimosul dicton: “Istorie se repetă întotdeauna, prima oară ca tragedie, a doua ca farsă.” “Diavolul în istorie” documentează eforturile contemporane ale stângiștilor de a revitaliza minciunile sovietice, și expune natura lor absurdă.
“Diavolul în istorie” este o carte importantă nu doar din punct de vedere ideologic, dar și istoric, pentru că face din autorul ei, Vladimir Tismăneanu, varianta americană conservatoare a lui Eric Hobsbawn, cel mai respectat istoric al Marii Britanii. Hobsbawn, decedat de curând la venerabila vârstă de 95 de ani, a fost un poet erudit, un cercetător foarte bun și un scriitor excelent. Din păcate, a decis să devină și un marxist profesionist, și marxiștii sunt, prin definiție, mincinoși. Trebuie să mintă pentru că realitatea tuturor societăților lui Marx e devastatoare, într-o măsură uluitoare. Peste 115 milioane de oameni au fost uciși în toată lumea în tentativa nereușită de a ține în viață minciunile marxiste.
Cele mai lăudate cărți ale lui Hobsbawn, “The Age of Revolution” (Secolul revoluției) și “The Age of Extremes” (Secolul extremelor), cărora și-a dedicat cea mai mare parte a vieții, sunt de asemenea minciuni: Prezintă o istorie a revoluției marxiste sovietice, evoluția și degenerarea, care ignoră complet gulagurile. Sunt ca o istorie a Nazismului care ignoră Holocaustul, sau o istorie a Egiptului care nesocotește faraonii și piramidele lor. Hobsbawn a întrat în Partidul Comunist Britanic în 1936 și a rămas membru chiar și după ce idolul lui de o viață, Uniunea Sovietică, s-a prăbușit. Hobsbawm nu a renunțat niciodată la calitatea sa de membru al Partidului Comunist. A explicat: “Partidul … este primul, sau mai exact, este singurul căruia îi aparține viața noastră. …Cerințele lui au prioritate absolută. … Dacă Partidul îți ordona să-ți părăsești iubita sau soția, așa făceai.”
Vladimir Tismăneanu a intrat în Partidul Comunist când era tânăr – cum am făcut și eu – dar s-a despărțit de acel partid când comunismul era încă la apogeu – ca și mine – și a expus răul lumii întregi – cum am făcut și eu. Ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să spun că îl admir foarte mult pe Tismăneanu și îl consider un bun prieten, deși nu ne-am întâlnit niciodată în persoană. În opinia mea, este cel mai bun expert în comunismul românesc și unul dintre erudiții de vârf pe subiectul Europei de Est. Cartea lui “Stalinism for All Seasons” este cel mai cuprinzător studiu al comunismului românesc, iar “Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe” a primit premiulAcademiei româno-americane de arte și științe. Pentru activitatea de cercetare susținută, Vladimir Tismăneanu a devenit fellow la prestigiosulInstitut fur die Wissenschaften von Menschen din Viena, Austria, și Public Policy Scholar la Woodrow Wilson International Center for Scholars.
În ciuda faptului că presa a vorbit despre cursa înarmărilor cu arme nucleare din timpul Războiul Rece, noi, cei din conducerea serviciilor secrete ale blocului sovietic, am dus în toți acei ani un război de cucerire a minților – în Europa, în stânga americană, în Lumea a treia – pentru că știam că nu avem cum să câștigăm bătălii militare. Războiul Rece s-a terminat, într-adevăr, dar, spre deosebire de alte războaie, nu s-a încheiat cu armata învinsă predând armele. În 2000, unii dintre foștii mei colegi din KGB au preluat Kremlinul și au transformat Rusia în prima dictatură a serviciilor secrete din istorie. În timpul Uniunii Sovietice, KGB era un stat în stat. Acum KGB este statul. Peste 6.000 de foști ofițeri KGB conduc guvernul federal și guvernele regionale. E ca și cum ai încerca să democratizezi Germania cu băieții din Gestapo la conducere.
Vladimir Tismăneanu este analistul politic perfect pentru ziua de azi, pentru că e expert atât în moștenirea nazistă cât și în cea comunistă. În ciuda optimismului și a autoiluzionării generalizate, aceste două patologii nu au murit. Cartea lui Vladimir Tismăneanu este un antidot împotriva noilor experimente în radicalism utopic și inginerii sociale.
Originalul în engleză a fost publicat pe WND.com pe 9 iulie 2012. Traducere: Costin Andrieș

Niciun comentariu: