Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
«11. Investiţiile şi cumpărarea prin intermediari, etnici maghiari, de terenuri şi obiective economice nu numai în zonele preponderent maghiare şi la graniţă, ci cu predilecţie terenuri cu infrastructură sau de importanţă strategică; retrocedările „composesoratelor“ din zona secuiască, obţinute de UDMR, deşi istoric, acestea au fost proprietăţi ale statului date în folosinţă; redobândirea pământurilor confiscate legal în 1920 grofilor din Transilvania, care n-au acceptat cetăţenia română şi li s-a ridicat dreptul de a avea proprietăţi în România, de către moştenitorii lor; defrişarea masivă a pădurilor din Transilvania, imediat după „revoluţie“, ceea ce a generat în Ungaria, la începutul anilor 90, naşterea „noii arhitecturi maghiare“, adevărate catedrale din lemn, prezentate într-un film documentar şi la televiziunea germană; retrocedările către bisericile maghiare a nenumărate clădiri, fără discernământ şi control al autenticităţii actelor de proprietate; planurile avansate de realizare a infrastructurii necesare unei legături directe şi rapide cu Budapesta, îndoctrinarea prin şcoală, radio şi televiziune în spiritul dreptului la autonomie etnică, al dreptului istoric de a stăpânii bazinul Carpatic, asociat cu lupta pentru regionalizare şi modificarea Constituţiei, etc., etc., sunt „pregătiri“ realizate pe fundalul „destrămării“ planificate, dorite, visate. În acelaş timp câteva din constatările delegaţiei parlamentare în timpul vizitei ( 24 – 26 octombrie 1997 ) în judeţele Harghita şi Covasna : „se încearcă rescrierea istoriei prin ignorarea sau chiar distrugerea vestigiilor civilizaţiei româneşti din zonă; scăderea numerică a populaţiei de naţionalitate română prin migrări, îmbătrânire, etc.; trecerea credincioşilor ortodocşi la religia reformată din lipsă de alternativă; transformarea muzeelor şi clădirilor româneşti în lăcaşuri de cultură secuiască; necunoaşterea limbii de stat a României; nerespectarea însemnelor statului român de către autorităţile locale; refuzul de a sărbătorii, în şcolile şi secţiile cu predare în limba maghiară, a Zilei Naţionale a României; diplomele şcolare şi la concursuri judeţene scrise doar în limba maghiară; în laboratoarele de istorie se denaturează istoria României prin folosirea în mod deliberat a unor hărţi din perioada 1878 – 1918; lipsa profesorilor de naţionalitate română, lipsa predării calificate a limbii române, istoriei, geografiei; presiuni asupra celor ce au rămas în zonă; predarea disciplinei “Limba română“ de către profesori de naţionalitate maghiară cu cunoştinţe aproximative despre limba şi literatura română, lipsa manualelor de limba română; lipsa dotării cu materiale didactice a claselor cu predare în limba română; predarea la clasele de limba maghiară a unor discipline care nu sunt în programa de învăţământ în vigoare şi nepredarea altor discipline înscrise în program; începând cu anul 1993, în peste 27 de localităţi din jud. Covasna, au fost reînfiinţate şcoli şi secţii cu predare în limba română; după alegerile electorale din 1996 toate au fost desfiinţate; în prezent, există mai mult de 90 de localităţi în judeţ unde nu există clasă cu predare în limba română; traducerea eronată în limba maghiară a denumirilor unor localităţi pe motiv că se respectă istoria localităţii respective; lipsa preoţilor din parohii, multe părăsite, fără sprijin material; credinciosul ortodox român este izolat şi asimilat de celelalte culte ; singurul sprijin pentru credinţa ortodoxă este Episcopia Ortodoxă Română a Harghitei şi Covasnei, care nu este susţinută; grave discriminări între cetăţenii de naţionalitate maghiară (favorizaţi) şi cei de naţionalitate română (defavorizaţi) în domenii ca : folosirea limbii materne, accesul la orice funcţie publică (condiţionată de cunoaşterea limbii maghiare), organizarea şi funcţionarea şcolilor, încălcări flagrante ale drepurilor omului şi epurare etnică în ceea ce priveşte românii,..“ etc., etc. Nu este de mirare că Preşedintele Constantinescu putea să-şi aroge liniştit performanţa „reconcilierii româno-maghiare.“ Lucrurile nu au stat mai bine nici în „epocile“ iliesciene. Pentru a releva paşii concreţi, de pregătire activă a dezmembrării României, prin legăturile de tip mafiot între Budapesta, UDMR şi Bucureşti, în perioada de simbioză a guvernanţilor români cu UDMR, de după alegerile din 2000, este suficient să exemplificăm prin cazul staţiunii balneare Sovata. Cu sprijinul guvernului maghiar şi complicitatea celui român, în timpul fructuoasei colaborări dintre UDMR şi PSD din perioada amintită, D-l György Frunda, aflat în fruntea unei societăţi maghiare înfiinţate în mod expres, obţine dreptul de cumpărare a întregii staţiuni, cu toate utilităţile ei, başca pădurile din jur, pentru suma de 1.200.000 ( un milion două sute de mii ) dolari, ceea ce reprezintă mai puţin de o zecime din valoarea reală. Fapt evidenţiat prin recuperarea, de către D-l Frunda, a sumei vărsate statului român, prin vânzarea ulterioară a unui singur hotel din staţiune. Conform afirmaţiilor din filmul documentar, prezentat în Germania, „Campion balcanic“, al regizoarei Reka Kincses, fica fostului primar al Tg. Mureşului din 1990, Kincses Elöd, legăturile D-lui György Frunda cu vechea securitate erau cunoscute maghiarilor deja înainte de 1989. De aceea strălucita sa carieră politică ulterioară (candidat UDMR la preşedinţia României, conducător al delegaţiei române la Bruxelles, etc.), precum şi succesele sale în lumea afacerilor, sînt cit se poate de logice. Acest gen de „afaceri“ au fost şi sînt, doar una din modalităţile de recompensare, din partea partidelor româneşti, în schimbul susţinerii lor temporare la putere, prin care UDMR a acaparat pârghiile economice, politice şi administrative, necesare realizării de facto a planului de autonomizare etnică. Reacţia PSD la declaraţiile, atît ale ministrului de interne I. Rus cît şi a SRI, de pierdere a controlului statului în inima ţării, precum şi continuarea acestei politici de către actualul guvern, subliniază odată în plus iresponsabilitatea politicianismului autohton. Ar mai fi de remarcat că documentarul amintit, plin de revelaţii şi învăţăminte, atît pentru maghiari cît şi pentru români, nu şi-a găsit încă loc în programul niciunui post de televiziune românesc.
Odată cu instalarea prim-ministrului Tăriceanu, maghiarofil declarat, fenomenul „retrocedărilor“ ia forme monstruoase, contravenind grav legilor şi interesului naţional. Pe lîngă composesoratele şi fundaţiile maghiare, apariţia ilegală a „Statusului romano-catolic“ maghiar şi „reîmproprietărirea“ masivă a acestuia prin încălcarea legii 247/2005, pune în pericol integritatea şi viitorul României. Fapte ce nu pot fi încadrate decît la „înaltă trădare“ şi pentru care, pe lîngă magistraţii maghiari şi „comisia guvernamentală“ complice, atît guvernul cît şi preşedinţia, învăluite pînă acum în tăcere, vor trebui să răspundă. »
joi, 31 mai 2012
Desfiintarea Unirii din 1918, prin hotarari de guvern
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
| Ziarul: Gardianul Domeniul de incadrare: Actualitate |
PRINTR-O HOTARARE DE GUVERN S-AR PUTEA ANULA MAREA UNIRE Comunitatea
maghiara din Romania este in prag de a primi de la statul roman
proprietati imobiliare si funciare cat o buna parte din Ardeal.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru composesoratele maghiare
ar insemna, de facto, restituirea Transilvaniei catre maghiari, adica
anularea intregului act de la 1 decembrie 1918. Aceasta este esenta
declaratiilor facute catre presa de deputatul Aurelian Pavelescu,
vicepresedinte al Partidului Initiativa Nationala.Pavelescu a cerut Autoritatii Nationale pentru restituirea proprietatilor sa sisteze restituirile catre cultele religioase si catre organizatiile maghiarilor. In plus, aceasta Autoritate este somata sa recunoasca situatia juridica reala a acestor imobile. "Bunurile edificate din fondurile publice de catre statul si coroana ungara apartin tuturor cetatenilor Romaniei, indiferent de etnie, iar o improprietarire frauduloasa, pe criterii etnice, va influenta puternic viata economica din regiune si va conduce la puternice convulsii sociale si politice in viitor, cu consecinte grave asupra statului”, mentioneaza deputatul in documentul trimis Autoritatii pentru restituirea proprietarilor. In fapt, vorbim in primul rand de hotararile de guvern privind restituirea bunurilor apartinand cultelor religioase si comunitatilor nationale, hotarari care s-au dat in numar destul de mare, din 1997 incoace. Aurelian Pavelescu contesta orice drept al bisericii reformate sau al composesoratelor maghiare de a primi vreun imobil de la statul roman. El spune ca aceste composesorate cer restituirea unor bunuri in urma afirmatiilor ca organizatia "Statusul romano-catolic” este cea care a detinut cladirile si terenurile revendicate, de la regatul ungar. Dupa Pavelescu, aceasta afirmatie este falsa: "Statusul romano-catolic s-a infiintat pe la jumatatea secolului XIX, fara a avea o personalitate juridica, ci doar o recunoastere informala a functionarii sale. Din organizatie faceau parte clerici, deputati, intelectuali maghiari din Transilvania. Statutul nu era foarte bine definit, dar prezenta unor personalitati ale vietii publice in aceasta asociatie i-a creat notorietatea necesara pentru ca regele Ungariei sa-i ofere in administrare multe dintre proprietatile regatului. Asociatia nu a detinut niciodata proprietatea pe aceste proprietati, ci doar le-a avut in administrare”, insista Aurelian Pavelescu. El atrage atentia ca exact asta reprezinta composesoratele – acele organizatii care sunt posesoare, ca administratore, a unor bunuri. Numai daca luam in calcul centrul istoric al Clujului cu cladirile din jurul statuii lui Matei Corvin si strazile aferente, edifiiciile monumentale din Oradea, Arad, Timosoara, Sighisoara, Sibiu si institutiile de invatamant, spitalele, muzeele, precum si cele 800 de mii de hectare de paduri pe care Cabinetul Tariceanu le-a restituit in 2005 si incepem sa avem imaginea partii din Ardeal care ar intra in proprietate privata a asociatiilor maghiarilor din Romania. Desfiintarea Unirii din 1918, prin hotarari de guvernPrin actul de Unire de la 1 Decembrie 1918, statul roman a devenit proprietarul tuturor bunurilor care apartinusera Ungariei, pana la acel moment. Daca spusele lui Pavelescu sunt adevarate - doar statul ungar fusese proprietarul imobilelor si terenurilor revendicate acum de comunitatea maghiara si bisericile reformate si romano-catolice – atunci putem spune ca este in desfasurare o frauda majora. In ceea ce priveste statutul bisericilor, de exemplu, Aurelian Pavelescu afirma ca Bisericii Romano-Catolice din Transilvania i s-au construit edificii la ordinul Regelui Ungariei, din fonduri publice. Conform aceleiasi surse, n-ar exista nici un act de donatie, nici alt document care sa improprietareasca Biserica cu aceste bunuri. Important de mentionat este faptul ca fondurile publice ale Regatului Ungar, pana in 1918, s-au constituit, nemijlocit, si din taxele si impozitele pe care le plateau romanii din Transilvania, indiferent ca reprezentau o natiune tolerata in zona.Deputatul PIN afirma ca problema proprietatilor din Transilvania a fost clarificata, de altfel, din punct de vedere juridic si istoric in perioada interbelica de catre statul roman, care nu a recunoscut proprietatea acestor bunuri celor care le solicita astazi. Cercetarile lui Onisifor Ghibu, Istrate Micescu, Victor Onisor si Vasile Borza, precum si a altor oameni de stat, ar demonstra deplin drepturile statului succesor, Romania, asupra acestor averi. Decizie asupra patrimoniuluiStrategia impecabila a maghiarilor din UDMR, pentru obtinerea pe cale pasnica a proprietatii asupra unei importante parti din Ardeal, continua cu Statutul Minoritatilor: Consiliul autonomiei culturale are ca atributie fundamentala dreptul de decizie asupra patrimoniului cultural si istoric al minoritatilor. Adica, acest consiliu va puteadicta, daca statutul minoritatilor s-ar adopta in aceasta forma, restituirea tuturor bunurilor pe care, altfel, statul roman ar putea sa decida ca nu le da cadou. Aprecierea expertilor, citati de Pavelescu, este ca toate bunurile revendicate pot fi evaluate la 7 miliarde de euro. Comunitatea maghiara ar putea dispune doar prin ipotecarea lor, de 3-4 miliarde de euro, cash! Operatiunile financiare care s-ar putea derula cu aceste sume sunt greu de imaginat. Deputatul PIN leaga pierderea a 7 miliarde de euro, de catre statul roman, in favoarea maghiarilor, cu soarta bunurilor fundatiei Gojdu, estimate la nivelul a 1 miliard de euro. Proprietatile care ar fi generat o asemenea cantitate de bani sunt deja vandute de statul ungar unor proprietari austrieci, desi destinatia acestei averi erau bursele catre ortodocsii saraci. Averea ar fi trebuit gestionata, in acest sens, de catre Biserica Ortodoxa.Cel putin, asa a mentionat in testamentul sau, cel care a adunat averea. In timpul sedintei de guvern comuna Romania- Ungaria, cele doua Cabinete au semnat o hotarare prin care se angajeaza sa contribuie cu sume din bugetele de stat pentru instituirea acestor burse – desi statul roman n-a beneficiat nici un cent de pe urma vanzarii proprietatilor lui Gojdu. Frunda: Composesoratele au avut in proprietate bunurileSenatorul UDMR Gyorgy Frunda spune ca organismele reprezentative ale comunitatii maghiare au avut in proprietate, in perioada interbelica, acele bunuri pe care le revendica acum de la statul roman. Hotararile de guvern nu fac decat sa restabileasca dreptatea, dupa nationalizarile din perioada comunista.Lia Bejan |
Padurile si pasunile composesorale, in lumina prevederilor Noului Cod Civil
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Prin procesele organizate de avocatul Gyorgy Frunda &comp, pornind de la statutele composesoratelor de dinainte de 1919, se pierd mii de ha din pământul Ardealului în favoarea unor foști latifundiari, descendenți ai unor familii feudale maghiare, ale căror proprietăți s-au format cândva prin abuz și rapt, în dauna românilor. Guvernele românești actuale nu au memorie și ignoră interesele colective.
Cu prietenie, Dan Culcer
Agraria
Padurile si pasunile composesorale, in lumina prevederilor Noului Cod Civil
Lun, 11/16/2009 - 14:11
Reiau si continui prin prezentul articol mai vechiul si bunul obicei al redactiei ziarului “Rasunetul”,de-asi incunostiinta cititorii despre prevederi din noile Legi aparute care vor urma sa intre-n vigoare intr-un viitor cert si nu prea indepartat , Legi care prin spectrul larg al categoriilor de cetateni carora li se adreseaza vor avea un impact major asupra economiei romanesti.
Astfel, Noul Cod Civil ,adoptat prin Legea nr. 247 din 17.07.2009,Cod ce va deveni aplicabil de la 24 iulie 2010, cuprinde in Capitolul IV , prevederi interesante,care vor aduce multe aspecte oarecum noi inceea ce priveste conceptul de Proprietate Comuna,aspecte care vor contribui—(intre altele)-- si la lamurirea regimului juridic si de exploatare al pasunilor si padurilor composesorale.
Pentru ca insasi notiunea de ‘ COMPOSESORAT” sa fie cat mai corect si mai deplin inteleasa de un numar cat mai mare de cititori,in acest articol ma voi opri cu predilectie la scurte notiuni definitorii si de istorie ale acestor categorii de terenuri , urmand ca in numerele urmatoare sa continui cu popularizarea propriu-zisa a prevederilor din Noul Cod Civil.
Astfel, padurile si pasunile urbariale si mai apoi composesoratele au fost legiferate imediat dupa desfasurarea in Transilvania a revolutiei de la 1848, cand puterea politica a epocii i - a obligat prin Lege pe grofii si baronii de atunci,sa “desfaca”o portiune din pasunile si padurile pe care le aveau,spre a le ceda fostilor iobagi, care erau siliti prin Legea vremii sa le foloseasca in comun. Pentru ca fostii iobagi sa nu uite peste generatii ca acele terenuri provenisera candva dintr-ale grofilor,li s-a dat denumirea de urbariale, nume derivat din cuvantul latin urbarium, care denumea documentul prin care se “stabileau raporturile dintre grof si taranul iobag”.Inca de pe la anul 1500, listele cu identificarea si descrierea averilor imobiliare ale nobililor erau denumite “urbare”
Drepturile iobagilor au fost legiferate detul de tarziu ,printr-o lege silvo-pastorala adoptata in 1871,care stipula dreptul de proprietate asupra terenurilor dobandite pe cale de “segregare urbariala”,precum si faptul ca acestea urmeaza a fi inscrise in cartile funciare drept “comunitate de proprietate”.In temeiul acelei Legi,fiecare fost iobag detinea o portiune strict delimitata , mai mare sau mai mica ca suprafata functie de cati bani putuse plati grofului in momentul cumpararii, portiune pe care o putea ingriji prin lucrarile silvo-culturale specifice,dar pe care n-o putea exploata decat cu aprobarea comitetelor de conducere a asociatiilor sau composesoratelor urbariale.
Ulterior prin “ Regulamentul de aplicare al Legii pentru Reforma Agrara din Transilvania,Banat,Crisana si Maramures din 12 iulie 1923,se dau urmatoare le definitii:
“Urbariale sunt: pasunile,fanetele si padurile fostilor iobagi,ori ale succesorilor lor de drept recunoscute ca atare” In ceea ce priveste composesoratele in textul aceluiasi regulament scria :Legea intelege sub denumirea de composesorate ,pasunile,fanetele si padurile,cari apartin mai multror proprietari si sunt folosite in comun,oricare ar fi provenienta lor—( primite gratuit ori prin rascumparare)—oricum ar fi azi- (in 1923)-administrate si pe orice nume ar fi trecute in cartile funciare.
Dupa acest telegrafic periplu istoric sa revenim la Legea actuala.Astfel Art. 632-(1) din Noul Cod Civil prevede ca: “Formele proprietatii comune sunt urmatoarele: a) proprietatea pe cote –parti (coproprietatea)-si b)proprietatea in devalmasie (devalmasia). ( 2 ) Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata (3 ) Coproprietatea fortata nu poate inceta prin partaj judiciar.
Aici se impune sa facem trimitere la prevederile Art . nr. 28 alineatele (6), (7), si (8) din Legea nr 1 din 11 ianuarie 2000—Legea Fondului Funciar--,care prevad ca: “Membrii formelor asociative aflati in devalmasie sau indiviziune nu pot instraina propriile cote-parti unor persoane din afara acestora,” Deci un membru intr-un composesorat nu-si poate vinde partea decat unui alt membru din acelasi composesorat. Apoi tot in acelasi articol de Lege scrie ca”Terenurile acestor forme asociative nu pot fi instrainate in nici un mod,in intregime sau in parte”.Deci aviz proprietarilor de turme de oi care-si mai inchipuie ca ,fara a fi membrii in asemenera composesorate pot cumpara “pe doi lei” terenurile respective.
Acelasi Art nr. 28 din Legea nr. 1/2000,prevede si ca:’In cazul dizolvarii formelor asociative,proprietatea indiviza a acestora va trece in proprietatea publica a consiliilor locale in raza carora se afla terenurile respective.”.Aviz primarilor si membrilor din consiliile locale.
Din lipsa de spatiu intrerup acum temporar sirul explicarii acestor aspecte de mare interes pentru toti membrii composesoratelor cat si pt. cei interesati de-a inchiria ori concesiona terenuri composesorale,cu promisiunea de-a continua –cu amabilitatea conducerii redactiei—intr-un numar viitor.
Cu cea mai distinsa consideratie pentru toti cititorii ziarului.
Inginer zootehnist si licentiat in Drept
Andron Traian Ioan
Cu prietenie, Dan Culcer
Agraria
Padurile si pasunile composesorale, in lumina prevederilor Noului Cod Civil
Lun, 11/16/2009 - 14:11
Reiau si continui prin prezentul articol mai vechiul si bunul obicei al redactiei ziarului “Rasunetul”,de-asi incunostiinta cititorii despre prevederi din noile Legi aparute care vor urma sa intre-n vigoare intr-un viitor cert si nu prea indepartat , Legi care prin spectrul larg al categoriilor de cetateni carora li se adreseaza vor avea un impact major asupra economiei romanesti.
Astfel, Noul Cod Civil ,adoptat prin Legea nr. 247 din 17.07.2009,Cod ce va deveni aplicabil de la 24 iulie 2010, cuprinde in Capitolul IV , prevederi interesante,care vor aduce multe aspecte oarecum noi inceea ce priveste conceptul de Proprietate Comuna,aspecte care vor contribui—(intre altele)-- si la lamurirea regimului juridic si de exploatare al pasunilor si padurilor composesorale.
Pentru ca insasi notiunea de ‘ COMPOSESORAT” sa fie cat mai corect si mai deplin inteleasa de un numar cat mai mare de cititori,in acest articol ma voi opri cu predilectie la scurte notiuni definitorii si de istorie ale acestor categorii de terenuri , urmand ca in numerele urmatoare sa continui cu popularizarea propriu-zisa a prevederilor din Noul Cod Civil.
Astfel, padurile si pasunile urbariale si mai apoi composesoratele au fost legiferate imediat dupa desfasurarea in Transilvania a revolutiei de la 1848, cand puterea politica a epocii i - a obligat prin Lege pe grofii si baronii de atunci,sa “desfaca”o portiune din pasunile si padurile pe care le aveau,spre a le ceda fostilor iobagi, care erau siliti prin Legea vremii sa le foloseasca in comun. Pentru ca fostii iobagi sa nu uite peste generatii ca acele terenuri provenisera candva dintr-ale grofilor,li s-a dat denumirea de urbariale, nume derivat din cuvantul latin urbarium, care denumea documentul prin care se “stabileau raporturile dintre grof si taranul iobag”.Inca de pe la anul 1500, listele cu identificarea si descrierea averilor imobiliare ale nobililor erau denumite “urbare”
Drepturile iobagilor au fost legiferate detul de tarziu ,printr-o lege silvo-pastorala adoptata in 1871,care stipula dreptul de proprietate asupra terenurilor dobandite pe cale de “segregare urbariala”,precum si faptul ca acestea urmeaza a fi inscrise in cartile funciare drept “comunitate de proprietate”.In temeiul acelei Legi,fiecare fost iobag detinea o portiune strict delimitata , mai mare sau mai mica ca suprafata functie de cati bani putuse plati grofului in momentul cumpararii, portiune pe care o putea ingriji prin lucrarile silvo-culturale specifice,dar pe care n-o putea exploata decat cu aprobarea comitetelor de conducere a asociatiilor sau composesoratelor urbariale.
Ulterior prin “ Regulamentul de aplicare al Legii pentru Reforma Agrara din Transilvania,Banat,Crisana si Maramures din 12 iulie 1923,se dau urmatoare le definitii:
“Urbariale sunt: pasunile,fanetele si padurile fostilor iobagi,ori ale succesorilor lor de drept recunoscute ca atare” In ceea ce priveste composesoratele in textul aceluiasi regulament scria :Legea intelege sub denumirea de composesorate ,pasunile,fanetele si padurile,cari apartin mai multror proprietari si sunt folosite in comun,oricare ar fi provenienta lor—( primite gratuit ori prin rascumparare)—oricum ar fi azi- (in 1923)-administrate si pe orice nume ar fi trecute in cartile funciare.
Dupa acest telegrafic periplu istoric sa revenim la Legea actuala.Astfel Art. 632-(1) din Noul Cod Civil prevede ca: “Formele proprietatii comune sunt urmatoarele: a) proprietatea pe cote –parti (coproprietatea)-si b)proprietatea in devalmasie (devalmasia). ( 2 ) Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata (3 ) Coproprietatea fortata nu poate inceta prin partaj judiciar.
Aici se impune sa facem trimitere la prevederile Art . nr. 28 alineatele (6), (7), si (8) din Legea nr 1 din 11 ianuarie 2000—Legea Fondului Funciar--,care prevad ca: “Membrii formelor asociative aflati in devalmasie sau indiviziune nu pot instraina propriile cote-parti unor persoane din afara acestora,” Deci un membru intr-un composesorat nu-si poate vinde partea decat unui alt membru din acelasi composesorat. Apoi tot in acelasi articol de Lege scrie ca”Terenurile acestor forme asociative nu pot fi instrainate in nici un mod,in intregime sau in parte”.Deci aviz proprietarilor de turme de oi care-si mai inchipuie ca ,fara a fi membrii in asemenera composesorate pot cumpara “pe doi lei” terenurile respective.
Acelasi Art nr. 28 din Legea nr. 1/2000,prevede si ca:’In cazul dizolvarii formelor asociative,proprietatea indiviza a acestora va trece in proprietatea publica a consiliilor locale in raza carora se afla terenurile respective.”.Aviz primarilor si membrilor din consiliile locale.
Din lipsa de spatiu intrerup acum temporar sirul explicarii acestor aspecte de mare interes pentru toti membrii composesoratelor cat si pt. cei interesati de-a inchiria ori concesiona terenuri composesorale,cu promisiunea de-a continua –cu amabilitatea conducerii redactiei—intr-un numar viitor.
Cu cea mai distinsa consideratie pentru toti cititorii ziarului.
Inginer zootehnist si licentiat in Drept
Andron Traian Ioan
Le racisme religieux et l'assassinat de non-juifs autorisés en Israël ?
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Le racisme religieux et l'assassinat de non-juifs autorisés en Israël
Le racisme religieux et l'assassinat de non-juifs autorisés en Israël
Des rabbins justifiant le meurtre de non-juifs ne seront pas poursuivis.
Par Renée-Anne Gutter, Correspondante à Jérusalem - La Libre Belgique
Mis en ligne le 30/05/2012
«Les
extrémistes religieux et antiarabes exultent, les défenseurs des droits
de l’homme fulminent. Le procureur général de l’Etat d’Israël, Yehuda
Weinstein, a en effet annoncé lundi qu’il renonçait à poursuivre les
rabbins Yitzhak Shapira et Yossef Elitzur, auteurs du traité religieux
"Torath Hamelekh" (Torah du roi), qui justifie le meurtre de non-juifs
dans certaines circonstances. Pas de poursuites en justice non plus
contre plusieurs autres rabbins qui ont publiquement approuvé la
publication de cet ouvrage controversé.
Motif : le manque de
preuves établissant que le livre a été écrit dans le but délibéré
d’inciter au racisme, alors qu’il faut prouver l’intention criminelle.
Tout
en soulignant qu’il n’approuve pas le contenu de l’ouvrage, le bureau
du procureur précise que celui-ci est un traité d’étude religieuse
citant des sources de la loi juive, rédigé "de façon générale", sans appel concret à la violence.
Cette
décision suscite la colère de plusieurs organisations israéliennes, y
compris de la minorité arabe israélienne et de mouvements religieux
modérés, qui y voient un précédent permettant aux rabbins extrémistes -
en particulier ceux liés aux colons en territoire palestinien -
d’inciter impunément à la violence contre quiconque s’oppose au
nationalisme juif.
C’est en 2009 que les rabbins Shapira et
Elitzur - tous deux de Yitzhar, une des colonies juives les plus
fanatiques en Cisjordanie - publient "Torath Hamelekh", dans lequel ils
analysent les circonstances dans lesquelles la loi juive permet de tuer
des non-juifs. Ainsi, par exemple, des enfants d’ennemis d’Israël peuvent être tués en temps de guerre, "car sinon ils grandiront et nous porteront préjudice".
L’ouvrage affirme aussi que les non-juifs "ne sont pas compatissants de nature " et que les attaquer permettrait d’"infléchir
leurs mauvais penchants". "Partout où l’influence des non-juifs
constitue une menace pour la survie d’Israël, il est permis de les
tuer."
Cette publication avait suscité, à l’époque, une
vive controverse en Israël sur les limites de la liberté d’expression
religieuse et sur la question de savoir si les rabbins étaient au-dessus
de la loi de l’Etat.
Les défenseurs des droits de l’homme et
les mouvements pluralistes ont vilipendé le livre, l’accusant de
racisme contre les Arabes d’Israël et contre d’autres minorités. Même
d’anciens grands-rabbins d’Israël se sont indignés, jugeant l’ouvrage
contraire aux enseignements du judaïsme.
Début 2011, le
procureur général a décidé d’ouvrir une enquête et a interpellé les
rabbins concernés pour interrogatoire. Ce qui a déclenché de violentes
protestations de la part de leurs sympathisants.
Pour leur
défense, les rabbins concernés ont argué que leur ouvrage examine des
sources religieuses juives, sans toutefois donner au lecteur des
directives ou instructions pratiques pour son propre comportement. Cette
semaine, leur dossier a donc été classé. Mais ce n’est pas le dernier
mot de l’affaire.
Plusieurs organisations pluralistes ont en
effet déposé une requête auprès de la Cour Suprême à Jérusalem pour que
le procureur général et le ministre de la Justice ouvrent bel et bien
des poursuites contre les auteurs et promoteurs de la "Torah du roi" et
pour que l’ouvrage soit interdit de diffusion. La Cour ne s’est pas
encore prononcée.»
....C'est exactement le même argument qu'utilisait Himmler dans un de ses discours aux SS prononcé à Minsk lorsqu'il déclarait qu'il fallait
tuer les enfants des parents exécutés car, même si cela révulsait
l'esprit de bonté propres aux Germains, ces enfants en grandissant
voudraient se venger de la mort de leurs pères et deviendraient des
ennemis du Reich.
BD
duminică, 20 mai 2012
Washington's Blog: The Truth About JP Morgan's $2 Billion Loss
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Washington's Blog: The Truth About JP Morgan's $2 Billion Loss
Washington's Blog: The Truth About JP Morgan's $2 Billion Loss
| Having trouble viewing this email? Click here |
The Truth About JP Morgan’s $2 Billion Loss
By Washington's Blog
| |
Global Research, May 16, 2012
| |
URL of this article: www.globalresearch.ca/index.
| |
Before we can understand what’s really going on with JP Morgan’s loss (which will probably end up being a lot more than $2 billion), we need a little background. JP Morgan:
What Does It Mean?Pundits and consumers alike are reacting to JP Morgan’s loss like a startled herd of sheep.They somehow believed that the “best of the breed” bank and CEO – the biggest boy on the block – was immune from losses. Especially since JPM has been so favored by the Feds, and Dimon was so favored that he was being groomed for Secretary of Treasury. And the fact that the head cheerleader for letting banks police themselves has egg on his face is making a lot of people nervous. And that the biggest of the too big to fails could conceivably fail. The government says its launching a criminal probe into JPM’s trades. Ratings services have downgraded JPM’s credit, and many commentators have noted that other banks may be downgraded as well. Elizabeth Warren is calling for Dimon to resign from the New York Fed: Even CNBC is now calling for Glass-Steagall to be put back in place. Banking expert Chris Whalen writes: Someone at the Fed should have at least secondary accountability for the JPM losses if the VaR model/process was faulty. Is there any accountability for incompetent, badly managed federal bank regulators? As our colleague Janet Tavakoli wrote in the Huffington Post: “The U.S. can count on JPMorgan to continue both long and short market manipulation and take its winnings and losses from blind gambles. Shareholders, taxpayers, and consumers will foot the bill for any unpleasant global consequences.”And Reuters correctly notes: JP Morgan Chase’s loss is the perhaps inevitable result of the interaction of two policies: too big to fail and zero interest rates. | |
Please support Global Research Global Research relies on the financial support of its readers | |
Terrorisme d'État à Brindisi en Italie ?
