Mihai Voinea, Florel Manu. Cum a îngropat Ion Iliescu Revoluţia

Cum a îngropat Ion Iliescu Revoluţia

*

Mihai Voinea, Florel Manu
* 5686 afişări
* Miercuri 23 dec 2009

Ion Iliescu, omul de care se leagă unul dintre cele mai tulburi episoade din istoria României

Ion Iliescu, omul de care se leagă unul dintre cele mai tulburi episoade din istoria României

Fostul preşedinte a semnat graţieri prin care a pus în libertate criminali din decembrie 1989. „Adevărul“ pune astăzi punct serialului „Sfârşitul Ceauşeştilor“, cu o radiografie a deciziilor scandaloase luate de Ion Iliescu în timpul Revoluţiei şi mai ales după.

Revoluţia din decembrie 1989 a făcut, în total, 5.205 victime, dintre care 1.116 morţi şi 4.089 de răniţi, conform celor mai recente date oferite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Cifrele sunt seci. Nu încape în ele întreaga dramă.
Pe Aceeaşi Temă

* EXCLUSIV Romeo Bălan, procurorul generalilor: „Chiţac şi Stănculescu merită să facă puşcărie şi la 90 de ani”
* A vrut Militaru să-l lichideze şi pe Stănculescu?
* Dan Voinea: "Lunga preşedinţie a lui Ion Iliescu" a tergiversat ancheta asupra Revoluţiei
* Stănculescu: Iliescu a jucat cartea sovietică pe mână cu spionul Militaru
* Ei au tras în noi după 22!

taguri

* ion iliescu
* revolutie 1989
* gratiere

Cei mai mulţi oameni au murit după fuga cuplului Ceauşescu de pe acoperişul Comitetului Central. 957 din cei 1.116 morţi de la Revoluţie au decedat după acel moment-cheie din 22 decembrie, de la ora 12.09, care a simbolizat, practic, victoria Revoluţiei române. Nimic întâmplător. „Adevărul" a arătat că timp de câteva ore, cât a durat instalarea lui Iliescu în locul lui Ceauşescu, România a fost o ţară liniştită, fără morţi şi fără terorişti. Apoi a început măcelul. Care se leagă de numele Militaru şi Iliescu.

O psihoză a dezinformării

„Din păcate s-a intrat într-o paradigmă şi într-o psihoză a dezinformării care am avut efecte catastrofale şi am condus la acest număr mare de victime după 22 decembrie. Mulţi au murit ca urmare a confuziilor create, iar alţii au fost victimele unor capcane, de genul masacrului de la Otopeni. Principalii vinovaţi pentru victimele de după 22 decembrie sunt cei care au instrumentat dezinformările. Adică nimeni alţii decât cei care au preluat puterea", a comentat istoricul Stejărel Olaru.

Un recurs la statistică ne ajută să înţelegem şi mai bine: în Bucureşti şi în majoritatea oraşelor mari din ţară au fost create diversiuni care au avut menirea de a induce impresia unei lupte între popor şi forţe încă fidele regimului ceauşist. Poveştile legate de aşa-zişii terorişti au avut o contribuţie decisivă la sporirea numărului de victime în decembrie 1989.

Cei mai mulţi morţi înregistraţi după 22 decembrie au fost în Bucureşti (503), Sibiu (89), Braşov (68), Brăila (42) şi Buzău (34). Numărul total al victimelor de după fuga lui Nicolae Ceauşescu sare de 3.500, la cei 957 de morţi adăugându-se şi 2.587 de răniţi.

Înainte de 22 decembrie s-au înregistrat 159 de morţi, cei mai mulţi dintre ei (75) la Timişoara, punctul de plecare al protestelor anticomuniste. Tot în această perioadă au fost rănite 1.502 persoane.

Din fruntea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi, mai târziu, din poziţia de preşedinte ales al României, Ion Iliescu a avut grijă ca vinovaţii să scape nepedepsiţi. Aşa s-a născut o listă lungă de decrete de amnistie şi graţiere. Emil Constantinescu i-a dezamăgit şi el pe revoluţionarii autentici. El l-a graţiat, în decembrie 2000, pe Ion Coman, condamnat la 15 ani de închisoare pentru conducerea represiunii de la Timişoara (73 de morţi).

Decizii controversate luate în decembrie 1989

Numirea generalului Nicolae Militaru în funcţia de ministru al Apărării sau înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional sunt două dintre deciziile majore luate de Ion Iliescu în zilele Revoluţiei. Mai precis, la 23 decembrie, numirea lui Militaru în fruntea armatei şi, pe 24 decembrie, înfiinţarea Tribunalului care i-a judecat şi executat în regim de urgenţă pe Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Instalarea lui Nicolae Militaru în scaunul de ministru al Apărării s-a produs în după-amiaza de 23 decembrie. Martor la această numire verbală, pe moment, a fost chiar Victor Stănculescu, numit şi el, tot verbal, de Ceauşescu, în fruntea armatei, la 22 decembrie.

Stănculescu despre Militaru

Generalul Stănculescu îşi aminteşte: „Era ora 16.00, începuse întunericul de iarnă. A fost simplu. O mişcare exact de balet. Eram la telefon şi vorbeam chiar cu cazarma Târgovişte, unde erau ţinuţi Ceauşeştii... Au venit Iliescu şi Militaru în birou, şi Iliescu a venit în spatele meu şi mi-a spus: «Noi am stabilit ca ministrul Apărării să fie Militaru».

Şi atunci m-am ridicat şi am spus: «Poftiţi, luaţi loc». Şi a zis: «Nu, nu, că tu ai şi alte probleme... Te rog, rămâi acolo». Şi am rămas până a doua zi pe 24 decembrie. Eu am fost tot timpul la comandă. Eu am vorbit cu toţi comandanţii de Armată, eu ştiam datele despre ce organizasem la Timişoara".

Practic, Stănculescu dovedeşte că a fost înlăturat din funţia de ministru pe 23 decembrie. Numai că oficial, prin „Decretul nr. 3", Nicolae Militaru este numit ministru la 26 decembrie 1989. Decretul, semnat de Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, a apărut în „Monitorul Oficial" la 27 decembrie 1989.

Decretul de numire a lui Militaru a fost precedat de un alt decret, „Decretul nr. 2", datat tot 26 decembrie 1989, care avea următorul text: „Articol unic - General-colonel în rezervă Nicolae Militaru se recheamă în cadrele active ale Armatei". În concluzie, la 23 decembrie 1989, când Stănculescu i-a cedat scaunul de ministru al Apărării lui Militaru, acesta era cadru militar în rezervă.

Tribunalul Militar Extraordinar

Decizia de înfiinţare a acestui tribunal, care pe data de 25 decembrie i-a judecat şi condamnat la moarte pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, a fost luată în WC-ul generalului Vasile Milea, în seara de 24 decembrie 1989, cu robinetele de la apă deschise, pentru a „bruia" eventualele microfoane din încăpere. A fost, iniţial, un document redactat de mână de către Ion Iliescu, el fiind dactilografiat în primele zile ale lui 1990.

Tot în „Monitorul Oficial" din 27 decembrie, înaintea decretelor de reactivare în Armată şi numirii în funcţia de ministru a lui Nicolae Militaru, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a publicat un comunicat. Atunci se hotăra: „În Capitală şi în toate judeţele ţării se instituie tribunale militare extraordinare care vor judeca toate cazurile de acte teroriste. Judecarea va urma o procedură de urgenţă, iar executarea sentinţelor se va face imediat".

Amnistii dictate de Ion Iliescu

Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naţionale, sub semnătura lui Ion Iliescu, decretul-lege amnistiază faptele considerate mai puţin grave (pînă la 3 ani închisoare), ceea ce a inclus faptele celor care i-au bătut pe revoluţionarii arestaţi.

