Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
O constatare si afirmatie certa este ca societatea nu e statica. Evolueaza. Constant se indreapta spre noi orizonturi. Sau poate ar fi mai bine de spus ca unele din aceste orizonturi asa zise noi nu sunt de fapt noi ci o repetitie a unor comportamente vechi pe care societatea le-a experimentat cu mii de ani in urma, nu le-a gasit utile, si le-a abandontat sau pus in afara legii. Aceasta observatie se aplica si subiectului de astazi – noua ideologie sexuala mondiala. Tot mai mult auzim vorbindu-se despre ea - o noua ideologie sexuala mondiala, promovata in ultimii ani cu tot mai multa perseverenta si determinare de asa numitele tari “civilizate,” ONU, structurile europene, tribunalele internationale si o multime de ONG-uri si fundatii (think tank-uri) care au in spatele lor sume enorme de bani. (Va recomandam, privind ONU, un raport recent: http://cnsnews.com/news/
Este insa aceasta “ideologie” chiar noua, ori o incercare de a impune societatii contemporane niste practici sexuale aberante, daunatoare, cu care societatea a experimentat cu mii de ani in urma si le-a abandonat ori interzis prin lege? O privire din aceasta perspectiva asupra Codului lui Hammurabi reflecta legiferarea cu mii de ani in urma a moravurilor sexuale normale si interzicerea celor imorale. Primul si cel mai vechi cod legal scris care a supravietuit pina in zilele noastre, Codul impune monogamia si fidelitatea in casatorie, interzice si pedepseste adulterul si pedofilia, protejaza femeia si copilul in caz de divort, si stabileste norme etice de comportament intre cele doua sexe. Aceste norme erau chiar si atunci acceptate universal devenind in timp normele dominante in toate civilizatiile si culturile cunoscute in istorie. Truismul acesta e reflectat si in Biblie, mai specific in cartea pe care carturarii Bibliei o numesc ca fiind cea mai veche carte ai ei, Cartea lui Iov. In Capitolul 31 Iov vorbeste despre monogamie si fidelitate, amintind ca derogarea de la ele atragea pedepse severe: “(9). Daca inima mea, spune Iov, a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu, (10) Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea. (11) Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor, (12) Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea.”
In unele din eseurile lui cele mai remarcabile chiar si Freud speculeaza asupra circumstantelor in care societatea a abandonat normele sexuale imorale, adoptindu-le pe cele cunoscute si practicate de mii de ani - familia, casatoria, monogamia si fidelitatea. In Civilization and its Discontents (“Civilizatia si nemultumirile ei”) publicat in 1929, un eseu care ramine pina astazi doctrina de baza a lui Freud privind relatia dintre sexualitate si civilizatie, Freud afirma ca abandonarea practicilor sexuale imorale si inlocuirea lor cu monogamia, casatoria, familia si fidelitatea, au facilitat aparitia civilizatiei umane. Simultan, in acelasi eseu Freud demonstreaza si reversul – eliminarea monogamiei, a fidelitatii, a casatoriei si a familiei va duce la regresul societatii in starea de barbarism din care s-a desprins cu mii de ani in urma.
Inceputul Mileniului III
La sfarsitul lui iunie statul New York a legalizat casatoriile homosexuale, un eveniment care a suscitat publicarea unei multimi de articole in New York Times despre sexualitate si trendurile cele mai radicale care se manifesta in comportamentul sexual contemporan american. In esenta, ele descriu noua ideologie sexuala mondiala, deoarece ceea ce se petrece la New York se extinde in toata lumea.
