Lucian-Zeev Herscovici. Theodor Herzl şi evreii din România

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer
CONTRIBUTII [La ce? Titlul rubricii, redacțional, nu e teribil!! DC]

Theodor Herzl şi evreii din România

ieri, 16:07 Autor: Lucian-Zeev Herscovici
Lucian-Zeev Herscovici

Vezi galeria foto 1. Theodor Herzl, părintele sionismului modern; 2. Herzl, vizionarul; 3. Herzl văzut de pictorul Struck Hermann; 4. “Der Judenstaat”, coperta originală; 5. Sub egida lui Theodor Herzl - David Ben-Gurion citind declaraţia care proclama Statului Israel, 14 mai 1948, Tel Aviv; 6. Mormântul lui Theodor Herzl şi al părinţilor săi, Jakob şi Jeanette

La 2 mai s-au implinit 150 de ani de la naşterea lui Theodor (Beniamin Zeev) Herzl, vizionarul care a propus reintemeierea statului evreu pe teritoriul Palestinei ("Eretz Israel"). Această aniversare a fost o ocazie pentru reluarea dezbaterilor publice asupra sionismului şi a poziţiei actuale a acestui curent ideologic in statul Israel şi in lume.
A reuşit oare sionismul herzlian şi dacă da in ce măsură? A inţeles Theodor Herzl realitatea? Este potrivită ideologia sionistă realităţii israeliene contemporane? Punctele de vedere afirmate au fost diferite. Nu putem insista asupra lor; unii istorici şi politicieni israelieni au afirmat că acest curent continuă să existe in unele forme, alţii au respins acest punct de vedere.

Totuşi, dezbaterile au avut un caracter general, nefiind reanalizate aspecte istorice specifice din gândirea şi din biografia scriitorului şi publicistului vizionar.
Unul dintre aceste aspecte este cel al influenţei lui asupra contemporanilor săi. Printre altele, e interesant a se relua cercetarea legăturii lui Theodor Herzl cu evreii din România. Această temă este insuficient cunoscută publicului cititor de limba română. Trebuie să menţionăm şi cauza acestei cunoaşteri insuficiente. Ideologia sionistă a fost interzisă mult timp in România. După aşa-zisa "autodizolvare" forţată a Organizaţiei Sioniste din România, in anul 1949, a urmat interzicerea literaturii sioniste. După aceasta, a venit arestarea foştilor lideri şi a multor foşti activişti sionişti, alături de alţi foşti lideri politici din România, in anul 1951. Memoriile unora dintre ei (Theodor Loewenstein-Lavi, Shlomo Shitnovitzer, Shmaia Avni) sunt grăitoare in acest sens.
Se ajunsese chiar la un paradox. La un proces politic, unuia dintre acuzaţi i s-a adus invinuirea că susţine tezele lui Theodor Herzl, un duşman al Uniunii Sovietice. Grotescul şi absurdul au fost dovedite de un martor şi de avocatul apărării, care au avut curajul să spună că aşa ceva nu era posibil: Theodor Herzl a murit in anul 1904, iar Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a avut loc in anul 1917. Bineinţeles insă că rezultatul procesului a fost acelaşi, fiind decis dinainte. Ulterior, după obsedantul deceniu stalinist, "reabilitarea" sioniştilor din România şi prezentarea sionismului intr-o lumină mai favorabilă nu a avut loc: ea nu era necesară in condiţiile "comunismului naţional" ceauşist. In schimb, comerţul cu evrei intre România ceauşistă şi Israel a inflorit, dar fără a se vorbi despre ideologia sionistă in mod oficial, cu mici excepţii, de exemplu menţionarea lui Theodor Herzl şi a primului congres sionist de la Basel in cartea "Istoria lumii in date".
Inaintea prezentării istorice propriu-zise, menţionez câteva amintiri personale. Cu mulţi ani in urmă, când eram copil, am văzut o ilustrată din Israel in casa unei mătuşi. Am intrebat ce este. Ea mi-a răspuns că acesta este mormântul lui Theodor Herzl, de la Ierusalim. Am intrebat cine era Theodor Herzl. Cu multă prudenţă, ea mi-a răspuns că este omul care a iniţiat sionismul. Atunci când i-am povestit bunicii mele despre ilustrată văzută, ea mi-a explicat că Theodor Herzl propusese intemeierea unui stat evreiesc şi pentru aceasta s-a străduit mult, a convocat un congres sionist, s-a dus la sultanul turc, a desfăşurat o activitate publică şi diplomatică bogată. Nu mi-a spus prea multe; eram copil şi se gândea că nu voi inţelege. Ulterior, am inceput să citesc ceea ce am găsit despre el, poate din curiozitate, pentru că nu fusese pomenit niciodată in cursurile universitare audiate la facultatea de istorie. Mai târziu, când am urmat un curs de limba ebraică, la Bucureşti, intr-una dintre lecţii, predată după un manual israelian, se vorbea despre "Beniamin Zeev Herzl". Unul dintre cursanţi, un elev de liceu, a intrebat-o pe profesoară cine era acest om. Profesoara s-a fâstâcit; ştia, dar nu ştia cum să explice. In cele din urmă, a spus in clasă că Herzl a fost paralel cu Marx: ceea ce a făcut Marx pentru comunism, a făcut Herzl pentru sionism... Nici măcar elevii şi studenţii evrei care invăţau limba ebraică şi mulţi dintre ei se pregăteau pentru emigrare in Israel nu ştiau nimic despre vizionarul care a avut ideea intemeierii acestui stat. Nici nu ştiu in ce măsură ii interesa un trecut devenit materie de istorie. De fapt, am văzut oameni care nu ştiau prea multe despre Herzl.

In Israel, atunci când tatăl meu vitreg povestea despre cartea "Altneuland" (a Ţara veche, Ţara nouă) pe care o citise in lagăr in timpul celui de al doilea război mondial şi al Holocaustului, erau unii care se uitau la el miraţi, li se părea ciudat şi, bineinţeles, necunoscut.

Nota Dan Culcer : Interesantă biblioteca acelui lagăr, care va fi fost si unde, în care cei ce locuiau în lagăr citeau cartea utopiei coborîte pe pămînt, cartea fundamentală a sionismului, romanul «Altneuland.» Cînd am să am privilegiul să-l cunosc pe autorul articolului acestuia, o să-l întreb, dacă își mai amintește despre ce lagăr era vorba.

Theodor (Beniamin Zeev) Herzl s-a născut la 2 mai 1860 la Pesta, intr-o familie de evrei sefarzi, ai cărei strămoşi locuiseră la Semlin, Belgrad şi Timişoara. Persoane din familia lui s-au aflat la Timişoara şi ulterior. S-a afirmat că ar fi fost o familie de evrei asimilaţi. Totuşi, cercetările au demonstrat că tatăl lui Theodor Herzl, Jacob Herzl, fusese departe de a fi un evreu asimilat: el era un adept al rabinului Yehuda Alcalay din Sarajevo, unul dintre precursorii ideii revenirii evreilor in patria lor istorică.
Theodor Herzl a urmat liceul şi facultatea de drept in cadrul Universităţii din Viena. Ca student, a manifestat impotriva antisemitismului. Devenit doctor in drept (1884), s-a indreptat spre cariera jurnalistică şi literară, colaborând la diferite publicaţii in limba germană. In anul 1889 s-a căsătorit cu Julie Naschauer, căsătorie din care s-au născut trei copii - Hans, Trude şi Paula. In anul 1891, ziarul "Neue Freie Presse" din Viena i-a oferit un post permanent, de corespondent acreditat la Paris. Era in perioada "afacerii Dreyfus".
Herzl a văzut reacţiile antisemite şi a hotărât să lupte impotriva lor, atât in scris, cât şi prin intermediul activităţii publice. Prima sa lucrare pe această temă a fost "Noul ghettou", o piesă de teatru apărută la Viena in anul 1894. A urmat broşura "Judenstaat" ("Statul Iudeu"). Herzl a scris această broşură in anul 1895 şi a publicat-o la 14 februarie 1896, tot la Viena. Broşura a stârnit senzaţie şi dispute, dar ulterior a devenit biblia mişcării sioniste. Ulterior, Herzl a convocat primul congres sionist, la Basel (29-31 august 1897), unde a fost adoptat programul devenit ulterior baza sionismului politic. Herzl a fost ales preşedinte al comitetului executiv, de la Viena. Au urmat congrese sioniste in fiecare an.
Sionismul, curent apărut incă de la inceputul anilor 80 ai secolului al XIX-lea, a căpătat o formă nouă. Nu mai era vorba numai de colonizare agricolă evreiască in Palestina, ci de ideea intemeierii unui cămin naţional evreiesc in această ţară, patria istorică a evreilor, de care aceştia erau ataşaţi. Acest cămin naţional evreiesc trebuia să existe in limitele normelor dreptului public. După părerea lui Herzl, scopul sionismului era dublu. Pe de o parte, era vorba de salvarea fizică a evreilor din Europa Răsăriteană şi pe de altă parte era vorba de salvarea iudaismului, de oprirea asimilării evreilor din Europa Occidentală. Ideea lui Herzl era aceea a necesităţii revenirii la iudaism inaintea revenirii in patria istorică, a creării unei conştiinţe naţionale evreieşti moderne. Termenul "sionism" (Zionismus) fusese născocit de Nathan Birenbaum, devenit iniţial un adept al său, care deţinuse un ziar in limba idiş la Cernăuţi, dornic fiind să cunoască evreii din răsărit ("Ostjuden"). In anul 1902, Herzl a publicat romanul "Altneuland" (Ţara veche, ţara nouă), in care işi imagina cum va arăta Palestina după 20 de ani, in urma unei imigrări evreieşti masive. Deoarece mulţi evrei asimilişti, precum şi unii rabini, atât reformişti, cât şi ultraortodocşi, considerau că planul lui Herzl reprezintă o utopie, o poveste, iar unii chiar il ironizau, Herzl a scris fraza "Dacă veţi voi, nu va fi o poveste" ca motto al acestui roman. El vedea Palestina viitorului ca o ţară dezvoltată, un fel de centru al lumii civilizate. El credea că imigrarea evreiască va fi bine primită de arabii locali, care se vor bucura de dezvoltarea ţării. De asemenea, credea că va exista o colaborare intre evrei, musulmani şi creştini in Palestina: Herzl nu a prevăzut conflictul israelo-palestinian. Obosit de eforturile diplomatice grele, care nu aduseseră mare lucru in acea perioadă, Herzl a incetat din viaţă la 3 iulie 1904.
Care au fost legăturile lui Theodor Herzl cu evreii din România? In afară de originea parţială a familiei lui din oraşul Timişoara şi de preluarea termenului "Zionismus" propus de Nathan Birenbaum, putem menţiona influenţa de care s-a bucurat Herzl in România veche. Trebuie să menţionăm că in România au existat sionişti incă din anii 80 ai secolului al XIX-lea. Era vorba despre sionişti practici, susţinători ai colonizării evreieşti agricole in Palestina, dar nu şi adepţi ai sionismului politic. Sionismul a apărut in România ca urmare a decepţiei provocate de respingerea emancipării evreilor in această ţară: fuseseră acceptate numai naturalizările individuale, ca urmare a modificării vestitului articol 7 din constituţie, impusă de Congresul de la Berlin din anul 1878. Sioniştii din "generaţia de la 1878" erau foşti adepţi ai mişcării de Haskala, care anterior luptaseră numai pentru emancipare. Activitatea lor se desfăşurase in cadrul mişcărilor "Chowewe Zion", "Chibat Zion", "Ischub Erez Israel". Acestor oameni li s-au alăturat şi câţiva rabini ortodocşi. Conferinţa de la Focşani a organizaţiilor "Ischub Erez Israel", de la 30 decembrie 1881 - 1 ianuarie 1882, este prima incercare de organizare pe ţară a sioniştilor din România. Ulterior, unii dintre aceşti sionişti au devenit adepţi ai tezelor lui Theodor Herzl sau cel puţin au fost influenţaţi de ele. Un exemplu este cel al lui Samuel Pineles (1843-1928), om de afaceri, activist comunitar şi publicist din Galaţi. In amintirile sale, publicate in ziarul "Opinia Sionistă" din Galaţi in anul 1928, Pineles povesteşte despre influenţa puternică pe care a exercitat-o Herzl asupra lui. Pineles a intreţinut o corespondentă bogată cu Herzl, incepând din anul 1896, in urma apariţiei broşurii "Statul Iudeu". Această corespondenţă a fost publicată de istoricul israelian Moshe Sharf in originalul german şi in traducere ebraică in volumul "Ha'avukah hudlekah beRomania" (Făclia a fost aprinsă in România), apărută la Ierusalim in limba ebraică in anul 1986. Anterior, in anul 1968, o biografie a lui Samuel Pineles (cu referiri asupra relaţiilor lui cu Theodor Herzl) a fost publicată la Iafo in limba română de către istoricul israelian originar din România Eliezer Ilan (Lazăr Rosenbaum), in volumul "Din trecutul sionismului in România: contribuţii la o istorie a sionismului in România". Samuel Pineles a fost de-a dreptul fascinat de tezele lui Theodor Herzl, cu care a devenit prieten, precum şi de personalitatea puternică şi charismatică, a acestuia. Pineles a participat la primul congres sionist şi a continuat să meargă pe această cale. El a luat parte şi la următoarele congrese sioniste, iar la congresul al şaselea (Londra, 1903), in cadrul căruia a fost dezbătut "Planul Uganda", Pineles, care şedea alături de Herzl, i-a scris acestuia (cu litere latine) fraza din Psalmi: "De te voi uita Ierusalime, să mi se usuce dreapta". Era la cererea lui Herzl insuşi, ca o formă de jurământ.
Alt sionist din România care a fost profund influenţat de Herzl era medicul ieşean Karpel (Nathan Pethahyah) Lippe (1830-1915). Deşi avea o clientelă mare, Lippe era cunoscut şi ca filantrop, medic al sărăcimii din Iaşi, oferind chiar şi consultaţii gratuite celor nevoiaşi, indiferent de etnie şi de religie. Doctor in medicină, dar şi publicist influenţat de mişcarea de Haskalah şi activist comunitar, precum şi bun cunoscător al limbii ebraice şi al izvoarelor iudaismului, Karpel Lippe era şi un bun analist politic. In broşuri şi articole in limbile germană, ebraică şi română, el polemizase importiva antisemitismului, militase pentru incetăţenirea evreilor in România, prezentase aspecte din Talmud publicului cititor necunoscător. Lippe este şi autorul primei lucrări de embriologie in limba ebraică şi omul care a reuşit să determine mişcarea sionistă să adopte limba ebraică drept limbă oficială. In volumul lui memorialistic in limba germană, scris la implinirea a 25 de ani de activitate sionistă personală şi publicat la Iaşi in anul 1902 ("Meine fuenfundzwaenzigjaerige zionistische Agitation"), Lippe povesteşte atât despre activitatea sa sionistă in cadrul mişcării "Ischub Erez Israel", cât şi despre apropierea lui de tezele lui Herzl. Totuşi, Lippe nu a adoptat tezele lui Herzl in totalitatea lor. El a rămas adeptul ideii colonizării evreieşti in Palestina, propunând ca evreii colonizaţi in această ţară să trăiască sub protecţia sultanului turc in cadrul unui regim autonom, aşa cum evreii din Galiţia se bucurau de autonomie in cadrul acestei provincii sub protecţia impăratului austriac. Lippe a participat la primul congres sionist şi a fost preşedinte de vârstă al primei şedinţe: dintre participanţi, el avea vârsta cea mai inaintată, 66 de ani. Ulterior a luat parte şi la următoarele congrese sioniste. Lippe a fost nu numai adept al lui Herzl, ci şi prieten al acestuia. Totodată, a devenit preşedintele Federaţiei Sioniştilor din România. La cererea lui Herzl, Lippe a acceptat să publice articole in ediţia in limba idiş a ziarului "Die Welt", ziarul mişcării sioniste, precum şi să conferenţieze in limba idiş asupra sionismului in faţa tinerilor evrei din pătura socială săracă din Iaşi, deşi nu era adept al idişismului. In cadrul societăţii "Chowewe Zion", impreună cu prietenul său Menahem-Mendel Braunstein (Mibashan), profesor de limba ebraică şi scriitor in această limbă, Lippe a incercat să cumpere un teren agricol in Palestina, pe care să cultive chitre ("etroghim") necesare ceremonialului de Sucot (Sărbătoarea mozaică a Colibelor) şi să le aducă in România pentru a le vinde evreilor din această ţară. Credem că personajul Brownstone din romanul "Altneuland" de Theodor Herzl, despre care autorul afirmă că acesta "cunoştea Iaşii, in România" şi era conducătorul departamentului insărcinat cu cumpărarea de vite de tracţiune din această ţară este Menahem-Mendel Braunstein din Iaşi, prietenul lui Lippe, care de asemenea devenise apropiat de Herzl şi de ideologia acestuia. Să ne amintim de faptul că atât Lippe, cât şi Braunstein apăruseră anterior ca personaje cu nume anagramatice in romanul ebraic "Dimaat ashukym o hayehudym beRomania" ("Lăcrimarea oropsiţilor sau evreii din România", 1891), al cărui autor, David Yeshayahu Silberbusch, locuise o perioadă de timp la Botoşani şi era influenţat de tezele lui Herzl.
Trebuie să menţionăm şi prima traducere a cărţii "Judenstaat" ("Statul Iudeu") in limba română. Ea a fost făcută de studentul Martin Spiner şi publicată la Botoşani in anul 1896, deci inaintea primului congres sionist. Au urmat şi alte traduceri, mai târzii, una fiind realizată de scriitorul şi publicistul I. Ludo, publicată de Organizaţia Sionistă din România fără dată, probabil in a doua jumătate a anilor 30 ai secolului al XX-lea. Romanul "Altneuland" a fost tradus in limba română de Moţi Moscovici (ulterior, in Israel, Moshe Imanuel) şi L.B. Wechsler, in anul 1937, fiind publicat in acelaşi cadru. Ulterior, traducerea românească a acestui roman a fost republicată la Ierusalim in anul 1974, de către Comitetul pentru activitate culturalo-iudaică in rândurile evreimii române, cu prefaţa istoricului Shlomo Leibovici-Laish.
Primul congres sionist s-a bucurat de ecouri in presă romană. Au fost prezente atât puncte de vedere favorabile, cât şi puncte de vedere critice. Istoricul Eliezer Ilan (Lazăr Rosenbaum), menţionat de noi mai sus, citează ziarele "Evenimentul" (Iaşi), "Noutatea" (Iaşi), "Universul", "Românul", "L'Independence Roumaine", "Bukarester Tagblatt". Autorul studiului subliniază că unele ziare nu au publicat referinţe asupra acestui eveniment, iar altele au publicat doar simple notiţe informative. Ziarul de limba română care a publicat informaţii mai largi, printre care o corespondenţă specială trimisă de la congres şi semnată J.H. (probabil J. Hirschensohn, ieşean, cel de-al treilea dintre participanţii din România la congresul de la Basel), precum şi prezentări ale dezbaterilor, a fost "Evenimentul" din Iaşi. Acest ziar a căutat să păstreze o linie obiectivă, publicând şi