Beneficiari ai amnistiei:

1 Miliţienii sau militarii care i-au bătut pe revoluţionarii arestaţi în acele zile.

Florin Dragomir, locotenent de Securitate din Timişoara, învinuit de cercetarea abuzivă a trei revoluţionari, pe care i-a bătut cu un par de lemn şi cu bastonul de cauciuc şi i-a călcat pe degetele de la mîini pînă la sângerare, a fost condamnat iniţial la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru cercetare abuzivă (Sentinţa 44 din 2 aprilie 1990 a Tribunalului Militar Timişoara).

La recurs, încadrarea juridică s-a schimbat în purtare abuzivă, care se încadra în amnistie (Decizia 139 din 12 iulie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti).

2 Revoluţionarii care au săvîrşit încălcări ale legalităţii socialiste în timpul Revoluţiei.

3 Persoane care au fost încadrate la „favorizarea infractorului" pentru infracţiuni săvîrşite cu scopul reprimării Revoluţiei, cum ar fi furtul şi incinerarea cadavrelor a 40 de revoluţionari timişoreni.

Graţieri acordate de Ion Iliescu

Decretul-lege nr. 23 din 13 ianuarie 1990

Graţierea lui Traian Cozma, căpitan de Miliţie, vinovat de a fi făcut acte false pentru mai mulţi generali şi colonei implicaţi în reprimarea revoluţiei la Timişoara.

Graţierea lui Nicolae Ghircoiaş, colonel de Miliţie care a furat şi distrus arhiva Spitalului Judeţean Timiş referitoare la morţii şi răniţii din perioada Revoluţiei, participant în Operaţiunea „Trandafirul" (operaţiune desfăşurată în zilele de 18 şi 20 decembrie 1989, în cadrul acţiunilor de reprimare a Revoluţiei din decembrie 1989.

43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstraţiile din Timişoara în zilele de 16 şi 18 decembrie, dar şi ale unor răniţi executaţi în Spitalul Judeţean Timiş, au fost ridicate de la morga acestui spital şi transportate la Bucureşti, unde au fost incinerate în Crematoriul „Cenuşa"). Avea de ispăşit o pedeapsă de 4 ani închisoare, care a fost în întregime graţiată. Ghircoiaş este şi beneficiar al amnistiei din Decretul 3/1990, pentru o altă infracţiune săvîrşită în perioada Revoluţiei - favorizarea infractorului.

Decretul nr. 41 din 24 martie 1994

Graţierea membrilor Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR, condamnaţi pentru că în şedinţele CPEx au aprobat reprimarea Revoluţiei.

Decretul nr. 194 din 13 martie 2002

Graţierea lui Hejja Dezideriu, care în timpul Revoluţiei din 1989 participase la uciderea ofiţerului de Miliţie Agache Aurel din Tîrgu Secuiesc, ridicat post-mortem la gradul de colonel.

Decretul nr. 727 din 31 iulie 2002

Graţierea a trei ofiţeri de Armată: generalul MApN Constantin Rotariu, locotenent-colonelul Ion Păun şi căpitanul Constantin Gheorghe, condamnaţi pentru crimele săvîrşite în zona Calea Lipovei din Timişoara (6 morţi şi 30 răniţi).

Decretul nr. 229 din 14 aprilie 2003

Graţierea lui Grigorie Ghiţă, general de Miliţie, condamnat la 6 ani de închisoare în Dosarul Otopeni (a fost acuzat ca făcând parte dintre organizatorii masacrului din dimineaţa de 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni. 48 de oameni nevinovaţi şi-au pierdut viaţa, iar alţi 17 au fost răniţi).

Decretul nr. 933 din 23 decembrie 2003

Graţierea lui Iosif Veverca, maior de Miliţie condamnat pentru uciderea în timpul Revoluţiei la Timişoara a tînărului Ianoş Paris. Maiorul a fost participant în Operaţiunea „Trandafirul".

Decretul nr. 1.164 din 15 decembrie 2004

Graţierea lui Ion Corpodeanu, locotenent-colonel de Miliţie, condamnat pentru omor deosebit de grav săvârşit în timpul Revoluţiei de la Timişoara, participant în Operaţiunea „Trandafirul", graţiat în acelaşi decret în care a fost graţiat şi Miron Cozma (pentru Mineriada din 1999).