miercuri, 28 octombrie 2015

Scandalul finanţării străine a ONG-urilor ungare continuă Presa ungară, despre axa Obama-Clinton-Soros în Europa de Est

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Scandalul finanţării străine a ONG-urilor ungare continuă
Presa ungară, despre axa Obama-Clinton-Soros în Europa de Est
Viktor Orban pune tunurile pe ONG-urile finanţate din strainătate
Pe măsură ce se apropie de Rusia, Viktor Orban pune tunurile pe ONG-urile finanţate din strainătate
Începând din luna iunie, guvernul maghiar a acuzat ONG-urile susţinute de către statul norvegian că ar finanţa pe ascuns partide politice de opoziţie.
După ce 58 de ONG-uri au fost investigate în luna iunie la cererea guvernului, numeroşi agenţi de poliţie şi investigatori au percheziţionat luni sediile ONG-urilor Okotars şi Demnet.
Autorităţile au confiscat laptopurile, au verificat documentele din birouri şi au interzis angajaţilor să dea telefoane, potrivit presei locale.
Acţiunile guvernului Oraban au fost criticate, în termeni fermi, de preşedintele american Barack Obama, de guvernul norvegian, dar şi de fostul preşedinte Bill Clinton.
Riposta guvernului de la Budapesta s-a făcut simiţită în special la nivel mediatic, acolo unde jurnalişti din tabăra puterii au iniţiat o serie de atacuri la adresa activităţilor ONG-urilor ce primesc finanţare din străinătate, lansând teza că acestea ar face parte dintr-o adevărată axă Obama-Clinton-Soros-Oslo.
Magyar Nemzet a publicat un articol în care vorbeşte despre o presupusa acţiune a miliardarului de origine maghiara George Soros de a acapara organizaţiile societăţii civile.
Publicaţia arată că Soros este cel care se află în spatele finanţărilor oferite de Norvegia pentru ONG-urile din întreaga Europă de Est.
Articolul enumeră ONG-uri din Romania, Polonia, Estonia, Lituania, Slovenia si Bulgaria care au legături cu Fundaţia pentru o Societate Deschisă a lui George Soros, dar şi cu Rockefeller Brothers Fund (activa şi în Kosovo) sau Banca Mondială. Magyar Nemzet nu insinuează care ar putea fi scopul ascuns al acestor ONG-uri.
O face însă un articol publicat în Heti Valasz, în care, citându-se un material publicat de o organizaţie din Israel, se arată că reţeaua de organizaţii a lui George Soros este, în fapt, un puternic instrument internaţional care acţionează împotriva guvernelor naţionale, prin intermediul societăţii civile.
Campaniei împotriva ONG-urilor cu finanţare externă i s-a adăugat şi partidul extremist Jobbik, care spune ceea ce premierul Viktor Orban nu poate totuşi să spună: prin criticile lansate la adresa Ungariei, preşedintele Obama “recunoaşte în mod direct că ţara sa intervine constant în afacerile interne ale altor state”.
Politicienii din Jobbik arată că, atât timp cât preşedintele Obama arată că securitatea naţională a SUA este asigurată şi de grupurile puternice ale societăţii civile, atunci Ungaria trebuie să restrângă activitatea acestor organizaţii care primesc finanţare externă, tocmai pentru a-şi proteja securitatea.
O serie de analişti politici apropiaţi guvernului de la Budapesta mai susţin că “este posibil ca banii norvegieni să nu vină din Norvegia”, sugerând că SUA ar controla un flux de bani care ajunge în Ungaria via Norvegia.
În cele mai recente referiri la situatia ONG-urilor din Ungaria, preşedintele SUA a pus ţara vecină pe aceeaşi poziţie cu Egiptul, acolo unde regimul generalului Abdel Fattah el-Sisi a interzis activitatea organizaţiilor civice ce primesc finanţare externă.
Situaţia este similară cu cea din Rusia, Bolivia, Venezuela, Sudan, Pakistan, Mexic.
Puţine sunt însă articolele din presa occidentală care să critice politica regimului azer al lui Ilham Aliev, atât timp cât Azerbaidjanul este curtat serios pentru a deveni o alternativă la aprovizionarea cu gaze naturale şi petrol din Rusia.
Într-un articol publicat de The Economist este identificat un moment cheie în viaţa ONG-urilor est-europene finanţate din străinătate: implicarea lor în schimbarea de regim din Ucraina, din 2004. “În anii de după Războiul Rece, unele guverne autocrate au acceptat sprijinul şi finanţarea externă pentru ONG-uri, ca un mod facil de a obţine favoruri din partea Americii şi a aliaţilor săi.
Dar rolul jucat de ONG-uri în Revoluţia portocalie din Ucraina din 2004, inclusiv de nişte ONG-uri care primeau bani de la Open Society Institute, creat de George Soros, a dus la schimbarea atitudinii.”

marți, 27 octombrie 2015

Confesiunea unui agent de influență a Statelor Unite

Vă rog să vizionați atent acest video selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Veți observa că rolul peste tot FMI este acela de a se evita trimiterea bombardierelor pentru recuperarea sumelor dobânzilor și datoriilor înrobitoare. Delegatul SUA Wolfowitz. pregătea teresnul în Venezuela, unde condiția ajutorului era, ca în România, privatizarea industriilor strategice, ceea ce duce inlectabil la pierderea autorității statale, la distrugerea oricărui instrument strategic care putea servi la apărarea intereselor colective ale unui popor.
 Renaționalizarea resurselor miniere, a industiriei petrolului, controlul investițiilor și reconstituirea unor gospodării agricole colective de tip cooperatist (nu de stat, dar ajutat de stat) cu anexe de stațiuni mașini și tractoare, relansarea libertății de a bate monedă (evicvalent aur pentru leu, relansarea exploatării și stocare autului în România,sub formă de granție bancară) și oprirea procesului de aderarea la euro (ca și Anglia), sunt soluții urgente. O politcă economică protecționistă este singura salvare acum. Cu prietenie, Dan Culcer

Le repentir d'un agent d'influence... par stranglerman

luni, 26 octombrie 2015

L’armée russe affirme sa supériorité en guerre conventionnelle par Thierry Meyssan

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Repet ce am scris deja, autorul pare agent de influență. Dar unele informații pot servi la înțelegerea situației. Cu prietenie, Dan Culcer

Monday, October 19, 2015 10:27 PM


L’armée russe affirme sa supériorité en guerre conventionnelle

par Thierry Meyssan
L’intervention militaire de Moscou en Syrie n’a pas simplement retourné le sort des armes et semé la panique parmi les jihadistes. Elle a montré au reste du monde, en situation de guerre réelle, les capacités actuelles de l’armée russe. À la surprise générale, celle-ci dispose d’un système de brouillage capable de rendre l’Alliance atlantique sourde et aveugle. Malgré un budget bien supérieur, les États-Unis viennent de perdre leur domination militaire.
Réseau Voltaire Damas (Syrie) 19 octobre 2015 
+
JPEG             - 42.9 ko
L’intervention militaire russe en Syrie, qui devait être un pari risqué de Moscou face aux jihadistes, s’est transformée en une manifestation de puissance qui bouleverse l’équilibre stratégique mondial [1] Conçue au départ pour isoler les groupes armés des États qui les soutiennent en violation des résolutions pertinentes du Conseil de sécurité, puis les détruire, l’opération a conduit à aveugler l’ensemble des acteurs occidentaux et leurs alliés.
Stupéfait, le Pentagone est divisé entre ceux qui tentent de minimiser les faits et de trouver une faille dans le dispositif russe et ceux qui, au contraire, considèrent que les États-Unis ont perdu leur supériorité en matière de guerre conventionnelle et qu’il leur faudra de longues années pour la récupérer [2].

On se souvient qu’en 2008, lors de la guerre d’Ossétie du Sud, les Forces russes étaient certes parvenues à repousser l’attaque géorgienne, mais avaient surtout montré au monde l’état déplorable de leur matériel. Il y a dix jours encore, l’ancien secrétaire à la Défense Robert Gates et l’ancienne conseillère nationale de sécurité Condoleezza Rice parlaient de l’armée russe comme d’une force de « second rang » [3].
Comment donc, la Fédération russe est-elle parvenue à reconstruire son industrie de Défense, à concevoir et à produire des armes de très haute technologie sans que le Pentagone ne mesure l’ampleur du phénomène et qu’il se laisse distancer ? Les Russes ont-ils utilisé toutes leurs nouvelles armes en Syrie ou disposent-ils d’autres merveilles en réserve ? [4]
Le désarroi est si grand à Washington que la Maison-Blanche vient d’annuler la visite officielle du Premier ministre Dmitry Medvedev et d’une délégation de l’état-major russe. La décision a été prise après une visite identique d’une délégation militaire russe en Turquie. Inutile de discuter des opérations en Syrie, car le Pentagone ne sait plus ce qui s’y passe. Furieux, les « faucons libéraux » et les néo-conservateurs exigent la relance du budget militaire et ont obtenu l’arrêt du retrait des troupes d’Afghanistan.
De manière on ne peut plus étrange, les commentateurs atlantistes qui assistent au dépassement de la puissance militaire US dénoncent le danger de l’impérialisme russe [5]. Pourtant la Russie ne fait ici que sauver le Peuple syrien et propose aux autres États de travailler en coopération avec elle, tandis que les États-Unis lorsqu’ils détenaient la prééminence militaire ont imposé leur système économique et détruit de nombreux États.
Force est de constater que les déclarations incertaines de Washington durant le déploiement russe, avant l’offensive, ne devaient pas être interprétées comme une lente adaptation politique de la rhétorique officielle, mais pour ce qu’elles exprimaient : le Pentagone ignorait le terrain. Il était devenu sourd et aveugle.

Un système de brouillage généralisé

On sait, depuis l’incident de l’USS Donald Cook en mer Noire, le 12 avril 2014, que l’armée de l’Air russe dispose d’une arme lui permettant de brouiller tous les radars, circuits de contrôle, systèmes de transmission d’information, etc. [6]. Dès le début de son déploiement militaire, la Russie a installé un centre de brouillage à Hmeymim, au nord de Lattaquié. Subitement, l’incident de l’USS Donald Cook s’est reproduit, mais cette fois dans un rayon de 300 kilomètres ; incluant la base Otan d’Incirlik (Turquie). Et il persiste toujours. L’événement s’étant produit durant une tempête de sable d’une densité historique, le Pentagone a d’abord cru que ses appareils de mesure avaient été déréglés avant de constater qu’ils sont brouillés. Tous brouillés.
Or, la guerre conventionnelle moderne repose sur le « C4i » ; un acronyme correspondant aux termes anglais de « command » (maîtrise), « control » (contrôle), « communications », « computer » (informatique) et « intelligence » (renseignement). Les satellites, les avions et les drones, les navires et les sous-marins, les blindés et désormais même les combattants, sont reliés les uns aux autres par des communications permanentes qui permettent aux états-major de commander les batailles. C’est tout cet ensemble, le système nerveux de l’Otan, qui est actuellement brouillé en Syrie et dans une partie de la Turquie.
Selon l’expert roumain Valentin Vasilescu, la Russie aurait installé plusieurs Krasukha-4, aurait équipé ses avions de conteneurs de brouillage SAP-518/ SPS-171 (comme l’avion qui survola l’USS Donald Cook) et ses hélicoptères de Richag-AV. En outre, elle utiliserait le navire espion Priazovye (de classe Project 864, Vishnya dans la nomenclature Otan), en Méditerranée [7].
Il semble que la Russie ait pris l’engagement de ne pas perturber les communications d’Israël —chasse gardée US—, de sorte qu’elle s’interdit de déployer son système de brouillage au Sud de la Syrie.
Les aéronefs russes se sont fait un plaisir de violer un grand nombre de fois l’espace aérien turc. Non pas pour mesurer le temps de réaction de son armée de l’Air, mais pour vérifier l’efficacité du brouillage dans la zone concernée et pour surveiller les installations mises à dispositions des jihadistes en Turquie.
PNG -             2.3 Mo
Si l’Otan a toujours la possibilité de photographier depuis des satellites la construction des bases militaires russes en Syrie, elle ne peut plus ni écouter les communications radio, ni visualiser les déplacements des hommes et des matériels. En outre, l’Otan ne peut plus contrôler à distance ses propres appareils, ni communiquer avec ses hommes lorsqu’ils entrent dans la bulle de protection russe.

Des missiles de croisière ultra-performants

Enfin, la Russie a utilisé plusieurs armes nouvelles, comme 26 missiles furtifs de croisière 3M-14T Kaliber-NK, équivalents des RGM/UGM-109E Tomahawk [8]. Tirés par la Flotte de la mer Caspienne —ce qui n’avait aucune nécessité militaire—, ils ont atteint et détruit 11 cibles situées à 1 500 kilomètres de distance, dans la zone non-brouillée —afin que l’Otan puisse apprécier la performance—. Ces missiles ont survolé l’Iran et l’Irak, à une altitude variable de 50 à 100 mètres selon le terrain, passant à quatre kilomètres d’un drone états-unien. Aucun ne s’est perdu, à la différence des états-uniens dont les erreurs se situent entre 5 et 10 % selon les modèles [9]. Au passage, ces tirs montrent l’inutilité des dépenses pharaoniques du « bouclier » anti-missiles construit par le Pentagone autour de la Russie —même s’il était officiellement dirigé contre des lanceurs iraniens—.

Sachant que ces missiles peuvent être tirés depuis des sous-marins situés n’importe où dans les océans et qu’ils peuvent transporter des têtes nucléaires, les Russes ont rattrapé leur retard en matière de lanceurs.
En définitive, la Fédération de Russie serait détruite par les États-Unis —et vice-versa— en cas de confrontation nucléaire, mais elle serait gagnante en cas de guerre conventionnelle.
Seuls les Russes et les Syriens sont en capacité d’évaluer la situation sur le terrain. Tous les commentaires militaires provenant d’autres sources, y compris des jihadistes, sont sans fondement car seuls la Russie et la Syrie ont une vision du terrain. Or, Moscou et Damas entendent profiter au maximum de leur avantage et maintiennent donc le secret sur leurs opérations.
Des quelques communiqués officiels et des confidences des officiers, on peut conclure qu’au moins 5 000 jihadistes ont été tués, dont de nombreux chefs d’Ahrar el-Sham, d’al-Qaïda et de l’Émirat islamique. Au moins 10 000 mercenaires ont fui vers la Turquie, l’Irak et la Jordanie. L’Armée arabe syrienne et le Hezbollah reconquièrent le terrain sans attendre les renforts iraniens annoncés.
La campagne de bombardements devrait se terminer à la Noël orthodoxe. La question qui se posera alors sera de savoir si la Russie est autorisée ou non à terminer son travail en poursuivant les jihadistes qui se réfugient en Turquie, en Irak et en Jordanie. Faute de quoi, la Syrie serait sauvée, mais le problème ne serait pas résolu pour autant. Les Frères musulmans ne manqueraient pas de chercher une revanche et les États-Unis de les utiliser à nouveau contre d’autres cibles.
À retenir :
- L’opération russe en Syrie a été conçue pour priver les groupes jihadistes du soutien étatique dont ils disposent sous couvert d’aide à des « opposants démocratiques ».
- Elle a exigé l’usage d’armes nouvelles et s’est transformée en une démonstration de force russe.
- La Russie dispose désormais d’une capacité de brouillage de toutes les communications de l’Otan. Elle est devenue la première puissance en matière de guerre conventionnelle.
- Cette performance a attisé la discorde à Washington. Il est trop tôt pour dire si elle sera favorable au président Obama ou si elle sera utilisée par les « faucons libéraux » pour justifier un accroissement du budget militaire.

Video : missiles russes traversant territoire iranien vers leurs objectifs en Syrie. Vitesse et basse altitude entre les montagnes, très étonnant !
<:ver_imprimer:> <:recommander:recommander:> Facebook Twitter Delicious Seenthis Digg RSS

[1] “Russian Military Uses Syria as Proving Ground, and West Takes Notice”, Steven Lee Myers & Eric Schmitt, The New York Times, October 14, 2015.
[2] “Top NATO general : Russians starting to build air defense bubble over Syria”, Thomas Gibbons-Neff, The Washington Post, September 29, 2015.
[3] “How America can counter Putin’s moves in Syria”, by Condoleezza Rice, Robert M. Gates, Washington Post (United States), Voltaire Network, 8 October 2015.
[4] La seule étude disponible est bien en dessous de la réalité : Russia’s quiet military revolution and what it means for Europe, Gustav Gressel, European Council on Foreign Relations, October 2015.
[5] « Russisches Syrien-Abenteuer : Das Ende der alten Weltordnung », Matthias Schepp, Der Spiegel, 10. Oktober 2015.
[6] « Qu’est-ce qui a tant effrayé l’USS Donald Cook en Mer Noire ? », Réseau Voltaire, 14 septembre 2014.
[7] « Cu ce arme ultrasecrete a cîstigat Putin suprematia în razboiul radioelectronic din Siria ? », Valentin Vasilescu, Ziarul de gardã, 12 octobre 2015. Version française : « L’arme ultrasecrète qui permet à Poutine d’assoir sa suprématie dans la guerre radio électronique en Syrie ? », Traduction Avic, Réseau international.
[8] “KALIBRating the foe : strategic implications of the Russian cruise missiles’ launch”, by Vladimir Kozin,Oriental Review (Russia), Voltaire Network, 14 October 2015.
[9] Après avoir annoncé le contraire, les États-unis ont dû admettre les faits : “First on CNN : U.S. officials say Russian missiles heading for Syria landed in Iran”, Barbara Starr & Jeremy Diamond, CNN, October 8, 2015. “Moscow rejects CNN’s report on Russian missile landing in Iran”, IRNA, October 8, 2015. “Daily Press Briefing”, John Kirby, US State Department, October 8, 2015. “Пентагон не комментирует сообщения о якобы упавших в Иране ракетах РФ”, RIA-Novosti, October 8, 2015.

duminică, 25 octombrie 2015

De unde venim, cine suntem, incotro mergem? Scrisoare deschisa domnului Alexandru R. Florian

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. L-am găsit azi cu prilejul căutările mele pe Internet pe tema reacțiilor la Legea 217/2015 și mi se pare că luminează personalitatea executorului care se numește Alexandru Florina. 
Cu prietenie, Dan Culcer

De unde venim, cine suntem, incotro mergem? Scrisoare deschisa domnului Alexandru R. Florian
Vladimir Tismaneanu februarie 3, 2013 Cultura, Politica & Doctrine,Reactie rapida, Societate/Life 
27 comentarii 3,792 Vizualizari



Democratia si memoria sunt inseparabile. O democratie fara memorie este una decerebrata, subreda, extrem de vulnerabila. Titlul acestui articol este al unui tablou de Gauguin si capteaza exact aceasta problema. Tocmai din acest motiv sunt cat se poate de necesare dezbaterile despre un trecut care este departe de a fi disparut. Pe forumul de pe platforma “Contributors” a postat doua comentarii istoricul Alexandru R. Florian. Intre altele, domnia sa sustine ca, daca as fi fi fost acceptat in structurile invatamantului superior din Romania, n-as mai fi plecat din tara si n-as fi devenit un “fals disident”. Propune asadar o fictiva biografie contrafactuala pentru a o nega si a o desfigura pe aceea reala. Mai sustine el ca in scrierile mele as “terfeli” diverse persoane. Public raspunsurile mele sub forma a ceea ce, in chip neasteptat, a devenit acum o scrisoare deschisa. C’est toi qui l’a voulu, Georges Dandin… (restul se poate citi la adresa de mai sus)

Anamaria Cadiș, Ordonanța de CLASARE a Dosarului Revoluției: Din cauza oboselii şi stresului, s-au tras focuri de armă. Primele reacții ale societății civile

Ordonanța de CLASARE a Dosarului Revoluției: Din cauza oboselii şi stresului, s-au tras focuri de armă. Primele reacții ale societății civile
de Anamaria Cadiș 23 octombrie 2015 - stire actualizata la ora 09:47, 24 octombrie 2015
Ordonanța de CLASARE a Dosarului Revoluției: Din cauza oboselii şi stresului, s-au tras focuri de armă. Primele reacții ale societății civile
UPDATE: Decizia procurorilor de a închide dosarul Revoluției a generat imediat vii reacții în rândurile societății românești.
----
Procurorii militari au clasat dosarul Revoluției din 1989, iar Parchetul General a publicat ordonanța de clasare. Potrivit ordonanței: ”Din cauza oboselii şi a stresului, la revoluţia din 1989 s-au tras focuri de armă între militari, iar oameni din dispozitive militare, civile sau mixte au deschis "cu uşurinţă" focul spre imobile sau maşini care nu opreau la filtre”. Revoluționarii din Asociația ”21 Decembrie” au anunțat că vor ataca decizia. 
Procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare au finalizat cercetările în dosarul 11/P/2014 privind fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.
În raport de competenţa materială, respectiv de complexitatea cauzelor, o parte dintre dosarele instrumentate iniţial de către parchetele militare de pe lângă tribunalele militare Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara, au fost declinate în favoarea parchetelor militare ierarhic superioare, respectiv preluate de către acestea, în principal de către Secţia Parchetelor Militare.
”S-a reţinut că perioada cuprinsă între 16.12.1989-22.12.1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din mun. Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării.
În ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 22.12.1989 şi sfârşitul anului 1989 s-a reţinut că acesta a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos.
În acest context, pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime. De asemenea, starea de oboseală şi stres acumulată a afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare, existând situaţii în care dispozitive militare, mixte, ori civile au deschis, cu uşurinţă, focul asupra unor imobile, inclusiv asupra unor autoturisme aflate în deplasare care nu au oprit la filtrele organizate, în condiţiile existenţei doar a unor bănuieli neverificate că s-ar fi efectuat focuri de armă din direcţia imobilelor sau autoturismelor respective. Pe fondul aceleaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Public. 
Materialul de cercetare efectuat în dosarul 11/P/2014 se referă la 709 persoane decedate, 1855 persoane rănite prin împuşcare, 343 persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 persoane reţinute.
Din cele 709 persoane decedate, 161 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. ”În unele situaţii decesul s-a datorat manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor. De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc.) [...] Nu în toate cazurile decesul s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală, existând situaţii în care decesul a fost urmare unui act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice”, se mai arată în comunicatul de presă.
Din cele 1855 persoane rănite prin împuşcare, 420 sunt ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Ca şi în cazul persoanelor decedate, există situaţii în care rănirea s-a datorat manevrării imprudente a armamentului.
În raport de rezultatul cercetărilor efectuate cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, prin Ordonanţa din 14.10.2015 s-a dispus: ”Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunilor de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii, reţinându-se că faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.

Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi faptul că decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau că fapta nu există.
Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ucidere din culpă, reţinându-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, reţinându-se, după caz, că fapta nu există sau nu este prevăzută de legea penală, respectiv că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală, reţinându-se că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal şi instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reţinându-se, după caz, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, dar şi existenţa unei cauze de neimputabilitate, respectiv eroarea;
Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de furt şi distrugere, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
Clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de ultraj, reţinându-se împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale;
Clasare cauzei sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă, reţinându-se că a intervenit amnistia”, se arată în comunicatul de presă al PÎCCJ. 

luni, 12 octombrie 2015

Edouard Limonov : L’autodestruction de l’Europe est irréversible. (Fortruss)

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Limonov : L’autodestruction de l’Europe est irréversible. (Fortruss)

Edouard Limonov
Le processus est en route, le processus d’auto-destruction de l’Occident
L’Écrivain et homme politique Edouard Limonov explique en quoi la migration actuelle vers l’Europe et ses conséquences ressemblent au 11 septembre.
Après le 11 Septembre 2001, le monde a changé pour le pire.
Nous avons clairement constaté son changement dans les aéroports. Le contrôle des passagers, ressemblant comme deux gouttes aux fouilles pénitentiaires, est devenu routinier. Vous en avez sûrement tous fait l’expérience et je ne vais pas vous expliquer ce que vous savez déjà.
Le monde est devenu globalement moins démocratique. Depuis la tragédie du 9 septembre, La police est bien plus présente et les pratiques totalitaires augmentent. Partout : aux États-Unis, et dans la vieille, mais inconsciente Europe.
Les Etats-Unis, afin de punir quelqu’un pour le crime du 9 septembre, ont envahi l’Afghanistan, qui vivait tarnquillement dans sa version plutôt pacifique du Moyen-Age, sous prétexte que l’Afghanistan abritait Ben Laden, et que ce troublion saoudien avait organisé les attaques terroristes de New York. Personnellement, je pense que Ben Laden, le suffisant leader d’Al-Qaida, s’est simplement contenté de s’attribuer le mérite du plus grand acte terroriste de l’histoire.
Nous avons tous vécu ces 14 dernières années dans une ambiance de libertés décroissantes avec des aspects de non-liberté très semblables aux pratiques décrites dans le livre de George Orwell « 1984 » de plus en plus enracinés dans nos vies. Pas encore le fascisme, mais un type particulier de totalitarisme – généré par la peur, bien sûr – mais cela ne rend pas la chose plus facile.
Pour compenser la limitation des libertés politiques des citoyens et la mise en place de pratiques carcérales, l’Europe et les États-Unis se sont mis, de manière suspecte, à insister sur les droits secondaires de l’individu.
Je veux dire que l’engouement général de nos gouvernements européens et étasuniens pour les amours de même sexe, les mariages de même sexe, de leur emballement dégoulinant d’humanité pour les droits des personnes handicapées et l’adoption des enfants malades et étrangers, etc. - la liste est longue - va de pair avec le durcissement de la vie politique dans l’Ouest et l’augmentation des pouvoirs de police.
C’est comme cela que ça s’est passé jusqu’à ces dernières années. 2013, 2014 et 2015 nous ont apporté de nouvelles surprises. Et il y en aura d’autres. L’Europe est confrontée à un choix : soit devenir activement nationaliste avec des aspects nazis et fascistes, soit changer du tout au tout. Le problème de l’invasion de migrants vers l’Europe est le pire défi de l’Europe de toute son histoire.
Quelle est la situation ?
En raison de la politique de prédation des Etats-Unis et de l’Europe, le système étatique de plusieurs pays importants s’est désagrégé. L’Afghanistan, l’Irak, la Libye – et pour finir la Syrie - ont été attaqués par l’Occident. Les guerres soi-disant pour les « droits humains », les conflits armés menés par l’Occident, étaient et restent des agressions, seulement recouverts de l’habillage moderne des droits humains pour dissimuler leur essence cannibale. L’Afrique est déstabilisée, directement ou indirectement, les affrontements entre les « bons » et les « mauvais » qui font rage dans plusieurs pays africains - le Mali, en est l’exemple le plus flagrant – ont aussi détruit leurs systèmes étatiques.
L’Ukraine a détruit son Etat apparemment toute seule, mais n’y a-t-elle pas été encouragée par les Américains, les Polonais, les Néerlandais, les Allemands, les Finlandais, les Français, les Baltes, qui sont venus parler aux Ukrainiens sur le Maïdan ? Et donc il faut ajouter l’Ukraine aux nombreux états détruits. Les Européens et les Yankees ont monté systématiquement le Maidan contre la Russie. C’est intéressant de constater que bien que la Russie ne soit plus un pays communiste, ni soviétique, ils continuent de nous haïr avec la même violence. Il est donc clair maintenant, du moins je l’espère, que l’anti-communisme et l’anti-soviétisme ne servaient qu’à camoufler leur russophobie.
Et maintenant les peuples et les tribus fuient leurs pays dévastés.
Pour aller où ?
Les côtes américaines sont loin, les bateaux fragiles ne peuvent pas traverser l’océan.
Et l’île italienne de Lampedusa n’est qu’à quelques encablures de la côte ravagée de la Libye. Et la Grèce est proche.
ISIS a beau être riche, terrifiant et rusé, il n’a pas les moyens d’organiser l’exode d’un nombre incalculable de réfugiés. Je ne crois pas un seul instant que ces démons de l’enfer aient envoyé des centaines de milliers de réfugiés vers l’Europe. Ce n’est pas ISIS.
La plupart de ceux qui déferlent sur l’Europe sont des hommes jeunes parce que les hommes ont plus de force que les femmes et les enfants, ils peuvent surmonter les difficultés et les souffrances d’un voyage par-delà trois mers vers le cœur de la riche Europe – la riche Allemagne.
Qui fuit la guerre, qui fuit la ruine et la pauvreté, qui fuit les conséquences de la guerre ? il est difficile de faire le tri. Et même le plus grand professeur à la Sorbonne n’en est pas capable. Car les trois sont vrais.
C’est vous, Européens et Américains, qui avez donné un coup de pied dans la fourmilière, alors de quoi vous plaignez-vous ? Tout cela est votre faute ! Pour que les migrants n’affluent pas chez vous, il faudrait rendre leurs conditions d’accueil insupportables. Mais vous ne le ferez pas. Pas parce que vous êtes bons, vous n’êtes pas bons, mais parce qu’il est important pour vous de donner une bonne image, une image humanitaire, après vous être lavés les mains dans le sang des citoyens des Etats qui vous avez mis en pièces.
Comme le 9 septembre 2001, les migrants (les images de la gare à Budapest sont frappantes et fortes, parce que c’est le Moyen-Orient, l’Asie et l’Afrique qu’on voit sur les photos et les vidéos, pas l’Europe) vont tellement changer le monde qu’on ne le reconnaîtra plus. Ils le changent déjà.
De deux choses l’une, soit en fin de compte les gens auront, en Europe, une autre religion, des yeux noirs et la peau sombre. Cela n’a rien à voir avec le racisme, (au cas où on serait tenté de m’en accuser), mais les citoyens de l’Allemagne ressembleront aux citoyens du Moyen-Orient. Soit on aura des Etats fascistes et racistes, retranchés derrière des barbelés, des murs et des mitrailleuses. Il n’y a pas de troisième solution.
Je viens d’apprendre qu’en Russie il y a 2,5 millions de réfugiés venus d’Ukraine (ou plutôt, 2 503 680 personnes), mais on ne peut pas les distinguer des Russes. Donc, l’assimilation ne nous menace pas. Nous aurons les mêmes yeux, la même peau, la même religion. Les Ukrainiens n’auront pas de problème pour s’intégrer. Nous sommes dans une meilleure situation que la malheureuse Europe, vouée à perdre la forme qui a été la sienne pendant un demi-millénaire.
Cela me fait de la peine. Je préfère garder la vieille Europe. Mais puisqu’il semble qu’on n’ait pas le choix et que de toute façon l’Europe est hostile à la Russie, eh bien qu’elle disparaisse !
Le processus d’auto-destruction de l’Occident est déjà irréversible. Comme disait Gorbatchev : « Le processus est en route ».
Nous avons assisté à l’auto-destruction de l’URSS. Maintenant, c’est le tour de l’Europe. Chacun à sa manière.
Edouard Limonov, est un auteur et un homme politique. Il est le leader du parti "L’Autre Russie".
Traduit du russe par Kristina Rus et de l’anglais par Dominique Muselet

joi, 8 octombrie 2015

Sociolog: Daca reducem dreptul de vot celor fara 8 clase, PSD dispare de pe scena politica Interviu de Florin Necula

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. 
Cu prietenie, Dan Culcer

Sociolog: Daca reducem dreptul de vot celor fara 8 clase, PSD dispare de pe scena politica Interviu

de Florin Necula
Joi, 01 August 2013, ora 18:30
    
Nivelul crescut al analfabetismului si al celor fara o scoala primara terminata, in Romania, nu afecteaza procesul de vot. In caz contrar, PSD ar disparea de pe scena politica, este de parere sociologul Bruno Stefan, presedintele Fundatiei "Biroul de Cercetari Sociale".

Acesta a comentat, pentru Ziare.com, rezultatele recensamantului din anul 2011, in ce priveste educatia celor care traiesc in Romania, scotand in evidenta situatia foarte proasta a invatamantului romanesc.

Din totalul populatiei stabile de 10 ani si peste, 44,2% au nivel scazut de educatie (primar, gimnazial sau fara scoala absolvita), 41,4% nivel mediu (postliceal, liceal, profesional sau tehnic de maistri) si 14,4% nivel superior. In anul 2011, erau 245,4 mii de persoane analfabete.

Romania, mai apropiata de Rusia si Ucraina, decat de Ungaria si Cehia

Cat de rau sta Romania, comparativ cu celelalte tari din lume si din regiune?

Romania sta foarte rau la capitolul educatie. (...) In realitate, a avut loc o scadere a calitatii actului educational. Iar aceasta scadere este si mai vizibila cu cat tendintele de crestere a calitatii sistemului deinvatamant sunt mult mai accelerate in tarile Europei nordice decat erau in urma cu un deceniu.

Se iau acum in calcul cheltuielile alocate educatiei din totalul cheltuielilor publice, cheltuielile pe elev ca procent din PIB pe cap de locuitor, speranta de viata scolara, numarul anilor de educatie scolara ai profesorilor, numarul somerilor in functie de nivelul de studii, rata abandonului scolar etc.

Datele sunt prezentate in rapoartele internationale comparativ pentru fiecare tara. Gruparea lor in ordine descrescatoare ne arata ca exista in Europa un grup de tari care au un sistem educational performant (Finlanda, Marea Britanie, Elvetia, Irlanda, Danemarca, Polonia, Germania, Belgia), tari cu un sistem educational mediu (Ungaria, Franta, Austria, Italia, Spania, Suedia, Olanda) si tari un un sistem educational scazut (Romania, Bulgaria, Grecia, Cehia). (..) Statisticile arata ca Romania se indeparteaza tot mai mult de valorile tarilor nord-vestice ale Europei. Viteza cu care merge contra curentului, asemanandu-se mai degraba cu Rusia si Ucraina decat cu Ungaria si Cehia, variaza statistic in functie de ciclurile electorale.

Reteta unui invatamant de succes: fara teme si examene

(...) In ultimii doi ani, observam o revenire la modelul ruso-ucrainean de invatamant, caracterizat prin competititivitate scazuta, inovatie aproape zero, economie controlata politic, interventionism guvernamental agresiv, materii scolare stufoase, adesea inutile, birocratie si coruptie, excluziune sociala, initiativa privata nula. Sistemul educational comunist porneste de la stat catre individ si nu invers, asa cum exista in tarile vestice.

Din acest motiv, capitalul intelectual al scolilor, liceelor si universitatilor romanesti este foarte scazut. Asta nu inseamna ca inteligenta celor care le populeaza este scazuta, ci ca normele, valorile, regulile dupa care functioneaza au incorporate in ele o inteligenta scazuta, blocand creativitatea, inovatia, antreprenoriatul, libera initiativa, responsabilitatea.

"Decanii si rectorii socialisti din Romania scot plagiatori si analfabeti"

Care sunt cauzele nivelului scazut de educatie - doar 14% dintre cei recenzati au studii superioare - in conditiile in care multe dintre facultati si diplome sunt indoielnice? Dintre acestia, mai putin de 230 de mii au trecut de invatamantul universitar de licenta, adica putin peste 1% din numarul total al locuitorilor tarii.

Cauzele tin de rolul nefast jucat de socialism in invatamant. Profesorii stiau in 1990 ca sistemul romanesc de invatamant era prost, dar nu aveau puterea sa-l schimbe. Asa ca au sustinut fatis la alegerile din 1996 partidele pro-occidentale, ajutandu-le sa castige alegerile. Cand socialistii au inteles ce forta electorala are aceasta categorie sociala, au inceput distrugerea sistematica a ei.

In fruntea scolilor, liceelor si universitatilor au fost numiti simpatizanti politici, care si-au format o clica manageriala ce a blocat sansele de promovare ale celor care nu gandeau ca ei: au blocat bursele, schimburile universitare, posturile didactice ale celor care nu agreau socialismul. Si au trimis in schimb la specializari personaje slab pregatite profesional, dar obediente si predispuse la tot felul de complicitati murdare.

INS a publicat rezultatele finale ale recensamantului - suntem mai putini romani

Faptul ca decanii, rectorii sau directorii sunt importanti membri de partid si activisti zelosi ai partidelor politice (in special ai PSD) este responsabil de nivelul scazut al sistemului de invatamant romanesc. Decanii si rectorii universitatilor Harvard, MIT, London Business School afirma cu mandrie "noi scoatem specialisti, nu socialisti". Decanii si rectorii socialisti ai scolilor romanesti scot plagiatori, demagogi, impostori cu diplome cuparate pe nemerit, analfabeti in ponderi neintalnite nicaieri in Occident.

Aveam 245 de mii de analfabeti, adica 1,4% din total, in anul 2011. Cat de mare este acest numar?

Prin comparatie cu anul 1930, cand aveam 55% oameni fara scoala, procentul acesta este mic. Dar eradicarea analfabetismului s-a produs mai rapid in alte tari decat la noi. Daca ne uitam cu atentie cine sunt analfabetii Romaniei descoperim ca cei mai multi sunt de origine rroma si atunci putem trage concluzia unui rasism educational practicat de statul roman. Rata analfabetismului este un indicator clar al excluziunii sociale, iar excluziunea sociala este de neacceptat in tari precum Finlanda, SUA, Norvegia, Elvetia, Japonia, Hong Kong, etc.

Daca directorii de scoli ar fi sanctionati pentru copiii rromilor lasati in afara sistemului educational, problema aceasta ar disparea imediat. Indiferenta lor a fost insa stimulata administrativ si politic de sefii acestor directori.

Dintre analfabeti, aproape 230 de mii au drept de vot. Ar trebui ingradit dreptul de vot de gradul de scolarizare - o scoala primara absolvita sau macar capacitatea de a citi si de a scrie?

In Finlanda a existat inca din anul 1400 o lege care reducea o parte din drepturile civile persoanelor care nu au studii scolare minimale, printre care si dreptul de a alege sau de a fi ales intr-o functie publica. Iar acea lege este in vigoare si azi, dar statul a facut tot ce s-a putut pentru a reduce spre zero numarul acelor persoane.

Daca am reduce dreptul de vot persoanelor care nu au absolvit 8 clase, PSD ar disparea de pe scena politica. Si cat timp este la putere el nu va promova o asemenea masura, dar nici nu va face ceva pentru reducerea ponderii acestor oameni needucati. Ei sunt o masa de manevra usor de folosit electoral: cu o punga cu malai, fasole si ulei ori cu 50 lei ei sunt cel mai usor de cumparat sa voteze asa cum li se cere.

Mai putini, mai batrani, fara pensii, fara viitor - pericolul relevat de recensamant - Interviu

Exista un numar dublu de femei care nu stiu sa scrie sau sa citeasca, fata de barbati. De ce se intampla acest lucru?

Analfabetismul a fost mai mare in randul femeilor in toata lumea pana acum 4-6 decenii, dar politicile de incluziune sociala ale unor state au facut ca aceste cazuri sa fie extrem de rare. In Danemarca de pilda 72% dintre femei sunt active pe piata muncii, fata de 79% dintre barbati. In Occident educatia reduce ponderea casnicelor pentru ca exista o piata a muncii foarte atractiva si dinamica.

In Romania locurile de munca reprezinta o mare problema; corelata cu sistemul educational deficitar, oferim motive serioase unor femei sa ramana in afara sistemelor sociale, in interiorul propriilor gospodarii, ocupandu-se cu cresterea copiilor si cultivarea gradinilor proprii.

Cum schimba romanii cu studii in afara invatamantul romanesc

Cu toate acestea, numarul romanilor cu studii superioare care continua studiile si/sau profeseaza in afara tarii este considerabil. In ce masura ar fi putut ei sa schimbe situatia educatiei din Romania, daca ar fi ramas? Ce i-ar fi putut tine sau ce i-ar putea aduce inapoi? Catre ce se indreapta acest fenomen?

Cu cat oamenii sunt mai educati, cu atat descopera ca institutiile, organizatiile au o forta cu care greu pot lupta. Organizatiile mari nu se schimba la presiunile oamenilor din interiorul lor, ci la presiuni externe. Daca cei care au parasit universitatile romanesti ducandu-se in alte tari ar fi ramas aici, ar fi ingrosat numarul celor scarbiti sau revoltati de ceea ce se petrece aici, dar n-ar fi putut face mai mult decat ei.

Asa ei pot schimba in bine lucrurile din Romania avand in spate institutii occidentale puternice - si se intampla lucrul asta: forteaza scolile, liceele si universitatile sa trimita cat mai multi profesori la specializari in strainatate, cat mai multe burse pentru elevii si studentii merituosi, organizeaza conferinte la care ii atrag pe cei din tara, trimit materiale informative catre universitatile romanesti.

Cred ca datorita lor exista inca speranta si dinamism, mobilitate si oarece profesionalism. Cand au venit inapoi au avut multe sperante si au reusit sa faca destule lucruri bune. Dar pe masura ce trece timpul isi dau seama ca aici totul se realizeaza cu mult mai mare greutate si cu rezultate tot mai mici.Legatura cu inteligenta romaneasca din Occident este o solutie importanta pentru mentinerea Romaniei in afara sferei de interes a Rusiei si racordarea ei la valorile europene.