Florin Rotaru: „In domeniul bibliotecilor, ne comportam ca la inceputul secolului trecut"

INTERVIU / Florin Rotaru: „In domeniul bibliotecilor, ne comportam ca la inceputul secolului trecut"

Dr. Florin Rotaru este directorul general al Bibliotecii Metropolitane Bucuresti, unul dintre cei mai inversunati aparatori ai bibliotecilor, al extinderii acestora, al dreptului tuturor de a avea acces la o biblioteca. Intre 2000 si 2004, a fost senator in Parlamentul Romaniei. Pentru activitatea sa, Florin Rotaru a fost inclus de Institutul Bibliografic Central din Cambridge intre cei 2.000 de intelectuali de frunte al secolului 21, un fel de Who’s Who a carui editie revizuita va aparea anul viitor.

- Unde se afla bibliotecile publice romanesti in comparatie cu cele din restul Europei dezvoltate?

- Daca doriti sa fim sinceri, raspunsul este extrem de dureros. Din toate punctele de vedere - al constructiei de sedii, al dotarilor cu mobilier, al fondurilor de carte indeosebi din strainatate, al mentalitatii romanesti despre biblioteca -, ne comportam la fel ca la inceputul secolului trecut. Evident, sunt si exceptii. Intalnim cateva sedii de biblioteca proiectate si construite in regimul trecut la Targoviste si Piatra Neamt, iar in regimul actual in Baia Mare, Ramnicu Valcea, Pitesti si Constanta. In Bucuresti, regasim corpul nou al Bibliotecii Centrale Universitare. Aparent, am zice ca au fost niste strafulgerari ale spiritului romanesc. In realitate, intotdeauna au dictat conjuncturile. In orasele mentionate, autoritatile au fost obligate sa retrocedeze cladirile in care se aflau sediile bibliotecilor judetene. Aruncate in strada, aceste institutii au fost salvate intr-un final prin construirea unor sedii noi. O situatie asemanatoare o intalnim in Bucuresti. Distrugerea Bibliotecii Centrale Universitare a condus la construirea unui sediu nou si la refacerea cladirii avariate. Asadar, Romania nu a dispus de o strategie nationala in privinta constructiei de biblioteci. Nimeni, nici in regimul trecut, nici in cel actual, nici chiar un ministru care manifesta veleitati de ctitor la inceputurile democratiei originale postcomuniste, nu a avut capacitatea realizarii unei reforme. Din aceste motive, deficitul in termenii actuali este patent. Daca ne referim numai la spatiile bibliotecilor, norma general admisa este de 1,5 mp pentru un cititor. Noi suntem astazi cazuti la 0,02 mp. Numai in Bucuresti, spatiul deficitar este de peste 22.500 mp. In privinta colectiilor, norma impusa in Europa occidentala este de 300 de unitati bibliografice per locuitor intr-un an calendaristic. La noi este de 50 de unitati bibliografice, iar in majoritatea zdrobitoare a judetelor tarii si in Capitala nu se respecta. In privinta personalului angajat, luam numai exemplul Bucurestilor, unde avem 265 de persoane angajate, fata de un minim de 715 persoane.

Diferentele intre bibliotecile din Romania si cele din restul tarilor Uniunii Europene, poate cu exceptia Bulgariei, sunt extrem de mari.

- De ce se acorda la noi atat de putina importanta bibliotecilor?

- Aparent, raspunsul fata de indolenta romaneasca in domeniul bibliotecilor ar fi simplu. Rapid, oricine ar nominaliza ignoranta si incultura. Desigur, este adevarat, dar consider ca raul are radacini mult mai profunde.

Faptul ca noi nu avem o expertiza, faptul ca nu s-a scris o istorie a bibliotecilor, faptul ca s-a construit Biblioteca Academiei cu rol de biblioteca nationala dupa 100 de ani de la infiintarea primei biblioteci publice in cadrul Colegiului National Sfantul Sava, iar de atunci si pana astazi nu s-a edificat nici o alta biblioteca - toate acestea tin de mentalitatea noastra. Sa nu uitam ca, la sfarsitul secolului al XIX-lea si in perioada interbelica, noi construiam asa-zise biblioteci comunale sau de cartier intr-o camaruta din caminul cultural sau de la ateneul popular. Atata a putut viziunea romaneasca. Dovada elocventa o gasiti in Legea bibliotecilor emisa de Guvernul Iorga in anul 1932. Nu intalnim, in aceasta lege, un concept national despre sistemul de biblioteci din Romania. Singura referire se face la bibliotecile comunale, iar acestea se infiintau ca o anexa a caminului cultural. Biblioteca Academiei functiona in baza unei legi proprii, toate celelalte biblioteci fiind organizate de catre autoritatea tutelara in subordinea careia se aflau.

Practic, nu exista o analiza a acestei situatii. Nu exista un tratat academic dedicat istoriei bibliotecilor, lucrare in cuprinsul careia am fi putut gasi o explicatie. Din aceste motive, ne rezumam la interpretari personale. Din punctul meu de vedere, starea aceasta se datoreaza unei viziuni provinciale. Sa nu uitam ca aproape 80% dintre intelectualii nostri provin din mediul rural. Lor, chiar ajunsi la maturitate si chiar dupa mai multe calatorii in strainatate, le-a fost extrem de greu sa vada Biblioteca asezata in vecinatatea Parlamentului, cum este cazul Bibliotecii Congresului din SUA. Personal, consider fenomenul provincializarii continue a Capitalei principala cauza a acestei viziuni romanesti periferice despre biblioteci. Tot acest fenomen este cauza esentiala a lipsei unui tratat academic despre istoria bibliotecilor si implicit a unei educatii scolare despre civilizatia bibliotecii.

- Foarte pe scurt, ne puteti spune cum sunt organizate retelele de biblioteci din Romania?

- Legea Bibliotecilor pe care am redactat-o si promovat-o in Parlament, in anul 2002, in calitate de secretar de stat in Ministerul Culturii, defineste pentru prima data sistemul national de biblioteci cu specialitatea inspirata din legislatia similara maghiara, potrivit careia biblioteca este o institutie de importanta strategica. Organizarea este exact ca in tarile Uniunii Europene. Avem Biblioteca Nationala in subordinea Ministerului Culturii; reteaua bibliotecilor publice formata din Biblioteca Metropolitana Bucuresti si bibliotecile judetene, municipale, orasenesti si comunale, aflate in subordinea autoritatilor locale; reteaua bibliotecilor din subordinea Ministerului Educatiei Nationale, universitare, pedagogice si scolare, precum si reteaua bibliotecilor specializate aflate in subordinea Academiei Romaniei si a tuturor autoritatilor care organizeaza biblioteci specializate.

Evident, cunoastem si in acest caz mai multe compromisuri pe care nu le intalnim in celelalte tari si, bineinteles, imi asum responsabilitatea si vinovatia de a fi fost coplesit de mentalitatea „originala" romaneasca. In primul rand, ma aflu la legiferarea existentei a doua biblioteci nationale in Romania. Este cazul fostei institutii numite anterior Biblioteca Centrala de Stat si definirea adevaratei biblioteci nationale, care este Biblioteca Academiei.

Definitia Bibliotecii Nationale e foarte clara: este biblioteca detinatoare a memoriei scrise a unei natiuni. La noi in tara, aceasta conditie o indeplineste Biblioteca Academiei. Cealalta institutie, Biblioteca Centrala de Stat, a fost creata in anul 1956 cu fondurile reunite ale Bibliotecii Ateneului Roman si Bibliotecii Ionel I. Bratianu, ambele institutii ale fostului regim „burghezo-mosieresc", care trebuiau sa dispara din memoria colectiva. Alt scop important al acestei creatii staliniste, pe langa obturarea Bibliotecii Academiei, era controlarea fondului secret din toate bibliotecile tarii. Desigur, i s-au acordat si functii specifice unei biblioteci nationale, cum ar fi realizarea bibliografiilor curente. Astazi, acest compromis costa scump Romania, pentru ca occidentalii nu pot intelege situatia, iar in plus se cheltuiesc bani multi, aproximativ 100 de milioane de euro, pentru un sediu al unei institutii greu de definit. Oricum, nu gresim absolut cu nimic daca ii spunem „institutie stalinista paralizata", intrucat i-a disparut functia cea mai importanta: de inspector al fondurilor de carte inchise in fondurile secrete. O alta bizarerie se refera la proiectul de reabilitare, facut public numai in sedinta de licitatie publica cu acces strict limitat la participanti. In rest, noi, specialistii, nu am avut posibilitatea sa vedem acest proiect despre care se spune ca defineste un „complex cultural", cu o mare sala de lectura de 2.000 de locuri si cu 7-8 restaurante si cafenele. Desigur, se presupune ca vor exista si depozite adecvate pentru fonduri, multe dintre ele neinventariate de la cutremurul din 1977. Nimeni nu cunoaste aceste fonduri si nici nu se doreste efectuarea unui inventar lamuritor.

Pentru acest „maret proiect" al asa-zisei biblioteci nationale, statul roman a imprumutat 100 de milioane de euro, iar contribuabilul roman va plati din greu. Al doilea mare compromis a fost facut in cazul a patru biblioteci universitare prevazute in subordinea directa a Ministerului Educatiei Nationale, caz unic in Uniunea Europeana, unde aceste institutii sunt subordonate universitatilor. Exista exceptii numai in situatia in care biblioteca universitara indeplineste si functia de biblioteca nationala, caz in care institutia se subordoneaza ministerului de resort.

- Cat de important este rolul bibliotecilor publice in educatie si in formarea profesionala?

- Astazi, bibliotecile publice indeplinesc un rol fundamental in formarea profesionala continua, ca si in intreg procesul educational prescolar si scolar.

- Care este raportul dintre biblioteca si Internet?

- Profesia de bibliotecar este intr-o faza de transformare continua, iar astazi se apropie foarte mult de profesia de documentarist si destul de mult de cercetarea stiintifica.

- Care este raportul dintre biblioteci si serviciile de documentare?

- Scoala romaneasca de biblioteconomie a fost reinfiintata dupa 1990. Din pacate, s-a reorganizat cu ceea ce exista atunci si, in plus, dupa bunul obicei romanesc, deprins cu mare succes in primii ani de dupa al doilea razboi mondial, contactul cu marile personalitati din Occident nu s-a cultivat decat sporadic, pentru a nu fi eclipsate „geniile nationale".

- Mai exista o scoala romaneasca in care sa se pregateasca bibliotecari?

-  Lipsa unei legaturi directe cu tehnologia informatiei ne tine in situatia descrisa pana acum, adica la inceputul secolului al XX-lea.

- Suferim mult pentru ca nu avem dotarile de ultim moment absolut necesare?

- Absenta neadaptarii permanente la evolutia tehnologiei informatiei poate fi fatala in viitorul apropiat. Speram sa nu ajungem in starea de colaps.

- Primim vreun ajutor? In ce consta cooperarea cu bibliotecile din strainatate si cu organismele care patroneaza domeniul?

- Ajutoarele constau, in general, in transferul de competente, dar v-am spus ca nu prea exista un astfel de interes la noi.

- Ce-ar trebui sa faca statul pentru ca retelele de biblioteci sa se dezvolte si oamenii sa vina spre ele mai numerosi?

- Statul roman ar trebui sa faca tot ceea ce face in domeniul bibliotecilor majoritatea zdrobitoare a statelor Uniunii Europene.

- Exista vreo sansa ca bibliotecile de cartier sau din micile localitati, mai toate disparute sau "in moarte clinica", sa-si revina?

- Sansa bibliotecilor noastre depinde fundamental de schimbarea mentalitatii romanesti descrisa aici, iar atunci vom avea implicit un stat capabil sa inteleaga prioritatea investitiilor in acest domeniu al bibliotecilor.