duminică, 31 mai 2009

George Pruteanu. Legea de protectie a limbii române

LEGEA DE PROTECŢIE A LIMBII ROMÂNE

Proiect de lege privind folosirea limbii române în locuri şi relaţii publice

Expunere de motive

Avîndu-se în vedere proliferarea deosebită, după decembrie 1989, în locuri publice şi în mass-media, a inscripţiilor şi a enunţurilor (afişe, denumiri de firme, de magazine, de localuri sau de produse comerciale, reclame, mesaje telefonice etc.) în limbi străine,
avîndu-se în vedere că o mare parte din persoanele care alcătuiesc populaţia ţării noastre nu cunoaşte respectivele limbi străine, fapt care generează în acele persoane o stare de disconfort intelectual şi de iritare, ajungîndu-se pînă la sentimentul de "înstrăinare" în propria ţară,
avîndu-se în vedere şi aspectul practic, nu doar cel afectiv, şi anume, imposibilitatea multor persoane de a înţelege instrucţiunile, mesajele sau indicaţiile în limbi străine de pe un produs comercial sau de pe pancartele străzii, neînţelegere care poate duce pînă la pagube materiale sau accidente,
avîndu-se în vedere datoria sacră de a veghea la respectarea şi cultivarea acestei componente nucleale a fiinţei noastre spirituale, care este limba română, se iniţiază prezentul proiect de lege.

INIŢIATOR: senator George Pruteanu

PROIECT DE LEGE

Art. 1. (1) Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietăţii termenilor, precum şi sub aspect gramatical, ortografic, ortoepic, ca şi sub aspectul punctuaţiei, conform normelor academice în vigoare.
(2) Orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea în limba română.

Art. 2. În sensul prezentei legi, prin text având caracter de interes public se înţelege orice text care, pe teritoriul României, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice sau prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct sau indirect publicitar.


Art. 3. Emisiunile de televiziune transmise în limbi străine de posturile româneşti sau emisiunile posturilor străine transmise sub licenţă de emisie trebuie să fie subtitrate în limba română; în situaţii de urgenţă, se va folosi traducerea simultană.

Art. 4. Denumirea, explicaţiile, instrucţiunile şi oricare alte informaţii în limbi străine, referitoare la produsele comerciale, care sunt inscripţionate pe ambalajul şi/sau, după caz, în interiorul acestuia, vor fi traduse, în mod obligatoriu, şi în limba română.

Art. 5. Nu fac obiectul prezentei legi:

a) denumirile mărcilor înregistrate;
b) textele având caracter ştiinţific, literar-artistic, cultural şi religios;
c) publicaţiile redactate integral sau parţial în limbi străine, inclusiv în limbile minorităţilor naţionale;
d) serviciile de comunicaţie audiovizuale distribuite prin cablu, prin care se retransmit programele difuzate pe cale radioelectrică, terestră sau prin satelit;
e) emisiunile de radiodifuziune transmise în limbile minorităţilor naţionale;
f) emisiunile de televiziune transmise, în direct, în limbile minorităţilor naţionale;
g) emisiunile având caracter religios, etnografic şi de divertisment ale posturilor locale şi regionale de televiziune în limbile minorităţilor naţionale;
h) denumirile şi instrucţiunile speciale, reglementate ca atare, prin actele normative în vigoare;
i) enunţurile rezultate din situaţiile reglementate de actele normative privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a-şi păstra, dezvolta şi exprima identitatea lor lingvistică.


Art. 6. (1) În cazul textelor de interes public scrise în limbi străine, aflate la vedere în locuri publice sau difuzate prin mijloace de informare în masă, traducerea completă în limba română trebuie să aibă caractere de aceleaşi dimensiuni cu cele ale textului în limba străină şi să facă parte integrantă din ansamblul grafic respectiv.
(2) În cazul textelor vorbite prevăzute la art. 1 alin. (2), ritmul şi intensitatea fonică a rostirii textelor în limba română trebuie să corespundă cu ritmul şi intensitatea fonică a textelor pentru varianta străină.


Art. 7. (1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministrul Culturii şi al Cultelor va organiza, prin ordin, structuri adecvate şi va stabili, atât la nivelul ministerului, cât şi în cadrul direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene şi a municipiului Bucureşti, sarcini specifice pentru punerea în aplicare a acesteia.
(2) Organizarea structurilor necesare punerii în aplicare a prezentei legi se va face cu încadrarea în numărul de posturi aprobat pentru Ministerul Culturii şi al Cultelor şi, respectiv, pentru serviciile descentralizate ale acestuia.
(3) În cadrul direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional din judeţele în care populaţia unei etnii minoritare este de cel puţin 20%, se va asigura şi prezenţa unui reprezentant al respectivei etnii.

Art. 8. (1) Potrivit prevederilor prezentei legi, constituie contravenţii şi se sancţionează următoarele fapte:
a) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (2), cu amendă de la 1 la 10 milioane lei;
b) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1), cu amendă de la 5 la 25 de milioane de lei;
c) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 3 şi art. 4, cu amendă de la 20 la 50 de milioane de lei;
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se aplică atât persoanelor fizice cât şi celor juridice.
(3) În toate cazurile prevăzute la alin. (1), înainte de aplicarea amenzii, agentul constatator va da contravenienţilor un avertisment scris şi va stabili un termen de intrare în legalitate.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) nu poate depăşi 10 zile.

Art. 9. Contravenţiile prevăzute la art. 9 se constată, iar avertismentul şi amenzile se aplică de către:
a) reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi al Cultelor şi ai direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional din judeţe şi din municipiul Bucureşti, împuterniciţi, ca atare, de ministrul Culturii şi al Cultelor;
b) reprezentanţi ai Consiliului Naţional al Audiovizualului, împuterniciţi, ca atare, de preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului;
c) primarii municipiilor, ai oraşelor şi ai comunelor şi împuterniciţii acestora.

Art. 10. Sumele încasate potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) se fac venit la Fondul Naţional Cultural şi vor fi utilizate potrivit legii.

Art. 11. (1) Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, persoanele fizice sau juridice
care au pus în circulaţie texte de interes public, scrise sau înregistrate prin mijloace audiovizuale electronice, sunt obligate să îndeplinească cerinţele prezentei legi.

Art. 12. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.

3 comentarii:

Dan Culcer spunea...

George Pruteanu avea absolută dreptate. O astfel de lege, în condițiile acculturației violente căreia îi este supusă limba română a doua oară într-un secol,ar fi avut rolul unei bariere. O barieră rezistă sau nu rezistă, dar dacă ea nu există alunecarea în prăpastia inculturii și a irespectului față de limbă este fără îndoială nu doar tolaerată ci și încurajată. Ar fi fost bine ca un paragraf să fi adăugat că în școlile cu limbă de predare a minorităților Statul român se implică prin mijloce adecvat pentru a încuraja folosirea corectă a acestor limbi și protejează activitatea instituțiilor societății civile din rândurile monorităților pentru cultivarea limbii lor materne.
Dan Culcer

Dan Culcer spunea...

George Pruteanu avea absolută dreptate. O astfel de lege, în condițiile acculturației violente căreia îi este supusă limba română a doua oară într-un secol,ar fi avut rolul unei bariere. O barieră rezistă sau nu rezistă, dar dacă nu există, alunecarea în prăpastia inculturii și a irespectului față de limbă este fără îndoială tolerată, chiar încurajată. Ar fi fost bine ca un paragraf să fi adăugat o prevedere privind obligația ca, în școlile cu limbă de predare a minorităților, Statul român să se implice prin mijloce adecvate pentru a susține folosirea corectă a acestor limbi și pentru a încuraja activitatea instituțiilor societății civile organizate în comunitățile minoritare pentru cultivarea limbii lor materne.În felul acesta suspiciunea unei politici de deznaționalizare oficioasă, chiar dacă nu va fi nciodată înlăturată integral, ar putea fi redusă ca sursa a manipulărilor ideologice ale minorității de către partide etnice al căror capital va fi mereu spaima pierderii identității comunitare și individaule, sub presiunea de acculturație a majoritaății.
Dan Culcer

Dan Culcer spunea...

George Pruteanu avea absolută dreptate. O astfel de lege, în condițiile acculturației violente căreia îi este supusă societatea și limba română a doua oară într-un secol,ar fi avut rolul unei bariere. O barieră rezistă sau nu rezistă, dar dacă nu există alunecarea în prăpastia inculturii și a irespectului față de limbă este fără îndoială încurajată. Ar fi fost bine ca un paragraf să fi adăugat că în școlile cu limbă de predare a minorităților Statul român se implică prin mijloace adecvate pentru a încuraja folosirea corectă a acestor limbi și protejează activitatea instituțiilor societății civile din rândurile monorităților pentru cultivarea limbii lor materne.
Dan Culcer