Codruţa Kövesi, procurorul general al României despre decembrie 1989

Codruţa Kövesi, procurorul general al României despre decembrie 1989
„Vom avea în continuare probleme la CEDO pe dosarele Revoluţiei!“
16 Dec 2009 Adina Stancu | 2 comentarii | 1099 vizualizari
Rating:
4 voturi
Marime text a A Trimite pe email Comenteaza


Laura Codruţa Kövesi era, la data la care au izbucnit evenimentele, o adolescentă care nu înţelegea prea mult din ce urma să se petreacă. După 20 de ani, ca procuror general al României, priveşte înapoi cu ochii juristului şi nu are voie să aibă alte păreri decât cele stabilite din probatorii. Despre soarta dosarelor Revoluţiei, despre greşeli şi şanse, procurorul general al României dă, azi, explicaţii în acest interviu.
Laura Codruta Kovesi
16 Dec 2009 Laura Codruta Kovesi

Laura Codruta Kovesi
Sunt 20 de ani de când românii aşteaptă adevărul despre decembrie 1989. Ca procuror general, aveţi încă dosare ale Revoluţiei în custodie. Mai au vreo şansă?
Pe rol mai sunt doar două dosare cu privire la aceste evenimente. Un număr de 4.495 au fost soluţionate, cu excepţia celor două.

Ce fapte privesc?
Un dosar este la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, celălalt a rămas la Secţia Parchetelor Militare. Se investighează cauzele celor aproape 1.000 de morţi de la Sibiu, Bucureşti, Braşov, Constanţa, Slobozia şi Reşiţa. Celelalte dosare au fost soluţionate prin 112 rechizitorii, unde au fost trimişi în judecată 245 de inculpaţi, din care 69 civili şi 176 militari.
Publicitate

Majo-ritatea au executat deja pedepsele.

Ce s-a întâmplat cu disjungerile care priveau diversiunea de la Televiziune, cauzele redeschise referitoare la moartea generalilor Nuţă şi Mihalea sau a uslaşilor măcelăriţi în faţa MApN?
Aceste cauze se regăsesc ca părţi ale celor două dosare aflate în lucru.

„În 16 decembrie eram în cantonament la Tg.-Mureş, iar fratele, militar la Sibiu“

Câţi ani aveaţi în decembrie ’89?
16 ani.

Ce sentimente aţi trăit atunci? Aţi avut pe cineva din familie implicat? Ce diferenţă există între percepţia de atunci şi cea a procurorului de astăzi?
La vremea respectivă eram în cantonament cu echipa de baschet la Târgu-Mureş. În 16 decembrie eram cazate acolo, la un hotel din centru. În stradă ieşise foarte multă lume. S-a zis „Tatăl nostru“, am auzit cum se striga „Moarte dictatorului“, nu prea înţelegeam ce se întâmplă. A doua zi am plecat acasă, la Mediaş, şi am urmărit la televizor evenimentele. La vremea aceea am simţit multă emoţie, dar şi teamă pentru că fratele meu era militar la termen redus în Sibiu. N-am putut să luăm legătura cu el câteva zile şi auziserăm deja că la Sibiu se trăgea. Dar una este percepţia mea despre evenimente ca om şi alta este cea de procuror, care trebuie să se ghideze după probe. Abia când am ajuns procuror general am aflat că dosarul Ceauşeştilor s-a constituit după moartea lor şi, din punct de vedere juridic, este o chestiune interesantă. Adică, o persoană a fost cercetată, inculpată, judecată şi executată fără să fi fost constituit un dosar. Acest dosar a primit numărul 1 din 1990. Rechizitoriul a fost de o pagină.

Nimeni nu a cerut investigarea morţii Ceauşeştilor

S-a dat vina pe starea de necesitate, pe teama instaurării anarhiei şi pe faptul că execuţia ar fi putut stopa măcelul… Haideţi să vorbim un pic despre moartea Ceauşeştilor. De ce moştenitorii lor nu au voie să facă deshumarea osemintelor de vreme ce orice creştin, după 7 ani, poate fi deshumat şi înmormântat în orice alt loc ales de familie?
În dosarele care privesc investigarea evenimentelor nu s-a dat o aprobare de deshumare, dar nici nu s-a făcut o cercetare legată de acest episod. Este la îndemâna procurorului de caz să facă un astfel de demers.

Se mai poate face ceva? Pentru că şi acum există oameni care cred că în cimitirul Ghencea Militar nu se află oasele lui Nicolae Ceauşescu...
În Ministerul Public nu există un astfel de dosar. Nimeni nu a cerut deschiderea unei cercetări legate de aceste aspecte.

Dar în teoria existenţei teroriştilor credeţi?
În dosarele deja soluţionate s-a stabilit cine a tras, când şi din ordinul cui. Nu pot să fac comentarii legate de acest subiect până nu se finalizează şi ultimul dosar.

Să înţelegem că „teroriştii“ au fost, de fapt, cei trimişi în judecată?
Nu comentez. Nu ştiu dacă s-a folosit o astfel de expresie în dosarele finalizate de procurori.

Cât au contat anii de preşedinţie ai lui Ion Iliescu în tergiversarea anchetelor în dosarele Revoluţiei?
În 2006 m-am interesat de aceste dosare pentru că ele erau cele mai vechi. Am acordat generalului Dan Voinea tot sprijinul, l-am numit şef la Parchetele Militare, dar, după un an şi jumătate, ca urmare a plângerilor care tot veneau din partea asociaţiilor de revoluţionari, am constatat că anchetele au fost trenate. Pe urmă, din verificările inspectorilor CSM a reieşit că în aceste dosare nu s-a lucrat ritmic şi că s-au făcut o serie de greşeli de procedură. Legat de Ion Iliescu... În 2003 se făcuse o plângere din partea Asociaţiei Victimelor Revoluţiei, plângere care, în loc să fie soluţionată în 30 de zile, a fost tergiversată un an, după care, în 7 decembrie 2004, s-a început urmărirea penală faţă de mai multe persoane, unele dintre ele decedate. Era vorba despre Tudor Postelnicu, Andruţa Ceauşescu, Vlad Iulian, Toma Zaharia, Ardelean Gheorghe, Topliceanu Iulian, Pleşiţă... În această începere de urmărire penală nu au fost trecute datele personale de identificare a acestora, nu exista nici starea de fapt. După această începere de urmărire nu s-a trecut la punerea ei în practică. A fost vorba de trei ani: 2004-2007. Colegii care au în prezent aceste cauze au identificat aceste persoane şi au început să le aducă la cunoştinţă învinuirile. S-a început urmărirea faţă de 102 persoane, dar învinuirea a fost prezentată doar la 7 dintre acestea.

Greşelile pentru care nimeni nu a răspuns

Vor fi finalizate cauzele acestea în 2010? La CEDO, România a fost deja sancţionată pentru tergiversarea dosarului privindu-i pe generalii Chiţac şi Stănculescu. Vor avea aceeaşi soartă?
Da, cred că şi după finalizarea acestor dosare vom avea o problemă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acolo, România a fost deja condamnată pentru că ancheta cu generalii nu a avut un termen rezonabil. Este păcat ca aceia de acum să răspundă pentru ce n-au făcut alţii timp de 16 ani. Mai mult, e o problemă care ţine şi de răspunderea magistratului, dar şi de legislaţie şi de multe alte aspecte. Una este să faci o cercetare criminalistică la puţin timp după săvârşirea faptelor, şi alta după nu ştiu câtă vreme. Dispar probe, se deteriorează. În decembrie 1989 nu s-au făcut autopsii, au fost cadavre incinerate la care nu se mai poate stabili cauza morţii doar din mărturii, au dispărut arme, nu s-au putut efectua anumite expertize balistice în multe cazuri. Acestea au fost marile impedimente. Ce-i drept, dosarele nesoluţionate sunt un eşec, am mai spus-o, al Ministerului Public.

Statistica persoanelor trimise în judecată în 20 de ani
Din 176 de militari, 12 sunt generali ai Ministerului de Interne, 6 sunt generali MAp, 32 sunt ofiţeri de armată şi 85 din MI. Din fostul aparat al PCR, 24 de persoane erau foşti membri ai Comitetului Politic Executiv, şi restul membri ai comitetelor de partid. În anchetele deschise au fost audiate până acum 40.000 de persoane, s-au efectuat 3.500 de constatări medico-legale, au fost realizate 1.000 de expertize balistice şi 1.000 de cercetări la faţa locului. Unul dintre cele două dosare aflate încă în lucru are 1.000 de volume.







2 comentarii

1
vopsitul 17-Dec-2009 09:47
iliescu aceasi soarta cu a lui CEAUSESCU
iliescu unde este in toata treaba asta?! ca nu i-am vazut numele pe nici unde.
cand o sa-l vad pe iliescu condamnat, atunci o sa spun ca se face justitie in Romania! pina atunci, hai sictir! iar in dame tinere care sunt pe functii de high level management nu o sa am incredere niciodata. functia de procuror general trebuie data unui specialist cu cel putin 20 de ani de munca in sector, nu unor mucosi care nici macar nu stiu pe ce lume se afla!
moarte fostilor nomenclaturisti!!!!!!!!
raspunde
2
bula2010 17-Dec-2009 10:20
intrebarea lipsa
Lipseste o intrebare importanta. Dupa intrebarea \"Citi ani aveati in 1989?\" era foarte potrivita intrebarea \"tatal dumneavoastra cu ce se ocupa in Dec 1989?\".
Din cite stiu eu era ditamai procurorul. Trebuia sa fii un mare caracter pentru asta inainte de 1989. Oricum , la momentul numirii baschetbalistei ca procuror general taticul ei era doar procuror sef. Ii las pe colegii de la Cotidianul sa afle unde.