Putin’s First Stop in Israel at New Red Army Memorial, Syria and Iran Come After (PHOTOS)

June 22, 2012 3:47 pm 6 comments

Author:

Zachary Lichaa

Tags:

Bashar Assad Benjamin Netanyahu Iran Nuclear israel Israel News Israel Visit Jewish Jewish News Jews Netanya Putin in Israel Red Army Memorial Russia Syria Russian Jewish Congress Russian Jews Vladimir Putin

Russian President Vladimir Putin with Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu at the Jewish Community Centre in Moscow. Photo: wiki commons.

A historic memorial dedicated to the Red Army’s victory over Nazi forces during World War II will open next week in Netanya, Israel.
The monument is believed to be the first memorial dedicated to the Red Army’s victory over German forces during the second world war, outside of former Soviet Union states, and is the official basis for Russian President Vladimir Putin’s state visit to Israel next week.
A number of Russian billionaires, including Mikhail Fridman, Boris Mints, and German Khan, donated $600,000 to create the memorial, in conjunction with efforts made by the Russian Jewish Congress, the World Forum on Russian Jewry, and United Israel Appeal.
Israeli President Shimon Peres will join Putin and Yury Kanner, who heads the RJC, along with other state officials from both nations and Jewish leaders from around the globe, to mark the memorial’s opening in Netanya on June 25.

The Netanya memorial dedicated to the Red Army's defeat of Nazi forces during World War II. Photo: RJC.

“May 9^th is ‘Victory Day’.  It is very important for Russian Jews and important for all Russians.  We are sponsoring a monument in Netanya, to all the Russian Jews living there – May 9^th is their holy day,” Kanner told The Algemeiner in May, referring to the day in which Russians commemorate their defeat of Nazi forces during World War II.
Approximately 11 million Red Army soldiers were killed during World War II, including 120,000 Jews who were serving for the Soviet Union’s forces.
Following the event in Netanya, Putin is scheduled to travel to Jerusalem for a meeting with Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu, where the issues of Iran’s nuclear program and Russia’s continued support for Syrian President Bashar Assad are expected to dominate discussions between the two leaders.
In an interview with the Washington Post this week, Israel’s Defense Minister Ehud Barak stated that if Russia and the United States worked together to combat Assad’s crackdown of the Syrian opposition, a viable solution to the conflict could be reached.
If “America and Russia talk[ed] together about who can use what leverage, that could be extremely effective… It’s time for the world to dictate to Mr. Assad to move out of power or else. But the ‘or else’ can be convincing only if America and Russia will join hands,” Barak told the paper.
Putin’s last visit to Israel occurred in 2005, marking the first time a Russian president stepped foot on Israeli soil.

The Netanya memorial dedicated to the Red Army's defeat of Nazi forces during World War II. Photo: RJC

The Netanya memorial dedicated to the Red Army's defeat of Nazi forces during World War II. Photo: RJC

The Netanya memorial dedicated to the Red Army's defeat of Nazi forces during World War II. Photo: RJC.

Student român la Londra: “Dumnezeu a fost ucis de Occident, VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ!”

Student român la Londra: “Dumnezeu a fost ucis de Occident, VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ!” Miercuri, 24 Iulie 2013 11:37


O scrisoare emoționantă a unei tinere studente plecată la studii în Marea Britanie circulă de câteva zile pe Internet. Viziunea româncei noastre despre Occident: un loc fără identitate, cu tradiții care se pierd încet-încet din cauza globalizării, în care cetățenii se tem permanent de extremismul islamic, în care nimănui nu-i pasă ce gândești sau ce dorești. Este inutil să vă spunem că scrisoarei tinerei se bucură de o audiență incredibilă pe rețelele de socializare.

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.
Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra. Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.

Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.
Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?
Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi , trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi sunt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti.
Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate,Dumnezeu a fost ucis de Occident.


De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?
Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.
Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”
Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?
De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?
De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?
De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?
De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele?
De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?
În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…
Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….

Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.

Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…
Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.

Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cristiana Maria Mărcuș

(Sursa: rbnpress.info)

Viata merita traita cu optimism si incredere.
Ceea ce gandim, atragem, asa ca atentie la ganduri si cuvinte :)

Guvernul României are obligația să investească banii europeni pentru o reală incluziune a romilor în perioada 2014 – 2020 ?

COMUNICAT DE PRESĂ

Guvernul României are obligația să investească banii europeni pentru o reală incluziune a romilor în perioada 2014 – 2020

București, 8 noiembrie 2013 ● Draftul Acordului de Parteneriat, așa cum a fost el lansat în dezbatere publică de către Ministerul Fodurilor Europene, nu abordează temeinic nevoile prioritare ale romilor din România, Guvernul neasumându-și niciun angajament strategic în ceea ce privește integrarea romilor pe piața muncii, accesul la locuire, creșterea accesului la servicii de sănătate sau educația continuă pentru populația romă.

Prin acest document Guvernul nu face proba unui răspuns adecvat la așa numita “problemă romă” pe care au semnalat-o mai multe state europene de la aderarea României în 2007 și până în prezent, contribuind astfel la perpetuarea unui fenomen de discriminare/segregare a romilor în Europa.

Organizațiile reprezentative ale romilor alături de alte organizații implicate în monitorizarea procesului de pregătire a priorităților de finanțare în cadrul următorului excercițiu financiar din fonduri structurale 2014 – 2020 critică versiunea curentă a documentului prezentat de Ministerului Fondurilor Europene și solicită ca în etapa următoare Guvernul să abordeze cu prioritate următoarele 3 domenii pe care le considerăm fundamentale pentru incluziunea romilor, în sensul:

1. Să explice, prin angajamente concrete, cum va crește efectiv accesul comunităților de romi la servicii de bază în sănătateși care este rolul mediatorilor sanitari în acest context;
2. Să își asume angajamente clare, prin prezentarea unor indicatori de realizare a obiectivului în ce privește integrarea oficială a romilor pe piața muncii;
3. Să identifice/localizeze mai clar tipurile de intervenții vizate în ceea ce privește creșterea accesului la educație a copiilor romi (și corelativ prevenirea fenomenului de abandon școlar), respectiv educația continuă și de tip a doua șansă pentru adulții romi.

Apreciem că actuala formă a Acordului de Parteneriat nu exprimă un angajament clar al autorităților române în sensul abordării strategice a nevoii comunităților de romi din România, Guvernul României fiind în continuare restant în ceea ce privește finalizarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012-2020. Documentul abundă în exprimări ambigue/generale care nu dovedesc o bună cunoaștere a problemelor din comunitățile de romi și nici nu dau posibilitatea de a fi pe viitor urmărite eventualele progrese.

Organizațiile semnatare atrag atenția asupra faptul că liniile de finanţare viitoare trebuie să atingă şi problemele identificate ale romilor iar atenția acordată romilor în acest document trebuia realizată cu o specificare concretă a domeniilor de acțiune. Asigurarea acoperirii problematicii rome într-o manieră complexă ar fi determinat o acoperire a principalelor probleme cu care se confruntă romii, inclusiv discriminarea şi stima de sine.

Atragem atenția Guvernului că în lipsa stabilirii asumării unor grupuri prioritare cu nevoi distincte în cadrul categoriilor vulnerabile menționate în document, rezultatele obținute în urma investițiilor făcute din viitoarele fonduri europene nu vor fi nici sustenabile, nici asimilate de comunitățile de romi pentru o veritabilă integrare.

Cerem Guvernului României să organizeze în cel mai scurt timp o consultare cu organizațiile noastre, având în vedere că fondurile europene din viitorul exercițiu financiar reprezentă nu un scop în sine, ci o șansă (poate cea mai importantă) pentru creșterea nivelului de integrare al romilor în România.

Organizații semnatare:

Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii - Romani CRISS

Alianța Civică a Romilor din România

Asociația ȘANSE EGALE  Zalău

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului "Șanse Egale pentru Romi și Sinți"

Asociația Studenţilor Romi "Romano Suno"  Cluj Napoca

Asociația Thumende Valea-Jiului

Asociația Femeilor Ţigănci " Pentru Copiii Noştri",Timişoara

Asociația Amare Phrala, Cluj Napoca

Asociația Jurnaliştilor Rromi, Bucureşti

Asociația Nevo Parudimos, Caraş Severin

Asociația Romii Ursari, Iaşi

Centrul Cultural O Del Amenta, Prahova

Alianța pentru Unitatea Romilor – Filiala Brăila

Fundația Ruhama, Oradea

Fundația Wassdas

Asociația T.R.U.S.T – Craiova

Uniunea Democrată Culturală a Romilor din Valea Jiului

Agentia de Dezvoltare Comunitară „INTER-ACTIVA” Botoșani

Asociația Eltera, Brasov

Asociația Generatia 2008, Brașov

Unirea Romilor, Cluj Napoca

Asociația Şanse Egale pentru Femei şi Copii - Sălaj

Asociația ARES'EL, Ploiești

Centrul de Resurse Apollo, Ploiești

Asociația Institutul pentru Politici Publice

Pentru informații suplimentare, contactați Marian Mandache, la telefon 021 310 70 70

Comentariu de Dan Culcer/
La Paris, acum câteva săptămâni, am discutat cu «romul», adică țiganul din Ploiești (așa zicea el) care, lângă Turnul Eiffel, făcea de pază ca să-și poată avertiza ciracii, complicii, echipa formată din cinci persoane, la apropierea poliției. 

Am aflat că argumentul în favoarea acestei activități ilegale (jocuri de noroc în spațiul public, fără impozit, venit net între 500 și 2000 euro pe zi, adică dacă împărțim egal 400 de euro pe cap de membru al echipei- trei bărbați și două femei) este faptul că tâmpiții care mizează o fac de bună-voie. 

Dacă jocul ar fi bazat pe hazard, aș putea accepta argumentul. Dar jocul e bazat pe o escrocherie, prin complicitatea dintre cei care fac parte din echipă și sunt lăsați ca să câștige pentru a încuraja miza celor care nu știu cum funcționează această combinație între pungași. La un astfel de venit neimpozabil, comunitatea romă și ongeurile mai sus citate ar trebui să-și strângă rândurile pentru a obține ca o parte din acești bani să devină contribuție la rezolvarea scolarizării și integrării țiganilor, mai ales a celor care nu știu să joace și nici să fure, nici să cerșească. Care nu au nici o meserie. Sunt destui. Aceștia sunt săracii țigani care au nevoie de fonduri europene. Cei care lucrează nu au nevoie de ongeuri. În Ardeal sunt destui țigani meseriași care lucrează bine și câștigă bine și nu au nevoie de ajutorul nimănui, dimpotrivă ar putea să-și ajute corelegionarii neputincioși, dar nu știu dacă au interesul. Ar fi o concurență. Așa era refuzată concurența lăutarilor țigani de la sate de lăutarii țigani de la orașe în Ardeal, după 1920, așa cum reiese clar din documentele de arhivă publicate de Centrul de cercetare pentru istoria minorităților din Cluj.

Desigur, o parte a gaborilor din comunitatea țiganilor ardeleni—maghiarofoni—are alt statut. Nu vezi nici un pantalonar cu pălărie neagră cu boruri late la Paris, cerșind sau organizând jocuri de noroc prin metro sau prin alte locuri publice. Oare de ce? 

Așa vrea să am răspunsul onorabililor care reprezintă asociațiile mai sus citate. Până atunci, eu refuz să particip la acest joc al cerșătoriei organizate asociativ. 

Aștept rapoaretele de utilizare a fondurilor deja afectate acțiunilor de integrare. Știu că există structuri care au filat sume importante, fără alt folos decât propriul lor folos. Nu e vorba doar de organizații ale țiganilor ci și de organizații sau persoane politice române care au pompat astfel de fonduri. Să cercetăm. Tonul revendicativ al scrisorii de mai sus este acceptabil doar după ce vom avea acces la rapoartele financiare pe ultimii 20 de ani.

Câtă vreme aceste organizații vor explica segregarea sau discriminarea prin cauze exterioare comportamentului UNORA dintre membri comunităților țigănești, transferînd greul responsabilității și obligațiile doar pe ne-romi, nimic serios nu se va putea face pentru a șterge impresia proastă pe care o impun escrocii de genul celor amintiți la începutul acesui comentariu. Studenții din Cluj de origine romă se adună într-o organizație științifică comunitară. Nu este asta ghettoizare și auto-segregare? Recunoașterea limbii romilor ca «limbă europeană» (oricine își poate da seama că unificarea lingvistică este imposibilă acum) este iarăși o segregare și ghettoizare inutilă. 

Una dintre activitatile permanente ale organizatiei o reprezinta “Cercul Stiintific Romano”, intalniri saptamanale ale studentilor romi la sediul organizatiei (Camin A4 et.3), in cadrul careia promoveaza cultura, limba romani si istoria romilor precum si aspecte din viata si problemele actuale cu care se confrunta populatia roma.

Aștept momentul când aceste organizații unificate și centralizate, precum s-a întâmplat cu Alianța Israelită Universală la finele secolului al XIX-lea, la baza Sionismului, vor cere un teritoriu în Europa sau aiurea pentru un stat al țiganilor. Să văd cum se vor descurca politicienii cu rasismul țiganilor dintr-un stat fără nici o tradiție și cu xenofobia anti-țigănească care va exploda atunci. Se pot căuta soluții mai puțin explozive.

Dan Culcer

La grande méchante Russie par Inna DOULKINA

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

La grande méchante Russie

Inna DOULKINA publié Jeudi 24 octobre 2013

http://www.lecourrierderussie.com/2013/10/24/grande-mechante-russie/

On a toujours su, en Occident, que les Russes sont des brutes et des ivrognes. La semaine dernière, après les émeutes qui ont enflammé le sud de la capitale, on s’est souvenu qu’ils sont encore racistes.

« Les Russes aiment toujours autant les pogroms », titraient la revue The New Republic et l’article d’une journaliste américaine d’origine russe, Julia Ioffe. Les Américains sont directs – et là où les journalistes français citent prudemment des experts affirmant que « la xénophobie est le socle commun de tous les courants politiques en Russie », eux donnent libre cours à leur sainte colère : « Le problème de la Russie, c’est que c’est le facteur racial, et non économique, qui crée la tension au sein de la société », écrit Julia Ioffe. Autrement dit, si les Américains ont des problèmes avec leurs immigrés, c’est qu’ils ont à cela de bonnes raisons, alors que la violence russe est gratuite. Les Russes haïssent leurs immigrés juste pour leur peau mate, leurs cheveux noirs et leur religion musulmane. Car que faudrait-il de plus à ces bêtes féroces pour s’adonner à leur racisme congénital qui, comme le remarque Le Monde (citation d’expert à l’appui, évidemment), « est caractérisé par une grande expression de violence » ?..

La Russie a encore joué, dans la conscience des journalistes occidentaux, son rôle de bouc émissaire. Ce n’est pas nouveau. Elle semble y exceller depuis l’invention de la presse. Parce qu’en lisant les journaux, cela semble tellement simple, depuis l’étranger, d’écrire sur la Russie. Nul besoin d’en apprendre la langue ni l’histoire, d’en lire les grands auteurs ni d’en étudier les penseurs. Dans la pensée occidentale, la Russie est depuis longtemps décortiquée, examinée, expliquée. Le code russe est déchiffré – tous les éléments qui constituent sa formule ont été relevés. L’autopsie est terminée. Dégagez-moi ce cadavre.

Parce que la Russie, dans les écrits des journalistes étrangers, a bien l’air morte. On dirait la mise en scène d’une pièce maintes fois lue et répétée, où tous les rôles sont distribués depuis des siècles. Voyez le dictateur qui écrase de sa botte la démocratie naissante. Voyez maintenant ceux qui incarnent cette démocratie, les chevaliers de l’opposition, à qui l’on ne pourrait reprocher que leur idéalisme généreux. Parce que sur le reste, ils sont parfaits. Et puis, le peuple, là-bas, qu’on peut plaindre mais dont il faut surtout avoir peur – parce qu’il est raciste et se régale des pogroms.

L’interprétation est facile, séduisante. En rejouant aux lecteurs cette pièce éternelle de la Grande Méchante Russie, les journalistes occidentaux sont sûrs de marquer les esprits, et des points. Regardez comme ils sont mauvais, ces Russes, hurlent leurs lignes, comme ils sont différents de nous, si gentils. Difficile de résister. Et pourtant, il le faut.

Il le faut, parce que si les Russes sont descendus nombreux dans la rue le 13 octobre dernier pour protester contre le meurtre d’Egor Chtcherbakov, 25 ans, poignardé par un immigré azerbaïdjanais et décédé sur les genoux de sa fiancée, c’est probablement qu’eux aussi, les Russes, ils avaient d’autres raisons que la xénophobie primaire. C’est contre le passé que se sont levés, en réalité, les habitants du quartier de Birioulevo, contre une image figée dans laquelle leurs autorités municipales les contraignaient à vivre, ignorant royalement la marche du temps.

Depuis que le Sibérien Sergueï Sobianine a remplacé à la tête de Moscou son prédécesseur excentrique, la capitale russe se débarrasse peu à peu de sa vieille peau héritée des années 1990 : de tous ces marchés où les commerçants azéris revendaient des caleçons chinois et des maillots de corps confectionnés par des Vietnamiens dans les caves alentour. Sur ces marchés, l’esclavage florissait et les règlements de compte étaient chose courante. Les vendeurs ne payaient pas l’impôt mais versaient tribut aux mafias qui les contrôlaient. Le nouveau maire s’est efforcé de fermer ces foyers de criminalité. Mais une poignée d’acteurs, les plus puissants, ont résisté. Parmi eux, les responsables officieux du marché de Birioulevo, qui s’étendait sur plus de 35 hectares et employait plus de 10 000 immigrés clandestins, originaires du Caucase et d’Asie centrale. Des années durant, les habitants du quartier en ont demandé la fermeture. Finalement, il leur aura fallu pour l’obtenir perdre un de leurs voisins, et répondre par la révolte à ce meurtre gratuit : Egor Chtcherbakov avait juste osé défendre sa fiancée des attaques d’un inconnu – ce dernier lui a porté un coup mortel.

Les habitants de Birioulevo sont descendus dans la rue parce qu’ils étaient excédés. Excédés de vivre près d’un marché où la mafia azerbaïdjanaise imposait tribut au moindre commerçant, où les gens se perdaient à jamais, et où le russe était devenu langue morte. Les habitants de Birioulevo étaient las de partager leur espace vital avec ces hordes d’hommes seuls, se déplaçant en groupes, communiquant exclusivement dans leur langue et réglant leurs affaires à coups de bagarres au couteau.
Par ce geste, les Russes ont adressé aux immigrés un message simple et clair : si vous voulez vivre parmi nous, respectez ceux qui constituent votre entourage. La règle n’a rien de compliqué, et son respect ne demande, généralement, pas d’efforts surhumains. Ainsi une étrangère qui se rend en Iran cachera-t-elle ses cheveux sous un foulard dès l’avion. Une Russe qui vit aux États-Unis n’ira pas danser en pleine ville en kokochnik. Nous avons l’obligation de respecter la culture de l’Autre, et le droit d’exiger ce même respect vis-à-vis de la nôtre. Parce que le joli monde globalisé et sans frontières n’existe que dans les têtes de ceux qui y croient. En réalité, la planète reste divisée en États souverains, dont les habitants ont, du Bien et du Mal, des visions très variées. Et pour garder ce monde en paix relative, il est devenu vital d’en respecter les différences. Les Russes semblent simplement l’avoir compris.