joi, 11 aprilie 2013

Originile intelectuale ale anarhiștilor clujeni
EDITORIAL | 06-04-2013 11:37

Ocuparea sălii “Nicolae Iorga” din sediul central al UBB Cluj-Napoca de către radicalii de stânga clujeni, percepuți de mediile de informare ca anarhiști, nu e nouă, ci doar o pastișă nereușită după acțiunile studenților francezi din 1968, care au ocupat Sorbonna sau a studenților germani și suedezi ce au baricadat universitățile germane și suedeze. Stânga anarhistă clujeană e lipsită de imaginație și creativitate, devenind o parodie a noii stângi occidentale propovăduite de Sartre, Marcuse sau Școala de la Frankfurt. Știm că aceste acțiuni ale stângii radicale au dus la terorism, la incendierea de magazine și aruncarea în aer a băncilor prin anii 70 şi 80 de către Gruparea Baader-Meinhof sau americanii de la Weather Underground Organization (WUO). Toate aceste grupări anarhiste erau finanțate de URSS și guvernele est-europene. E o naivitate să credem că ideile comuniste au murit în decembrie 1989, ele au reînviat sub forma ecologismului extrem, a dictaturii minorităților în general, împotriva majorității sau normalității. Rețeta este simplă. Câțiva tineri materialiști, fără scrupule, sunt finanțați de fundații transnaționale ca Soroș și folosindu-se de naivitatea unor ideliști și marginali alcoolici din crâșmele urbei pun la cale o serie de proteste pentru a se semăna anarhia. Stânga radicală înseamnă anarhie, adică distrugerea bazelor statului, în interesul unor interese de cele mai multe ori oculte şi transnaționale. Tinerii naivi, bine manipulați și drogați de agenți manipulatori plătiți de fundații transnaționale, sunt îmbibați de filosofia protestului occidental de stânga, de revoluția continuă a lui Troțki, Che Guevara și succesul mișcării populare armate a lui Fidel Castro sau de muzica psihedelică. Ei au sarcina de a destabiliza statu-quo-ul social, pentru a renaște de fapt o nouă ordine mondială. Naivii de stânga seduși de proteste anti-Vietnam, ecologism deșănțat și anti-capitalism sunt înlăturați apoi, pentru că anarhismul e folosit numai ca berbece social pentru distrugerea unei ordini stabile în interesul unor grupări transnaționale, care se folosesc de ei pentru a-și impune interesele strict materialiste. Anarhismul este o utopie. Nu poate exista societate fără stat. Anarhiștii sunt folosiți de către manipulatorii plătiți de fundațiile transnaționale în mișcări de extremă stângă până la un moment dat, ca apoi să se restaureze noua ordine socială și economică conform intereselor sponsorilor.

La Cluj-Napoca anarhiștii sunt finanțați de către Soros şi asociaţii incerte. Oare acestea au interese similare cu cele ale românilor? Mă îndoiesc. Mişcarea anarhistă de stânga şi stânga radicală a prins foarte bine la Cluj-Napoca, deoarece, din păcate UBB, nu s-a despărţit de comunism după revoluţia din decembrie 1989. Profesorii comunişti, deşi ei s-au redenumit capitalişti, liberali sau naţionalişti, au continuat să predea în manieră materialist-dialectică. Chiar tolerarea de către rectorat a ocupării unei săli de curs, cu perturbarea procesului de învăţământ este o dovadă că universitatea clujenă a rămas o pepinieră a stângii de sorginte comunistă. Închipuiţi-vă dacă o grupare de studenţi de dreapta ND, TPT sau Asociaţia “Inima Ardealului” ar fi ocupat o sală în sediul central al clădirii UBB. Imediat presa ar fi reacţionat violent, rectoratul ar fi reclamat cu înverşunare cazul la poliţie, iar jandarmeria ar fi evacuat într-o oră sala “Nicolae Iorga”, în aplauzele presei mainstream, că UBB a fost eliberată de sămânţa naţionalismului. În schimb, anarhiştii din stânga radicală nu sunt deranjaţi de nimeni, nu au nicio revendicare credibilă şi ocupă ilegal o sală de curs perturbând procesul de învăţământ la UBB, fără ca autorităţile să ia măsuri legale pentru intrarea în normalitate a vieţii universitare. S-a ajuns aici pentru că ani de zile la facultatea de filosofie şi în facultăţile de ştiinţe umane ale UBB au predat profesori marxişti sau pseudo-marxişti veniţi din Occident, ca Claude Karnoouh sau Michael Saphir şi nu numai, care au semănat sămânţa ideilor noii stângi radicale, sub tot felul de interpretări duse la extrem: ecologism, drepturi civile sau ale minorităţilor. Pe de altă parte, studenţii învăţau de la un celebru profesor român de filosofie arta sexului pe post de marotă şi ţel ultim al societăţii. Acest cockteil ideologic marxist a fost încurajat şi tolerat de conducerea rectoratelor UBB după 1990, pentru că profesorii proveneau din comunism, unii cu funcţii plătite în aparatul de partid comunist. Unul dintre rectori a fost chiar pe statele de plată ale securităţii, conform documentelor CNSAS. UBB a ajuns azi într-un impas şi ocupată la propriu de stânga radicală şi anarhistă. S-a ajuns aici fiindca marxiştii n-au acces la majoritatea populaţiei române, anarhiştii nu pot cuceri puterea în mod democratic. Motiv pentru care se deghizează. Devin ecologişti, devin avocaţi rebeli ai drepturilor femeilor, homosexualilor, musulmanilor, negrilor samd. Peste tot ei iau forme multiple, bagă marxismul sub forma deghizată, a luptei pentru drepturile minorităţilor. Este marxism adevărat şi proletariatul este înlocuit cu minoritarul. Ecologistul ajuns la extremă este noul revoluţionar proletar. Scopul lor este unul singur: Dictatura Proletariatului (adica Dictatura unei Minorităţi agresive). Când citesc blogul lui Claude Karnoouch mă gândesc cum a putut un marxist înrăit să predea la UBB filosofie marxistă pură şi anarhism politic în timp ce valorile sunt ţinute pe margine datorită nepotismelor care macină această universitate ajunsă pe locul 724 în top Shanghai. 

