Radu Ioanid. „Jidanii“, „Ţiganii“ şi Academia Română

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.

Lingvistică, uz și educație
Radu Ioanid crede că « Legitimizarea termenului de jidan prin transformarea lui de facto într-un sinonim al cuvîntului evreu este un act antisemit.». Ce crede Radu Ioanid pare a fi foarte important, devreme ce i se acordă spațiu într-o revistă importantă, Observator cultural, doar în calitatea sa de om fără alte calități și afilieri, așa cum se precizează : «Acest articol a fost scris de autor în calitate particulară şi nu angajează nici una dintre organizaţiile la care acesta este afiliat.»
În ce mă privește, mi-am spus deja părerea. O repet și întregesc. Reintroducerea precizării privitoare la sensul pejorativ al acestui cuvânt este necesară, nu fiindcă o cere Marco Maximilian Katz și Radu Ioanid, ci fiindcă uitarea sensului din dicționarul limbii române era o greșeală profesională a lingvistului însărcinat cu redactarea paragrafului.
Cred că putem, deci, folosi cuvântul, de-acum înainte, în mod întemeiat, îndreptățit și exclusiv ca pejorativ, pentru a indica atitudinea negativă a vorbitorului față de un individ, derivată din supoziția sau convingerea argumentată despre calitatea morală sau intelectuală dubioasă a acelui individ, aparținător categoriei generale, neutre, de «evreu».
Nu pot fi, desigur, abandonate cuvintele derivate.
În orice caz, cuvântul în sine nu poate fi definit, precum se hazardează Radu Ioanid, care nu pare să aibă nici pregătirea logică, nici pe cea filologică necesare, ca fiind expresia unui antisemitism, pentru motivul simplu că «antisemitismul» este o atitudine sau un program ideologic cu sensuri mai complexe ce nu pot fi și nu sunt exprimate doar prin utilizarea cuvântul «jidan».
Din fraza lui : «A echivala, prin definiţie, termenul deja peiorativ de ţigan cu „o persoană cu a apucături rele“ este, de asemenea, grav discriminatoriu.», reiese că Radu Ioanid consideră dicționarele ca fiind mijloace de educație. Ele sunt și așa ceva, dar sunt în primul rând depozite ale sensurilor existente ale cuvintelor, ale practicii istorice. Nu e vina dicționarului și nici a lingviștilor că s-a produs o apropiere sau confuzie între «persoanele cu apucături rele» și un nume de etnie tradițional și generalizat. Nimeni, nici măcar legea, nu va putea împiedica apropierea în viitor, când expresia «țigan» va fi uitată, va ieși din uz, între echivalentul etnonim «rom» și anumite «persoane cu apucături rele», câtă vreme frecvența comportamentului vizibil al unor indivizi din această categorie va «îndreptăți» generalizarea abuzivă, fiindcă este vorba de o metonimie, care poate exprima o mentalitate sau o opinie a vorbitorului. Iar folosirea, în astfel de cazuri, a metonimiilor, nu se supune nici dorinței noastre, nici legilor, nici mentalității «staliniste» sau «hitleriste», compulsiv dirijiste, sau preceptelor* limbii de lemn.
Uzul creează norma. Educația poate să modifice uzul, în timp. Cred că impaciența, în acest domeniu, poate avea efecte contrare.

Cu prietenie, Dan Culcer

* Precept - formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită; recomandare, sfat, povaţă.

„Jidanii“, „Ţiganii“ şi Academia Română

Autor: Radu IOANID | Categoria: Actualitate | 6 comentarii

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ediţia 2009, publicat de Academia Română –„simbol al spiritualităţii, forum al consacrării, spaţiu al cercetării fundamentale“ –, enunţă, ca primă definiţie a termenului de jidan, un substantiv masculin, care ar fi exprimarea familiară a cuvîntului evreu. Aflăm, de asemenea, că termenul familiar desemnează un cuvînt „folosit în vorbirea obişnuită, simplu, fără pretenţii“, fiind utilizat în cadrul unui comportament… „prietenos, apropiat“. Mai aflăm din acelaşi DEX că a treia definiţie a cuvîntului ţigan este „epitet dat unei persoane cu apucături rele“.

Aceste două scandaloase definiţii au generat, pe bună dreptate, proteste ale Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) şi ale unor organizaţii de apărare a drepturilor romilor, proteste caracterizate ca fiind legitime de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), organizaţia Guvernului României care monitorizează şi sancţionează cazuri de discriminare care au loc pe teritoriul ţării.

Antisemitismul şi rasismul exprimate sub egida Academiei Române merită cîteva observaţii. Cu o şiretenie de gradul doi, unii publicişti au afirmat că s-ar dori scoaterea celor doi termeni din limba română, cînd, de fapt, a fost cerută indicarea clară a conţinutului peiorativ al termenilor sau a unor „definiţii“ ale lor. Distinşii membri ai Academiei au insinuat existenţa unei pretinse tentative de cenzurare a lexicului. Academicianul Marius Sala a afirmat, la primirea reclamaţiei privind termenul de jidan, că „…o să discutăm. Dar nu poţi să scoţi un cuvînt din limba română“. Academicianul Eugen Simion a comunicat, în legătură cu termenul de ţigan, că „dacă noi scoatem cu totul cuvîntul de ţigan din dicţionar, cu toate sensurile sale, nu o să iasă din vocabular“, soluţia fiind, conform domniei sale, schimbarea mentalităţii.

Ca şi ediţia din anul 1975, ediţia din 1998 a DEX-ului precizează că termenul de jidan şi toate derivatele sale sînt populare şi peiorative, pentru ca în ediţia din 2009 aceşti doi termeni să fie înlocuiţi cu cel de familiar.

Victor Klemperer menţiona în studiul său despre LTI (Limba celui de al Treilea Reich) existenţa unui vocabular cult, dar înecat de „elemente toxice“ totalitare. Am fost forţaţi să constatăm că Academia Română a acceptat elementele toxice ale unui limbaj extremist, care a fost preferat de autorii volumului unor mai vechi şi mai corecte definiţii.

Legitimizarea termenului de jidan prin transformarea lui de facto într-un sinonim al cuvîntului evreu este un act antisemit. A echivala, prin definiţie, termenul deja peiorativ de ţigan cu „o persoană cu a apucături rele“ este, de asemenea, grav discriminatoriu. După monumentala gafă legată de N.C. Paulescu – introducerea post-mortem în Academia Română a celui mai sălbatic doctrinar antisemit din istoria României – „cel mai înalt for ştiinţific al ţării“ a recidivat.

Răspunsul Academiei Române, semnat de academicianul Marius Sala, la scrisoarea Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) precizează că „din păcate în procesul de editare al ultimei ediţii a DEX-ului, s-a înlocuit din eroare indicaţia (popular şi peiorativ), corectă din punct de vedere istoric, cu indicaţia (familiar). În viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor interpretări discriminatorii, adoptînd formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat)“.

Răspunsul prompt şi la obiect merită apreciat. Rămîne de văzut dacă ediţiile viitoare ale diverselor dicţionare ale Academiei Române vor corecta într-adevăr răul făcut.

Acest articol a fost scris de autor în calitate particulară şi nu angajează nici una dintre organizaţiile la care acesta este afiliat.

Răspunsul Academiei Române

Către Centrul pentru combaterea şi monitorizarea antisemitismului

În urma sesizării Dvs. din 08. 08. 2011, vă aducem la cunoştinţă următoarele:

În redactarea unui dicţionar se are în vedere întreaga istorie a evoluţiei şi utilizării unui cuvânt, încercându-se surprinderea tuturor nuanţelor semantice şi stilistice, pentru a formula definiţii exacte sub aspect ştiinţific şi cât mai corecte din punct de vedere politic.

Din păcate, în procesul de elaborare a ultimei ediţii a DEX-ului, s-a înlocuit din eroare indicaţia (popular şi peiorativ), corectă din punct de vedere istoric, cu indicaţia (familiar).

În viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor intrepretări discriminatorii, adoptând formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat).

În ceea ce priveşte corectarea imediată, fără întârziere şi în mod permanent a definiţiei cuvântului jidan, tot ce putem face este să publicăm o notă explicativă în media sau pe Internet.

10 august 2011

Acad. Marius SALA

Cine este Radu Ioanid? Unul din membrii fostului Consiliu al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România [a cărei componență nu mai este valabilă, după eliminarea lui Marius Oprea și comasarea sub Vladimir Tismăneanu] alături de :

• Petre Mihai Băcanu
• Elvira Ruxandra Simona Ştefana Bianu
• Doina Cornea
• Dennis Deletant
• Constantin Ticu-Dumitrescu
• Radu Filipescu
• Radu Ioanid
• Gabriel Liiceanu
• Marius Oprea
• Cristian Pârvulescu
• Andrei Pleşu

Radu Ioanid - reise din prezentarea de pe situl fostului Institutut de Investigare a Crimelor Comunismului în România, a desfăşurat o bogată activitate academică, publicistică şi de cercetare. A obţinut titlul de Doctor în Istorie (1995), acordat de École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, titlul de Doctor în Filosofie (1983), acordat de Universitatea din Cluj şi diploma de Master în Sociologie (1976), acordată de Universitatea din Bucureşti.

Radu Ioanid

Între 1976 şi 1986, a lucrat ca sociolog în cadrul Institutului de Proiectare a Construcţiilor Tipizate din Bucureşti. Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.

Radu Ioanid a beneficiat, de asemenea, de o bursă Starkoff la American Jewish Archives, Cincinnati, Ohio. A abordat, în calitate de cercetător, diverse teme, precum eficacitatea reţelelor culturale în România, metode de îmbunătăţire a serviciilor sociale în Bucureşti, prigoana evreilor români în timpul celui de-al doilea război mondial, regimul comunist în Europa de Est sau aspecte legate de activitatea Partidului Comunist Român.

Radu Ioanid este, deopotrivă, autorul a numeroase prezentări, studii publicate în volume colective, articole publicate atât în ţară cât şi în străinătate, recenzii de carte şi traduceri. A susţinut numeroase conferinţe pe teme de specialitate, al căror text a fost ulterior publicat.

Radu Ioanid este cunoscător al limbilor engleză şi franceză.

Scrieri

Holocaustul in Romania. Distrugerea evreilor şi romilor sub regimul Antonescu, 1940-1944, Hasefer, Bucureşti, 2006 (ediţie revizuită a lucrării Evreii sub regimul Antonescu)
The Ransom of the Jews. The Story of the Extraordinary Secret Bargain between Romania and Israel, Ivan R. Dee Press, Chicago, 2005
Răscumpararea Evreilor. Istoria acordurilor secrete între România şi Israel, Polirom, Iaşi, 2005 (ediţia românească a lucrării The Ransom of the Jews. The Story of the Extraordinary Secret Bargain between Romania and Israel)
La Roumanie et la Shoah, Éditions de la Maison des Sciènces de l’Homme, Paris, France, 2002
The Holocaust. The History of the Jews in Romania, IV, Tel Aviv University, Tel Aviv, Israel, 2002 (ediţia israeliană a lucrării The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944)
The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies under the Antonescu Regime, 1940-1944, Ivan R. Dee Press, Chicago, 2000.
Evreii sub regimul Antonescu, Bucureşti, Hasefer, 1997.
Sabia Arhanghelului, Bucureşti, Diogene, 1995.
The Sword of the Archangel: Fascist Ideology in Romania (East European Monographs), Boulder, 1990
Urbanizarea în România: Implicaţii Sociale şi Economice, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978.

Cărţi editate

Lotul Antonescu in ancheta SMERS, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Introducere şi note de Radu Ioanid, Polirom, Iaşi, 2006

Mihail Sebastian, Journal, 1935-1944, With an Introduction and Notes by Radu Ioanid, Pimlico, London, 2003
Mihail Sebastian, Journal 1935-1944, With an Introduction and Notes by Radu Ioanid, William Heinemann, London, 2001
Mihail Sebastian, Journal 1935-1944. The Fascist Years, With an Introduction and Notes by Radu Ioanid, Ivan R. Dee Press, Chicago, 2000.

Traduceri

Radu Ioanid a tradus din limba franceză cartea lui Nicos Poulantzas, Fascisme et Dictature, Paris, Éditions Seuil, 1975

Premii şi distincţii

Ordinul Naţional Pentru Merit, cu grad de Ofiţer, din 14 decembrie 2000, conferit de Preşedintele României
Institutional Achievement Award, conferit de United States Holocaust Memorial Museum, 2003
Chevalier des Arts et des Lettres, conferit de Ministrul Francez al Culturii, 2006