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Despre manipularea terorismului de către State. Cu prietenie, Dan Culcer
Terrorisme d'État à Brindisi en Italie ?
Une bombe "artisanale" a explosé à Brindisi en Italie le matin du samedi 19 mai 2012 devant une école.
La question est la suivante : comme il est difficile de faire accepter l'austérité aux Italiens, l'État de ce pays serait-il en train d'utiliser à nouveau les techniques du terrorisme manipulé par l'État afin de stopper les révoltes, suivant le bon vieux principe :
RIEN DE TEL QUE LE SON DU CANON POUR COUVIR LE CHUCHOTEMENT DES MUTINS !
Il semble bien que le pouvoir en Italie ait effectivement décidé d'un retour aux "années de plomb" afin d'imposer une dictature seule capable de faire accepter une terrible austérité.
Les Brigades Rouges étaient manipulées par les Services Secrets italiens. Vidéo-preuve LCP de 54 minutes :
http://mai68.org/spip/spip.
La manipulation du terrorisme expliquée par Jean Yanne (vidéo) :
http://mai68.org/spip/spip.
L'avocate de Merah a des preuves que Mohamed a été volontairement exécuté (vidéo 1'21) :
http://mai68.org/spip/spip.
Notez le point commun entre l'attentat de Brindisi et celui de Toulouse :
Dans les deux cas, l'on s'est attaqué à des enfants !
http://mai68.org/spip
(Pour étudier la manipulation du terrorisme par l'État)
La question est la suivante : comme il est difficile de faire accepter l'austérité aux Italiens, l'État de ce pays serait-il en train d'utiliser à nouveau les techniques du terrorisme manipulé par l'État afin de stopper les révoltes, suivant le bon vieux principe :
RIEN DE TEL QUE LE SON DU CANON POUR COUVIR LE CHUCHOTEMENT DES MUTINS !
Il semble bien que le pouvoir en Italie ait effectivement décidé d'un retour aux "années de plomb" afin d'imposer une dictature seule capable de faire accepter une terrible austérité.
Les Brigades Rouges étaient manipulées par les Services Secrets italiens. Vidéo-preuve LCP de 54 minutes :
http://mai68.org/spip/spip.
La manipulation du terrorisme expliquée par Jean Yanne (vidéo) :
http://mai68.org/spip/spip.
L'avocate de Merah a des preuves que Mohamed a été volontairement exécuté (vidéo 1'21) :
http://mai68.org/spip/spip.
Notez le point commun entre l'attentat de Brindisi et celui de Toulouse :
Dans les deux cas, l'on s'est attaqué à des enfants !
http://mai68.org/spip
Terrorisme d'État sous faux drapeau, esquisse d'une bibliographie :
http://mai68.org/spip/spip.(Pour étudier la manipulation du terrorisme par l'État)
vineri, 18 mai 2012
Pădurile din România dispar: Trei hectare sunt despădurite în fiecare oră
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Pădurile din România dispar: Trei hectare sunt despădurite în fiecare oră
Miercuri, 16 Mai 2012 10:44
http://www.gazetaromaneasca.com/images/stories/actualitate2/defrisare.jpg
Dan Culcer
Miercuri, 16 Mai 2012 10:44
http://www.gazetaromaneasca.com/images/stories/actualitate2/defrisare.jpg
Mai bine de trei hectare de pădure dispar în fiecare oră din România, arată un studiu al organizaţiei Greenpeace, organizaţia cerând Ministrului Mediului şi Pădurilor să ia măsuri urgente pentru protejarea pădurilor.Informația din Gazeta Românească nu pune întrebarea : Cine sunt responsabilii și cum poate fi oprită distrugerea? O punem noi, dar nu avem mijlocele unei intervenții economice sau politice. Există partide care au an atenție catastrofa ecologică. Ce paștele mamii lor fac «directorii de conștiință»?
"Studiul Greenpeace relevă că aproape jumătate, mai exact 48,95% din suprafeţele despădurite în perioada 2000-2011 se află în actualele arii protejate. Mai grav este faptul că sunt afectate chiar pădurile virgine, acestea fiind printre cele mai valoroase. În comparaţie cu alte ţări din Europa, unde suprafeţele rămase sunt mult mai mici, România are 218.500 de hectare de păduri virgine," a spus Doina Danciu, coordonator de campanii Greenpeace Romania, scrie Ziarul Financiar.
Cele mai afectate judeţe sunt Suceava, Harghita, Argeş, Marmureş şi Cluj, mai arată studiul. Suprafaţa forestieră totală despădurită şi degradată, în perioada 2000-2011 a fost de 280.108 de hectare, aproximativ 28.000 hectare pe an.
Dan Culcer
marți, 15 mai 2012
Carmen-Maria Mecu. O analiză narativă a filmului Speranța de Sorin Ilieșiu
România, Moldova, Basarabia : un popor, o națiune, un stat
Vă rog să priviți și ascultați aceste videouri selectate de mine, în speranța că vă pot interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
sâmbătă, 12 mai 2012
Mircea Popescu. Propuneri pentru Ministerul Afacerilor Externe
Nu știam cine este Mircea Popescu, și nu știu încă, dar propunerile și analizele sale, redactat clar și concis, le-am citit cu atenție. De unde a apărut, care este cariera sa, pe ce se bazează și ce urmărește, se poate afla, oarecum, din textul scris cu litere mici, reprodus mai jos.
M.P. intrat în dispută cu un alt constănțean angajat politic, Ion Coja, pe tema istoriei Regalității recente. Observațiile critice ale lui Mircea Popescu par rezultatul unei mai bune informări istorice. Opțiunea politică regalistă are însă și alte componente decât destinul lui Mihai Rex, istoria dinastiei sau practica juridică a guvernării în România anilor 40. Nu de regalitate mi-ar fi teamă mie, ci de zona tulbure a comunicării dintre un Rege și «supușii» săi, unde au mișunat mereu și mișună personajele unei camarille nevertebrate.
Totuși, mi se pare evident că ne aflăm în fața unui personaj interesant. De urmărit.
Dan Culcer
MIRCEA POPESCU
5 Decembrie 1945
Constanta, Romania
SUNT CRESTIN SI ROMAN SI APOI ORICE ALTCEVA
Biografie in flashuri
Decembrie '45, imediat dupa razboi. Refugiati in casa parinteasca din Constanta, ai mei imi asteptau sosirea. Si pe la 4 dupa masa a aparut spre fericirea tuturor un nou Mircea. Fratele tatei, eroul familiei, aviatorul caruia insasi Majestatea Sa Regele Mihai ii oferise medalii si titluri, se prapadise la Tiraspol, luptand pentru eliberarea Basarabiei. Mai tarziu, rusii deveniti stapani peste Constanta au hartuit-o intr-una pe mamaia. Noul prunc era reintruparea lui Mircea Popescu si nu putea avea decat acelasi nume.
Au trecut anii cu peregrinari dela Constanta, la Periam in Banat si apoi la Bucuresti.
Din nou iarna grea cu mormane de zapada cat casa spre bucuria noastra a copiilor facandu-ne cazemate si subterane. Sa fi avut vreo 9 ani? A inceput un zvon, care s-a transformat in teroarea unor nopti cu lumina stinsa, cu vorbitul in soapta, ca sa nu ne auda "ei". "Ei" care veneau noaptea si bateau in usa. "Ei" care-i luau pe basarabeni. "Ei" care vroiau s-o duca si pe mama, acolo in Siberia, pe unde i se prapadisera unchii si matusile si prietenii de scoala.
Facultatea. Greu de intrat, doar pe 25% din locuri. Dar apoi. Ce ani minunati, ce de prieteni. Si anul cand intreaga grupa, a decis sa nu se prezinte la examenul de "Socialism Stiintific" al lui Valter Roman si s-o stearga la mare. Mamaia. Ei, pana la urma nu chiar toti, dar mai mult de jumatate. Mamaia tineretii nebune. La "Modern" unde canta Moculescu erau suedezii. Ah si suedezele acelea superbe, blonde si cu ochii albastri. Cum sa le uiti! Asa o fi fost, sau sunt numai amintiri infrumusetate peste vreme? Gil Dobrica proaspat venit din Oltenia, se aciuise pe langa noi. Era timid, nu-l stia nimeni. La Picadilly l-am rugat sa cante intr-o pauza a orchestrei. A fost senzational, cu vocea a la Tom Jones.
Gara de Nord devenise o vale a plangerii cand am plecat la Ploiesti, pentru cele 6 luni de armata. Noi baietii plangeam, fetele, mai asa. Intr-o sambata am sarit gardul unitatii ca sa merg cu Albert Schuler, la Bucuresti. Era distrus, ii pleca iubita in Israel. Abia am tras de el duminica noaptea sa ne intoarcem. Vroia sa dezerteze. Mai tarziu a emigrat si Albert. Pe bulevardul garii din Ploiesti, ne-a prins patrula, fara invoire. Locotenentul, a oprit un taxi si ne-a atras atentia ca nu ne-a vazut si nu l-am vazut. Probabil fata lui Albert l-a impresionat.
Delegatiile in Baragan, mi-au dechis dorul de libertate, de neingradire. Praf care se aduna irespirabil in IMS, vant, purici, caldura, muste. Dar ce minunate erau zarile deschise, palcurile de arbori in departarea campului nesfarsit. Banuiam acolo racoarea. Aerul fierbinte facea tractoarele sa pluteasca unduindu-se in departare, intr-o tacere ireala.
La proiectare nu m-am simtit bine. Tot timpul simteam privirea sefului de atelier in ceafa mea. Ma ajutase tata sa ma transfer. A fost tare dezamagit cand am castigat concursul la Centrul de Calcul. Dar acesta a fost singurul loc pe care l-am iubit cu adevarat. Cand il visez noaptea ma trezesc fericit.
Vineri m-am intors pe la miezul noptii. Mirosind a lavanda, tata ma astepta. "Sa-ti pregatesc ceva". Spunea de toate si despre nimic. Dorea sa fim impreuna, sa-mi auda vocea, sa ma priveasca. Stia oare? In zori m-am repezit disperat in camera de alaturi. STIAM. Am impins-o pe mama care soptea "S-a terminat". Nu intelegeam, nu, nu se putea. Acolo era tatal meu, prietenul meu. Ii ramasese decshis un ochi albstru, ah, atat de albastru. Cu mana deasupra ochilor nu indrazneam sa-i inchid aceasta ultima privire indreptata spre lumina, parca asteptand sa ma mai vada odata. Nu era drept sau poate asa se cadea. Am facut-o si pentru o clipa am simtit LINISTEA. Apoi lumea a disparut pentru zile, nopti, luni. Cine mai stie. La 28 de ani am inceput sa albesc.
Cand Vladimir Sibianu a facut cerere de emigrare in Germania, eram de cateva luni seful exploatarii. "Nu este obligatoriu sa fii membru de partid, aceasta-i doar o indicatie", isi motivase directorul numirea mea pe post. Secretara de partid ne-a adunat pentru a-l critica pe Sibianu. Am deschis sedinta, ca sef si…i-am multumit colegului nostru pentru tot ce-a facut in Centrul de Calcul - de alfel un programator de system de exceptie - si i-am urat sa aiba parte de o viata fericita acolo unde se va afla. Un moment de tacere cu priviri in pamant, apoi unul cate unul colegii l-au inconjurat pe Vlady, cu zambete cu bucurie. Se rupsese cercul fricii, al teroarei. Peste sase luni, nu mai eram sef, dar eram EU.
Vlad, baiatul meu a facut Hepatita C de la o analiza la numai 8 ani. A trebuit sa fie internat la Colentina. Mizerie, gandaci. I se recomandase sa bea zilnic 2 litri de limonada cu miere de albine si lamaie. Am batut Bucurestiul cumparand uneori cu 25 de lei o lamaie, alteori primind-o pe gratis, din mila. Nici restaurantele nu mai aveau. Nu se mai importa nimic. Lumea se aseza noapte la coada pentru a apuca tacamuri de pui.
Incepusera zvonurile, stirile despre destramarea comunismului peste tot. Ma uitam la oameni pe strada. Era ceva inconfundabil in atitudinea lor, in privirea lor, ceva care te facea sa simti frica si umilinta unui popor tinut sub jug. La noi nu se putea intampla nimic. Doar o lovitura de palat.
Televizorul deschis, la serviciu. Imaginea tremura, dispare, reapare. Dictatorul se uita confuz. "S-a terminat cu el" izbucnesc in fata colegilor. Nimeni nu se mai teme. Dupa masa alerg in centru. Sunt pe Magheru impreuna cu alte mii. Trasoarele m-au inspaimantat. Le vedeam, le auzeam pentru prima data. Am fugit speriat. Lumea se imbulzea. O batrana, plangea blestemand. In fata ei o tancheta trecuse peste un om. Noaptea a trecut fara sa inchid un ochi. Eram las, oare ce voi face maine, cum voi reactiona? Mi-era sila de mine. Da, remuscarea in fata propriei lasitati exista, nu-i o vorba goala. In America n-am gasit milionarii de care tot romanul vorbeste. In schimb munca si umilinta. Ai fost inginer, acum ia-o de jos! Nu, nimeni nu mi-a dat. Descurca-te! Unde-i comunitatea, unde-s romanii? Cine esti tu de ne pui intrebari?
Oare se poate schimba ceva? Nu stiu, dar voi incerca.
M.P. intrat în dispută cu un alt constănțean angajat politic, Ion Coja, pe tema istoriei Regalității recente. Observațiile critice ale lui Mircea Popescu par rezultatul unei mai bune informări istorice. Opțiunea politică regalistă are însă și alte componente decât destinul lui Mihai Rex, istoria dinastiei sau practica juridică a guvernării în România anilor 40. Nu de regalitate mi-ar fi teamă mie, ci de zona tulbure a comunicării dintre un Rege și «supușii» săi, unde au mișunat mereu și mișună personajele unei camarille nevertebrate.
Totuși, mi se pare evident că ne aflăm în fața unui personaj interesant. De urmărit.
Dan Culcer
Mircea Popescu. Propuneri pentru Ministerul Afacerilor Externe
In activitatea Ministerului de Externe se constata o serie de deficiente si aspecte nu tocmai pozitive:- Politica externa romaneasca, printr-o diplomatie de improvizatie, este reactiva, adica are un raspuns limitat si ezitant fata de provocarile internationale.
- Diplomatia romaneasca are o prezenta sporadica si nesemnificativa in sustinerea populatiei romanesti basarabene si a Chisinaului lasat singur la discretia Moscovei.
- Comunitatile romanilor de pretutindeni sunt supuse procesului de politizare, prin aceasta creindu-se o stare suplimentara de desbinare.
- 1. Formularea urgenta a unei “Doctrine a vecinatatii apropriate” pentru definirea unei zone de siguranta si interes national.
- 2. Definirea si implementarea principiului “Diplomatiei in tandem“ intre Bucuresti si Chisinau.
- Avantajele sunt multiple deoarece nu numai ca vor demonstra
comunitatii internationale comunitatea de interese dintre cele doua
spatii romanesti, dar vor da si semnalul ca Romania, ca stat membru NATO
si UE, ofera certe garantii si devine sponsorul neconditionat al
Chisinaului.
- 3. Infiintarea unui “Departament pentru Relatii Speciale cu
Republica Moldova” in cadrul Ministerului de Externe cu scopul
coordonarii relatiilor diplomatice, analizarii si atenuarii/rezolvarii
problemelor populatiei romanesti, gestionarea acordarii cetateniei sau
reactia rapida la orice fel de schimbari care pot afecta relatiile
bilaterale.
- 4. Instituirea functiei de “Trimis special al Ministrului de
Externe“, un “Goodwill Ambassador”, de preferinta o persoana din spatiul
privat, purtator al unei “scrisori de acreditare” din partea
Ministrului de Externe. In aceasta calitate, va putea solicita
intrevederi oficiale, va realiza contacte atat in mediul politic cat si
civic, va transmite si receptiona semnale din diverse segmente politice,
civice si populare ale societatii basarabene.
- Formula prezinta avantajul flexibilatii si eficientei fara a implica
“de facto” responsabilitatea guvernului, spre deosebire de aceea a unui
reprezentant guvernamental insarcinat cu o agenda fixa si actionand
intr-un cadru de actiune oficial, deci rigid.
- Asemenea “trimisi speciali” sunt frecvent folositi sub diverse forme
si pot fi amintiti, Bruce Jackson, consilier special al Administratiei
Bush pentru extinderea NATO, sau chiar Dmitri Rogozin, trimis special al
Presedintelui Rusiei pentru Transnistria, la fel ca si diversi alti
“Ambasadori de Bunavointa” care au avut si au roluri importante de
influenta, datorita autoritatii pe care le-o asigura guvernele
respective.
- 5. Depolitizarea “Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de
Pretutindeni” este o necesitate absolută pentru restabilirea increderii
intre guvern si comunitatile romanilor de peste hotare si pentru o mai
buna abordare si intarire a relatiilor bilaterale, nu pe baza de
subordonare si corupere politica, ci pe baza de parteneriat si cooperare
inclusiv legislativa printr-o reprezentare corecta parlamentara.
- La conducerea DRRP este indicata numirea unei persoane din spatiul civic, neimplicata politic.
MIRCEA POPESCU
5 Decembrie 1945
Constanta, Romania
SUNT CRESTIN SI ROMAN SI APOI ORICE ALTCEVA
Biografie in flashuri
Decembrie '45, imediat dupa razboi. Refugiati in casa parinteasca din Constanta, ai mei imi asteptau sosirea. Si pe la 4 dupa masa a aparut spre fericirea tuturor un nou Mircea. Fratele tatei, eroul familiei, aviatorul caruia insasi Majestatea Sa Regele Mihai ii oferise medalii si titluri, se prapadise la Tiraspol, luptand pentru eliberarea Basarabiei. Mai tarziu, rusii deveniti stapani peste Constanta au hartuit-o intr-una pe mamaia. Noul prunc era reintruparea lui Mircea Popescu si nu putea avea decat acelasi nume.
Au trecut anii cu peregrinari dela Constanta, la Periam in Banat si apoi la Bucuresti.
Din nou iarna grea cu mormane de zapada cat casa spre bucuria noastra a copiilor facandu-ne cazemate si subterane. Sa fi avut vreo 9 ani? A inceput un zvon, care s-a transformat in teroarea unor nopti cu lumina stinsa, cu vorbitul in soapta, ca sa nu ne auda "ei". "Ei" care veneau noaptea si bateau in usa. "Ei" care-i luau pe basarabeni. "Ei" care vroiau s-o duca si pe mama, acolo in Siberia, pe unde i se prapadisera unchii si matusile si prietenii de scoala.
Facultatea. Greu de intrat, doar pe 25% din locuri. Dar apoi. Ce ani minunati, ce de prieteni. Si anul cand intreaga grupa, a decis sa nu se prezinte la examenul de "Socialism Stiintific" al lui Valter Roman si s-o stearga la mare. Mamaia. Ei, pana la urma nu chiar toti, dar mai mult de jumatate. Mamaia tineretii nebune. La "Modern" unde canta Moculescu erau suedezii. Ah si suedezele acelea superbe, blonde si cu ochii albastri. Cum sa le uiti! Asa o fi fost, sau sunt numai amintiri infrumusetate peste vreme? Gil Dobrica proaspat venit din Oltenia, se aciuise pe langa noi. Era timid, nu-l stia nimeni. La Picadilly l-am rugat sa cante intr-o pauza a orchestrei. A fost senzational, cu vocea a la Tom Jones.
Gara de Nord devenise o vale a plangerii cand am plecat la Ploiesti, pentru cele 6 luni de armata. Noi baietii plangeam, fetele, mai asa. Intr-o sambata am sarit gardul unitatii ca sa merg cu Albert Schuler, la Bucuresti. Era distrus, ii pleca iubita in Israel. Abia am tras de el duminica noaptea sa ne intoarcem. Vroia sa dezerteze. Mai tarziu a emigrat si Albert. Pe bulevardul garii din Ploiesti, ne-a prins patrula, fara invoire. Locotenentul, a oprit un taxi si ne-a atras atentia ca nu ne-a vazut si nu l-am vazut. Probabil fata lui Albert l-a impresionat.
Delegatiile in Baragan, mi-au dechis dorul de libertate, de neingradire. Praf care se aduna irespirabil in IMS, vant, purici, caldura, muste. Dar ce minunate erau zarile deschise, palcurile de arbori in departarea campului nesfarsit. Banuiam acolo racoarea. Aerul fierbinte facea tractoarele sa pluteasca unduindu-se in departare, intr-o tacere ireala.
La proiectare nu m-am simtit bine. Tot timpul simteam privirea sefului de atelier in ceafa mea. Ma ajutase tata sa ma transfer. A fost tare dezamagit cand am castigat concursul la Centrul de Calcul. Dar acesta a fost singurul loc pe care l-am iubit cu adevarat. Cand il visez noaptea ma trezesc fericit.
Vineri m-am intors pe la miezul noptii. Mirosind a lavanda, tata ma astepta. "Sa-ti pregatesc ceva". Spunea de toate si despre nimic. Dorea sa fim impreuna, sa-mi auda vocea, sa ma priveasca. Stia oare? In zori m-am repezit disperat in camera de alaturi. STIAM. Am impins-o pe mama care soptea "S-a terminat". Nu intelegeam, nu, nu se putea. Acolo era tatal meu, prietenul meu. Ii ramasese decshis un ochi albstru, ah, atat de albastru. Cu mana deasupra ochilor nu indrazneam sa-i inchid aceasta ultima privire indreptata spre lumina, parca asteptand sa ma mai vada odata. Nu era drept sau poate asa se cadea. Am facut-o si pentru o clipa am simtit LINISTEA. Apoi lumea a disparut pentru zile, nopti, luni. Cine mai stie. La 28 de ani am inceput sa albesc.
Cand Vladimir Sibianu a facut cerere de emigrare in Germania, eram de cateva luni seful exploatarii. "Nu este obligatoriu sa fii membru de partid, aceasta-i doar o indicatie", isi motivase directorul numirea mea pe post. Secretara de partid ne-a adunat pentru a-l critica pe Sibianu. Am deschis sedinta, ca sef si…i-am multumit colegului nostru pentru tot ce-a facut in Centrul de Calcul - de alfel un programator de system de exceptie - si i-am urat sa aiba parte de o viata fericita acolo unde se va afla. Un moment de tacere cu priviri in pamant, apoi unul cate unul colegii l-au inconjurat pe Vlady, cu zambete cu bucurie. Se rupsese cercul fricii, al teroarei. Peste sase luni, nu mai eram sef, dar eram EU.
Vlad, baiatul meu a facut Hepatita C de la o analiza la numai 8 ani. A trebuit sa fie internat la Colentina. Mizerie, gandaci. I se recomandase sa bea zilnic 2 litri de limonada cu miere de albine si lamaie. Am batut Bucurestiul cumparand uneori cu 25 de lei o lamaie, alteori primind-o pe gratis, din mila. Nici restaurantele nu mai aveau. Nu se mai importa nimic. Lumea se aseza noapte la coada pentru a apuca tacamuri de pui.
Incepusera zvonurile, stirile despre destramarea comunismului peste tot. Ma uitam la oameni pe strada. Era ceva inconfundabil in atitudinea lor, in privirea lor, ceva care te facea sa simti frica si umilinta unui popor tinut sub jug. La noi nu se putea intampla nimic. Doar o lovitura de palat.
Televizorul deschis, la serviciu. Imaginea tremura, dispare, reapare. Dictatorul se uita confuz. "S-a terminat cu el" izbucnesc in fata colegilor. Nimeni nu se mai teme. Dupa masa alerg in centru. Sunt pe Magheru impreuna cu alte mii. Trasoarele m-au inspaimantat. Le vedeam, le auzeam pentru prima data. Am fugit speriat. Lumea se imbulzea. O batrana, plangea blestemand. In fata ei o tancheta trecuse peste un om. Noaptea a trecut fara sa inchid un ochi. Eram las, oare ce voi face maine, cum voi reactiona? Mi-era sila de mine. Da, remuscarea in fata propriei lasitati exista, nu-i o vorba goala. In America n-am gasit milionarii de care tot romanul vorbeste. In schimb munca si umilinta. Ai fost inginer, acum ia-o de jos! Nu, nimeni nu mi-a dat. Descurca-te! Unde-i comunitatea, unde-s romanii? Cine esti tu de ne pui intrebari?
Oare se poate schimba ceva? Nu stiu, dar voi incerca.
vineri, 11 mai 2012
Situația din Grecia
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
http://www.la-gauche-cactus.
RETOUR DE GRECE
Finalement
au bout de quelques jours après mon retour de Grèce je me risque à
écrire ces quelques lignes car ne peux garder le silence. Je n'’ai pas
l'’intention de faire un article de presse j’'en suis d’ailleurs
incapable, en plus je n’ai pas le coeur à l'’écriture mais plutôt
l’envie de crier ma colère. Je suis comme beaucoup de grecs au sang
chaud beaucoup plus à l’aise dans l’expression orale qu’à l’écriture.
Ce que j'’ai vu en Grèce pendant ces quelques jours me révolte. Certes la Grèce est restée un beau pays mais comme me l'’ont dit beaucoup de Grecs rencontrés là-bas « la Grèce était un paradis, ils en ont fait un enfer ! ». Déjà qui se cache derrière ce « ils » ? Tout d'’abord le pouvoir politique local. Ces hommes politiques corrompus « les vouleftes » c'’est-à-dire les membres du parlement et du gouvernement de coalition qui adoptent jours après jours toutes ces mesures qui étouffent l’'économie et qui saigne le peuple. Ces hommes politiques aujourd’hui détestés par tous les Grecs n'’osent même plus sortir dans la rue, se mettre en terrasse prendre un café ou aller dans une taverne. Pendant des décennies ces derniers ont bénéficié des largesses de nombreuses multinationales françaises, américaines, anglaises et allemandes trempant dans d’innombrables scandales comme celui du contrat de sous-marins à plusieurs milliards d’euros de la firme allemande Siemens. De même, des entreprises comme Carrefour, British Petroleum, Shell, Unilever, Coca Cola, Nestlé et bien d'’autres ont été impliqué dans des affaires scandaleuses parfois condamnées par la justice pour ententes illicites, pratiques illégales, positions dominantes voire même corruption. Enfin les institutions internationales (Union Européenne, Banque Centrale Européenne et Fond Monétaire International) qui se regroupent derrière le mot de Troika ne sont en fait que le bras armé du capitalisme financier qui détient le vrai pouvoir en Grèce tout comme dans le reste de l’Europe. Et ne nous trompons pas car aucune de ces institutions malgré leurs milliards d'’euros versés n'’ont aidé véritablement la Grèce. Pas un seul euro n’'est arrivé dans la poche des Grecs. Il s’'agit en réalité d’'un immense marché de dupes car les euros versés sont retournés directement dans la poche des créanciers dont les banques. Ce système est une machine à appauvrir les peuples aux services de la puissance de l’argent.
Je ne tiens pas à vous parler aujourd’hui de ces chiffres que l’'on vous abreuve, pas plus que de ces analyses macroéconomiques relayées par des pseudos spécialistes qui plus est n'’ont jamais mis les pieds en Grèce et ne connaissent rien de la vie de tous les jours sur place. Ils vous assènent à longueur de journée dans leurs médias des analyses qui se révèlent être de mois en mois toujours plus fausses ! Ce que je tiens aujourd’hui c'’est à témoigner de ce que j'’ai vu et attendu là-bas durant mes deux semaines de séjour.
Quelque que soit le lieu, ils m'’ont tous demandé de passer le message suivant aux français : « Nous ne sommes pas des fainéants, nous travaillons beaucoup », « Nous n’'avons jamais profité de ces milliards d’'euros qui font aujourd’hui la dette de notre pays », « Nous avons été sali par les propos tenus ou écrits en France et surtout en Allemagne par certains ». Comme a pu me dire Manolis qui tient une ouzeri sur l’'île de Chios, « ma femme et moi, nous levons à 5h00 du matin et nous couchons entre 01h00 et 02h00 du matin. Nous ne prenons jamais de vacances, avons du mal à gagner notre vie avec nos deux enfants à élever ». Malgré des années d’'études supérieures, Nikos et Alexandra quant à eux ont dû, par manque de travail, quitter Athènes pour créer une petite activité agricole. « Au moins avec cela ici nous pourrons peut-être manger et vivre ». Alexandra ajoute « Quand j’'appelle mes amis et mes parents à Athènes, ils me disent qu'’il n’y a pas d'’espoir, tout va de mal en pis ». Beaucoup de leur amis ont quitté la capitale pour retourner à la campagne et les plus chanceux ont réussi à quitter la Grèce pour les Etats-Unis ou l’Australie. C'’est une bien triste perspective pour la Grèce mais aussi pour l'’Europe de voir sa jeunesse au demeurant super diplômée quitter le continent pour une vie meilleure ailleurs ! Voilà où nous conduit la politique libérale. A Pirghi dans le café où je discute avec Nikos et Alexandra, le patron un très vieux monsieur qui dans un autre pays serait sûrement assis dans son fauteuil devant sa télévision exprime toute sa rancoeur. « J’ai 82 ans, j'’ai une retraite de misère et je travaille encore » et de rajouter « J’'ai honte de voir des enfants en Grèce réclamer aujourd’hui à manger. Même pendant la guerre nous n’'avons pas connu cela ». Enfin, pour lui comme pour beaucoup de Grecs, la Grèce n’est plus une démocratie. « On nous impose un gouvernement que nous n’avons pas choisi ». Même si vu de France les Grecs semblent réactifs et beaucoup bouger, les grecs quant à eux se qualifient même d’endormis : « Nous les Grecs nous sommes aujourd'’hui endormis mais je sais qu’on va se réveiller et cela va exploser » et de rajouter « Quand tu seras en France dis leur que je n’ai peur de personne, trop c'’est trop ! Tous ces politiciens pourris à Athènes, il faut les virer ».
A Athènes justement, pour qui connait la ville comme moi, on ne reconnaît plus rien. Beaucoup de gens ont quitté la ville comme Stélios qui a décidé de retourner dans le village de son père dans le Péloponnèse. Impossible pour lui de payer un loyer de 350 euros maintenant que le smic est de 470 euros net. L'’ambiance est oppressante. On dirait qu’'une chape de plomb est tombée sur la ville. Des milliers de magasins sont fermés, des immeubles ont brulés et l’on sent même encore l’'odeur lorsque l'’on passe devant ces bâtiments comme ce néoclassique avenue Stadiou. Les bars et les tavernes sont vides. Le prix de l'’essence flirtant avec les deux euros, la circulation automobile a nettement diminué. Même le soir les rues sont devenues désertes. Je ne parle pas de ces pauvres gens qui n'’ont plus de toit et qui se contentent de cartons. La soupe populaire pour beaucoup le soir est le seul moyen de manger. Je vous rappelle qu’en Grèce il n’y a ni RMI ni RSA ! Alors marche ou crève ! Et tous ces gens qui poussent des chariots de supermarchés reconvertis ; de « nouveaux métiers » sont apparus : récupérateur de carton, de fer, de plastique… Aussi cette mamie qui pourrait être ma mère qui est assise dignement au coin de la rue avec ces quelques sacs en plastique remplis de toute sa vie et qui attends je ne sais quoi. J'’ai la haine !
Vers la place Omonia des milliers de gens arpentent les rues désoeuvrés le regard vide, je n’ai jamais vu cela. Les Grecs étaient si expressifs ! Bref la vision d’un autre monde d'’un autre continent. Au marché à la viande et au poisson les gens crient leurs haines des hommes politiques et de l’'Europe. Cette vieille dame qui me dit que sa fille médecin est maintenant au chômage et que son mari va lui aussi perdre son boulot ; ils ont deux enfants et c'’est donc maintenant la grand-mère qui va devoir faire vivre toute la famille ! C'’est une autre dame rencontrée par hasard sur le marché, une française, qui vit depuis plus de vingt ans en Grèce et qui me dit « Maintenant on débauche les gens au salaire de 1500 euros pour réembaucher dès le lendemain, soit les mêmes ou quelqu’un d'’autre à 500 euros ». Voilà à quoi mène la politique de flexibilité du travail de l’'Europe de Madame Merkel, de Monsieur Sarkozy et consort. Mon amie Maria, qui vit à Patras, professeur fonctionnaire de son état a perdu prés de 50% de son salaire. Même elle, à l'’aise hier, ne peux que tout juste chauffer un peu son appartement non pas pour elle mais pour Irini sa petite fille de 3 ans. Tout cela en Europe en 2012. A Athènes les journées sont jalonnées par des occupations, des arrêts de travail, des manifestations quasi quotidiennes comme ces parents et adolescents de 14/15 ans qui manifestent devant le ministère de l'’intérieur face à un cordon de MAT ultra armés (CRS grecs) réclamant le maintien des transports scolaires pour les villages éloignés de la capitale et l’'arrêt des fermetures de classes et d'’écoles. Dans le cortège, une manifestante, mère d'’élève, m'’informe « Il n’y a pratiquement plus de chauffage dans les écoles et la cantine c'’est du passé ! Il faut savoir que la Troika exige que l'argent serve en priorité au remboursement de la dette et aux contrats militaires ; la santé, l’'éducation et le reste on verra plus tard ». Ce sont aussi ces longs cortèges du PAM (syndicats proche du Parti Communiste grec KKE) qui sillonnent la ville en scandant des slogans hostiles à l’'Europe et la TROIKA. Les syndicats manifestent devant le parlement ; et tous ces policiers armés jusqu’aux dents qui protègent les bâtiments publics, les banques et les demeures des puissants.
Dans tout ce chaos j'’ai même pu entendre et je ne dois pas le cacher même si cela m'’inquiète beaucoup des propos certes peu nombreux mais de soutien à Chrisi Avgi (Aube Dorée - parti néo fascistes) tout comme des gens qui me disent « Pendant la dictature certes on ne pouvait pas parler mais au moins on mangeait ». Un message à messieurs les politiciens sans culture historique : vos prédécesseurs avaient justement en 1981 fait entrer la Grèce qui sortait d'’une dictature (1967 à 1974) dans l’'Europe pour la protéger de tous retour en arrière. La Grèce, le chaos, un sentiment de fin de règne. J’'ai l’impression que tous va exploser, la marmite boue, boue, boue ! Et nous peuple d’'Europe que faisons-nous ? Se résigner, certainement pas ! Même si aujourd’hui le peuple grec semble épuisé par des mois de lutte, le jour viendra où il va se réveiller comme a pu le préciser Anna Vagenas une députée indépendante il y a quelque jours à ses collègues au parlement : « Méfiez-vous ! Je ne serais peut-être bientôt plus ici, c'’est peut-être la dernière fois et même très probablement la dernière fois que je monte à cette tribune. Mais si vous avez encore un peu de sensibilité alors faites attention ! Parce que quand va arriver l’'explosion… bien sûr, certains vont se cacher derrière les hauts murs des villas qu'’ils ont construit dans la banlieue en pensant y être en sécurité mais ils ne le seront pas ! ». Même le président de la république Grec s'’exprimant très rarement a précisé hier au président du parlement européen « Aujourd’hui les Grecs n'’en peuvent plus, ils ne supporteront plus de mesures supplémentaires ». C'’est tout à fait mon sentiment.
En conclusion, un extrait de l’'appel de Mikis Théodorakis adressé aux peuples d'’Europe en 2011 et qui toujours d'’actualité : « Nous ne vous demandons pas de soutenir notre combat par solidarité, ni parce que notre territoire a été le berceau de Platon et Aristote, Périclès et Protagoras, des concepts de démocratie, de liberté et d'’Europe. Nous ne vous demandons pas un traitement de faveur parce que nous avons subi, en tant que pays, l’'une des pires catastrophes européennes aux années 1940 et nous avons lutté de façon exemplaire pour que le fascisme ne s’'installe pas sur le continent. Nous vous demandons de le faire dans votre propre intérêt. Si vous autorisez aujourd’hui le sacrifice des sociétés grecque, irlandaise, portugaise et espagnole sur l’'autel de la dette et des banques, ce sera bientôt votre tour. Vous ne prospérerez pas au milieu des ruines des sociétés européennes. Nous avons tardé de notre côté, mais nous nous sommes réveillés. Bâtissons ensemble une Europe nouvelle ; une Europe démocratique, prospère, pacifique, digne de son histoire, de ses luttes et de son esprit. Résistez au totalitarisme des marchés qui menace de démanteler l'’Europe en la transformant en tiers-monde, qui monte les peuples européens les uns contre les autres, qui détruit notre continent en suscitant le retour du fascisme ». Nous aurons été prévenus …
Ce que j'’ai vu en Grèce pendant ces quelques jours me révolte. Certes la Grèce est restée un beau pays mais comme me l'’ont dit beaucoup de Grecs rencontrés là-bas « la Grèce était un paradis, ils en ont fait un enfer ! ». Déjà qui se cache derrière ce « ils » ? Tout d'’abord le pouvoir politique local. Ces hommes politiques corrompus « les vouleftes » c'’est-à-dire les membres du parlement et du gouvernement de coalition qui adoptent jours après jours toutes ces mesures qui étouffent l’'économie et qui saigne le peuple. Ces hommes politiques aujourd’hui détestés par tous les Grecs n'’osent même plus sortir dans la rue, se mettre en terrasse prendre un café ou aller dans une taverne. Pendant des décennies ces derniers ont bénéficié des largesses de nombreuses multinationales françaises, américaines, anglaises et allemandes trempant dans d’innombrables scandales comme celui du contrat de sous-marins à plusieurs milliards d’euros de la firme allemande Siemens. De même, des entreprises comme Carrefour, British Petroleum, Shell, Unilever, Coca Cola, Nestlé et bien d'’autres ont été impliqué dans des affaires scandaleuses parfois condamnées par la justice pour ententes illicites, pratiques illégales, positions dominantes voire même corruption. Enfin les institutions internationales (Union Européenne, Banque Centrale Européenne et Fond Monétaire International) qui se regroupent derrière le mot de Troika ne sont en fait que le bras armé du capitalisme financier qui détient le vrai pouvoir en Grèce tout comme dans le reste de l’Europe. Et ne nous trompons pas car aucune de ces institutions malgré leurs milliards d'’euros versés n'’ont aidé véritablement la Grèce. Pas un seul euro n’'est arrivé dans la poche des Grecs. Il s’'agit en réalité d’'un immense marché de dupes car les euros versés sont retournés directement dans la poche des créanciers dont les banques. Ce système est une machine à appauvrir les peuples aux services de la puissance de l’argent.
Je ne tiens pas à vous parler aujourd’hui de ces chiffres que l’'on vous abreuve, pas plus que de ces analyses macroéconomiques relayées par des pseudos spécialistes qui plus est n'’ont jamais mis les pieds en Grèce et ne connaissent rien de la vie de tous les jours sur place. Ils vous assènent à longueur de journée dans leurs médias des analyses qui se révèlent être de mois en mois toujours plus fausses ! Ce que je tiens aujourd’hui c'’est à témoigner de ce que j'’ai vu et attendu là-bas durant mes deux semaines de séjour.
Quelque que soit le lieu, ils m'’ont tous demandé de passer le message suivant aux français : « Nous ne sommes pas des fainéants, nous travaillons beaucoup », « Nous n’'avons jamais profité de ces milliards d’'euros qui font aujourd’hui la dette de notre pays », « Nous avons été sali par les propos tenus ou écrits en France et surtout en Allemagne par certains ». Comme a pu me dire Manolis qui tient une ouzeri sur l’'île de Chios, « ma femme et moi, nous levons à 5h00 du matin et nous couchons entre 01h00 et 02h00 du matin. Nous ne prenons jamais de vacances, avons du mal à gagner notre vie avec nos deux enfants à élever ». Malgré des années d’'études supérieures, Nikos et Alexandra quant à eux ont dû, par manque de travail, quitter Athènes pour créer une petite activité agricole. « Au moins avec cela ici nous pourrons peut-être manger et vivre ». Alexandra ajoute « Quand j’'appelle mes amis et mes parents à Athènes, ils me disent qu'’il n’y a pas d'’espoir, tout va de mal en pis ». Beaucoup de leur amis ont quitté la capitale pour retourner à la campagne et les plus chanceux ont réussi à quitter la Grèce pour les Etats-Unis ou l’Australie. C'’est une bien triste perspective pour la Grèce mais aussi pour l'’Europe de voir sa jeunesse au demeurant super diplômée quitter le continent pour une vie meilleure ailleurs ! Voilà où nous conduit la politique libérale. A Pirghi dans le café où je discute avec Nikos et Alexandra, le patron un très vieux monsieur qui dans un autre pays serait sûrement assis dans son fauteuil devant sa télévision exprime toute sa rancoeur. « J’ai 82 ans, j'’ai une retraite de misère et je travaille encore » et de rajouter « J’'ai honte de voir des enfants en Grèce réclamer aujourd’hui à manger. Même pendant la guerre nous n’'avons pas connu cela ». Enfin, pour lui comme pour beaucoup de Grecs, la Grèce n’est plus une démocratie. « On nous impose un gouvernement que nous n’avons pas choisi ». Même si vu de France les Grecs semblent réactifs et beaucoup bouger, les grecs quant à eux se qualifient même d’endormis : « Nous les Grecs nous sommes aujourd'’hui endormis mais je sais qu’on va se réveiller et cela va exploser » et de rajouter « Quand tu seras en France dis leur que je n’ai peur de personne, trop c'’est trop ! Tous ces politiciens pourris à Athènes, il faut les virer ».
A Athènes justement, pour qui connait la ville comme moi, on ne reconnaît plus rien. Beaucoup de gens ont quitté la ville comme Stélios qui a décidé de retourner dans le village de son père dans le Péloponnèse. Impossible pour lui de payer un loyer de 350 euros maintenant que le smic est de 470 euros net. L'’ambiance est oppressante. On dirait qu’'une chape de plomb est tombée sur la ville. Des milliers de magasins sont fermés, des immeubles ont brulés et l’on sent même encore l’'odeur lorsque l'’on passe devant ces bâtiments comme ce néoclassique avenue Stadiou. Les bars et les tavernes sont vides. Le prix de l'’essence flirtant avec les deux euros, la circulation automobile a nettement diminué. Même le soir les rues sont devenues désertes. Je ne parle pas de ces pauvres gens qui n'’ont plus de toit et qui se contentent de cartons. La soupe populaire pour beaucoup le soir est le seul moyen de manger. Je vous rappelle qu’en Grèce il n’y a ni RMI ni RSA ! Alors marche ou crève ! Et tous ces gens qui poussent des chariots de supermarchés reconvertis ; de « nouveaux métiers » sont apparus : récupérateur de carton, de fer, de plastique… Aussi cette mamie qui pourrait être ma mère qui est assise dignement au coin de la rue avec ces quelques sacs en plastique remplis de toute sa vie et qui attends je ne sais quoi. J'’ai la haine !
