Demascarea esenţei regimului post-decembrist, dedicat ascunderii adevărului, obstrucţionării justiţiei şi exploatării prăzii obţinute ilicit

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

UN "spaţiu Internet" (www.ProcesulComunismului.com) este dedicat unui proces public, intentat celor care au adoptat comunismul, complotînd contra intereselor României (1917-1944), l-au instalat prin teroare şi genocid (1944-1964), l-au organizat ca pe un lagăr de exploatare, exterminare şi alienare (1964-1989) şi l-au convertit în final într-un capitalism distructiv, pentru a valorifica prada şi a evita judecata (1989- ?).     Pînă va fi găsit un termen mai potrivit, putem numi acest îndelungat "politicid", ale carui faze formează un tot unitar - "comunismul românesc". Putem numi gruparea care l-a comis - "Oligarhia (Nomenclatura, Puterea, Reţeaua, Mafia, Căpuşa) Comunistă". Putem  desemna demersul civic reparator prin "Procesul Comunismului". Suntem însa conştienţi că aceste sintagme, atacate continuu de propaganda Mafiei, pot produce confuzii, divergenţe, diversiuni şi confiscări. Noi nu dorim să facem un proces politic al foştilor membri P.C.R., pe care îi considerăm mai curînd victimele unui proces de compromitere în lanţ.     Nu negăm interesul analizelor principiilor comuniste de organizare a societăţii şi strategiilor recomandate de mentorii marxism-leninismului (aplicate "creator" de comuniştii români). Suntem de acord că pot fi găsite explicaţii privind nocivitatea experimentului din Romania şi la acest nivel, teoretic. Dar nu aceasta este preocuparea principală a acestui spaţiu.     Noi vrem să radiografiem o crimă concretă, nu să folosim suferinţele poporului român drept capital în disputele propagandistice dintre doctrinarii "de stînga" şi "de dreapta", de aiurea. Ne interesează, cît mai concret, cine au fost cei exterminaţi, întemninţati, schinjuiţi, deportaţi, deposedaţi, minţiţi, folosiţi ca sclavi, dezumanizaţi, compromişi moral, alungaţi din ţara lor- şi cine a organizat această monumentală crimă împotriva poporului român.     Lipsa unui "Nurenberg" care să judece la scară internaţională crimele comunismului din Europa de Est, imposibilitatea organizării Procesului într-o Românie aflată încă sub controlul vinovaţilor- reclamă o intervenţie reparatorie.     Cum sa judeci o grupare criminală care controlează puterea - direct sau prin complici - în statul care i-a căzut victimă? Ce să faci dacă nu dispui înca de... dreptatea învingătorului? În aceste condiţii, nu se poate organiza un Proces normal, în care acuzaţii să fie audiaţi de judecatori imparţiali, dispunînd de legi pertinente.     Nu putem însă să ne resemnăm pe poziţii neputinciose, fără a ne prăbuşi moral. Situaţiile inadmisibile trebuie denunţate şi înfruntate, chiar dacă nu dispui de mijloacele de a le rezolva. Datoria de a obţine cele mai bune rezultate în condiţiile date, te obligă la creativitate. De aceea, noi nu vom şovăi în a urca scara: mărturii, pledoarii, dezbateri, soluţii, actiuni reparatorii.     Nu pretindem că încercarea noastră e mai legitimă ca altele şi nu aspirăm ca Procesul Comunismului să fie concentrat aici. Dimpotrivă, respingem monopolizarea temei, salutăm orice efort făcut în aceeaşi direcţie (acelaşi spirit), dorim să sprijinim o activitate larg distribuită, bogată în conţinut şi formă.     Vom fi un spaţiu de informare, reflecţie şi acţiune şi un instrument de promovare (un "portal") a iniţiativelor (eforturilor, proiectelor) similare, cu care dorim să ne sincronizăm.     Micul bulgăre informaţional, lansat la 2 noiembrie 2004, va evolua continuu, încercînd să contribuie la o avalanşă care să măture resturile unui trecut care nu vrea să treacă, sau nu este lăsat să treacă... Scopuri     a. Regăsirea bucuriei de a fi     Victoria contrarevoluţiei securisto-comuniste, după 1989, a produs o gravă demoralizare în rîndul celor revoltaţi şi dezamăgiţi.     Pierzîndu-şi credinţa că Binele, Adevărul şi Dreptatea trebuie apărate în orice condiţii şi indiferent de raportul de forţe, mulţi şi-au lăsat corodat axul moral al fiinţei. Suspendaţi în vidul zădărniciei, ei nu mai au acces la bucuria de a trăi frumos, cu lumină în suflet. Am devenit un muşuroi de umbre.      Procesul Comunismului e o mişcare de recuperare existenţială, în care individul sporeşte prin solidaritate. El ne invită să fim întregi, să redevenim oameni vii!     b. Recuperarea adevărului         Cunoaşterea ( inventarierea ) crimelor şi victimelor comunismului. Demnitate prin solidarizare. Lupta cu uitarea, gropar al sensului individual şi colectiv. Respectul faţă de noi, solidarizîndu-ne cu durerea parinţilor noştri. Bucuria unei existenţe mai demne. Respingerea tezei ca românii au suferit un genocid... "secundar".     c. Educarea tinerilor         Înarmarea noilor generaţii cu o cheie de înţelegere profundă a destinului României. Implicarea lor în judecarea unei crime care le-a determinat prezentul şi care le compromite viitorul. Renaşterea instinctului de dreptate.     d. Lupta cu post-comuniştii         Demascarea esenţei regimului post-decembrist, dedicat ascunderii adevărului, obstrucţionării justiţiei şi exploatării prăzii obţinute ilicit. Denunţarea transformării capitalului torţionar în capital financiar. Eliberarea "democraţiei" româneşti de otrava vinovăţiilor ascunse şi de dominaţia "reţelei privatizate".     e. Repararea nedreptăţilor         Formularea şi susţinerea unor soluţii reparatorii, materiale şi morale. Orientarea lor către adevăraţii responsabili şi către cei care profită azi de pe urma crimelor, nu către masa poporului român. Opunerea acestei gigantice creanţe colective, faţă de alte revendicări concurente.     f. Înţelegerea fenomenelor         Înţelegerea patologiei politice, revelată de comunism. Extragerea unor învăţături care să călăuzească pe cei care vor să apere democraţia reală de confiscări similare.     g. Sensibilizarea opiniei publice mondiale         Relevarea monstruozităţii nejudecării crimelor comuniste. Plasarea acestui subiect pe masa dezbaterilor politice şi civice contemporane, scoaterea lui din conul de umbră impus de orice interese "geostrategice". Etape     a. 1921-1944 (complotul)         E important să observăm activitatea P.C.R. în perioada interbelică, pentru a înţelege contextul venirii sale la putere. Vom putea dovedi astfel premeditarea distrugerii României de către agenţii U.R.S.S. Vom demonstra lipsa circumstanţelor atenuante pentru trădarea naţională comunistă. Pentru a înţelege cine au fost personajele dramei care a urmat, trebuie să readucem la lumină viaţa României pre-comuniste. Altfel, victimele etapei următoare vor pare nişte umbre. Să demontăm teoria comuniştilor că ar fi umplut puşcăriile cu "bandiţi" care "exploatau poporul român". Cetăţenii exterminaţi sau întemniţaţi au avut vina de a fi în fruntea societăţii românesti, stînd prin asta în calea uzurpatorilor.     b. 1944-1964 (instalarea lagărului prin genocid)         E perioada unei agresiuni feroce asupra tuturor straturilor societăţii (criticată formal pînă şi de Tovarăşi, după 1964 , fără însă să renunţe la cuceririle "etapei"). România a fost transformată într-un lagăr de exterminare, muncă şi alienare. Teroarea şi represiunea generalizată au urmarit "stîrpirea" unei rezistenţe eroice, dusă cu grele jertfe , de cei mai bravi români. Este inadmisibil ca generaţiile actuale să îşi asume teza "laşităţii româneşti" în faţa comunismului, desconsiderînd epopeea tragică a acestei lupte disproporţionate.         Despre această etapă ne vorbesc martorii care s-au "încăpăţînat" să supravieţuiască, pînă dincolo de 1989. Resuscitarea "foştilor deţinuţi politici" este miracolul care a făcut posibilă lansarea Procesului Comunismului. Ei sunt singurele victime care au reuşit pîna acum să se organizeze într-o mişcare coerentă de rememorare, acuzare şi revendicare, în ciuda împotrivirii călăilor şi indiferenţei unei populaţii alienate.     c. 1964-1989 (explotarea lagărului)         Explotarea lagărului, constituit în faza precedentă, s-a făcut sub controlul total al securităţii şi al partidului şi în absenţa oricărui orizont de eliberare. Ea a produs spolierea, umilirea şi degradarea continuă a prizonierilor care, cu puţine excepţii, nu au mai reuşit să supravieţuiască decît supunîndu-se, compromiţîndu-se, "colaborînd"- mai mult sau mai puţin înjositor.         Puţini au putut rezista în această perioadă (dar să nu uităm Valea Jiului, Braşovul şi alte scăpărări de demnitate reprimate nemilos). De aceea, puţini vorbesc astăzi despre ea, ca Paul Goma! Ruşinea violaţilor, jena colaboraţioniştilor, inerţia compromişilor, ambiguitatea amoralilor - întîrzie mărturiile şi inventarul pagubelor, îngreunînd această ramură esenţială a procesului. Despre efectele produse de viaţa în lagăr vor putea vorbi doar cei ce vor avea puterea să-şi asume public postura de victime ale unui proces de compromitere în lanţ.         E important însa să întărim acest cap de acuzare, contracarînd farsa luptei dintre comuniştii "internaţionalişti" şi "naţionalişti" - care încă hipnotizează cetăţenii români. Dacă generaţia prizonierilor domesticiţi ai lagărului nu-şi prezintă revendicările, reţeaua va susţine că a măcelărit spuma Romaniei interbelice doar pentru a face loc clasei proletare, poporului, maselor, intelectualilor progresişti pe care i-ar fi dus în paradis, daca nu apărea "accidentul" din 1989....     d. 1989-azi : "Programul" nescris al dezinstalării comunismului ca sistem         Această etapă de "recoltare", a demarat prin confiscarea revoluţiei anti-comuniste (plătită cu sînge). A urmat convertirea paznicilor lagărului în "oameni de afaceri", care au acaparat sau distrus întreaga avuţie "colectivă" produsă de vechii lor prizonieri. Valorificarea prăzii smulse timp de 50 de ani poporului român, astuparea urmelor şi împiedicarea judecăţii şi reparaţiilor, formează "programul" nescris al dezinstalării comunismului ca sistem şi trecerii la o explotare "capitalistă", monopolizată de aceeaşi Reţea, convertită.         "Post-comunismul" nu are deci doar un carcater de injustiţie faţă de trecut. Menţinînd aceeaşi Mafie-Căpuşă la cîrma României, el a distrus şansele de emancipare a victimei. În loc să se bucure de căderea lanţurilor, populaţia, aruncată de jaful post-comunist în cea mai cumplită mizerie, a ajuns să-şi regrete libertatea. Asfel a devenit parte vătămată generaţia tînără: prădata, minţită, descurajată, silită să-şi părăsească ţara. Păgubiţii post-decembrişti trebuie ajutaţi să-şi formuleze revendicările specifice şi să se implice într-un proces al comunismului care ESTE ŞI AL LOR , pentru că este vorba de aceiaşi criminali!

1 noiembrie 2004 Ioan Rosca participant la revoluţia pornită în anul 1989; "golan" în Piaţa Universităţii exilat, iniţiatorul acestui spaţiu