Mihai Goţiu. Opriți legea exproprierii munților României! Citiți ce prevede cel mai dur atac la adresa proprietății românilor de la cooperativizare încoace vezi toate articolele de Mihai Goţiu

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. S-ar putea să apară și un efect pervers, bunuri de « patrimoniu național», cum sunt acum zăcămintele de aur, și care se află în subsolul terenurilor care au la suprafață imobile, să fie înstrăinate mai ușor astfel. Altfel spus, prezervarea, «protejarea» proprietății private imobiliare să permită ignorarea interesului colectiv, în cazul când, prin tactica salamului, micii proprietari ar fi convinși mai ușor să vândă unor intreprinzători de genul Gold Corporation. Marea cotitură a fost Legea cu privire la subsolul României.
Cu prietenie, Dan Culcer
A se citi și Mihai Goţiu

EXCLUSIV  Mihai Goţiu : Legătura lui Băsescu cu băieții deștepti ai aurului: cetățeanul Arpad Paszkany. Paszkany – principalul sponsor oficial al PDL. Și conexiunile lui cu firmele care vor aurul României

Opriți legea exproprierii munților României! Citiți ce prevede cel mai dur atac la adresa proprietății românilor de la cooperativizare încoace

vezi toate articolele de Mihai Goţiu

27 Aug la 14:30 90 comentarii 2252 vizualizari.

Poate că unii sunt surprinși de amploarea pe care cazul Roșia Montană a luat-o în ultimele două luni. Ei bine, explicația se găsește într-un proiect legislativ care urmează să intre la votul final în Camera Deputaților la începutul acestei toamne. Declarațiile lui Traian Băsescu și ale susținătorilor săi și ai proiectului RMGC de la Roșia Montană încearcă să inducă ideea unui interes național în acest caz (și a celor similare care vor urma). De ce? Pentru a ”justifica” instituirea unor măsuri fără precedent legate de exproprieri speciale în cazul activităților miniere în care interesele private surclasează la modul cel mai evident interesele publice.
Inițiat în 2009 de senatorii Ion Rușeț (PDL) și Toni Greblă (PSD), proiectul de modificare a Legii minelor nr. 85/2003, a trecut de Senat (cel mai probabil, votat ”după deget”), fără a avea parte de vreo dezbatere publică reală. Între timp, proiectul a obținut avizele majorității comisiilor Camerei Deputaților (din nou fără o dezbatere reală și transparentă), urmând să intre la vot în viitoarea sesiune parlamentară (care va începe pe 1 septembrie).
Din start trebuie menționat că aceast proiect reprezintă, de fapt, instituirea unei proceduri speciale de expropriere (nu o modificare de esență a Legii Minelor), procedură care îi lasă, practic, fără apărare pe proprietarii de imobile din zonele vizate de proiecte miniere. Iar Roșia Montană este doar unul dintre cazurile vizate de proiect. Că este vorba de o lege specială de expropriere, și nu de o modificare a Legii Minelor se arată chiar în punctul de vedere al Guvernului nr. 1547/ 16.06.2010, remis Camerei Deputaților: ”Din analiza măsurilor care vor fi adoptate rezultă că se are în vedere modificarea și completarea Legii nr. 85/2003, în sensul stabilirii unor proceduri speciale de expropriere (s.a.) pentru punerea la dispoziția titularilor de licențe a terenurilor ce urmează a fi afectate de exploatări, explorări miniere, precum și lucrări de dezvoltare, dar și o serie de derogări de la reglementările în materie de urbanism și amenajarea teritoriului, în materie silvică, de mediu, cu privire la autorizări și proceduri prealabile proiectului (s.a.)”
***
Premise. Ce legi mai prevăd proceduri speciale privind exproprierea
Legea nr. 194/2008 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de drumuri de interes național, județean și local;
Legea nr. 407/2005 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare;
Legea nr. 106/2008 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenurilor necesare lucrărilor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de lignit.
Comentarii:

- În cazul Legii 194/2008 și a Legii nr. 407/2005 utilitatea publică este mai ușor de înțeles; de asemenea, în cazul Legii nr. 106/2008 se poate vorbi de o utilitate publică, ținând cont de susținerea strategiei energetice a țării și de faptul că statul român este cel care exploatează minele de lignit;

- În privința exploatării aurului nu există o necesitate economică și niciuna strategică; o asemenea strategie nu poate fi stabilită printr-o declarație de presă a președintelui României (în acest sens a se vedea reacțiile reprezentanților BNR referitoare la ”necesitatea” creșterii rezervei de aur a BNR);

- În cazul deținătorilor de licențe de explorare și exploatare a aurului, interesul este majoritar privat (în proproție de peste 80%) – invocarea ”utilității publice” în cazul unui asemenea procent este o supralicitare;

- În cazul Legii nr. 106/2008 sunt reglementate aspecte importante precum: conținutul documentației tehnico-economice, sancțiuni care intervin în cazul în care titularul licenței nu-și respectă obligațiile până la începerea lucrărilor efective de expropriere (sancțiuni care merg până la blocarea procedurilor de expropriere) ; proiectul de modificare a Legii nr. 85/ 2003 nu face nicio referire însă la aceste documentații și sancțiuni.

Cu dedicație, domnului ministru Kelemen Hunor
Art. 11, aliniat 3 (din proiectul legii, așa cum a fost adoptat de Senat): ”Adoptarea unei hotărâri a Guvernului este necesară în cazul în care nu se efectuează descărcarea de sarcină arheologică și/sau declasificarea respectivelor zone”.
Comentarii:

- Această prevedere permite Guvernului să ia o hotărâre (cu caracter politic) fără să fie nevoit să țină cont în niciun fel de opțiunea specialiștilor și în ciuda opiniei acestora (în condițiile în care specialiștii nu acordă descărcarea de sarcină arheologică);

- Mențiunea ”și/sau declasificarea respectivelor zone” este o prevedere ”cu dedicație” pentru proiectul de la Roșia Montană:  chiar dacă într-un mod ilegal, încâlcând o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, RMGC a obținut o nouă descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic; acest lucru nu înseamnă, automat, și declasificarea acestuia de pe lista Monumentelor Istorice de clasă A (pentru care e necesară și o procedură inițiată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice);

- Interesante în acest sens sunt declarațiile ministrului Culturii, Kelemen Hunor, care, după descărcarea de sarcină arheologică a Cârnicului, a afirmat că ”nu a semnat și nu va semna declasarea” și că ”decizia îi aparține Guvernului”; practic, Kelemen Hunor a anticipat votarea acestei legi, care i-ar lăsa Guvernului să adopte o hotărâre prin care Cârnicul să fie declasat evitând procedura Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (pentru a înțelege această procedură, vezi și interviul cu arhitectul Ștefan Bâlici, aici).

Art. 11, aliniat 5: ”Prin derogare de la prevederile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național (…) certificatul de descărcare de sarcină arheologică se emite pentru fiecare parte de teren din perimetrul de exploatare care poate fi redată activităților umane curente”
Comentarii:

- Aceasta este o nouă prevedere ”cu dedicație” expresă pentru proiectul RMGC de la Roșia Montană și Masivul Cârnic. După anularea primului certificat de descărcare de sarcină arheologică, după cum deja se știe, RMGC a obținut noul certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru 80% din Masivul Cârnic – în vederea proceselor care vor urma RMGC are nevoie de această prevedere pentru a susține că nu este vorba de ”un nou certificat de sarcină arheologică”, fiindcă e vorba ”de o parte” din Cârnic (80%), nu de tot Cârnicul (cum era precedentul). E evident că și exploatarea a 10% sau 20% dintr-o zonă protejată poate duce la distrugerea întregii zonei, când vorbești însă de ”o parte de 80%” să mai susții că monumentul istoric e protejat e deja aberant;

- Valoarea unui monument istoric este evaluată în ansamblu (ca sumă a tuturor părților componente), nu pe bucăți; faptul că o parte este mai puțin valoroasă ca alte părți, nu înseamnă că aceasta poate fi extrasă din întreg.

Cui îi este ”mai favorabil” proiectul
Art. 21, aliniatul 2: ”Prevederile legale existente la data acordării licenței rămân valabile pe toată durata acesteia, cu excepția apariției unor eventuale dispoziții legale mai favorabile titularului”
Comentarii:

-  Această excepție de la principiul neretroactivității legii (cu excepția legii penale mai favorabile) exprimă esența întregului demers: în favoarea titularilor de licențe de explorare și exploatare, și în defavoarea proprietarilor de imobile aflate sub riscul exproprierii și a legilor legate de protecția patrimoniului cultural și natural.

Art.25, aliniatul 2: ”Titularul licenței de exploatare poate solicita extinderea perimetrului pentru executarea lucrărilor de construcții aferente utilităților specifice necesare stocării produselor miniere, a sterilului și a produselor reziduale, în condițiile în care extinderea nu se suprapune peste o concesiune/ dare în administrare aparținând unui alt titular și nu blochează accesul la resursele/ rezervele minerale utile”
Comentarii:

-  Acest aliniat nou denotă (în plus) reaua- credință a inițiatorilor: din formulare lipsește o mențiune esențială – că extinderea s-ar putea face ”în condițiile legii”; în lipsa acestei mențiuni, rezultă că solicitarea extinderii va fi admisă fără alte proceduri (indiferent de statutul terenului pentru care se solicită extinderea – că e sau nu de utilitate publică, monument istoric sau natural).

Excepții de la excepții
Art. 40¹ : ” (1) Prin derogare de la prevederile alin. (2) și (3) ale art. 92 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) emite autorizația de scoatere din circuitul agricol, la solicitarea persoanei care deține licență de activități miniere, după obținerea avizelor de la toate celelalte autorități, în conformitate cu prevederile legii. Avizele se emit de autoritățile relevante, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării ANCPI.
(2) În cazul în care într-o anumită unitate administrativ-teritorială nu este aprobat niciun plan de urbanism, terenurile folosite exclusiv pentru activități miniere, din clasa I și II, pot fi scoase definitiv din circuitul agricol pe baza planurilor de amenajare a teritoriului (PATJ) redactate pentru zona relevantă”.
Comentarii:

- Alin. (2) și (3) ale art. 92 din Legea 18/1991 se referă la interdicția de ”amplasarea a construcțiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I și a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrări de îmbunătățiri funciare, precum și pe cele plantate cu vii și livezi, parcuri naționale, rezervații, monumente, ansambluri arheologice și istorice este interzisă (s.a.)”.  ”(2) Se exceptează de la prevederile alineatului precedent construcțiile care servesc activitățile agricole, cu destinație militară, căile ferate, șoselele de importanță deosebită, liniile electrice de înaltă tensiune, forarea și echiparea sondelor, lucrările aferente exploatării țițeiului și gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrările de gospodărire a apelor și realizarea de surse de apă.”

- Se observă că activitățile miniere nu se numără printre aceste excepții; astfel, chiar dacă, aparent, Art. 40¹ alin. (1) , instituie o excepție referitoare la autoritatea competentă să emită autorizația de scoatere din circuitul agricol (Direcția Agricolă, cu avizul Ministerului Agriculturii), de fapt, se lasă loc interpretării conform căreia se instituie o excepție de la interdicția de a construi utilități miniere în parcuri naționale, rezervații, monumente, ansambluri arheologice și istorice!

- Aliniatul (2) al art. 40¹ reprezintă, din nou, o prevedere ”cu dedicație” pentru cazul Roșia Montană, unde Planul de Urbanism General (PUG) din 2002 a fost anulat defintiv și irevocabil de instanță; în 2009, Consiliul Local Roșia Montană a reconfirmat însă același PUG anulat de judecători! În primăvară, Tribunalul Alba a anulat din nou PUG-ul, în toamnă urmând să fie judecat recursul la Curtea de Apel. În condițiile în care Curtea de Apel menține sentința Tribunalului, RMGC este asigurată că își poate porni proiectul chiar și fără existența unui PUG (pe baza căruia se emit majoritatea certificatelor și avizelor)!!!

- Aberațiile merg mai departe, prin propunerea introducerii art. 43¹-43³, care prevăd că actele obținute pe baza unui certificat de urbanism expirat sau invalidat sunt menținute în vigoare (!), precum și posibilitatea emiterii de certificate de urbanism chiar și în lipsa unor planuri urbanistice generale (!).

Cele mai dure prevederi: Adio, proprietate privată! Adio, justiție!
La final, am lăsat partea cea gravă a acestui proiect de lege, setul de 16 articole noi, propuse să fie introduse cu numerele 10¹-10¹⁶.  Iată câteva prevederi din acest set (selectiv, proiectul, în forma votată de Senat, îl puteți citi aici):
”Art. 10²: Se declară de utilitate publică lucrările miniere pentru exploatarea substanțelor minerale utile, care se execută în baza unei licențe de exploatare.”
”Art. 10³, alin. (1): Pentru lucrările declarate de utilitate publică în condițiile art. 10², expropriator este statul român, prin titularii licențelor de exploatare, operatori economici.”
”Art. 10⁸, alin. (1): Plata despăgubirilor pentru imobilele ce urmează a fi expropriate în temeiul articolului 10⁵, alin.(1) se face de titularul de licență direct titularilor de drepturi reale, în numerar sau prin consemnarea sumelor într-un cont bancar la dispoziția acestora.”
”Art.10¹², alin. (2): Judecarea cauzelor ce au ca obiect exproprierile pornite în temeiul prezentei legi se face cu precădere, iar termenele stabilite în cursul judecății de către instanțele învestite nu pot fi mai mari de 7 zile.”
”Alin. (3): Instanța competentă poate suspenda executarea unui act emis în procedura exproprierii dacă se depune o cauțiune de 10% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 10.000 de lei.”
Comentarii:

- Fiecare articol și aliniat din acest set merită câte un comentariu separat, selecția a fost făcută doar pentru a scoate în evidență caracterul flagrant prin care proprietarii de imobile (terenuri și case) din zonele vizate de exploatările miniere sunt expropriați și puși în imposibilitate de a-și apăra drepturile, precum și favorizarea expresă a titularilor de licențe de exploatare;

- Expresia ”substanțe minerale utile” este vagă și intră în contradicție cu Legea minelor nr. 85/2003, în care mineralele care fac obiectul exploatărilor sunt menționate expres, pe categorii;

- Titularii de licență devin expropriatori în numele statului – lucru inadmisibil într-un stat de drept, fiind de neconceput ca o persoană privată să primească prerogative și să îndeplinească proceduri care țin de competența exclusivă a instituțiilor statului;

- Plata despăgubirilor sau consemnarea sumei într-un cont bancar nu poate fi făcută de către titularul licenței, între acesta și expropriat neexistând relații directe; statul este expropriatorul și el este singurul care poate îndeplini toate procedurile legale legate de expropiere, inclusiv plata sumelor cuvenite;

- Nu există nicio justificare pentru judecarea cauzelor legate de expropriere ”cu precădere”; nu există niciun temei prin care cauzele legate de interesele miniere ar putea fi prioritizate în raport cu alte cauze (care ar fi amânate din acest motiv); mai mult termenul de 7 zile este unul neconstituțional, anulând, practic orice demers de aducere în probatoriu a unor dovezi, acte, expertize sau contra-expertize noi (ca exemplu: o parte solicită amânarea pentru a obține un act administrativ care să-i probeze cele afirmate, termenul legal general de eliberare al actelor administrative este de 30 de zile; de asemenea pentru solicitarea unei expertize ori contra-expertize termenul de 7 zile este total abuziv). Prioritizarea cauzelor legate de exproprierea specială prevăzută de acest proiect și termenul de 7 zile sunt, însă, o dovadă în plus a caracterului acestei legi – de favorizare expresă a titularilor licențelor de exploatare minieră;

- În fine, cauțiunea de 10% este, la rândul ei, neconstituțională și revoltătoare, anulând un drept fundamental al oricărui cetățean într-un stat de drept: cel la petiționare (acces la justiție). Practic, 99% din cei vizați nu au la dispoziție acel 10% necesar cauțiunii (la o valoare medie de 50.000 de euro a unui imobil, teren și/sau casă, câți dintre d-voastră ați avea un disponibil de 5.000 de euro pe care să-i blocați într-un proces?). Mai mult, chiar în răspunsul Guvernului referitor la aceast proiect de lege se menționează expres cazul ”Iosif ș.a. împotriva României”, câștigat de reclamant la CEDO. În motivarea CEDO se arată expres că ”măsura instituirii unei cauțiuni este disproporționată și aduce atingere înseși existenței dreptului de acces la justiție”.

***
Comentarii finale:

- Așa-zisul proiect de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003 este, în esență, proiectul unei legi de expropriere (în cea mai mare parte a prevederilor proiectului se fac referiri la expropriere, nu la activitatea minieră);

- Toate modificările majore aduse acestei legi sunt ”inspirate” din cazul Roșia Montană, scopul lor fiind să anuleze toate actele, procedurile și avizările legale pe care RMGC nu a reușit să le obțină și să le parcurgă până în acest moment;

- Aplicabilitatea acestor măsuri nu se rezumă însă la Roșia Montană, ci vizează toate licențele de explorare și exploatare (și nu doar cele legate de aur) existente în acest moment în România (cele mai multe dintre ele în județele Alba, Hunedoara, Caraș-Severin, Bihor, Maramureș și Mureș);

- Ideea instituirii unei ”cauze de utilitate publică” în privința unor proiecte din care statul român nu deține nici măcar 20% (în unele cazuri și mai puțin) nu este doar o forțare a definiției ”cauzei de utilitate publică”, ci de-a dreptul revoltătoare;

- Nu există nicio justificare pentru favorizarea intereselor titularilor privați ai unor licențe de explorare și exploatare minieră în detrimentul intereselor cetățenilor români proprietari de imobile în zonele vizate; această favorizare neconstituțională, care aduce o atingere gravă dreptului la proprietate privată, transformă România, la modul cel mai concret (nu doar teoretic), într-o țară colonie; Într-un interval de 20-50 de ani, România va rămâne fără toate resursele ei minerale, fără Munții Apuseni (în principal), încasând niște fărâmituri și adunând costuri uriașe (pe sute de ani) legate de conservarea și administrarea munților și lacurilor de deșeuri pe care le vom ”moșteni”.

***
P.S.: Lansat online în urmă cu mai puțin de două săptămâni, și fără a beneficia de vreo promovare specială, setul de petiții referitoare la stoparea acestei legi și a abuzurilor din cazul Roșia Montană a strâns deja peste 10.000 de semnături, care vor fi depuse la Camera Deputaților, la începutul noii sesiuni parlamentare. Puteți semna acest set de petiții foarte simplu, aici.
Iar aici puteți afla ce puteți face concret pentru a opri votarea acestui proiect de lege.