Vers la place Omonia des milliers de gens arpentent les rues désoeuvrés le regard vide, je n’ai jamais vu cela. Les Grecs étaient si expressifs ! Bref la vision d’un autre monde d'’un autre continent. Au marché à la viande et au poisson les gens crient leurs haines des hommes politiques et de l’'Europe. Cette vieille dame qui me dit que sa fille médecin est maintenant au chômage et que son mari va lui aussi perdre son boulot ; ils ont deux enfants et c'’est donc maintenant la grand-mère qui va devoir faire vivre toute la famille ! C'’est une autre dame rencontrée par hasard sur le marché, une française, qui vit depuis plus de vingt ans en Grèce et qui me dit « Maintenant on débauche les gens au salaire de 1500 euros pour réembaucher dès le lendemain, soit les mêmes ou quelqu’un d'’autre à 500 euros ». Voilà à quoi mène la politique de flexibilité du travail de l’'Europe de Madame Merkel, de Monsieur Sarkozy et consort. Mon amie Maria, qui vit à Patras, professeur fonctionnaire de son état a perdu prés de 50% de son salaire. Même elle, à l'’aise hier, ne peux que tout juste chauffer un peu son appartement non pas pour elle mais pour Irini sa petite fille de 3 ans. Tout cela en Europe en 2012. A Athènes les journées sont jalonnées par des occupations, des arrêts de travail, des manifestations quasi quotidiennes comme ces parents et adolescents de 14/15 ans qui manifestent devant le ministère de l'’intérieur face à un cordon de MAT ultra armés (CRS grecs) réclamant le maintien des transports scolaires pour les villages éloignés de la capitale et l’'arrêt des fermetures de classes et d'’écoles. Dans le cortège, une manifestante, mère d'’élève, m'’informe « Il n’y a pratiquement plus de chauffage dans les écoles et la cantine c'’est du passé ! Il faut savoir que la Troika exige que l'argent serve en priorité au remboursement de la dette et aux contrats militaires ; la santé, l’'éducation et le reste on verra plus tard ». Ce sont aussi ces longs cortèges du PAM (syndicats proche du Parti Communiste grec KKE) qui sillonnent la ville en scandant des slogans hostiles à l’'Europe et la TROIKA. Les syndicats manifestent devant le parlement ; et tous ces policiers armés jusqu’aux dents qui protègent les bâtiments publics, les banques et les demeures des puissants.
Dans tout ce chaos j'’ai même pu entendre et je ne dois pas le cacher même si cela m'’inquiète beaucoup des propos certes peu nombreux mais de soutien à Chrisi Avgi (Aube Dorée - parti néo fascistes) tout comme des gens qui me disent « Pendant la dictature certes on ne pouvait pas parler mais au moins on mangeait ». Un message à messieurs les politiciens sans culture historique : vos prédécesseurs avaient justement en 1981 fait entrer la Grèce qui sortait d'’une dictature (1967 à 1974) dans l’'Europe pour la protéger de tous retour en arrière. La Grèce, le chaos, un sentiment de fin de règne. J’'ai l’impression que tous va exploser, la marmite boue, boue, boue ! Et nous peuple d’'Europe que faisons-nous ? Se résigner, certainement pas ! Même si aujourd’hui le peuple grec semble épuisé par des mois de lutte, le jour viendra où il va se réveiller comme a pu le préciser Anna Vagenas une députée indépendante il y a quelque jours à ses collègues au parlement : « Méfiez-vous ! Je ne serais peut-être bientôt plus ici, c'’est peut-être la dernière fois et même très probablement la dernière fois que je monte à cette tribune. Mais si vous avez encore un peu de sensibilité alors faites attention ! Parce que quand va arriver l’'explosion… bien sûr, certains vont se cacher derrière les hauts murs des villas qu'’ils ont construit dans la banlieue en pensant y être en sécurité mais ils ne le seront pas ! ». Même le président de la république Grec s'’exprimant très rarement a précisé hier au président du parlement européen « Aujourd’hui les Grecs n'’en peuvent plus, ils ne supporteront plus de mesures supplémentaires ». C'’est tout à fait mon sentiment.
En conclusion, un extrait de l’'appel de Mikis Théodorakis adressé aux peuples d'’Europe en 2011 et qui toujours d'’actualité : « Nous ne vous demandons pas de soutenir notre combat par solidarité, ni parce que notre territoire a été le berceau de Platon et Aristote, Périclès et Protagoras, des concepts de démocratie, de liberté et d'’Europe. Nous ne vous demandons pas un traitement de faveur parce que nous avons subi, en tant que pays, l’'une des pires catastrophes européennes aux années 1940 et nous avons lutté de façon exemplaire pour que le fascisme ne s’'installe pas sur le continent. Nous vous demandons de le faire dans votre propre intérêt. Si vous autorisez aujourd’hui le sacrifice des sociétés grecque, irlandaise, portugaise et espagnole sur l’'autel de la dette et des banques, ce sera bientôt votre tour. Vous ne prospérerez pas au milieu des ruines des sociétés européennes. Nous avons tardé de notre côté, mais nous nous sommes réveillés. Bâtissons ensemble une Europe nouvelle ; une Europe démocratique, prospère, pacifique, digne de son histoire, de ses luttes et de son esprit. Résistez au totalitarisme des marchés qui menace de démanteler l'’Europe en la transformant en tiers-monde, qui monte les peuples européens les uns contre les autres, qui détruit notre continent en suscitant le retour du fascisme ». Nous aurons été prévenus …
http://www.la-gauche-cactus.
joi, 10 mai 2012
O sinteză : Serialul România- încotro ? din revista AXA
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
http://axa.info.ro/blog/jurnal-de-front/item/842-vii-romania-incotro
http://axa.info.ro/blog/jurnal-de-front/item/842-vii-romania-incotro
I.Regimul post comunist de exploatare a României - din perioada 22 decembrie 1989 - 31 decembrie 2008
După înlăturarea la 22 decembrie 1989 a
organizaţiei politice ceauşiste, în ţara noastră au fost întreprinse
numeroase acţiuni politice deosebite pentru înlăturarea posibilităţii
instaurării unui regim democrat autentic, bazat pe tradiţia noastră, a
românilor, adică în primul rând pe cultul muncii, al cinstei şi pe cel
al răspunderii.
Posibilitatea legală ca cei 8 milioane
de salariaţi participanţi la constituirea Fondului de dezvoltare
economică timp de aproape 8 ani, cât şi a celor 5.621.500 participanţi
la creşterea economică să devină şi acţionari, adică co - proprietari, a
fost înlăturată prin măsura dispusă de noua conducere, de restituire a
fondurilor respective.
De asemeni, a fost exclusă şi
posibilitatea refacerii satelor româneşti, acţiune care a fost
îndeplinită în special, prin nerecunoaşterea oficială a proprietăţii
milenare asupra terenurilor, a locuitorilor satelor.
În întreaga perioadă menţionată, adică
în cele 6.948 de zile au avut loc numeroase acţiuni politice şi
economice, cu un conţinut neclar, care au fost urmate de consecinţe
deosebite, cazuri din care fac parte şi următoarele:
a. Acţiuni politice din perioada 22 - 25 decembrie 1989
După plecarea familiei Ceauşescu din
capitală, în ţara s-a extins încrederea în refacerea normalităţii în
viaţă şi activitatea românilor.
Soarta ţării noastre a fost însă
determinată de acţiunile oficiale şi neoficiale întreprinse în perioada
22 - 25 decembrie, de gruparea politică care a preluat puterea, grupare
din care au făcut parte nomenclaturiştii de gradul I : Ion Iliescu,
Silviu Brucan, Petre Roman, Alexandru Bârlădeanu, Oliviu Gherman, Dan
Marţian, generalul Atanasie Stănculescu şi inginerul delicvent -
recidivist Gelu Voican Voiculescu.
Din acţiunile politice oficiale şi neoficiale care au fost îndeplinite în perioada respectivă, fac parte şi următoarele:
01 Modificarea documentului
- Mazilu, până la prezentarea sa oficială, prin excluderea a 58 de
cuvinte, operaţiune pentru care nu au fost aduse justificări nici
pentru:
- înlăturarea proclamaţiei privind restituirea pământului către ţărănime;
- anularea ultimei prevederi, adică a frazei : „Aşa să ne ajute Dumnezeu” deşi neamul românesc crede de la începutul veacurilor creştine în Tatăl Ceresc, fiind primul popor creştin din Europa.
02 Nepublicarea oficială a
modului de organizare pentru îndeplinire, în cazul următoarelor
obiective cuprinse în „Comunicatul către ţară”:
- restructurarea întregii economii naţionale pe baza criteriilor rentabilităţii şi eficienţei;
- eliminarea metodelor administrativ - birocratice de conducere economică centralizată;
- promovarea liberei iniţiative şi a competentei în conducerea tuturor sectoarelor economice;
- conţintul programului de restructurare a agriculturii şi de sprijinire a micii producţii ţărăneşti;
- programul privind trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice, în mâinile poporului;
03 În „Comunicatul către
ţară” a fost cuprinsă numai acţiunea politică de eliminare a clanului
Ceauşescu de la putere, fără a fi prezentate oficial:
- structura şi vinovăţiile clanului respectiv;
- modul de judecare şi de condamnare a crimelor comuniste săvârşite în perioada 1944 - 1989.
04 Documentul Mazilu -
Brucan, după prezentarea sa oficială, a fost completat cu încă 293
cuvinte, cuprinzând în final 646 cuvinte, adică cu o creştere totală de
83%, neexistând informaţii oficiale nici pentru:
- publicarea documentului respectiv în M.O. № 1 cu data de 22 decembrie, deşi completările finale au fost efectuate după această dată;
- identitatea luptătorilor care ani de zile şi-au pus în pericol şi viaţa, protestând împotriva tiraniei;
- destinaţia documentului Mazilu - Brucan;
- introducerea simţului răspunderii în rândul cadrelor de conducere a Statului Român.
05 După prezentarea
oficială a Comunicatului către ţară de către Ion Iliescu, Televiziunea a
devenit Tele - revoluţie, în special în perioada 22 - 25 decembrie, sub
coordonarea lui Teodor Brateş, rămânând neclarificate:
- temeiul susţinerii preşedintelui Televiziunii române Răzvan Teodorescu ca: „Televiziunea şi radioul au condus practic lupta unui întreg popor împotriva celui mai teribil totalitarism din Europa politica”;
- încetarea completării, Caietului de bord al Secretariatului de emisie, de la 22 decembrie ora 11: 46 - până la 3 ianuarie 1990;
- nepublicarea volumului II şi III, a lucrării - document „Revoluţia română în direct” - de către directorul TV, Răzvan Teodorescu şi Mihai Tătuluci;
Abonați-vă la:
Postări (Atom)