O capitulare bilingvă
Era de aşteptat. Uniunea Democratică a Maghiarilor din România a cedat.
S-a predat. A capotat. L-a numit la Ministerul Sănătăţii pe doctorul orădean Ladislau Ritli. Nu competenţele sale fac obiectul discuţiei, deşi numirea sa a debutat cu nişte semne de întrebare. (Convingerea mea este că un ministru al Sănătăţii – în România! – trebuie să fie director de spital.)
Kelemen Hunor însă a ridicat braţele în sus ca politician. Cel puţin la faza asta, în care, poate, să zicem, Cseke Attila l-a luat prin surprindere. Deşi e greu de crezut că fostul titular al portofoliului de la Sănătate şi-a dat demisia fără a discuta înainte cu superiorii pe linie politică. Aşadar, Kelemen Hunor a predat Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, cu steag şi cu toate armele de luptă politică, în braţele Partidului Democrat Liberal. Nu era vorba despre ieşirea de la guvernare. Am spus-o. Ar fi fost şi o prostie, în condiţiile în care Cabinetul Emil Boc va trece cu siguranţă şi anul ăsta, indiferent dacă udemeriştii îşi mai păstrează miniştrii ori nu. Numirea de la Sănătate avea însă un chichirez, un şpil (întotdeauna l-a avut pe acelaşi) – Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Într-un material scris imediat după demisia ministrului Cseke Attila, în Cronica Română, mi-am permis chiar să anticipez şi să spun că dacă se va schimba ceva în legătură cu legislaţia privind Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, atunci vor fi multe de scris. Aşa însă nu o să fac decât să repet pe scurt ceea ce am mai scris. Fără această Casă Naţională de Asigurări de Sănătate ministerul de resort este legat de mâini şi de picioare. Nu o să intru în detalii, o să afirm tranşant – ea este interfaţa dialogului cu cea mai mare mafie din lume: cea a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente.
Kelemen Hunor, în numele Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, a cerut ca această structură să i se subordoneze. Adică nu lui, direct, ci ministrului numit de udemerişti. Mare greşală! Copilărească. De profan într-ale politcii. Marko Bela ar avea de ce să-l pună în genunchi, la colţ. Iniţial, când l-am auzit pe Kelemen Hunor, am crezut că este vorba despre un joc în forţă. Era evident că nu vor părăsi Cabinetul Emil Boc, am spus de ce – n-are rost să te ridici de la masă până nu s-au servit toate felurile de mâncare. Dar credeam că vor să obţină altceva, pe de altă parte. După felul în care au decurs lucrurile, după reacţia fermă, brutală de-a dreptul, a premierului Emil Boc – rigiditatea şi rigoarea astea nemţeşti îi sunt profund necaracteristice – şi după felul în care Kelemen Hunor s-a executat este clar că nici vorbă despre aşa ceva. Udemeriştilor li s-a pus în vedere: ori vă numiţi ministru la Sănătate ori nu, treaba voastră. Concluzia nu poate fi decât că preşedintele Kelemen Hunor habar n-are în ce se bagă atunci când vorbeşte despre Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Despre care am spus că este, în acelaşi timp, cloşca cu pui de aur şi oaia neagră a fiecărei guvernări.
Kelemen Hunor a greşit grav în privinţa asta. (Mă mir că nu l-a avertizat şi sfătuit Verestoy Attila care cunoaşte foarte bine, în amănunt s-ar putea spune, situaţia.) În fine, ce-a fost, a fost, aia e, ce e de făcut de acum înainte? O variantă este ca Uniunea Democratică a Maghiarilor din România să înghită găluşca, în tăcere, şi să-şi vadă de treabă în continuare. Şi cel mai probabil asta se va şi întâmpla. Însă Ladislau Ritli, şi nu el este cel mai important, ci preşedintele udemerist, vor fi luaţi de papagali de toţi şmecherii care ştiu unde se învârt banii, nu cu lopata, ci cu excavatorul. O altă variantă ar fi să riposteze la vreo lege care le arde ficaţii pedeliştilor. De exemplu, votul prin corespondenţă. Însă riposta motivată de episodul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate – care va rămâne aşa cum este cât va fi România pe harta lumii unde este – ar fi încă o dovadă de copilărie. A fost o greşală neforţată din partea lui Kelemen Hunor. Care acum are nevoie ca de aer de o mişcare în măsură să-i readucă autoritatea în faţa colegilor. Pentru că despre asta e vorba acum. Despre o erodare a autorităţii preşedintelui Uniunii Democratice a Maghiarilor din România. Kelemen Hunor are nevoie de un succes. Bine, poate să mute banii dintr-o parte într-alta, şi în ziua de astăzi asta ar fi de ajuns. Dar pentru neiniţiaţi este nevoie de mai mult, de ceva vizibil. Ar putea să deschidă o linie oficială de dialog cu Uniunea Social Liberală. Dar aşa ceva ar impieta jocul la două capete, fiindcă ar afecta imaginea de partener loial pe care şi-o promovează, şi pe care se bazează, strategii udemerişti. O altă soluţie ar fi să folosească leapşa pe care au luat-o în favoarea lor. Să-şi păstreze ministrul, bine-mersi, şi ăsta să fie motivul unei ulterioare retrageri de la guvernare: dom’le, noi am încercat, am făcut tot posibilul, am cedat şi în privinţa Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, am crezut că o să ne înţelegem, da’ cu voi nu se poate vorbi româneşte (sic!).
Dragoş Moldovan
Short URL: http://cronicaromana.com/?p=2550
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu