Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” - Ediţia a XXXIII-a

Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” - Ediţia a XXXIII-a

Autor: Acad. Alexandru Surdu • Rubrica: Repere Academice • Mai 2013  

Între  9 şi 11 mai 2013 s-a desfăşurat la Alba Iulia şi Lancrăm o serie de manifestări tradiţionale dedicate lui Lucian Blaga. La deschiderea oficială a festivalului au participat oficialităţile cele mai importante din zonă: preşedintele Consiliului Judeţean şi Primarul. Ei au garantat continuarea sprijinului, indiferent de orientarea lor politică trecută, prezentă şi viitoare, a oricăror acţiuni culturale referitoare la memoria marelui cetăţean al Lancrămului. Ceea ce este demn de toată lauda, mai ales că au trecut, iată, 33 de ani de când am participat, o parte dintre cei care au mai rămas, la acest festival.

În cuvântul său, Eugeniu Nistor, Directorul Editurii „Ardealul” din Târgu Mureş, specialist în filosofia lui Lucian Blaga, ne-a amintit că unul dintre primii participanţi la aceste festivităţi a fost filosoful Constantin Noica. El a vorbit atunci, cum a făcut-o de altfel mereu, despre meritele deosebite ale filosofului din Lancrăm, folosind adesea şi sintagma de „cel mai mare filosof român“.

Atitudinea lui Noica are un istoric. În tinereţe el a participat, pentru prima şi ultima dată, la un concurs pentru ocuparea unui post în învăţământul universitar, mai precis la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A pierdut concursul, spre folosul său, va zice Noica mai târziu, deoarece postul de profesor l-ar fi obligat la anumite cursuri, mai ales cu profil teologic, şi i-ar fi îngrădit libertatea. Pe atunci însă gândea altfel, iar nereuşita l-a întristat. Toate au trecut şi Noica a cumulat o mulţime de alte necazuri mult mai grave, dar n-a putut să uite niciodată faptul că singurul din comisia de concurs care l-a susţinut fără nicio rezervă a fost Lucian Blaga. O culme a recunoştinţei peste timp a fost aceea spre sfârşitul vieţii lui Noica, în străinătate, când i s-a oferit traducerea şi publicarea unei lucrări în cinci limbi de circulaţie mondială. Noica a refuzat în favoarea lui Lucian Blaga pe care îl considera cel mai reprezentativ pentru filosofia românească.

Oricum, în anii ‘80, Noica a reuşit să-l convingă pe tânărul Eugeniu Nistor să urmeze facultatea de filosofie, să facă o lucrare de licenţă despre filosofia lui Blaga, să-şi dea doctoratul cu o teză tot despre Blaga, să fie premiat la Academia Română pentru o carte despre acelaşi autor şi, anul trecut, să obţină, tot din partea Academiei Române, primul Premiu special de filosofie „Lucian Blaga”.

Un animator deosebit al festivalului internaţional din Lancrăm a fost şi a rămas scriitorul Ion Mărginean, care a şi moderat deschiderea festivalului şi prezentarea cărţilor legate de numele lui Blaga. Cu această ocazie, Acad. Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, a prezentat propunerea Secţiei pentru acordarea Premiului special de Filosofie „Lucian Blaga” pe anul 2013. Propunerea s-a referit la Profesorul Universitar Doctor Iulian Boldea, decan al Facultăţii de Litere de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş, pentru lucrarea Lucian Blaga. Discurs poetic şi discurs filosofic. Interpretări critice, Editura „Ardealul”, Târgu Mureş, 2013, elaborată în colaborare cu Eugeniu Nistor.

Ca şi Mihai Eminescu, Blaga a fost poet şi filosof, la al doilea fiind mai greu de spus care dintre aceştia, poetul sau filosoful, a fost prioritar. La amândoi însă poezia a fost impregnată filosofic, iar filosofia a fost adesea exprimată poetic, ceea ce nu înseamnă însă că planurile ar putera fi confundate. Maiorescu zicea că recunoaşte orice poezie scrisă de Mihai Eminescu după încărcătura ei filosofică şi nu după subiect sau tematică. Despre Blaga ar fi spus ceva asemănător în privinţa poeziei. Filosofia lui însă are o dublă tentă poetică, şi prin tematică şi prin formă. În Schiţa unei autoprezentări filosofice, Blaga însuşi se consideră iniţiatorul introducerii în filosofie a unui stil poetic de prezentare, ilustrativă fiind lucrarea Spaţiul mioritic. Numai că la Blaga filosofia în genere are şi ca obiectiv studiul artei, în mod prioritar, şi al culturii, în mod special.

O temă aparte a cărţii o constituie modalitatea poetică a lui Blaga de a se reda pe sine însuşi, de a-şi profila chipul său autentic, felul său de a fi şi de a simţi, astfel încât se consideră că unele dintre poeziile sale sunt un fel de „autoportrete lirice“. Ce se petrece însă în filosofie? Aici pare mai greu să considerăm că Blaga se exprimă pe sine, deşi o face uneori. Nostalgia plaiurilor natale fiind în mod firesc mai mult a sa decât a românilor în genere şi, cu atât mai puţin, a migratorilor de toate soiurile, printre care, din păcate, încep să se numere şi românii.

Întâmplarea a făcut ca una dintre comunicările susţinute la Casa Memorială „Lucian Blaga” să se refere la descendenţa poetului din părinţi macedo-români veniţi în Imperiul Austriac din Albania şi stabiliţi iniţial în cartierul numit „În greci” al Sibiului. Or, Blaga n-a avut niciodată nostalgia plaiurilor albaneze şi nici a arnăuţilor iliri cu care au convieţuit strămoşii săi în preajma cetăţii de poveste a Moscopolei. Dar aceasta înseamnă că „spaţiul matrice” este mai degrabă o matrice individuală a fiecăruia în parte, iar cel „mioritic” mai mult al poetului nostru. Cu toate acestea, dând glas propriilor sale sentimente, ale „sinelui său poetic”, Lucian Blaga, cu măiestria sa de poet şi filosof, a reuşit să ne exprime, cel puţin unora dintre noi românii, propriile noastre simţăminte de oameni ai acestui pământ (terra), simţămintele de terrani, de locuitori aisatului, căruia Blaga i-a şi adus elogiul în discursul de recepţie la Academie Română.

Nici românii însă n-au fost mai prejos şi, iată, astăzi, cel puţin românii din Lancrăm, împreună cu reprezentanţii Academiei Române, i-au adus al treizecişitreilea elogiu poetului şi filosofului Lucian Blaga.