reacţia antisionistă a unui lider al Alianţei Israelite Universale, J. Behar, precum şi reacţiile unor activişti evrei asimilişti moderaţi din România, precum A. Steurman-Rodion. Totuşi, orientarea acestui ziar a fost favorabilă lui Herzl şi sionismului. El a publicat fragmente din discursurile ţinute la congres de către Theodor Herzl, Max Nordau, Samuel Pineles, Karpel Lippe şi alţii. Ziarul "Noutatea", tot din Iaşi, a reprodus şi un portret al lui Theodor Herzl. De asemenea, a salutat evenimentul, menţionând totuşi şi indoielile asupra reuşitei intemeierii unui stat evreu. In privinţa ziarelor "L'Independence Roumaine" şi "Bukarester Tagblatt", acestea erau mai puţin citite in România, cititorii lor posibili fiind din rândul intelectualităţii şi burgheziei, atât liberale româneşti, cât şi evreieşti: primul era de limba franceză, iar al doilea de limba germană. Tendinţa ambelor era de a păstra o poziţie obiectivă, echilibrată. Pe de o parte ele prezintă programul şi congresul de la Basel, pe de altă parte publică şi argumente contrare lui, vorbind despre integrarea evreilor in ţările lor natale şi de reşedinţă. După congres, ziarele romaneşti au publicat unele comentarii asupra noului aspect. Ziarul de limba română "Tribuna", care apărea la Sibiu, a menţionat că evreii din Ungaria se opun programului, adăugând că "ideea domnului Herzl e naivă şi nerealizabilă". Articolul a fost reprodus de ziarul "Noutatea" din Iaşi, menţionat mai sus. Spre deosebire de ele, ziarul "Opinia" a publicat un interviu cu doctorul Karpel Lippe, revenit de la congresul de la Basel. Ziarul liberal "Drapelul" s-a arătat favorabil programului, deşi a atras atenţia că majoritatea evreilor occidentali i se opun. Ziarele "Universul" şi "Românul", care anterior publicaseră scurte notiţe, au revenit cu articole in care au căutat să ofere poziţii echilibrate, arătând atât punctul de vedere sionist, cât şi pe cel antisionist. Intrebarea era dacă programul va fi incununat de succes sau va rămâne o utopie, deoarece "visul este mare şi pronosticurile nu se pot face fără hazard". Trebuie să menţionăm că unii oameni politici români, precum Vasile Kogălniceanu, se opuneau ideii sioniste. De asemenea, trebuie să spunem că mulţi evrei din România, adepţii integrării totale in ţară, oameni modernizaţi, cu tendinţa asimilistă moderată, i se opuneau de asemenea.
Disputa a continuat in anii următori, dar presa română şi cea evreiască din România nu i-au mai acordat aceeaşi atenţie. O reluare a atenţiei presei faţă de Theodor Herzl, de ideea şi de mişcarea sionistă a urmat in anul 1904, la incetarea din viaţă a acestuia. Telegrame şi informaţii, precum şi corespondenţe au apărut in ziarele "Adevărul de Dimineaţă" şi "Universul". Primul dintre ele a publicat şi o biografie a lui Theodor Herzl, precum şi o convorbire cu Karpel Lippe şi Samuel Pineles asupra lui. Ziarul "Universul" a publicat informaţii asupra serviciului religios special organizat la Sinagoga Mare şi la Templul Neuschatz din Iaşi. Era in zilele de 20 şi 21 iunie 1904. "Herzl ajunsese idolul evreilor sionişti, care-l zeificau şi aveau siguranţă că el are să-i intoarcă pe malurile Iordanului, in vechea lor ţară... Cu statura lui inaltă şi impunătoare, cu talentul lui pronunţat de orator, el făcea un efect profund asupra sioniştilor veniţi din toate părţile lumii să asculte cuvântul lui mântuitor pentru dânşii". Ziarele opuse ideii sioniste au preferat să nu se refere la eveniment, pentru a nu profana memoria unui decedat şi pentru a nu-i jigni pe cititorii lor adepţi ai acestei ideologii.
Vorbind despre influenţa lui Theodor Herzl asupra evreilor din România, trebuie să ne referim şi la câţiva oameni influenţaţi de el, care locuiau in provincii aflate in afară fruntariilor României in acea perioadă: rabinul doctor Elazar Gruenhut din Timişoara; rabinul Jacob Fischman (Maimon), născut la Mărculeşti, Basarabia; rabinul Iehuda Leib Tzirelson din Chişinău. Mai sus ne-am referit la doctorul in drept Nathan Birenbaum, care a locuit o perioadă la Cernăuţi, unde a editat un ziar in limba idiş. Rabinul doctor Elazar Gruenhut, cercetător al istoriei evreieşti medievale, al literaturii midrashice şi al literaturii descrierilor de călătorie ebraice medievale, stabilit la Ierusalim in anul 1893, a fost un adept al sionismului herzlian. Singurul lucru pe care l-a cerut a fost ca mişcarea sionistă să aibă grijă şi de evreii din Palestina otomană, nu numai de cei din Europa. De aemenea, el a pretins cinste şi corectitudine liderilor sionişti, comparându-i cu unii lideri evrei din secolul al XII-lea. Rabinul Tzirelson a fost printre participanţii la primele congrese sioniste, dar ulterior s-a aflat in fruntea grupului de zece rabini care au părăsit mişcarea, ca urmare a neinţelegerilor in problema educaţiei, şi s-a numărat printre intemeietorii partidului-replică Agudath Israel (1912), deşi a continuat să susţină sionismul herzlian in mod indirect, parţial. Iehuda Leib Fischman (1875-1962), ulterior cu formaţie rabinică, s-a numărat printre tinerii din localitatea Mărculeşti care i-au propus lui Herzl să organizeze primul congres sionist in sinagoga din orăşelul lor basarabean atunci când liderii evreilor din Muenchen s-au opus organizării congresului in oraşul lor. Grupul de tineri din Mărculeşti i-au trimis o scrisoare lui Herzl in acest sens; era inaintea organizării congresului, in oraşul Basel din Elveţia. Trebuie să menţionăm şi legătura savantului rabin doctor Moses Gaster, Şef-Rabin al evreilor sefarzi din Imperiul Britanic, aflat la Londra, originar din Bucureşti, România, de unde fusese expulzat in anul 1885 in "grupul celor 11 ziarişti străini" (respectiv evrei).
In memoriile sale, publicate de istoricul Victor Eskenasy, Moses Gaster povesteşte despre participarea lui la primul congres sionist şi despre modul in care l-a cunoscut personal pe Theodor Herzl la hotelul din Basel. El spune că Herzl, evreu nereligios, nu era preocupat de respectarea normelor alimentare iudaice (cashrut), dar că a reuşit să-l convingă asupra importanţei acestui fapt pentru tradiţia iudaică, la restaurantul hotelului. Nu poate fi trecută cu vederea nici influenţa lui Theodor Herzl şi a sionismului politic asupra rabinului doctor Jacob Isac Niemirower, in acea perioadă rabin la Iaşi, proaspăt revenit de la Berlin şi ulterior, in perioada 1921-1939, Şef-Rabin al evreilor din România. El a fost influenţat de ideile lui Herzl, iar ulterior a propus o formă specifică de sionism, "sionismul cultural". Tot el a scris un articol necrolog, panegiric, la moartea lui Herzl, pe care l-a considerat unul dintre cei mai mari lideri ai poporului evreu. Rabinul Niemirower a polemizat cu politicianul român antisemit A.C. Cuza, care declarase că adoptă tezele lui Herzl pentru a-i elimina pe evrei din România. Replica lui Niemirower a fost că evreii vor rămâne in ţările lor incă mult timp, spre fericirea popoarelor in mijlocul cărora trăiesc, iar emigrarea lor in Palestina va fi treptată: Niemirower interpreta tezele lui Herzl pe această cale, arătând că ele sunt opuse antisemitismului.
Este interesant a adăuga şi intervenţia lui Theodor Herzl, pentru a li se permite emigranţilor evrei din România care porniseră pe jos spre America ("fussgeyers") să intre in Austria. Era in anul 1900.
In concluzie, putem spune că influenţa lui Theodor Herzl asupra evreilor din România - şi, in general, in România - nu poate fi trecută cu vederea. Fie că este vorba despre o influenţă asupra evreilor sionişti şi a autorităţilor româneşti care se gândeau la rezolvarea problemei evreieşti pe această cale, fie că e vorba de influenţa lui asupra adversarilor sionismului, fenomenul rămâne un capitol interesant al istoriei evreilor din România.
7 mai 2010, Jerusalem