Asalt asupra României

Nu o să revin asupra subiectului arzător cu privire la arborarea steagului aşa-zisului Ţinut Secuiesc, nici asupra autonomiei clamate cu obrăznicie de către UDMR-ul susţinut făţiş de la Budapesta, pentru că eu îmi pun speranţa că acest scandal diplomatic nu va avea urmări grave. Sper că înţelepciunea ambelor părţi va triumfa! Şi mai cu seamă sper că politica noastră blajină îşi va arăta roadele în viitor, deoarece atât UE cât şi NATO au nevoie aici, în această zonă, de stabilitate, nu de provocări generatoare de stări încordate sau, Doamne-fereşte, de stări conflictuale. Iar când vorbesc despre roadele politicii noastre prea-răbdătoare mă refer la faptul că România a demonstrat de-a lungul timpului (aşa cum demonstrează şi azi) că este un generator de stabilitate, de echilibru şi de securitate în această parte de lume, având toate şansele să devină în viitor o „Elveţie a Răsăritului”. Totuşi, maghiarii, nici cei din ţară şi nici cei de peste hotare, să nu mizeze la nesfârşit pe răbdarea noastră, că până acum au avut de-a face numai cu blânzii valahi creştini, învăţaţi de sfinţi să întoarcă şi celălalt obraz. Deci, să nu deştepte demonii războinici şi răzbunători din sângele nostru daco-roman, că e vai şi amar de capul lor! Cu atât mai mult cu cât obrăznicia lor, a maghiarilor, nu e văzută bine nici de ceilalţi vecini, cehi, slovaci şi sârbi. Deci nimeni nu le va ţine partea vreodată, într-un conflict deschis cu noi, cu atât mai mult cu cât şi România şi Ungaria sunt ţări membre NATO! Dar, repet, sper că nu se va ajunge niciodată acolo şi că raţiunea va prima în faţa reacţiilor viscerale, de ambele părţi!

Singura mea temere legată de acest subiect are la bază, însă, alte semnale care demonstrează că România este luată cu asalt la modul grosolan, nu numai prin provocări de acest gen. De pildă, atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe se înscriu în acelaşi registru, iar celor ce le practică li se poate răspunde într-un singur fel: toate cultele din România primesc bani de la statul român, în mod proporţional. Fireşte că BOR primeşte mai mult decât celelalte, deoarece statisticile arată că suntem ortodocşi în proporţie de 87% şi, dacă nu mă înşel, suntem cea mai mare comunitate creştin-ortodoxă din lume, după Rusia! Dar sumele de care beneficiază BOR nu sunt nici pe departe atât de mari, dacă facem o comparaţie: stadionul Naţional Arena a costat 234 de milioane de euro, ceea ce înseamnă bugetul tuturor cultelor din România, pe… cinci ani!!! Un alt semnal care demonstrează asaltul asupra ţării noastre şi pe alte căi, este cel „transmis” de acte criminale precum cel al lui Vitali Proca, acel asasin plătit care a încercat două execuţii ca în filme, una la Londra şi una la Bucureşti. Afirm aceasta, deoarece este posibil ca forţele ce se folosesc de serviciile unui astfel de criminal, cele care îl comandă din umbră (pe el şi pe alţii, asemenea lui) să nu fie doar forţe ale lumii interlope, ci unele care au o ţintă mult mai mare decât asasinarea unor persoane. Este posibil ca acea „ocultă neagră” ce are în rândurile ei „soldaţi” de genul lui Vitali Proca să aibă scopul de a transmite un „mesaj” ameninţător şi să genereze sentimente de insecuritate până la cele mai înalte niveluri, deci în rândurile magistraţilor, oamenilor politici, oamenilor de afaceri etc. Din această perspectivă, ceea ce pare o banală răfuială în lumea interlopă poate fi considerată un act de terorism şi de destabilizare. E ca şi cum s-ar spune deschis: „Mâna noastră neagră e lungă şi poate ajunge oricând, oriunde, asupra oricui, în această ţară…” Acest lucru este foarte grav şi impune o reconsiderare a modului în care cooperează diferitele structuri de securitate româneşti, cu cele ce luptă împotriva crimei organizate!

În acest context, conducătorii noştri ar trebui să nu uite nicio clipă că trăim vremuri grele, că nu suntem înconjuraţi doar de prieteni şi că disputele dintre ei nu fac decât să adauge confuzie şi să submineze capacitatea de apărare internă şi externă a României!