Anarhiştii de astăzi citesc cu pasiune pe fostul lor profesor marxist şi îi pun în aplicare ideile de demantelare a UBB: „Aceasta este sarcina pe care ar trebui să şi-o impună tinerii intelectuali marxişti: să identifice noul subiect al unei istorii revoluţionare ce-va-să-vină şi să de-vină. Dar pentru aşa ceva, ar trebui să renunţe la a mai frecventa liturghiile marxismului academic sau mitingurile văicăreţe unde se jelesc pe rupte înfrângerea Spaniei republicane şi a anarhiştilor în faţa forţelor fascisto-catolice sau staniniste, crimele Gulagului şi ale lui Pol-Pot, bref: să nu se mai cufunde în lamentaţii pe marginea genocidelor şi a nenumăratelor asasinate în masă din trecutul recent, căci acestea nu pot fi funcţiona ca lecţii etice, din simplul motiv că politica – fiind praxis – reprezintă întotdeauna un raport unic (idion, hapax) între o analiză logică a prezentului şi o acţiune orientată spre un viitor dorit, fie el infernul unui „viitor luminos”. Trebuie de asemenea abandonate şi manifestările unui antifascism de duzină (jucăreaua naivilor orbiţi de ignoranţă şi manipulaţi, care nu răzbat dincolo de spectacular, acolo unde se ascunde adevăratul lor adversar). A se renunţa, în aceeaşi ordine de idei, şi la agitaţia mediatică nechibzuită desfăşurată în jurul clovnilor prezentaţi drept candidaţi ai „stângii” la alegerile prezidenţiale (cei de „dreapta” – tot nişte clovni şi ei). A se slăbi şi cu pseudo-luptele feministe şi „ţiganiste” sau cu ecologismul de operetă – care sună atât de plăcut urechilor Capitalului dacă mă uit la sumele consistente vărsate de Bruxelles şi de alte fundaţii ale imperiului pentru aşa-zisele cercetări socio-etnologice! Să încetăm o dată pentru totdeauna a ne mai purta luptele pe teritoriul pregătit de Capital şi prevăzut cu atâtea portiţe de scăpare, cu atâtea supape de securitate pentru a ostoi temporar harțagul maselor. Trebuie să privim în ochi istoria prezentului nostru, de la origini până la destinul său ultim. De acord, nu e o treabă uşoară, cere multă răbdare, răbdare a conceptului, în sens hegelian, şi răbdarea unei praxis inovatoare, căci oamenii din generaţia mea n-au lăsat o moştenire prea strălucită tinerilor noştri prieteni şi camarazi. Mea culpa, mea maxima culpa – congenerii mei şi eu însumi n-am fost, ştiu, la înălţimea provocării pe care ne-a lansat-o istoria…”

Anarhiştii clujeni sunt pasionaţi de un alt ideolog al noii stângi radicale care reclamă „bucuria de a fi comunist”. Un singur profesor clujean a avut curajul să se opună anarhiştilor clujeni, care isterizaţi pe holurile UBB ţipau anesteziaţi de aburii alcoolului că studenţii clujeni au nevoie de o „cultură a protestului”, acesta le-a răspuns demn că „de cultura sacrificiului, nu au auzit!”, ca în vremurile interbelice. Aceste manifestări ideologice comuniste nu au loc la Phenian sau Havana, ci la Cluj-Napoca, sub ochii rectoratului şi a autorităţilor depăşite de situaţie.

Ionuţ Ţene





Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Niciun comentariu: