Lucian Avramescu : Sunt cetatean al unei foste tari

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Textul lui Lucian Avramescu are un mare defect : îi impută lui Traian Băsescu toate efectele cumulate, catastrofale ale guvernărilor anterioare. Autorului nu vrea să adopte, îi lipsește perspectiva istorică sau este plătit să-l mai înfunde pe TB, ca și cum ar mai fi ceva de zis pe această temă. Îl selectez totuși pentru că este o probă de discurs disperat fără ieșire la mare. TB sau oricare alt șef de stat român viitor nu va mai avea mijloacele pentru a susține o linie politică independentă. România a fost vândută, economia distrusă, cetățenii ei împrăștiați pe mapamond, slugă la dârloagă, educați într-un individualism sinucigaș, natura stoarsă de vlagă, pământul vândut pe nimic veneticilor, averile nobiliare ale unor străini, acumulate prin exploatarea sălbatică, în secolele trecute, a unor strămoși autohtoni, restituite unor așa-ziși proprietari, în numele unei așa-zise dreptăți.
Cu prietenie, Dan Culcer

Sunt cetăţean al unei foste tari

 

Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.

Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul  că  buletinul naşterii mele este  fals. M-am  născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri.

M-am uitat la un interviu  televizat, pe Antena 3, cu istoricul Giurescu. 

 Dinu C. Giurescu, des­cendent al unei familii cu trei ge­neraţii de academici ai istoriei naţionale,  vorbea  despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dicta­tul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi.

Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e.

Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bu­nici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.

Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din  univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel(Basescu), nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi în­tâmplător luate de Hitler, ci dă Ro­mânia.

Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bu­cureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare.

Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş!

Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.

Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă.

Da, i-l recunosc. Chiar şi me­ri­tul de a fi reformat sănătatea. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate.

Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică.

Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi.

Da, îi recunosc re­alesului toate meritele reformiste. Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit.

Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!