Retrocedarea averilor grofilor – crimă de înaltă trădare

Retrocedarea averilor grofilor – crimă de înaltă trădare

7 mai 2013 de deveghepatriei

Recent, guvernul Ponta şi-a asumat răspunderea pe o ultimă lege privind retrocedările de valori imobiliare – clădiri, terenuri de diverse feluri, păduri etc. –, pe motiv că au fost confiscate de regimul „comunist“, instalat în anii 1945-1947. În cvasitotalitatea cazurilor, proprietarii acestor averi au fost despăgubiţi de stat. În baza legilor anterioare, care aplicau în mod criminal principiul restitutio in integrum, din 1990 pînă acum au fost restituite multe averi dintre cele pentru care statul român a plătit despăgubiri şi pentru care foştii proprietari sau descendenţii lor nu mai aveau nici nu drept; de exemplu, averile date lui Mihail Sturza, urmaşilor lui Mociorniţa şi altora, precum ex-regele Mihai I Trădătorul – acesta a primit necuvenit bunuri mobile şi imobile de circa trei miliarde de euro, deşi, cît a fost în exil, a primit pensie de la statul român, pînă în iunie 1989, cînd, alături de alţi trădători, a semnat infamanta „Declaraţie de la Budapesta“!

Ultima lege asumată de guvernul Ponta în această materie – cică luată la presiunea C.E.D.O. – este şi ultima (de pînă acum) crimă de înaltă trădare, pentru care acest guvern trebuie înlăturat de urgenţă, iar membrii săi pedepsiţi pe măsură.

De aceea, ca un Memento mori, republicăm interviul d-lui prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop.

***

Prin complicităţi şi trădări, am ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor!

Spuneaţi că la această oră noi suntem în situaţia în care din teritoriul României se revendică de către urmaşii grofilor 230.000 de hectare din judeţele Mureş şi Harghita?

După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică din judeţele Mureş şi Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul, unde sunt revendicate de asemenea zeci de mii de hectare.

Cât valorează toată această poveste?

Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti, în jur de 60 de miliarde de euro… După anul 1990, în materia proprietăţii, s-au dat o serie de legi referitoare la restituire, la refacerea proprietăţilor de dinainte de 1990, în baza unor măsuri abuzive ale diferitelor entităţi ale statului român de atunci. În principiu, măsura trebuia să fie luată, dar ea trebuia corelată cu realitatea, trebuia să aibă la bază nişte documentări, nişte fundamente ale unor cercetări privind proprietăţile, pentru că noi riscăm să ne întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile din Transilvania.

Practic, epoca feudală din Transilvania revine acum pur şi simplu în anul 2012, prin lipsa de reacţie a statului român…

Prin legislaţia statului român, prin reacţiile de autoritate ale prefecturilor, ale consiliilor judeţene… Spre exemplu, am fost recent la Sf. Gheorghe şi am aflat că s-au dat circa 20.000 de hectare de păduri fie de către Prefectură, fie de către instanţele de judecată, prin inconştienţa unor judecători, a unor oameni cu drept de decizie în această ţară.

Ce s-ar putea face în acest sens, pentru că situaţia este deosebit de gravă aşa cum o prezentaţi dumneavoastră?

Problema este cu adevărat foarte gravă şi ceea ce s-ar putea întreprinde ar fi o măsură legislativă care să împiedice producerea acestor fapte, a acestui fenomen, a procedurilor de revendicare şi de refacere a fostelor proprietăţi istorice, proceduri cărora statul român nu le poate face faţă.

Mai exact… ?

Mai exact, autorităţile statului român fie nu realizează, fie sunt inconştiente, fie sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o constituie sume foarte mari de bani. Prefectul judeţului Mureş a fost căutat să fie mituit. Conducători din ocoalele silvice, inclusiv de la noi, au trecut de partea cealaltă, cu documente cu tot, unele falsificate, beneficiind de tot felul de avantaje, iar statul român nu are nici o reacţie. De exemplu, există o societate de avocatură din Cluj angajată de Regia Naţională a Pădurilor ca să o apere, iar această societate a trecut de partea cealaltă, pentru procente din suprafaţa pădurilor care se retrocedează. Sunt retrocedări la comandă, se retrocedează parcele întregi…

Din câte cunosc, după Marea Unire, grofii din Transilvania au primit despăgubiri pentru teritoriile încorporate României…

Am în faţă documente, cum este şi acest Tablou al Moşiilor din 1934, care sunt documente foarte clare, sunt listele trecute şi sumele imense primite…

Adică le-am dat o dată banii şi le mai returnăm şi proprietăţile?

Noi le-am dat banii! Sunt cercetători care afirmă că România a dat în jur de 100 tone de aur despăgubiri pentru asta. Sunt două lucruri de precizat. Că România a vrut să tranşeze această problemă datorită entuziasmului general creat, că a devenit o ţară atât de mare şi că România, în acea perioadă, era foarte bogată, avea rezerve extraordinare. Esenţial este acordul de la Paris din 28 aprilie 1930, care creează Fondul Agrar, România dând acolo banii pentru despăgubiri. România, în acel moment, nu mai era datoare, era dator acel fond agrar care era considerat fond de garanţie, atât pentru noi, în calitate de stat care am preluat aceste proprietăţi, cât şi pentru ei, creditorii acestei sume, în calitate de persoane care au fost expropriate.

Dumneavoastră sunteţi avocat din partea cui?

Am apărat de exemplu prefectura judeţului Mureş, am apărat comisii locale, comunale şi persoane care au avut asemenea proprietăţi, bineînţeles mai mici, cei care au fost beneficiarii unui hectar sau două de pădure ca urmare a reformei agrare. Din punctul de vedere al evidenţelor, cartea funciară este un document foarte important, riguros şi serios, dar ea a dispărut, şi atunci inginerii şi topografii fie au refuzat să lucreze cu statul român – vorbim de anii ’20 –, fie au plecat şi ei cu grofii, ducându-se unde erau plătiţi. S-a lăsat problema aceasta în aer…

În 1940, când a fost ocupată Transilvania, a venit Horthy cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat reforma agrară şi a reînscris proprietăţile pe numele foştilor proprietari. Această reînscriere se descoperă abia acum, şi statul român nu are reacţie nici în 1944, în octombrie, când se eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacţie nici Regele atunci când ia măsuri de redresare a problemelor din Transilvania, nu are nici guvernul muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceauşescu, aşa cum nu au nici cei de astăzi. Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst, care era de orientare fascistă, şi îl avea de exemplu pe Banffy ministru. Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi care a omorât la Trăsnea 263 de persoane, revendică proprietăţile respective prin urmaşii lui.

Eu am adus documentele. Guvernul României trebuie să meargă la Paris să recupereze acele 163 de volume de documente care păstrează toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit, apoi de la Fondul Agrar, să recupereze toate documentele care există…

Cineva trebuie să plătească pentru trădare şi complicitate…

Toate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea, pentru că trebuie să vă precizez căteva lucruri: în lipsa cărţilor funciare, ei vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în limba germană, maghiară, le duc la tribunal – de exemplu, e un proces acum, în 9 iulie, la Brăila, la care merg pentru 29.000 ha, unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în limba maghiară –, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele statului român, ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe documente, inclusiv procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări…

Nu ne vindem ţara, o dăm gratis…!

Eu îmi asum cele spuse… Este esenţial că în 1921 s-a făcut reforma agrară, este esenţial că marile proprietăţi au fost preluate de statul român ca urmare a optanţilor unguri şi a reformei agrare, că noi nu am evidenţiat în forme scriptice, în cărţi funciare evidenţele. Eu vin şi mă apăr cu ce este scris în cartea funciară, unde amărâţii nu şi-au înscris proprietăţile. S-au bucurat atunci, le-au exploatat câţiva ani, până în 1947, când au venit Amenajamentele Silvice, care au descurajat acest lucru, deoarece pădurea a fost luată de stat. Statul român trebuie să dea legi care să îndrepte aceste lucruri, eu am doar nişte idei, eu nu fac parte din nici o structură de autoritate, eu sunt doar avocat şi cercetător, şi rămân uluit că noi trebuie să mai căutăm încă o dată un Horea care să se răzvrătească împotriva a ceea ce face statul român. Acest lucru este foarte grav!

Luni, 02 iulie 2012

Interviu luat de către Marcel Bărbătei
Sursa: http://www.cotidianul.ro/prin-complicitati-si-tradari-am-ajuns-sa-dam-judete-intregi-urmasilor-grofilor-187543/

***

            Acest interviu a apărut la cîteva luni după instalarea guvernului Ponta 1. Deci, premierul Victor Ponta nu poate spune că nu l-a cunoscut, fiindcă primeşte, zilnic, Buletinul de informaţii de la S.R.I., care monitorizează articolele referitoare la guvern, la miniştri şi, în genere, la problemele care afectează siguranţa naţională. Iar în acest material este vorba exact de securitatea naţională, pe care, evident, guvernul Ponta 2 o sabotează, cu bună-ştiinţă, prin aşa-zisa asumare a răspunderii, deşi Parlamentul era în funcţie şi, deci, legea în cauză trebuia dezbătută în Parlament.

Pe de altă parte, problema nu este nouă, fiindcă, printre alţii, eu însumi am tratat, încă acum 14 ani, aceste fapte de trădare îndeosebi în articolul „Reinstituirea horthysmului“, publicat, iniţial, în Politica, nr. 385, 14 august 1999, pag. 3, cu continuare în nr. 386-393, şi republicat pe Altermedia (al cărui ultim episod, al patrulea, este accesibil aici:http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/reinstituirea-horthysmului-ultimul-episod_8638.html#more-8638), dar şi în alte studii pe această temă. Prin aplicarea criminală şi la presiunea Ungariei – via U.D.M.R. – a principiului restitutio in integrum s-a ajuns la anularea celebrului „proces al optanţilor unguri“, cîştigat de marele jurist Nicolae Titulescu, proces la care m-am referit în mod expres în studiul „Apariţia şi dispariţia cultului greco-catolic“, publicat începînd din 11 septembrie 2008 (cf. http://ro.altermedia.info/general/aparitia-si-disparitia-cultului-greco-catolic-1_9183.html#more-9183), în articolul „Constituţia alienată şi alienantă sau statul de drept-curmeziş“, din 8 octombrie 2008 (pe:http://ro.altermedia.info/minoritati/constitutia-alienata-si-alienanta-sau-statul-de-drept-curmezis-3_9797.html#more-9797), precum şi în studiul „Esenţa hungarismului este antiromânismul“, publicat în 20 august 2008 (cf. episodul al treilea aici:http://ro.altermedia.info/minoritati/esenta-hungarismului-este-antiromanismul-3_8973.html). În acest episod îl citam pe Adrian Năstase, care „acuza autorităţile române de diletantism“, atrăgând în mod expres atenţia Guvernului: „Guvernul român nu a înţeles miza autorităţilor de la Budapesta: transformarea Transilvaniei într-un spaţiu de cosuveranitate“ şi expuneam o bibliografie suficientă (Amelia Ionaşcu, „Numărul 2 din P.D.S.R. acuză autorităţile române de diletantism / Năstase: «Guvernul român nu a înţeles miza autorităţilor de la Budapesta: transformarea Transilvaniei într-un spaţiu de cosuveranitate»“, în Cotidianul, nr. 373(2417), 28 iulie 1999, pag. 4; vezi şi: articolul redacţional „Adrian Năstase avertizează că în toamnă revizioniştii maghiari vor declanşa în România cea mai gravă criză de după 1989“, în Cotidianul,nr. 261(2406), 14 iulie 1999, pag. 3; B. T. I., „Adrian Năstase a avertizat că după Kosovo va apărea tentaţia schimbării unor frontiere“, în Naţional, nr. 633, 8 iulie 1999, pag. 4; Ioniţă M. Marin, „Adrian Năstase prezintă un calendar / «Primăvara ’99 – Kosovo; Vara ’99 – Voivodina; Toamna ’99 – Ardealul»“, în Adevărul, nr. 2832, 15 iulie 1999, pag. 1; Amelia Ionaşcu, „Adrian Năstase crede că planurile revizioniştilor maghiari prefigurează un conflict militar în Europa“, înCotidianul, nr. 371(2416), 26 iulie 1999, pag. 3; Adrian Năstase, „Semnal de alarmă / Revizionismul sfârşitului de secol – doctrina destabilizării Europei“, în Cotidianul, nr. 2420, 30 iunie 1999, pag. 15). Acum, ca proaspăt ex-puşcăriaş, ce părere are d-l Adrian Năstase despre guvernarea colegilor săi şi, în special, a emulului său, Victor Ponta?! Este tot „diletantism“?! Nu, fiindcă Victor Ponta este doctor în drept şi deci ştie ce face: politică trădătoare sadea! Cînd crede că trebuie băgaţi la puşcărie: acum, ca să mai salvăm ceea ce se mai poate salva, sau după ce se vor prescrie faptele, iar România, prin acţiunile dolozive al Uniunii Europene, va ajunge cît „republica de la Ploieşti“, a lui Candiano Popescu?!

Incriminînd tot fapte de trădare ale guvernului Boc, comise pe aceeaşi linie a reinstituirii horthysmului în Transilvania pe care merge şi Victor Ponta, am publicat, citîndu-l pe generalul (r.) Aurel Rogojan, şi articolul „Guvernul trădător al României“, accesibil pe link-ul http://ro.altermedia.info/minoritati/guvernul-tradator-al-romaniei_23359.html.

Aşadar, guvernul Ponta şi premierul personal nu pot pretinde că nu au ştiut nimic despre periculozitatea emiterii noii legi prin „asumarea răspunderii guvernului“ privind restituirea proprietăţilor la care nu mai au nici un drept pretendenţii, îndeosebi urmaşii grofilor. Problema principală este modalitatea de a-i pedepsi urgent pentru înaltă trădare pe toţi cei vinovaţi, începînd cu premierul Victor Ponta, trădătorul-şef, care şi l-a ales consilier pe Gheorghe Frunda, principalul tartor al U.D.M.R. şi al Ungariei, lăudat, la Antena 3, pentru „competenţă“, de o proaspătă făcătură politică, Gabriela Vrînceanu-Ştirea. Cînd de va hotărî poporul român să-i atîrne de stîlpi pe toţi aceşti trădători?!

28 aprilie 2013, Intrarea Domnului în Ierusalim

http://ro.altermedia.info/politica/crima-de-inalta-tradare_24947.html

Informații complementare
Despre retrocedările masive de  proprietăţi  prevăzute de guvernul Ponta

Prim ministrul României, Victor Ponta, a anunţat recent că va angaja răspunderea guvernului pentru proiectul legii imobilelor naţionalizate şi  retrocedarea masivă, în natură, a unor proprietăţi naţionalizate de guvernele comuniste. Atragem respectuos atenţia opiniei publice că în Transilvania, după decembrie 1989, sub masca retrocedărilor s-au comis numeroase abuzuri, pescuinsu-se în ape tulburi, şi s-au împroprietărit de fapt unele instituţii religioase maghiare, care nu au fost niciodată proprietare ale  unor imobile ce le-au fost atribuite deja de instanţe guvernamentale şi judecătoreşti din România.  La fel s-a procedat şi cu pădurile, din cadrul composesoratelor silvice,  forme asociative  a căror membri erau şi români în zona Harghita-Covasna şi acum au devenit pur maghiare.
Ne-am aştepta astfel ca mai întâi guvernul actual să treac la cercetarea acestui fenomen jignitor pentru memoria istorică a românilor din Transilvania, nevoiţi să iasă astfel din centrele oraşelor transilvane ca în  perioada Evului Mediu, pe timpul constituţiilor medievale ale Ardealului. Nu suntem de acord nici cu restituirea în natură a unor imobile unde funcţionează grădiniţe, şcoli, licee, universităţi, indiferent dacă proprietarul a fost o instituţie de cult sau persoană particulară, întrucât se ajunge în Transilvania la fenomenul sus-amintit.
De asemenea, sute şi mii de comunităţi rurale din Transilvania nu au mai revenit la greco-catolicism, de bună voie, şi atunci fenomenul retrocedării către vechiul proprietar, pur şi simplu prin efectul unei legi hei-rupiste, devine un atac  nedrept la viaţa spirituală a comunităţilor reale,  de astăzi, şi nu o lege binecuvântată în numele unei dreptăţi atemporale şi la urma urmei inumane. Chiar  împăratul Iosif al II-lea, în timpul lungii sale domnii (1765-1790), când în Transilvania erau numeroase conflicte între români pentru biserici cu ocazia trecerii de la o religie la alta, era atent, prin dispozitii clare, ca biserica să le revină enoriaşilor care au rămas majoritari într-o comunitate. Principiul de drept nu era unul strict juridic, ci se considera că biserica era a comunităţii, nu a unei religii.
 Premierul Victor Ponta a anunţat, totodată că atunci când va angaja în Parlament răspunderea Guvernului pentru proiectul legii  proprietăţilor naţionalizate, va cere cultelor “toate scuzele”, în numele României pentru abuzurile de sub regimul comunist, “asumând ceea ce s-a întâmplat negativ în istoria României”, şi a lansat un apel către aceste culte ca să susţină proiectul de lege. Considerăm ca este acesta un gest nobil, dar dacă nu este dublat concomitent de acelaşi demers de către cultele maghiare din România, faptul va apărea o pură formalitate de complezenţă, deoarece şi cultele maghiare trebuie să-şi ceară scuze pentru opresiunea de secole a reprezentanţilor lor, starea catolică, starea reformată şi starea unitariană din Dieta Transilvaniei, care au privat pe românii transilvăneni mai mult de o jumătate de mileniu de participare la viaţa politică a ţării, i-au ţinut pe români şi pe religia lor doar ca toleraţi şi nu ca pe cetăţeni cu drepturi depline în ţară.
De asemenea, reprezentanţi ai acestor culte au condus atrocităţi contra românilor la  1848-1849 şi  după Dictatul de la Viena, în perioada 1940-1944 în Transilvania. Aşadar, fiind mare nevoie de o reconciliere istorică româno-maghiară, se impune un asemenea gest şi din partea reprezentanţilor cultelor maghiare.
Sperăm astfel că este momentul unei evaluări drepte şi umane a fenomenului retrocedărilor, bine cumpănite şi nu conjuncturale, pentru ca societatea românească sa fie împăcată că sunt făcute de o naţiune conştientă şi demnă, şi nu de o populatie spăşită, aflată în treabă, sub vremi.
Adoptarea  unui asemenea  legi, înseamnă o nouă  “condamnare”  a făuritorilor României Mari, după martirajul acestora în închisorile comuniste,  şi o întoarcere  în istorie,  în urmă cu  sute  de ani.  Repararea unor nedreptăţi  istorice, nu  poate fi făcută, prin  comiterea altora, mult mai grave  şi  prin afectarea  profundă  a interesului naţional, pe termen lung.

Vasile LECHINŢAN, Ioan LĂCĂTUŞU