Fara indoiala The New York Times este cel mai prestigios si influent ziar din America sau chiar din lume. O publicatie care, impreuna cu alte jurnale si reviste pe care le publica periodic, cum este The New Yorker, informeaza publicul asupra trendurilor celor mai noi in mai toate domeniile, inclusiv cele sociale si mai ales sexualitatea. Obsesia editorilor si ziaristilor de la New York Times cu sexualitatea e de netagaduit si evidenta mai in fiecare editie a ziarului. Pe linga asta le si aproba si promoveaza. Cu precadere liberal si in intregime secular, The New York Times isi mentine pozitia de lider al mediei imprimate americane tocmai pentru ca se afla in avantgarda promovarii trendurilor noi. De-a alungul anilor a promovat avortul, homosexualitatea si casatoriile homosexuale. In ani recenti a incetat sa fie critic la adresa pedofiliei, o noua tendinta in cercurile celor preocupati de sexualitatea umana si impingerea ei spre noi frontiere.
Pe 30 iunie 2011 jurnalistul Mark Oppenheimer a publicat in New Yorker Magazine articolul Married, With Infidelities (“Casatorit, dar infidel”) in care promoveaza pilonii noii ideologii sexuale. In primul rind ataca monogamia. “Monogamia e un lucru greu” de pus in practica, afirma el. Societatea contemporana greseste impunind monogamia ca standard de comportament pentru cei casatoriti sau pentru cei care traiesc impreuna. Tentatiile sexuale care-i ispitesc pe soti dupa casatorie sunt prea mari pentru a te astepta in mod realistic sa fie respinse. Am ridicat monogamia la rangul unei virtuti irealizabile si irealiste, spune el, si impunem cerinte prea grele din aceasta perspectiva asupra cuplurilor casatorite.
Aici, Oppenheimer i-l aduce in sprijinul ideilor lui pe Dan Savage, un editorialist homosexual din Seattle, Washington care acum 20 de ani a declansat o cruciada impotriva monogamiei. Savage are multi adepti. Tot mai multi pe zi ce trece. Personalitate influenta in ideologia sexuala contemporana, scriitor prolifc pe teme de sexualitate si comentator la multe ziare proeminente din SUA, Savage sugereaza abandonarea monogamiei in favoarea unei “etici sexuale realiste” in armonie cu practicile sexuale curente. Casatoria bazata pe romanta trebuie pusa in muzeu, afirma el. In locul ei, spune el, e de dorit sa se instaureze o ideologie sexuala noua, una bazata pe practicile sexuale prevalente in comunitatile homosexuale, si care includ pornografia, toleranta fata de infidelitate si adulter, sexul de grup, fetisuri, aranjamente intre parteneri de intretinere de relatii sexuale cu persoane terte, si transformarea casatoriei intr-o instutite “deschisa” oricaror practici sexuale care-i fac pe “parteneri” mai fericiti. In engleza noul canon e numit “open marriage” sau “serial monogamy,” adica monogamia in serie unde “partenerii” cad de acord sa fie monogami doar pentru o perioada de timp specifica, dupa care fie ca se inteleg sa continue exclusivitatea in casatorie, fie ca aplica, unilateral sau de comun acord, relatii sexuale “deschise” catre alte practici sau cu alti parteneri.
Monogamia, spune Dan Savage, inseamna moarte sexuala pentru soti, plictiseala, lipsa de varietate. Cu ani in urma a publicat cartea “It Gets Better” (“Spre mai bine”), un bestseller in care argumenteaza ca uzurparea monogamiei in favoarea casatoriilor deschise va fortifica nu submina valorile familiei. Savage pune in virful prioritatilor casniciei satisfactia sexuala. Unde e satisfactie sexuala spune el, familia nu se destrama. In consecinta, nu e greu de inteles ca daca vrei sa ai o familie si o casatorie puternica trebuie sa mai lasi din principiile sexuale puritane si sa le imbratisezi pe cele care duc la satisfactia sexuala a sotului sau a sotiei. Casatoria deschisa nu ingaduie gelozie. Mai ales femeilor. A impune monogamia barbatilor, spune Savage, constituie o asteptare gresita din partea femeilor fata de sotii lor.
Monogamish
In locul monogamiei, Savage si altii ca el, propun instaurarea unei relatii pe care ei o numesc, in engleza, “mongamish” (adica “nu tocmai monogama, dar cumva monogama”), una in care partile nu isi impun reciproc monogamia sau restrictiile care in mod traditional au fost asociate cu monogamia. Divorturile recente ale unor personalitati proeminente, spune Savage, s-a datorat tocmai faptului ca sotiile au impus sotilor lor un cadru matrimonial bazat pe monogamie. Ultimul exemplu pe care Savage il da in sprijinul teoriei lui este Arnold Schwarzenegger. La fel pe fostul presedinte american Bill Clinton care cu toate ca nu a divortat, ar fi putut trece mai bine prin criza de familie cauzata de relatiile lui de adulter daca sotia nu i-ar fi impus normele monogamiei. In consecinta, spune Savage, aceste casatorii au esuat pentru ca sotiile le-au impus sotilor lor “exclusivitate sexuala.”
Un studiu publicat in 2001 in The Journal of Family Psychology (Jurnal de Psihologie a Familiei) estima ca intre 20% si 25% dintre americani au fost infideli in perioada casatoriei, iar un studiu publicat in 2010 de catre Universitatea din Chicago indica ca 14% dintre femei si 20% dintre barbati au recunoscut ca au fost infideli in perioada casatoriei. Pentru reducerea infidelitatii, spune Savage, e mai bine ca societatea sa nu insiste asupra monogamiei ci sa se obisnuiasca cu mai putina monogamie si cu mai multa infidelitate. “A fi monogam, spune Savage, e mult mai greu decit oamenii cred.” “De ce sa nu spui sotului sau sotiei ca te intereseaza o alta persoana.” Asta, dupa el, e rezolutia ideala pentru constringerile impuse de modul de viata monogam. Curios, insa, si nu putin relevant privind simplicitatea si subrezimea ideilor lui Savage, el isi bazeaza opiniile si pe studii istorice stranii si fenomene sociologice cu totul bizare preluate de la periferia civilizatiei umane. De exemplu, spune el, barbatii Inuit (eschimosi) isi iau “sotii temporare” cind sunt plecati de acasa in calatorii lungi, in timp ce sotia si copiii ramin acasa. Iar in Venezuela, in tribul inca necivilizat al Barilor, femeile intretin relatii sexuale cu diversi barbati pentru a se asigura ca dupa nasterea copilului vor fi suficienti barbati responsabili pentru intretinerea lui. In plus, Savage ii da ca exemplu “de urmat” si pe homosexualii americani, unde nivelul de infidelitate e de 50%. In majoritatea acestor cazuri partenerii intretin relatii sexuale simultan cu alti barbati cu cunostinta partenerilor lor.
Articolul lui Mark Oppenheimer Married, With Infidelities poate fi citit aici in engleza: http://www.nytimes.com/2011/
Ari Karpel - Monogamish
In August Ari Karpel a publicat si el un comentariu pe aceasi tema – necesitatea eliminarii monogamiei. Ideea aceasta devine tot mai acceptata in rindul tinerilor americani, in mod special al studentilor universitari. De ce nu, intreaba autorul? Daca unul dintre parteneri doreste sa aibe o relatie sexuala imediata si celalat partener nu e pregatit, de ce sa nu i se permita sa aibe o relatie de moment cu o alta persoana? Si aici, cuplurile traditionale pot invata mult de la cuplurile homosexuale, spune Karpel. Frontierele sexuale inspre care homosexualii imping societatea sunt tot mai fluide si radicale. O data ce relatiile homosexuale sunt legalizate, urmaza “egalitatea” cu restul societatii, casatoriile homosexuale, dar acesta nu a puncul final. Un scop aditional si imediat este fasonarea unei ideologii sexuale noi care sa transforme chiar si moravurile sexuale traditionale intre persoanele de sex opus. De ce sa impuna societatea regulile monogamiei asupra persoanelor care nu sunt de acord cu ele? In alte cuvinte, de ce sa nu fie majoritare in societate moravurile sexuale practicate de homosexuali in loc de cele practicate traditional? De ce uniformitate si nu diversitate, intreaba Karpel?
Datele statistice privind practicile ne-monogame sunt groaznice. Un studiu recent emis in SUA indica ca 12% dintre cuplurile care practica ne-monogamia au relatii sexuale in trei, 56% dintre ele au relatii sexuale cu persoane terte ori cu ambele persoane, doar 40% dintre parteneri isi dezvaluie relatiile de infidelitate, 20% dintre ei nu se intreaba reciproc daca intretin relatii sexuale cu alte persoane, 34% dintre ei intretin relatii sexuale secrete fara stirea partenerilor lor, 40% intretin relatii de prietenie cu alte persoane dar aceste relatii includ “beneficii” sexuale, 42% dintre parteneri cad de acord sa-si dezvaluie, in primele 3 luni de la initiarea relatiilor, daca au alti parteneri sau sunt interesate in alte persoane, etc. Curios, autorul studiului afirma ca toate aceste lucruri sunt bune si preferabile relatiilor monogame.
Articolul lui Ari Karpel, in engleza, il putati citi aici: http://www.advocate.com/Print_
Pedofilia
Noua ideologie sexuala promoveaza si pedofilia. Ati citit corect – noua ideologie sexuala promoveaza relatiile sexuale intre adulti si minori. Tot mai mult se discuta despre iminenta “normalizarii” pedofiliei de catre American Psychological Association, cea mai influenta asociatie de psihologi din lume. A facut valuri acum citeva decenii cind a “normalizat” homosexualitatea, declarind-o o varianta normala a sexualitatii umane. De atunci, pozitia Asociatiei a fost adoptata de tot mai multe organizatii si a devenit acceptata chiar si in deciziile judecatoresti care au legiferat casatoriile homosexuale in America. Pozitia APA e mentionata favorabil si in rezolutiie Uniunii Europene si ale Consiliului Europei care promoveaza drepturile homosexualilor. In plus, de-a lungul anilor APA a intervenit intr-o multime de cazuri celebre promovind normalitatea homosexualitatii. Dar pedofilia?
Tot mai mult se vorbeste despre o iminenta schimbare de pozitie a APA privind pedofilia in sensul afirmarii normalitatii ei. Pe 16 august a fost organizat un simpozion in Baltimore, SUA, la care au participat cercatatori de la mai multe universitati proeminente din SUA. Scopul conferinte, au afirmat cei in cunostinta de cauza, a fost promovarea ”normalizarii pedofiliei.” Simpozionul urma sa examineze caile prin care “minor-attracted persons” (adica “persoanele atrase de minori”) se pot implica in revizuirea clasificarii actuale a pedofiliei de catre APA ca o maladie. De fapt, in SUA exista un grup de activisti pro-pedofilie si psihiatri, numit grupul B4U-ACT, care promoveaza normalizarea pedofiliei in cadrul APA. Membrii acestui grup parvin din unele din cele mai prestigioase universitati americane, printre ele Harvard University, Johns Hopkins University, University of Illinois, si University of Louisville. Liderul acestei miscari, Howard Kline, afirma ca pedofilia e doar o varianta a sexualitatii umane, o forma de orientare sexuala care nu trebuie stigmatizata. “Nimeni nu isi alege, spune el, sa fie atras emotional sau sexual de copii sau adolescenti. Cauza este necunoscuta.” Grupul pro-pedofilie, insa, nu isi propune sa promoveze tratamentul persoanelor care sufera de pedofilie.
Actiunile de normalizare a pedofiliei au inceput in Marea Britanie in sinul Societatii Psihologice Britanice (The British Psychological Society) in anii 70. In anii 40 psihologii britanici au promovat normalizarea homosexualitatii reusind, in anii 50, sa o dezincriminalizeze. Efectele dezastruoase a flagelului homosexualitatii in Marea Britanie de atunci incoace sunt bine cunoscute. O contributie la normalizarea pedofiliei a facut-o si publicatia Playboy care promoveaza si pornografia infantila. De atunci s-au adaugat acestor eforturi “specialisti” de toate culorile si unsi cu toate alifiile, unii mai murdari ca altii, si majoritatea dintre ei persoane sau miscari care pot beneficia financiar din normalizarea pedofiliei, de exemplu pornografistii, cei care promoveaza prostitutia, sau abolirea virstei minime de intretinere de relatii sexuale. Degenerarea umana se pare e fara limite.
AFR VA RECOMANDA: Privind eforturile de normalizare a pedofiliei va recomandam doua articole excelente. Primul a fost scris si publicat recent de colegii nostri de la Pro Vita Bucuresti si intitulat “Revolutia sexuala si copiii”: http://www.culturavietii.ro/
NU TOTI SUNT DE ACORD
Pare surprinzator, dar unii dintre cei mai vociferi adversari ai noii ideologii sexuale mondiale sunt fostii homosexuali. Cu toate ca nu se scrie sau stie mult despre ei, comunitatea fostilor homosexuali e extinsa in intreaga lume si e in crestere. Chiar si New York Times a sesizat lucrul acesta, in iunie publicind un articol lung despre unul dintre liderii cei mai proeminenti ai miscarii homosexuale americane intre adolescenti: Michael Glatze. In adolescenta si anii 20 ai vietii, Glatze a fost idolul adolescentilor homosexuali americani. Ura cu furie pe cei care criticau homosexualitatea, pina intr-o zi cind s-a intilnit cu Dumnezeu. Si-a venit in fire, s-a dezlipit de homosexualitate, s-a inscris la un colegiu de studii biblice din Wyoming unde inca studiaza, si-a reinnnoit mintea, si a pornit o cruciada impotriva orbirii homosexualitatii. Va recomandam articolul: http://www.nytimes.com/2011/
Pe linga Glatze insa, sunt si altii, la fel de bine cunoscuti. Va redam mai jos un material pregatit de d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, despre Jeff Johnston, si el un fost homosexual, o persoana care a abandonat homosexualitatea si si-a schimbat orientarea sexuala. Oricat de incredibil pare acest lucru pentru unii dintre noi, Jeff Johnson vorbeste despre aceasta problema din interior. Si o face raspunzand unora dintre miturile si dezinformarile care apar in presa in legatura cu terapia pentru homosexualitatea nedorita. Articolul in intregime, tradus si pregatit de d-l Mateciuc, il aflati aici: http://www.homosexualitate.ro/
Terapia pentru homosexualitatea nedorită
Jeff Johnston
Există un flux constant de critici în rândul activiştilor homosexuali, dar şi în mass-media, la adresa bărbaţilor şi femeilor care afirmă că au abandonat homosexualitatea. Unii se străduiesc să submineze credinţa religioasă a acestor bărbaţi şi femei iar alţii chiar încearcă să le nege dreptul la terapie. De asemenea, atacaţi sunt şi specialiştii care lucrează cu persoanele care vor să-şi schimbe comportamentele, identitatea şi atracţiile homosexuale – un grup de activişti homosexuali îi numeşte pe aceştia „impostori”. În plus, sunt atacate şi organizaţiile şi asociaţiile care lucrează cu cei ce vor să scape de homosexualitate. (…) Iată câteva acuzaţii referitoare la minciună faţă de cazul meu şi faţă de alţii care au abandonat homosexualitatea: nu ai fost niciodată homosexual; nu te-ai schimbat; ai o căsnicie nenorocită, fără dragoste şi fără sex; îţi reprimi adevăratul eu; vei fi prins că minţi la fel ca X sau doar exagerezi.
Citiţi-ne relatările şi vedeţi singuri cum stau lucrurile. Nu luaţi de bun tot ce apare în presă. Veţi observa că fiecare are povestea lui unică; călătoria către şi de la homosexualitate e diferită pentru fiecare. Şi, deşi există multe asemănări, felul de schimbare trăită e diferit. Da, unii s-au întors şi şi-au reluat identitatea şi comportamentul de homosexual sau lesbiană. Alţii au căzut, s-au ridicat, s-au scuturat de praf şi au reluat călătoria către heterosexualitate. Nu e un drum uşor. Dar istoria mişcării pentru schimbare, creşterea şi diversitatea asociaţiilor şi a consilierilor pentru cei ce caută ajutor, precum şi longevitatea şi rezistenţa schimbării reale din multe vieţi reprezintă o dovadă a libertăţii, vindecării şi transformării. După 35 de ani de activitate a Exodus şi a altor organizaţii similare, am putea spune că criticii şi negaţioniştii ar trebui să ia o pauză. De ce e atât de greu de acceptat că cineva se schimbă din homosexual în heterosexual? Mulţi nu au nici o problemă atunci când cineva „îşi admite propriul eu” şi trece de la heterosexualitatea la homosexualitate. De fapt, atunci când cineva „descoperă cine e cu adevărat” şi se identifică drept homosexual, se pare că li se dă un permis să-şi abandoneze soţia şi familia, chiar dacă asta înseamnă încălcarea unor jurăminte pe care le-au făcut.
Când lucrurile stau invers însă, când cineva decide că atracţiile lui/ei s-au schimbat sau vrea să treacă la nişte relaţii bărbat-femeie sănătoase, atunci se consideră că asta e imposibil. Se aplică un alt standard – un standard dublu. Mai bine de o sută de ani de literatură clinică şi de cercetare demonstrează faptul că homosexualitatea nu este fixă. Orice analiză deschisă, sinceră a literaturii psihologice asupra schimbării de la homosexualitate va arăta că unii oameni au parte de o schimbare considerabilă a comportamentului, identităţii şi/sau atracţiilor lor. (…)
Evident, există foarte multe dovezi că mulţi oameni au scăpat de gândurile, fanteziile, atracţiile, identitatea şi comportamentele homosexuale. Dr. Robert Spitzer, care a jucat un rol determinant în eliminarea homosexualităţii din lista de boli mintale a Asociaţiei Americane de Psihiatrie, a început să-şi revizuiască poziţia privind imposibilitatea schimbării de la homosexualitate. El a argumentat că este suficientă o singură persoană pentru a dărâma o credinţă larg răspândită. S-a întâlnit cu unii oameni care spuneau că s-au schimbat şi a decis să studieze problema. Dr. Spitzer admite că schimbarea e dificilă, dar afirmă: „Ca majoritatea psihiatrilor, credeam că te poţi împotrivi comportamentului homosexual, dar că orientarea sexuală nu se poate schimba. Acum cred că asta nu e adevărat – unii oameni pot şi se schimbă.” (…)
Este adevărat că unele asociaţii medicale şi psihologice au emis declaraţii privind îngrijorarea lor asupra eforturilor de schimbare a orientării sexuale. Totuşi, adevărul e că în spatele eforturilor de interzicere a acestor terapii se află activiştii homosexuali, fără să beneficieze însă de un suport solid pentru eforturile lor. În ciuda acestui lucru, terapiile de reorientare nu au fost interzise şi nici declarate neetice. Să luăm exemplul Asociaţiei Americane de Psihologie (APA). O echipă de lucru a APA a analizat o parte din literatura despre homosexualitate şi, în 2009, a emis un raport, Răspunsuri terapeutice adecvate la orientarea sexuală. Din fericire, raportul nu a solicitat interzicerea ESOS. De asemenea, se menţionează importanţa credinţei religioase pentru mulţi clienţi şi se afirmă dreptul clientului de a stabili direcţia şi scopul terapiei. (…)
Sunt mulţi specialişti care cred că unele dintre poziţiile de bază ale APA asupra homosexualităţii sunt nefondate ştiinţific, şi cred asta de mai bine de 30 de ani – în mod specific, atât pretinsa normalitate a acestei probleme, cât şi pretinsa lipsă a patologiei asociate. Principala mostră de abordare filosofică în raport este afirmaţia că homosexualitatea a fost dovedită ca fiind normală. Însă, ca specialist practician, ştiu prea bine că această declaraţie de normalitate este o judecată valorică care, atunci când este prezentată ca un fapt ştiinţific, transformă ştiinţa într-un fel de religie. Mai mult, această pretenţie este folosită pentru a promova o normalitate etică a atracţiilor homosexuale ale persoanei.
Dr. Richard Williams, profesor de psihologie la Brigham Young University şi director la Wheatley Institution, descrie câteva dintre conceptele presupus ştiinţifice care apar în raport: Noţiuni cum ar fi orientarea, atracţiile şi identitatea sexuală nu sunt definite şi nici descrise cu claritate. Nu sunt certificabile ca şi cauze ale comportamentelor şi sunt abordate doar ipotetic. De aceea, ele nu sunt ştiinţifice. Dacă Echipa de Lucru a inclus asemenea aspecte printre „faptele ştiinţifice” pe care le menţionează, aceasta denotă o înţelegere superficială şi problematică a ştiinţei, având însă de-a face cu o abordare populară şi simplistă faţă de un model cultural, dar caricaturizat, al ştiinţei în încercarea de a defini şi a explica fenomene umane reale. Mai încolo, dr. Williams scrie despre „înţelegerea superficială şi problematică a ştiinţei” a echipei de lucru şi despre folosirea de către aceasta „a unei abordări relativ datate şi neexaminată asupra datelor ştiinţifice” pentru a discuta aceste aspecte, şi menţionează anumite „agende politice care sunt evident la lucru”. (…)
Bărbaţi şi femei care au atracţii homosexuale au dreptul să îşi aleagă propria abordare terapeutică şi să fie respectaţi pentru credinţa lor. Principalele asociaţii terapeutice sunt de acord asupra importanţei acestor două aspecte fundamentale: clienţii au dreptul la autonomie pentru a-şi stabili propriile scopuri pentru consiliere; specialiştii sunt chemaţi să respecte valorile religioase şi spirituale ale clienţilor lor. Pentru multe persoane, a fi creştin înseamnă a avea nişte standarde ridicate privind sexualitatea – a învăţa cum să abordezi tentaţiile şi a-ţi limita actele sexuale la cadrul matrimonial dintre soţ şi soţie. Cei ce cred asta şi se luptă cu o homosexualitate nedorită au dreptul să fie susţinuţi pentru a corela asta cu credinţa lor. Psihologii recunosc importanţa autonomiei clientului, precum şi valoarea credinţei în viaţa clientului. Terapeuţii care practică diferite eforturi de schimbare a orientării sexuale oferă un serviciu de valoare pentru acei clienţi a căror identitate religioasă este mai importantă decât conflictele homosexuale de care au parte. Ei îi ajută pe aceşti bărbaţi şi femei să îşi aducă sexualitatea în linie cu credinţa lor şi este important ca ei să continue să ofere acest ajutor valoros. (…)
Asociaţia Americană pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii (NARTH) a publicat o analiză a literaturii psihologice despre homosexualitate şi schimbare, Ce arată studiile: Răspunsul NARTH la afirmaţiile APA despre homosexualitate. Iată care sunt concluziile lor: În timp ce câteva dintre principalele asociaţii psihologice au avertizat că intervenţiile menite a schimba orientarea sexuală pot fi periculoase, asemenea avertizări nu au nici o bază în literatura profesională şi ştiinţifică. Din contră, cercetarea empirică din ultimii zece ani, efectuată de Spitzer, Karten, Jones şi Yarhouse, de exemplu, nu a identificat nici o dovadă a răului. Numărul limitat de rapoarte clinice care afirmă că răul este posibil - dacă nu probabil – dacă o persoană pur şi simplu încearcă să se schimbe, sunt în mod tipic scrie de activişti homosexuali. În mod ironic, principala încercare empirică (Shidlo şi Schroeder) de a documenta acest rău a condus la dovezi că terapia de reorientare i-a ajutat pe unii oameni.
Chiar şi atunci când clienţii nu au obţinut nivelul de schimbare pe care şi-l doreau, din acele încercări au rezultate alte beneficii. În ultima decadă, unele studii sau analize (de ex. Nicolosi, Byrd, şi Potts; Shidlo şi Schroeder; Spitzer) asupra persoanelor care au participat la procese de reorientare sexuală terapeutică sau de natură religioasă au arătat că multe persoane care nu şi-au atins ţinta de reorientare sexuală au găsit totuşi procesul ca fiind benefic. De exemplu, unele „eşecuri” de reorientare au declarat că se simt mai puţin deprimaţi, că se simt mai bărbaţi (bărbaţii) sau mai feminine (femeile) şi că au dezvoltat relaţii non-sexuale mai intime cu acelaşi sex. Tragem concluzia că beneficiile documentate ale terapiei de reorientare – şi lipsa unui pericol general documentat – susţine disponibilitatea în continuare a acesteia pentru clienţii care îşi exercită dreptul la autonomie terapeutică şi la auto-determinare, printr-un consimţământ informat etic. (…)
Există o puternică legătură între homosexualitate şi riscuri majore la adresa sănătăţii. Există un volum mare de date care arată că comportamentul homosexual prezintă riscuri. Nu s-a demonstrat că „stigmatul social” sau „discriminarea” ar conduce la acele pericole. Organizaţiile profesionale admit frecvent că există un mare număr de probleme de sănătate asociate cu homosexualitatea, inclusiv: depresie, rău auto-provocat, comportament sexual riscant, incidenţă ridicată a HIV/SIDA şi a altor BTS, abuz de substanţe, anxietate, paranoia, bulimie, probleme relaţionale; dependenţe sexuale şi tulburări de personalitate. Modelul propus pentru prevalenţa acestor probleme în viaţa homosexualilor este acela că ele sunt produse de „stresul minorităţii”, de „stigmatul social” şi de „discriminare”.
Conform acestei opinii, persoanele credincioase care afirmă că modelul lui Dumnezeu pentru sexualitate este un bărbat/o femeie, cei cu atracţii homosexuale care nu vor acele atracţii şi oricine oferă consiliere pentru reducerea sau schimbarea acestor atracţii sunt toţi promotori ai unui stigmat, ai discriminării şi ai unui bigotism homofob. Ca urmare, multe asociaţii de activişti cred că aceşti oameni trebuie opriţi. Aşa că grupurile din cadrul asociaţiilor de psihologie lucrează la interzicerea terapiei pentru homosexualitatea nedorită. Şi nu doar a terapiei, ci a oricui care sugerează că corpul nostru a fost conceput pentru o sexualitate hetero, a oricărei dezaprobări sociale sau religioase a homosexualităţii şi a oricui care sugerează că heterosexualitatea este norma. (…)
Aceia dintre noi care au scăpat de homosexualitate cunosc lanţurile păcatului şi ruşinii şi mulţi dintre noi au simţit iubirea lui Dumnezeu şi puterea Lui de transformare. Nu e de mirare că unii oameni nu înţeleg aceasta, că nu vor accepta aceasta şi că ne vor ataca în încercarea de a anula relatările noastre. În această lume confuză şi eşuată din punct de vedere sexual, există tineri şi tinere care cresc cu astfel de probleme profunde. Este important ca relatările noastre să continue să fie auzite şi ca realitatea schimbării de la homosexualitate să continue să fie anunţată în spaţiul public, pentru ca şi alţii să afle despre libertatea şi schimbarea de care am avut noi parte.
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!
Haideti, haideti! Am trecut de 6.900 de semnaturi, dar tinta este de 7.500. Mai avem doar putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.
Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.
Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.
PENTRU ROMANII DIN CALIFORNIA
Cu saptamini in urma v-am informat ca in iulie guvernatorul Californiei a semnat o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala. Crestinii californieni vad acest curs ca unul deghizat sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii. Pina pe 7 octombrie trebuie sa obtina si sa inregistreze la autoritati 775.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie pusa la vot in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/
Comunitatea bisericilor crestine coreene din California a anuntat duminica ca se alatura acestui proiect si vor sprijini obtinerea de semnaturi. Nadajduim ca si romanii din California vor face la fel si nu se vor lasa mai prejos.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu