În cupluri, în locuri foarte diferite, inclusiv la televiziune, se pot vedea demult indivizi cu o astfel de orientare sexuală. Nimeni nu se mai plânge de astfel de apariții, blamarea sau agresarea lor publică este rarisimă și ar fi imediat și îndreptățit pedepsită, nu fiindcă e hmofobă ci fiindcă este agresiune.
Am însă mari rezerve față de manifesările de hoardă. Recent, în România, sub pretextul luptei pentru protejarea sitului Roșia Montană, a fost organizată o «fân-fest» care s-a dovedit, cum am citit prin presa liberă, se pare, încă un prilej de bețivănie și consum de droguri. Comercianții și dilerii au interesele lor și acțiunile în care se manifestă hoardele june și populare nu pot fi, pentru dileri, decât prilejuri de speculă și comerț ilicit. Sprjinit în numele unor idealuri înalte, nu-i așa?
Homosexualii nu au decât să organizeze gaypraiduri pe stadioane, cu bilete de intrare, pentru spectatori cu aceleași gusturi sau eventualilor membrii ai ongeurilor care militează în acest sens. Se pot asigura transmisiuni ale acestui spectacol pe canalele de televiziune specializate.
Oamenii politici ar trebui să înțeleagă, însă, că nu peste mult se va termina cu dictatura minorităților, că democrația nu este asta, și că dacă vor să mai aibă alt rol decât acela de slugi la dârloaga diverselor grupuri de presiune, vor trebui să aleagă reprezentarea majorităților. Sau să lase locul altora.
P.S. Petru Clej are dreptate când scrie că prioritățile Moldovei nu sunt legate de homosexualitate.
«Într-o țară în care un copil din trei crește fără unul dintre părinți și un copil din nouă crește fără ambii părinți (plecați la muncă în străinătate), în care traficul de persoane, mai ales în scopuri sexuale este o problemă sesizată până și de vicepreședintele Statelor Unite în timpul vizitei sale din luna martie a acestui an, în care violența conjugală este extrem de răspândită, în care au loc atentate de tip mafiot (de tipul celui căruia i-a căzut victimă recent președintele federației de tenis), în care există oameni care-și vând rinichii ca să supraviețuiască, demagogii și ipocriții religioși tună și fulgeră împotriva homosexualilor.»
Întrebarea pe care o pun și i-o pun este : De ce au nevoie neapărată homosexualii să-și organizeze manifestația provocatoare tocmai la Chișinău, în această țară unde distrugerile celor 50 de ani de comunism sunt atât de mari. Nu se mai poate aștepta? Sunt scuipați în stradă, condamnați pentru atentat la moravuri, tratați diferit la angajarea într-o fabrică? Da sau nu? Dacă da, chestiune nu se rezolvă cu acest tip de manifestații ci cu legea egalității în fața legii.
Cu prietenie, Dan Culcer
Pederastia, asasina naţiunii
[despre situația din Basarabia]
Opinii şi Analize Feb 16, 2011
Ce subiect frivol -pederastia! Dezgustător ca şi democraţia lipsită de bun simţ. Nu e suficient că am fost despuiaţi spiritual şi economic de politica criminală a lui Stalin, înrobiţi de sistemul sovietico-comunist şi batjocoriţi de elita politică pro-occidentală şi pro-rusească în decurs de 20 de ani de independenţă! Acum trebuie să fim şi pederaşti, pentru că în caz contrar, nu ne raportam la valorile europene. De 20 de ani moldovenii sunt ostaticii sărăciei şi corupţiei. Nu reprezintă această realitate o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului? Faptul că salariile şi pensiile nu acoperă coşul minim de consum şi costurile facturilor nu este o discriminare din partea guvernării? Atunci de ce ar fi discriminatorie atitudinea majorităţii cetăţenilor din Republica Moldova faţă de homosexuali?
Democraţia nu este un sistem de guvernare haotic, unde fiecare face ce vrea. O societate democratică este organizată în conformitate cu nişte reguli, care stipulează clar că „ libertatea unei persoane încetează acolo unde începe libertatea altuia”. Bunăoară, de moment ce copiii majorităţii au văzut homosexuali pipăindu-se şi sărutându-se în public, înseamnă că drepturile ei au fost încălcate. Pentru că micuţilor, în asemenea situaţii, li se impune inconştient un model al relaţiilor interumane contradictoriu. Un copil îşi formează personalitatea în dependenţă de experienţa pe care o are cu exteriorul. Ceea ce vede şi învaţă, aplică. Orice familie heterosexuală îşi doreşte ca descendenţii săi să urmeze modelul familial tradiţional. Este un drept care le aparţine, şi nimeni nu are voie să-l conteste. Or prin asemenea acţiuni, care inevitabil vor duce la legalizarea realaţiilor dintre pederaşti, sunt încălcate drepturile şi libertăţile persoanelor heterosexuale. Democraţia reprezintă puterea majorităţii şi supunerea minorităţii. În condiţiile în care majoritatea consideră că homosexualii reprezintă un pericol pentru tradiţiile şi valorile sale, „revoltele” nu pot fi justificate, nici moral, nici legislativ.
Nu existenţa pederaştilor deranjează, ci modalitatea impertinentă prin care organizaţiile neguvernamentale „promovează” drepturile şi libertăţile lor. Fenomenul este abordat greşit deliberat. Nimeni nu le interzice homosexualilor să se iubească şi nimeni nu-i pedepseşte pentru alegere. Fiecare om îşi proiectează viaţa personală în dependenţă de propriile valori şi preferinţe, şi ei, aidoma heterosexualilor, beneficiază de acelaşi drept. Pot să se plimbe pe stradă, pot să aibă un job, pot să meargă la biserică, pot să-şi facă afaceri, pot să beneficieze de asistenţă medicală etc. Ce fel de drepturi şi libertăţi sunt încălcate? E deranjant însă deoarece mulţimea se opune organizării paradelor, unde gay-ii şi lesbienele au o ţinută imorală şi oficializării relaţiilor dintre homosexuali. Pentru majoritatea promovarea şi legalizarea homosexualităţii reprezintă o problemă gravă – declinul familiei tradiţionale (deja afectată de sărăcie şi libertatea sexuală) şi prăbuşirea morală a societăţii.
În aparenţă promovarea homosexualităţii nu ar trebui să deranjeze. „Ce e rău în asta”? Mulţi îşi formulează această întrebare. Într-adevăr, fiecare om are libertatea să aleagă ce este mai bine pentru sine. Curios, câţi dintre cei care tolerează şi promovează fenomenul şi-ar dori ca odraslele lor să fie pederaşti? Ştiu că angajaţii de la Amnesty Internaţional Moldova sunt de orientare sexuală tradiţională. Câţi dintre ei ar accepta un asemenea viitor pentru urmaşii lor? Moldoveanul de baştină, cu bunei şi străbunei care au luptat pentru acest pământ şi au trăit crimele comunismului nu a fost niciodată pederast. Dar poate deveni, dacă tehnica „spălării creierului” va fi folosită eficient.
Consecinţele promovării homosexualităţii vor fi vizibile peste ani. Sub pretextul toleranţei şi drepturilor omului, încet dar sigur este decimată o naţiune. Pericolul constă în faptul că fenomenul distruge baza unei societăţi – familia. Calitatea unui stat depinde în mod iminent de calitatea cetăţeanului.O familie puternică va genera cetăţeni bine educaţi şi puternici. O familie slabă oferă în schimb specimene retardate spiritual. Dacă sărăcia şi libertatea sexuală slăbesc instituţia familiei (problemă care încă poate fi soluţionată), atunci homosexualitatea o distruge.
Un cuplu de homosexuali nu va oferi niciodată unui copil o lume spirituală completă. Pentru că un bărbat, oricât de mult şi – ar da silinţa, nu va înlocui o mamă, iar o femeie – un tată. Dispariţia naţiunii duce indubitabil la colaps, iniţial moral şi apoi economic. Pentru că ţara nu-ţi mai aparţine, iar omul nu este decât un instrument prin care sunt realizate interese străine. Evident, teza respectivă nu poate fi înţeleasă de specimenele care nu au simţul patriotismului şi nicio responsabilitate faţă de viitor.
Ce este moral? E o noţiune greu de definit. Indiferent de definiţie, conţinutul va fi părtinitor. De aceea, când e vorba de viaţa publică şi viitorul ţării, corect ar fi ca majoritatea să formuleze conceptul moralităţii. Cu siguranţă, democraţia nu ar avea ce să-i reproşeze.
Maria DIMINEŢ
Ce subiect frivol -pederastia! Dezgustător ca şi democraţia lipsită de bun simţ. Nu e suficient că am fost despuiaţi spiritual şi economic de politica criminală a lui Stalin, înrobiţi de sistemul sovietico-comunist şi batjocoriţi de elita politică pro-occidentală şi pro-rusească în decurs de 20 de ani de independenţă! Acum trebuie să fim şi pederaşti, pentru că în caz contrar, nu ne raportam la valorile europene. De 20 de ani moldovenii sunt ostaticii sărăciei şi corupţiei. Nu reprezintă această realitate o încălcare flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului? Faptul că salariile şi pensiile nu acoperă coşul minim de consum şi costurile facturilor nu este o discriminare din partea guvernării? Atunci de ce ar fi discriminatorie atitudinea majorităţii cetăţenilor din Republica Moldova faţă de homosexuali?
Democraţia nu este un sistem de guvernare haotic, unde fiecare face ce vrea. O societate democratică este organizată în conformitate cu nişte reguli, care stipulează clar că „ libertatea unei persoane încetează acolo unde începe libertatea altuia”. Bunăoară, de moment ce copiii majorităţii au văzut homosexuali pipăindu-se şi sărutându-se în public, înseamnă că drepturile ei au fost încălcate. Pentru că micuţilor, în asemenea situaţii, li se impune inconştient un model al relaţiilor interumane contradictoriu. Un copil îşi formează personalitatea în dependenţă de experienţa pe care o are cu exteriorul. Ceea ce vede şi învaţă, aplică. Orice familie heterosexuală îşi doreşte ca descendenţii săi să urmeze modelul familial tradiţional. Este un drept care le aparţine, şi nimeni nu are voie să-l conteste. Or prin asemenea acţiuni, care inevitabil vor duce la legalizarea realaţiilor dintre pederaşti, sunt încălcate drepturile şi libertăţile persoanelor heterosexuale. Democraţia reprezintă puterea majorităţii şi supunerea minorităţii. În condiţiile în care majoritatea consideră că homosexualii reprezintă un pericol pentru tradiţiile şi valorile sale, „revoltele” nu pot fi justificate, nici moral, nici legislativ.
Nu existenţa pederaştilor deranjează, ci modalitatea impertinentă prin care organizaţiile neguvernamentale „promovează” drepturile şi libertăţile lor. Fenomenul este abordat greşit deliberat. Nimeni nu le interzice homosexualilor să se iubească şi nimeni nu-i pedepseşte pentru alegere. Fiecare om îşi proiectează viaţa personală în dependenţă de propriile valori şi preferinţe, şi ei, aidoma heterosexualilor, beneficiază de acelaşi drept. Pot să se plimbe pe stradă, pot să aibă un job, pot să meargă la biserică, pot să-şi facă afaceri, pot să beneficieze de asistenţă medicală etc. Ce fel de drepturi şi libertăţi sunt încălcate? E deranjant însă deoarece mulţimea se opune organizării paradelor, unde gay-ii şi lesbienele au o ţinută imorală şi oficializării relaţiilor dintre homosexuali. Pentru majoritatea promovarea şi legalizarea homosexualităţii reprezintă o problemă gravă – declinul familiei tradiţionale (deja afectată de sărăcie şi libertatea sexuală) şi prăbuşirea morală a societăţii.
În aparenţă promovarea homosexualităţii nu ar trebui să deranjeze. „Ce e rău în asta”? Mulţi îşi formulează această întrebare. Într-adevăr, fiecare om are libertatea să aleagă ce este mai bine pentru sine. Curios, câţi dintre cei care tolerează şi promovează fenomenul şi-ar dori ca odraslele lor să fie pederaşti? Ştiu că angajaţii de la Amnesty Internaţional Moldova sunt de orientare sexuală tradiţională. Câţi dintre ei ar accepta un asemenea viitor pentru urmaşii lor? Moldoveanul de baştină, cu bunei şi străbunei care au luptat pentru acest pământ şi au trăit crimele comunismului nu a fost niciodată pederast. Dar poate deveni, dacă tehnica „spălării creierului” va fi folosită eficient.
Consecinţele promovării homosexualităţii vor fi vizibile peste ani. Sub pretextul toleranţei şi drepturilor omului, încet dar sigur este decimată o naţiune. Pericolul constă în faptul că fenomenul distruge baza unei societăţi – familia. Calitatea unui stat depinde în mod iminent de calitatea cetăţeanului.O familie puternică va genera cetăţeni bine educaţi şi puternici. O familie slabă oferă în schimb specimene retardate spiritual. Dacă sărăcia şi libertatea sexuală slăbesc instituţia familiei (problemă care încă poate fi soluţionată), atunci homosexualitatea o distruge.
Un cuplu de homosexuali nu va oferi niciodată unui copil o lume spirituală completă. Pentru că un bărbat, oricât de mult şi – ar da silinţa, nu va înlocui o mamă, iar o femeie – un tată. Dispariţia naţiunii duce indubitabil la colaps, iniţial moral şi apoi economic. Pentru că ţara nu-ţi mai aparţine, iar omul nu este decât un instrument prin care sunt realizate interese străine. Evident, teza respectivă nu poate fi înţeleasă de specimenele care nu au simţul patriotismului şi nicio responsabilitate faţă de viitor.
Ce este moral? E o noţiune greu de definit. Indiferent de definiţie, conţinutul va fi părtinitor. De aceea, când e vorba de viaţa publică şi viitorul ţării, corect ar fi ca majoritatea să formuleze conceptul moralităţii. Cu siguranţă, democraţia nu ar avea ce să-i reproşeze.
Maria DIMINEŢ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu