ROMÂNII DIN UNGARIA (1907)

Dan Culcer

Două note pentru înțelegerea mai exactă a acestui studiu.

«Rezistenţa dovedită a românilor faţă de limba maghiară»

Procentajul redus al cunoscătorilor de limbă maghiară din cadrul comunității românilor din Ungaria la 1907, în raport cu procentajul respectiv din alte comuntăți etnice este determinat de locuirea compactă a românilor care nu impunea utilizarea necesară a limbii maghiare în zone foarte largi din Transilvania unde nu locuia picior de maghiar. Contele Wass scria undeva că toate satele din jurul castelului familial din Ardeal era locuite de români. (Zona lacului Țaga) Ceea ce implică faptul că terenul castelului și moșiile aferente au fost dăruite strămoșilor contelui ca urmare a mai mult decât probabilei deposedări violente, oricum abuzive a proprietarilor anteriori, care au fost probabil români. 

Cam acelați lucru se întâmplă acum, în mod simetric, cu populația majoritară neromânească (refuz să o numesc secuiască, fiindcă nu s-a declarat ca atare la recenzământ) din județele Harghita, Covasna. Doar că românii învață ușor limbi străine când au nevoie, iar ungarofonii din aceste județe au învățat românește relativ ușor când au avut nevoie, adică atunci când au plecat la lucru în Moldova sau la București, ca orice emigranți, chiar dacă distanța față de locul de baștină era mică. Se pot citi însemnările scriitorului Nemeth Laszlo despre Magharii din România (Magyarok Romaniaban).

Nu există strategii politice prea variate în domeniul supraviețuirii sau a cuceririi unor drepturi sau ale unor privilegii. Ori opoziția, lupta deschisă ori instilarea în structurile puterii, colaboraționismul. Dacă acordăm valoare principiului democratic bazat pe raportul dintre minoritate și majoritate, atunci drepturile, indiferent dacă e vorba de majoritari sau minoritari, rămân drepturi și nu trebui transformate în privilegii. Drepturile sunt legal acordate, după definirea legală, privilegiile pot fi acordate legal dar distribuirea lor este arbitrară și retragerea lor asemenea. Care este limita între drepturi și privilegii? Raportul de echivalență și proporționalitate dintre minoritate și majoritate. Dacă minorităților li se acordă mai multe drepturi decât majorităților, atunci ele capătă forma privilegiilor. Situația din România actuală a minoritarilor din grupele maghiare și țigănești se orientează spre excesul care s-a manifestat cu minoritatea evreiască la finele secolului al XIX-lea. Ambele cazuri generează automat xenofobie excesivă. O xenofobie naturală nu poate fi eradicată integral dar aceasta nu se manifestă violent spre minoritari. Violența apare atunci când majoritarii simt, cred, au proba că drepturilor minoritare li se substituie privilegiile. Rușii, evreii comuniști, maghiarii comuniști sau unii basarabeni rusofoni în anii 50 erau tratați în România ca privilegiați. Au fost urâți și îndepărtați din situațiile privilegiate când s-a putut. 

Minoritățile care speră să păstreze aceste privilegii cu ajutorul străinilor, forțelor, puterilor externe statului unde locuiesc fac o greșeală care se plătește prin pierderea sau reducerea atât a privilegiilor cât și a drepturilor.

Dan Culcer

ROMÂNII DIN UNGARIA

SPRE UZ CONFIDENŢIAL

CU CONTRIBUŢIA COLABORATORILOR,

SCRISĂ DE HUSZÁR ANTAL,

TRADUCĂTOR AL MINISTERULUI DE INTERNE AL REGATULUI UNGARIEI

ÎN PRIVINŢA ADUCERII LA CUNOŞTINŢĂ PUBLICĂ, SUB ORICE FORMĂ, A PREZENTEI OPERE, TOATE DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI.

BUDAPESTA, 1907

TIPĂRITĂ ÎN TIPOGRAFIA REGALĂ DE STAT A UNGARIEI.

( 1063 )

Lucrarea aceasta este dedicată, cu respectoasă stimă, Excelenţei Sale

GROFULUI DE SÂNCRAI-CIUC ŞI ROZNAVA Andrassy Gyula, Ministru de interne al regatului Ungariei. Autorul.

CUVÂNT ÎNAINTE

Având în vedere că în ultima vreme acţiunile politice nepatriotice ale românilor din Ungaria sunt tot mai frecvent şi mai manifest afirmate, acestea urmărind transformarea ţării, stăpână pe caracterul ei naţional maghiar, într-un stat poliglot, organizat pe criterii federaliste, parcelat pe naţionalităţi, scop pentru atingerea căruia ei au organizat şi organizează biserica, diferitele lor instituţii de cultură, economice, reţeaua şcolară ca agenţi ai politicii româneşti naţionalist-extremiste le încurajează în a aţâţa ura împotriva statului şi naţiunii maghiare, a limbii maghiare, consider că este necesar să fac cunoscute prin această lucrare, în mod obiectiv, în baza unor izvoare de mare încredere, ţelurile, raţiunea, sfera de influenţă ale tuturor acestor instituţii româneşti autohtone, raportul în care se află acestea cu statul ungar, să prezint şi orientările politice mai deosebite ale românilor din patria noastră.

Consider că această lucrare este cu atât mai necesară cu cât, în ultima vreme, au văzut lumina zilei, ca ciupercile după ploaie, tot felul de alte lucrări lipsite de temei ştiinţific, s-au promovat propuneri marcate, în cele mai multe cazuri, de diletantism, care nu au avut alt rezultat decât să încâlcească şi mai mult problema românilor băştinaşi şi altminteri destul de confuză în opinia publică din Ungaria, lucrări care, marcate de superficialitate, autorii lor fiind lipsiţi de substanţă, n-au fost altceva decât noi arme la îndemâna conducătorilor românilor autohtoni, utilizate de către aceştia cu succes pentru a consolida instituţiile conduse de ei, folosite mai apoi ca factori politici pentru a veştezi ideea de stat Ungar.

Având în vedere scopurile, când afirmate deschis când ascunse, ale tuturor instituţiilor românilor, precum şi ale factorilor politici româneşti, naţionalist-extremistă, în scrierea lucrării am avut drept călăuză principiul politicii noastre de stat conform căruia politica naţionalist extremistă a românilor ar putea fi contrabalansată cu succes, în scopul asigurării trăiniciei trăsăturilor naţionale ale statului ungar, numai în cazul în care toate instituţiile românilor băştinaşi, ca factori politici care conturbă statul, ar putea fi puse de comun acord cu conceptul de stat ungar, numai, pe de o parte, prin practica supravegherii lor de către stat, cu maximă stricteţe şi, pe de altă parte, prin măsuri aplicabile în plan legislativ şi social.

Iar atingerea acestor deziderate va fi înlesnită, sub toate aspectele, dacă, pentru a putea lua măsuri înţelepte şi productive întru contracararea şi frânarea politicii naţionaliste româneşti, înalta noastră ocârmuire va putea găsi adunate într-un singur loc, în paginile lucrării noastre, toate datele referitoare la instituţiile românilor autohtoni, la demersurile politicii lor naţionalist-extremiste, date care vor înlătura orice îndoială cu privire la aşa-zisa vitalitate ce rezidă în acestea, cu privire la tot felul de observaţii din care reies, până la urmă, obiectivele lor îndreptate împotriva statului ungar şi felul cum acestea acţionează, precum va găsi în lucrare şi propunerile pe care le formulez pe baza unei experienţe acumulate în mod cât se poate de direct şi pe care le recomand cu umil respect, propuneri ce urmăresc disciplinarea acestor instituţii, încadrarea lor viitoare în ideea de stat ungar. .

Iar Domniei Sale Marelui Demnitar, ministrului de interne al Regatului Ungariei, grofului Andrassy Gyula, care ne conduce, dăruit fiind cu un sublim patriotism ; și stăpân pe bogate cunoştinţe politice, bun cunoscător al pericolului pe care îl reprezintă pentru noi excesele politicii românilor, propagată mascat de toate instituţiile lor bine folosite în acest scop, îi sunt recunoscător şi dator cu mulţumiri pentru faptul că a făcut posibilă apariţia - în scopul utilizării ei într-o astfel de acţiune – acestei lucrări.

PARTEA I

Despre românii din Ungaria în general

Conform datelor recensământului din anul 1900, în Ungaria trăiesc 2.799.479 români, în procente 14,5 % din totalul locuitorilor Ungariei. Numărul lor a crescut, de la recensământul din anul 1880, cu 210.413 suflete, prin urmare cu 8,12 %, în vreme ce în raport cu ei, maghiarii au sporit cu 18,8 %, germanii cu 7,3 %, slovacii cu 6,4 %.

În privinţa religiei, românii din Ungaria aparţin bisericii greco-catolice române sau bisericii ortodoxe române.

Biserca greco-catolică română din Ungaria, cu scaunul episcopal, începând din anul 1853 , la Blaj se constituie într-un arhiepiscopat format din patru episcopii, cele din Blaj, Oradea, Lugoj şi Uioara, cărora, conform datelor recensământului din anul 1900 le aparţin 1.094.661 (în baza datelor statistice ale bisericii 1.253.414) de credincioşi care dispun de 1525 de parohii-mamă şi 1830 de filiale în care sunt întâmpinaţi de 1831 de slujitori ai bisericii.

Începând din anul 1864 , biserica ortodoxă română din Ungaria, cu sediul în Sibiu, se constituie din trei episcopii, respectiv cele din Sibiu, Arad, şi Caransebeş şi, în baza articolului IX al legii din anul 1868  , alcătuieşte o provincie arhiepiscopală autonomă care, în baza datelor recensământului din anul 1900, păstoreşte1.704.818 (conform date lor statistice ale bisericii) 1.776.120 de suflete împărţite la 1.805 parohii centrale la 733 de Filiale în care se află 2.027 de slujitori ai bisericii. Averea totală a acestei biserici este preţuită la 67.723.817 coroane.

Conform acestor date, ale statisticii bisericii, numărul românilor din ţară este de 3.029.534 şi ei se alcătuiesc în 3.330 de parohii-mamă şi 2.563 de filiale ale acestora, parohii în care îşi împlinesc funcţiile bisericeşti 3.858 de slujbaşi.

Românii din Ungaria dispun de următoarele instituţii de învăţământ în limba română :

a) 5 seminarii teologice ; dintre acestea următoarele două sunt greco-catolice : cel din Blaj şi cel din Uioara ; următoarele 3 sunt ortodoxe : din Sibiu, Arad şi Caransebeş.

b) 6 instituţii de învăţământ pentru pregătirea învăţătorilor, cu 6 fundaţii care acordă burse ; dintre acestea următoarele trei sunt greco-catolice : din Blaj, Uioara şi Oradea ; următoarele 3 sunt ortodoxe : din Sibiu, Arad şi Caransebeş

c) 4 licee dintre care 2 sunt greco-catolice : cele din Blaj şi Biniş ; ortodox : cel din Braşov, iar al unei fundaţii : cel din Năsăud.

d) 1 şcoală medie, greco-catolică, în Brad.

e) 1 şcoală medie reală, ortodoxă, în Braşov.

f) 1 şcoală superioară de comerţ, ortdoxă, în Braşov.

g) 8 internate de băieţi, ale şcolilor medii, dintre care 3 sunt greco-catolice : Blaj, Biniş şi Oradea ; 4 sunt ortodoxe : cele din Biniş, Lugoj, Oradea şi Timişoara ; fără a fi păstorit confesional este cel din Sighetul Marmaţiei susţinut de „Asociaţiunea Maramureşeană pentru literatură şi cultură româ

h) 5 şcoli superioare pentru fete cu 5 internate pentru fete dintre care 2, cele din Blaj şi Biniş, sunt greco-catolice ; cele din Arad şi Lugoj sunt ortodoxe, iar fără ocrotire confesională este cea din Sibiu, susţinută de „Asociaţiunea pentru literatură şi cultură română”.

i) 4 şcoli de fete, susţinute de „Uniunea Femeilor Române în Abrud, Braşov, Sibiu şi Şimleul Silvaniei

j) 1 şcoală de menaj în Sibiu susţinută de filiala din localitate a „Uniunii Femeilor Române”

k) 1.952 şcoli populare confesionale, în care au predat 3.102 învăţători, şcoli dintre care 1.295 sunt greco-catolice, cu 1.238 de învăţători, iar 1.657 ortodoxe, în care au predat 1.819 învăţători.

Românii din patria noastră au, în afară de toate acestea, sumedenie de fundaţii milionare pentru burse, dintre care cea mai mare este fundaţia Gojdu şi dispune în prezent de 6.493. 055 coroane.

Românii din ţara noastră dispun de următoarele societăţi culturale :

a) Cu sediul în Sibiu, „Asociaţiunea pentru literatură română şi cultura poporului român” (ASTRA) a cărei avere este de 925.183 coroane şi 76 fileri.

b) Cu sediul în Arad, „Uniunea Naţională Română din Arad” cu un capital de 10.000 coroane.

c) Cu sediul în Maramureş, „Uniunea Română pentru Educarea Poporului” cu un capital de 43.000 coroane.

d) Cu sediul în Făgăraş, asociaţia „Progresul”.

e) „Societatea de fondare a teatrului românesc din Ungaria” care dispune de un capital de 381.154 coroane.

f) Studenţii români de la universitatea din Budapesta au o asociaţie numită „Petru Maior”.

g) Românii au 23 de asociaţii ale femeilor.

h) 71 de cercuri, cluburi muzicale,

i) 30 de cercuri pentru lectură (cazinouri).

j) 40 de publicaţii periodice, dintre care 156 politice, 6 sociale, 8 ale bisericilor şi şcolare, 6 economice şi financiare, 2 literare, 2 de alte specialităţi şi 1 umoristică (.…)

Instituţiile culturale româneşti din Ungaria sunt semnificativ sprijinite şi de societăţile lor financiare, care, în anul 1905 , au acordat unor rosturi culturale româneşti 90.464 coroane, ca şi prin fondurile de milioane din Năsăud şi Caransebeş ale fostei zone grănicereşti.

În privinţa cunoaşterii limbii maghiare, procentul românilor ne este cel mai defavorabil (s.n.) pentru că, în vreme ce dintre o mie de români doar 69 (43 de bărbaţi şi 26 de femei) vorbesc ungureşte, dintre o mie de germani o fac 251, dintre o mie de croaţi 174, dintre o mie de slovaci 119, sârbi 111 iar ruteni 83.

Rezistenţa dovedită a românilor faţă de limba maghiară (s.n.) se evidenţiază şi prin faptul că asupra maghiarimii din ţinuturile româneşti se practică asimilarea acesteia, fapt cu care scriitorii români de istorie se chiar laudă şi susţin că, în ultimii 50 de ani, românii din Ungaria au românizat 269 de sate ungureşti. (Vezi Ion Rusu Şirianu, „Românii din statul Ungar”, p. 316)

La conferinţa lor, a românilor din Ungaria, ţinută în 10 ianuarie 1905 la Sibiu, ei au abrogat pasivitatea, pe care şi-au asumat-o în anul 1881 în unele părţi din Transilvania şi în anul l892 pe teritoriul întregii ţări şi au decretat intrarea în activitatea politică, activitate al cărei ţel este ca în parlamentul Ungariei să fie aleşi cât mai mulţi reprezentanţi ai naţionalităţii române, dintre aceia care se bazează pe programul din anul 1881 al „Partidului Naţional Român”, program al cărui principiu fundamental este : Odată cu redobândirea autonomiei Transilvaniei, în virtutea negării deschise şi nedisimulate a Ungariei ca fiind stat unitar al naţiunii maghiare şi conform părerii naţionalităţilor ei, dezmembrarea ei în temeiul federalismului.

În spiritul programului „partidului naţional român”, care pune în pericol integritatea statului şi a naţiunii maghiare, la alegerile generale de deputaţi, desfăşurate în anul 1906 , care au fost prilej pentru primele experimente politice ale românilor, au ajuns deja în mâinile românilor extremişti 15 mandate, iar în două dintre circumscripţii, prin intermediul candidaţilor de deputaţi români care aparţineau partidului constituţional, s-a reuşit eşuarea candidaţilor naţiunii în vreme ce nereuşita candidaţilor naţionalităţii române, în faţa celor ai coaliţiei, în 15 dintre circumscripţii, s-a datorat doar unei minime diferenţe de voturi.

Importanţa politică a acestui moment nu constă în numărul deputaţilor de naţionalitate română aleşi, ci se ascunde în împrejurarea că în ţară n-a fost, se poate spune aşa, nici o circumscripţie locuită de români în care populaţia română să nu se fi îngrămădit, cu un mai mic sau mai mare succes, în jurul candidaţilor populaţiei române, despre care, vreme de decenii de pasivitate în această privinţă, n-au avut nici o veste.

Pricina acestei întâmplări, a alegerii într-un atât de neobişnuit de mare număr de candidaţi ai naţionalităţii române, nu într-o trecătoare pasiune politică a populaţiei române trebuie căutată, ci în din vreme şi sistematic pregătita reţea ale cărei fire au fost împletite, în perioada pasivităţii politice, prin urmare vreme de decenii, de conducătorii politici români extremişti, orientaţi desigur împotriva statului Ungar..

Pasivitatea românilor din patria noastră, atotcuprinzătoare, a fost o teorie învăluită în fraze fornăitoare şi menită să inducă în eroare străinătatea, teorie pe care însă românii n-au putut-o, nici în felul acesta, valorifica în viaţa practică : a fost doar un vicleşug politic pe care bărbaţii de frunte ai politicii naţionaliste româneşti l-au plăsmuit în scopul inducerii în eroare a cercurilor politice maghiare.

Şi, într-adevăr, le-a şi reuşit asta, deoarece cercurile politice maghiare, încredinţate că românii, în starea lor de pasivitate, sunt liniştiţi în toate cele şi s-au îmblânzit de-a binelea, au omis, cu privire la ei, obişnuita procedură a supravegherii lor severe şi consecvente, măsură pe care, în mod firesc, le-o impunea înseşi interesele vitale ale statului naţional maghiar, omisiune de care bărbaţii din fruntea românilor au profitat, cu mare şiretenie şi îndemânare pentru a-şi amenaja, într-o manieră intensivă şi în aşa fel biserica, instituţiile de învăţământ, culturale, economice şi în mod special pe cele financiare, încât, în cazul ivirii perspectivei autorizării activităţii lor politice, toate aceste instituţii să le fie utile ca bastioane de apărare şi promovare a politicii naţionale româneşti extremiste.

Iar în momentul în care bărbaţii din fruntea românilor s-au convins că instituţiile pe care le au acum în mână îi învăluie pe români ca o plasă ocrotitoare, de-acum rezistentă, s-au pronunţat pentru o activitate politică în interesul căreia ei au mobilizat toate aceste instituţii ce le aveau în mână, folosindu-le ca instrumente de presiune şi de terorizare şi prin care, trezind în populaţia română „conştiinţa naţională română”, l-a târât pe român, chiar şi în ciuda convingerilor sale mai bune, pe cărarea unei politici îndreptată împotriva statului maghiar şi a naţiunii maghiare.

Elementele nutritive ale politicii antistatale extremiste a românilor din Ungaria sunt următoarele :

1. Societăţile financiare româneşti din Ungaria, care îi dirijează şi în plan politic pe toţi românii de la sate aflaţi în relaţii cu ele, îi influenţează şi dacă trebuie îi şi terorizează. Drept urmare toate societăţile financiare româneşti sunt focare politice care funcţionează bine şi sigur, cu efect, în toate acele ţinuturi locuite de români în al căror centru se află ele. Pentru a dovedi această afirmaţie mă refer doar la împrejurarea că cei mai mulţi reprezentanţi ai minorităţilor au fost aleşi în acele circumscripţii în centrele cărora câte o societate financiară mai mare îi seduce pe români, exemple fiind judeţele Arad, Hunedoara, Caraş – Severin, dar şi la faptul că cei mai mulţi candidaţi la deputăţie sunt directorii generali ori juriştii vreuneia dintre societăţile financiare româneşti.

2. Fundaţiile româneşti, care, cu bursele lor în valoare de multe sute de mii de coroane pe an, au făcut posibil ca intelectualitatea românească să crească rapid şi într-un număr disproporţionat, pe primul loc în acest spor aflându-se avocaţii români. Mulţumită unor astfel de burse oferite de aceste fundaţii, numărul avocaţilor români este azi atât de mare încât nu mai există în toată ţara nici măcar un cuibuşor de români care, în trânta lor cu o judecătorie de plasă, să nu dispună de câţiva avocaţi români care, după ce s-au stabilit pe acolo, se apucă de îndată, în interesul subzistenţei proprii, să înfiinţeze societăţi financiare de-ale românilor, în a căror frunte se saltă ca directori generali ori măcar drept jurişti-consulţi, şi care, cu prilejul contactelor zilnice cu românii din respectivele zone, sunt factorii politici cei mai eficienţi în promovarea politicii naţionaliste româneşti, politică prin intermediul căreia ei se străduiesc să apuce câte un mandat de deputat.

3. „Asociaţiunea pentru literatură română şi cultura poporului român” ( „Astra”), care, în perioada de pasivitate, profitând de lipsa controlului de stat, s-a dezvoltat atât de rapid încât, prin filialele şi agenţiile pe care le-a înfiinţat pe teritoriul Ungariei, azi se constituie într-o reţea extrem de răspândită, estre un tot unitar, fiind în felul acesta cel mai impunător şi eficient factor de mijlocire a politicii naţionalităţii române. Iar o asemenea situaţie se datorează şi faptului că nu numai însăşi asociaţiunea, in sine, obişnuia să-şi ţină adunările generale mereu în alte şi alte oraşe – reşedinţe ale unor mereu alte regiuni locuite de români, ci şi faptului că şi filialele obişnuiesc să-şi ţină adunările generale teritoriale în mereu alte comune mai mari din teritoriu, prilej cu care, prin serbările prilejuite de astfel de ocazii şi sub masca aceasta a culturii, ele servesc, cu cele mai potrivite instrumente de care pot dispune, scopul de a trezi în populaţia românească din asemenea meleaguri „conştiinţa naţională a românilor”, care, după aceea, este valorificată, de politicienii extremişti români, în mod cât se poate de natural, în interesul politicii naţionalităţii române.

4. Presa românească din Ungaria şi mai cu seamă publicaţiile politice româneşti de la noi sunt de asemenea factori cât se poate de eficienţi ai politicii naţionaliste a românilor. În Ungaria nu mai există azi nici o zonă locuită de români în centrul căreia să nu apară câte o gazetă românească de factură politică. Cu spiritul şi glasul lor fanatizante, exagerările lor, puse în slujba politicii naţionaliste româneşti, aceste publicaţii trezesc, pe zi ce trece mai cu succes, în rândul naţionalităţii române „conştiinţa naţională” al cărei punct de plecare este : întărâtarea şi alimentarea urii împotriva statului maghiar, a naţiunii maghiare şi a limbii maghiare. De altminteri aceste gazete, care în preajma alegerilor inundă pe gratis toate zonele locuite de români, pritocesc, în folosul politicii naţionalităţii române şi al candidaţilor acesteia, o agitaţie de aşa manieră încât îi fanatizează, în înţelesul strict al cuvântului, pe toţi românii. Pe lângă toate acestea, respectivele publicaţii, şi insolente, îi terorizează pe toţi acei români care îndrăznesc să-şi exprime, indiferent în ce formă şi fel, vreun sentiment patriotic (pro-maghiar n.t.) aşezându-i apoi, pe aceşti „trădători de neam”, la stâlpul infamiei. După fiecare campanie de alegeri de deputaţi îi publică nominal pe toţi românii care au fost calificaţi drept „trădători de neam”, pe aceia care au votat, pe lângă candidaţii naţionalităţii române aflaţi pe liste, vreun candidat al vreunui „partid al ungurilor”.

5. Activitatea politică agitatoare desfăşurată de candidaţii naţionalităţii române este şi ea unul dintre factorii considerabili ai politicii extremiste a naţionalităţii române. Cu prilejul cuvântărilor de dare de seamă ale deputaţilor naţionalităţii române, al discutării propunerilor cu privire la legea dreptului general la alegeri secrete şi acum, la urmă, al adunărilor populare româneşti convocate sub pretextul propunerilor legislative ce vizează mărirea salariilor profesorilor ce nu predau în şcolile de stat, deputaţii naţionalităţii române bat şi străbat nu numai circumscripţiile lor ci toate ţinuturile din Ungaria locuite de români, şi, cu acest prilej, aflaţi sub aripa ocrotitoare a imunităţii parlamentare, întărâtă, în cel mai fanatic mod cu putinţă, populaţia română adunată laolaltă – prin intermediul şi al preoţilor români – împotriva statului maghiar, a naţiunii maghiare şi a limbii maghiare.

6.Preoţii români şi învăţătorii care, împreună cu avocaţii români şi cu funcţionarii societăţilor financiare româneşti, sunt cei mai înfocaţi propăvăduitori ai politicii naţionaliste româneşti extreme, partea leului revenind preoţilor (s.n.) care în ziua de azi au timp berechet şi pentru politică pentru că congrua (salarul), respectiv ajutoarele cu care îi fericeşte statul, precum şi funcţiile ce le deţin pe la societăţile financiare româneşti le asigură o viaţă complet lipsită de griji.

Parohii români uzează de influenţa lor nemijlocită, de care se folosesc nu numai ca păstori ai sufletelor românilor (?) ci, în calitatea lor de directori ai societăţilor financiare româneşti, de membrii ai consiliilor de conducere ori ai comisiilor de supraveghere, bărbaţi de încredere şi emisari ai acestora, produc efecte asupra naţionalităţii române încredinţate păstoririi lor cu crucea şi evanghelia în mână, ca, în interesul politicii extremiste a naţionalităţii române şi al purtătorilor de cuvânt din fruntea acesteia, al candidaţilor de deputaţi ai naţionalităţii române, să fanatizeze acest neam.

Prin urmare, conform tuturor acestora, lucrurile se prezintă mai cu seamă aşa : societăţile financiare româneşti, „Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român”, presa românească, activitatea agitatoare a candidaţilor naţionalităţii române şi clerul românesc se constituie în factori ce induc în neamul românesc, şi o fac tot mai intens şi ameninţător de la o zi la alta, simţămintele şi strădaniile lor împotriva statului maghiar, toate acestea fiind numite „conştiinţă naţională”, sunt adică simţăminte şi strădanii care, în cadrul programului „partidului naţional român”, îndreptat împotriva statului şi naţiunii maghiare, se manifestă pe zi ce trece din ce în ce mai agasant şi într-un mod tot mai ameninţător pentru statul maghiar, naţiunea maghiară şi limba maghiară.

În tot cazul, politica de stat maghiară va trebui să evalueze raporturile pe care le are cu românii din Ungaria, în plan numeric, cu biserica, şcoala, cultura lor şi în domeniul economic, precum şi politica lor extremistă şi lipsită de patriotism, alimentată ca atare de toate acestea, evaluare în urma căreia – drept urmare a cunoaşterii mai pătrunzătoare a acestor relaţii – românii ar putea fi constrânşi, încă de azi, să se încadreze cu o rigoare care să nu fi cunoscut nici un fel de târguială în limitele conceptului de stat maghiar.

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer