Dana Popescu-Shishmanian. Un simbol al corupţiei în România postcomunistă : fostul ministru al economiei, Varujan Vosganian

Un simbol al corupţiei în România postcomunistă : fostul ministru al economiei, Varujan Vosganian

Afacerile de corupţie evocate mai jos sînt legate de perioadele ministeriatului d-lui Varujan Vosganian: ministru al economiei şi comerţului (decembrie 2006 – martie 2007) şi ministru al economiei şi finanţelor (aprilie 2007 – decembrie 2008), în guverne conduse de Călin Popescu-Tăriceanu (PNL); din nou, ministru al economiei şi finanţelor (decembrie 2012 – octombrie 2013), în guvernul Victor Ponta II (PSD). Revelate, în cea mai mare parte, sub presiunea raporturilor Comisiei Europene, larg cunoscute opiniei publice prin presă şi alte media, cercetate de Direcţia Naţională Anti-corupţie (DNA) şi de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi de Terorism (DIICOT), sub acuzaţiile de participare la acte frauduloase, corupţie, complot şi subminare a economiei naţionale, în special în sectorul energetic, aceste afaceri au rămas, totuşi, neurmate de inculparea penală reclamată de Procuratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, d-l Vosganian fiind protejat de Senat, care a votat împotriva punerii domniei-sale la dispoziţia justiţiei. Articolul de faţă pune în evidenţă periculozitatea acestei situaţii pentru România, în condiţiile în care singura protecţie a ţării în faţa politicii expansioniste a Rusiei lui Vladimir Putin, în special pe plan energetic («războiul gazului») dar şi politic (în contextul anexării Crimeii şi a ameninţărilor la graniţele fostului imperiu sovietic), nu poate veni decît dinspre ţările de Vest, Uniunea Europeană şi Statele-Unite: ori această protecţie are ca supreme exigenţe eradicarea corupţiei, şi instaurarea durabilă a statului de drept. Exigenţe pe care, luînd ca exemplu cazul d-lui Vosganian, România nu le onorează. Simbol al unei lumi care nu mai sfârşeşte să dispară, d-l Vosganian a devenit o piedică în calea evoluţiei ţării spre un model de societate în care politicul să nu se mai opună justiţiei.

«Comisia Europeană, care supraveghează îndeaproape reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei în România, a îndemnat la demisie, în ianuarie [2013, n.n.], miniştrii români aflaţi sub anchetă sau urmăriţi pentru corupţie.» (©HYPERLINK "http://www.romandie.com/news/n/_Roumanie_demission_du_ministre_de_l_economie_qui_echappe_a_des_poursuites91071020131919.asp?n=_Roumanie_demission_du_ministre_de_l_economie_qui_echappe_a_des_poursuites91071020131919.asp"AFP din 7 octombrie 2013 19h16). E vorba de exigenţa exprimată în cadrul raportului HYPERLINK "http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-56_fr.htm"Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) pentru anul 2012 al Comisiei Europene, publicat în ianuarie 2013, vizînd la origine mai mulţi miniştri ai guvernului Ponta. Mecanismul de Cooperare şi Verificare pune României o condiţie pentru cooperare : aceea a verificării însănătoşirii practicilor politice, şi mai ales, a eradicării corupţiei în sînul instituţiilor publice. Să examinăm cîteva episoade semnificative.

Preţul energiei şi imunitatea senatorială

Al treilea ministru ce se afla încă în post nouă luni după publicarea raportului MCV pe 2012, d-l Varujan Vosganian (PNL), ce deţinea portofoliul economiei din decembre 2012, a demisionat în cele din urmă pe data de 7 octombrie 2013, sub presiunea DIICOT-ului (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi de Terorism), care cerea punerea sub urmărire penală pentru «complot şi subminarea economiei naţionale». 

Această acuzaţie se baza pe actele comise de ministru în interesul omului de afaceri Ioan Niculae, proprietar al trustului SC Interagro SA., «plasat într-o veritabilă poziţie de monopol prin vânzarea preferenţială de la Romgaz de gaze naturale în valoare de 500 de milioane de dolari, din care 92 de milioane au fost reduceri comerciale acordate ilegal, potrivit DIICOT» (cf. HYPERLINK "http://www.realitatea.net/diicot-vosganian-si-videanu-au-plasat-interagro-in-pozitie-de-monopol-pe-piata-gazelor-naturale_1261137.html" \l "ixzz337lypvN9"Realitatea.net din 2 septembrie 2013). Rechizitoriul procurorilor dădea următoarele precizări: în cei 4 ani ai ministeriatului lor, d-nii Varujan Vosganian (PNL), pentru perioada 2006-2008, şi Adriean Videanu (PDL), pentru perioada 2008-2010, «în calitate de miniştri ai economiei, au aprobat, semnat şi susţinut în Guvern un număr de şase ordine, respectiv trei Memorandumuri, în scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului infracţional constituit de către învinuitul IOAN NICULAE şi au utilizat SNGN ROMGAZ SA (unitate naţională de interes strategic) în interesul privat al SC INTERAGRO SA, acordând discount-uri comerciale substanţiale la livrarea de gaze naturale către SC INTERAGRO SA, peste plafoanele practicate de SNGN ROMGAZ SA, precum şi gaze naturale doar din producţia internă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi în condiţiile în care SC INTERAGRO SA înregistra debite mari la plata gazelor consumate, cauzând un prejudiciu de aproximativ 130 milioane USD» (cf. HYPERLINK "http://www.realitatea.net/vosganian-si-videanu-avertizati-de-sri_1262677.html"Realitatea.net din 4 septembrie 2013). Proporţional, datoria trustului privat către societatea de stat Romgaz se ridica, precizează raportul, la circa 70% din bugetul anual al acesteia din urmă. Concluzia DIICOT este fără apel: «Deopotrivă, prin acţiunile grupului infracţional a fost împiedicată desfăşurarea normală a activităţii SNGN Romgaz SA, creându-se astfel dificultăţi semnificative în buna desfăşurare a activităţii acestei societăţi. Astfel, a fost creată o stare de fapt de natură să ameninţe bunul mers al economiei naţionale în domeniul gazelor naturale, dar şi în ansamblu, prin repercursiunile negative asupra întregii economii naţionale» (ibidem,s.n.).

Era vorba deci de o afacere de corupţie la scară naţională, antrenînd  deprecierea unei materii prime extrase din solul românesc, gazul natural, resursă energetică de importanţă strategică pentru ţară, pe cînd, la aceeaşi epocă, sub acelaşi minister al d-lui Vosganian, România cumpăra cu preţ mare, superior mediei europene, gaz rusesc… Asupra acestui ultim punct, presa românească revelase în 2011 existenţa unor telegrame ale Ambasadei americane la Bucureşti trimise în 2008, semnalînd că «Vosganian continuă să susţină relaţii mai strânse cu Moscova şi a minimalizat public faptul că România plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri din Europa pentru importurile de gaze din Rusia» (HYPERLINK "http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8445933-wikileaks-ambasada-sua-bucuresti-vosganian-sustinator-unor-relatii-mai-stranse-moscova.htm"HotNews.ro din 27 martie 2011). Ambasada americană comentează astfel poziţia vădit pro-rusă a d-lui Vosganian: «În timp ce elita politică a României rămâne ataşată diversificării surselor de aprovizionare, văzută drept cea mai bună metodă de sporire a securităţii energetice, o minoritate semnificativă a fost vocală în apelurile sale pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia. Una dintre cele mai puternice voci în acest sens a fost ministrul Vosganian, un greu al PNL şi membru al minorităţii armene (...). Într-o conferinţă de presă din 28 februarie [2008] despre preţurile în energie, Vosganian a încercat să respingă criticile privind creşterea preţurilor interne, prin compararea preţului de import al României (370 dolari / mia de metri cubi) cu preţul plătit de Marea Britanie pentru gazele naturale lichefiate (aparent, 407 dolari / mia de metri cubi). El a fost de asemenea un critic constant al poziţiei tot mai asertive a preşedintelui Băsescu faţă de Rusia, criticându-l adesea pe preşedinte pentru că stă în calea unor relaţii mai bune cu Moscova» (ibidem).

Într-adevăr, pentru ambii ani ai ministeriatului d-lui Vosganian, preţul plătit de România pentru gazul rusesc a fost superior mediei europene: în 2007 România plătea 270 $ pe 1000 m³, media europeană fiind de 254 $ ; în 2008 preţul României făcea un salt de 100 $, ajungînd la 370 $ pe 1000 m³, pe cînd media europeană, iniţial estimată la circa 280$, era reevaluată la 345 $ (cf. studiului publicat pe situl HYPERLINK "http://www.perspectives-ukrainiennes.org/article-26519969.html"Perspectives ukrainiennes, 7 ianuarie 2009). Cît despre Marea Britanie, comparaţia nu era posibilă: aceasta importa gaz rusesc lichefiat, prin furnizori intermediari, şi utilizînd transportul maritim, condiţii de preţ cu totul diferite de cele continentale. Să mai menţionăm un fapt, pe cît de semnificativ pe atît de îngrijorător. Societatea de stat Romgaz, despuiată de omul de afaceri Ioan Niculae, cu concursul plin de solicitudine al celor doi miniştri succesivi ai economiei naţionale, era pîndită de mai mulţi ani de gigantul rusesc Gazprom, instrument politic în mâinile acaparatoare ale lui Vladimir Putin, «braţul său înarmat», economic vorbind, în cadrul unei politici vizînd dependenţa energetică a ţărilor Uniunii Europene faţă de Rusia, ceea ce are consecinţe şi pe planul politicii internaţionale (probă slabele reacţii ale ţărilor occidentale în conflictul sirian, ca şi în cel ucrainian dealtfel). Gazprom încerca de mai mult timp să absoarbă societatea producătoare românească, pentru a aservi complet Rusiei piaţa gazului la frontierele ex-sovietice; un proiect de «societate mixtă» a fost chiar promovat ulterior de d-l Videanu în 2009-2010 (cf. HYPERLINK "http://www.business24.ro/romgaz/stiri-romgaz/memorandumul-romgaz-gazprom-prelungit-pana-in-2011-1475852"Business24 din 24 mai 2010), şi a dăinuit pînă în noiembrie 2013 cînd a fost abandonat. Înţelegem astfel mai bine despre ce fel de «subminare» a economiei naţionale putea fi vorba...

De altfel, procedeul nu e singular. În timpul celui de-al doilea mandat de ministru al economiei naţionale, sub guvernul Ponta, d-l Varujan Vosganian a fost acuzat, împreună cu ministrul delegat la energie, d-l Constantin Niţă, de a fi pus societăţile de stat gestionare ale minelor declarate non viabile din Valea Jiului în obligaţia de a vinde în pierdere cu mai mult de 30% cărbunele extras din solul naţional, pentru a scurge astfel producţia internă, ca urmare a unor importuri masive, care nu erau necesare, autorizate cu cîteva luni în urmă de cei doi miniştri. Grupul parlamentar PP-DD, la iniţiativa d-nei deputat Monica Iacob Ridzi (care HYPERLINK "http://ridzi.ro/?p=118"interpelase deja ministerul economiei asupra soluţiilor de viabilizare a microsistemului social-economic al Văii Jiului, pe baza unui HYPERLINK "http://ridzi.ro/?p=143"raport de experţi reuniţi în colocviu la Petroşani în aprilie 2013, rămas fără nici un răspuns), reclamă atunci demisia d-lor Varujan Vosganian şi Constantin Niţă (cf. HYPERLINK "http://gazetadedimineata.ro/politic/din-cauza-problemelor-din-mineritul-vaii-jiului-pp-dd-cere-demisia-ministrilor-care-conduc-energia-si-economia/"Gazeta de dimineaţă din 15 mai 2013). Cantitatea de cărbune importată la sfîrşitul anului 2012 de către fosta conducere a CEH în contul termocentralei Mintia Deva, cu concursul ministerului de tutelă – adică, al d-lui Vosganian –, fusese în realitate de 470 de mii de tone, ce costaseră 80 de milioane de dolari, acoperind capacitatea totală de stocare în silozurile termocentralei, şi nelăsînd astfel nici o posibilitate fizică de achiziţionare şi stocare a producţiei naţionale, decît în măsura consumului, ori deja stocul de import era supradimensionat; în plus, preţul impus de CEH minelor declarate neviabile era depreciat cu circa 34% faţă de cel stabilit prin lege (43 de lei în loc de 65 de lei: cf. articolul d-lui Daniel Guţă în HYPERLINK "http://adevarul.ro/locale/hunedoara/proteste-valea-jiului-1_51e8f479c7b855ff5653574b/index.html"Adevărul.ro din 19 iulie 2013). 

Pe de altă parte, consecinţele erau dramatice şi pe plan social (aceasta după ce ministrul Vosganian se ilustrase deja prin anularea sporurilor salariale obţinute de minerii din Valea Jiului cu un an în urmă, în cadrul Actului Adiţional la Contractul Colectiv de Muncă - vezi HYPERLINK "http://www.mediafax.ro/social/mariri-salariale-castigate-in-instanta-de-minerii-hunedoreni-anulate-de-curtea-de-apel-alba-iulia-10562783"Mediafax din 14 februarie 2013). Criza de supra-stock de cărbune produs de minele «non viabile», refuzat de cumpărătorul unic, CEH, care avea deja surplusuri provenite din stockul de import, a condus în mai şi iulie 2013 la puternice greve ale minerilor de la Paroşani, Petrila, Uricani, ameninţaţi cu şomaj tehnic şi pierderea locului de muncă (cf. ibidem). Achiziţionarea de către CEH a cărbunelui extras din aceste mine, cu o depreciere, în cele din urmă, de circa 12% (57 de lei) faţă de costul stabilit prin lege (65 de lei), a fost decisă în ultim recurs ca un compromis «aranjat» de ministrul Vosganian cu noua direcţie a CEH, care demonstrase dealtfel, în urma unui audit economic, că «importul de 455.000 de tone de cărbune (…) nu era oportun» (cf. HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-15217462-varujan-vosganian-despre-situatia-tensionata-din-valea-jiului-convenit-primul-ministru-minele-paroseni-petrila-uricani-fie-incluse-complexul-energetic-hunedoara.htm"HotNews.ro din 19 iulie 2013). 

Rezultă, din acest nou exemplu, că d-l Vosganian a devalorizat în mod constant, pe piaţa internă, producţia de materii prime energetice extrase din solul naţional, strategice pentru ţară.

Pentru succesorul d-lui Vosganian la Ministerul economiei, d-l Videanu, procedura judiciairă privind implicarea în afacerea Romgaz s-a putut pune în mişcare datorită preşedintelui Traian Băsescu, care a autorizat inculparea; astfel, încă de la sfîrşitul lui septembrie 2013, DIICOT punea sub sechestru bunurile d-lui Videanu. Procesul şi-a urmat de atunci cursul, ajungînd şi la multipla inculpare a omului de afaceri beneficiar al generoaselor remize ministeriale acordate asupra bunurilor publice, într-un domeniu atît de strategic şi sensibil ca cel al energiei naţionale: Ioan Niculae, aflat de fapt sub urmărire penală încă din ianuarie 2012, este pus sub acuzare în cadrul afacerii Videanu (cf. HYPERLINK "http://www.wall-street.ro/tag/diicot+interagro+vosganian.html"Wall-Street.ro), şi inculpat pentru acte ilegale legate de tentativa de a se sustrage justiţiei corupînd funcţionarii statului, imaginîndu-şi probabil că poate cumpăra întreaga ţară (cf. HYPERLINK "http://www.b365.ro/ioan-niculae-a-teptat-la-diicot-so-ia-i-fiica-acestuia-audiate-la-dna_210600.html"b365 din 26 iunie 2014).

Dar, să revenim la d-l Vosganian. Spre deosebire de emulul său ministerial (căci d-l Videanu nu făcea decît să urmeze calea deschisă de predecesorul său), d-l Vosganian beneficia în plus, şi beneficiază încă, de imunitatea senatorială, punerea sub acuzare trebuind supusă spre autorizaţie Senatului. Ori, d-l Vosganian n-ar fi fost singurul reclamat de justiţie (DIICOT dezvăluise deja complicităţi în Senat, ca şi în diferite ministere, ale unui grup infracţional specializat în fraude bancare – vezi HYPERLINK "http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/diicot--inalti-functionari-din-senat--avas--anaf--mec--relatiile-gruparii-acuzate-de-fraude-bancare-282841"România liberă.ro din 2 noiembrie 2012)... şi nu trebuia sub nici un motiv, nu-i aşa, să se creeze cumva un precedent! Cu o majoritate de circa 85%, Senatul a respins deci cererea DIICOT de autorizare a inculpării ministrului economiei, preferînd să continue a-şi proteja membrii. Cea mai bună probă că senatorii se apărau, prin acest vot, de ameninţarea potenţială ce plana şi asupra altora dintre ei, este faptul că unul dintre «partizanii» d-lui Vosganian, Ioan Ghişe (coleg de partid PNL), a declarat : «Cei care vor vota împotriva domnului Vosganian, merită să păţească la fel» (reportaj în HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/politica/varujan-vosganian-afla-daca-nu-urmarit-penal-1_525262cfc7b855ff560b832e/index.html"Adevarul.ro-1 din 7 octombrie 2013, ediţia de dimineaţă, s.n.). Pe deasupra, senatorii fuseseră bine avizaţi de cel vizat, d-l Vosganian spunîndu-le că «procurorii desconsideră Senatul», că «procurorul de caz uzurpă rolul Senatului», şi îndemnîndu-şi astfel colegii de cameră a face front împotriva raportului MCV şi a reclamaţiilor DIICOT, «pentru apărarea demnităţii Senatului» (cf. ibidem) – «demnitate» pusă în primejdie, vezi bine, de justiţia propriei ţări… Dealtfel, Comisia juridică a Senatului avizase deja negativ cererea de autorizare a urmăririi penale a d-lui Vosganian, printr-un vot (consultativ) de 5 contra 5, datorat faptului (întîmplător?) al absenţei celui de-al 11-lea membru, senatorul UDMR, Pataki Csaba (vezi declaraţiile d-lui Alin Tişe în HYPERLINK "http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/paritate-la-vot-in-comisia-juridica-pe-cazul-vosganian--5-voturi--pentru--si-5--impotriva--314052"România liberă.ro din 1 octombrie 2013). După spusele d-lui Tişe (PDL), care a votat pentru, preşedintele Comisiei a votat împotriva cererii procurorilor; ori acesta nu era altul decît d-l Tudor Chiuariu (PNL), fost ministru al justiţiei, aflat el însuşi sub urmărire penală, şi ce avea să fie condamnat definitiv în ianuarie 2014, în afacerea Poşta Română – în care, cum vom vedea, implicat era d-l Vosganian însuşi... Deşi a trebuit să demisioneze ca preşedinte al acestei comisii, d-l Tudor Chiuariu i-a rămas totuşi membru (vezi HYPERLINK "http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16498746-tudor-chiuariu-demisionat-din-functia-presedinte-comisiei-juridice-senatului.htm"Hotnews din 28 ianuarie 2014): «solidaritatea» senatorilor are motivaţiile ei...

Bine asigurat de protecţia Senatului, d-l Vosganian se grăbeşte în aceeaşi zi, cu ipocrită smerenie, să demisioneze din guvern: ce-i drept, nu se poate avea totul, renunţarea la minister e preţul de plătit pentru votul Senatului... convenit dealtfel cu primul ministru, şi reclamat, de mai bine de 9 luni, de supărătorul raport MCV. Dar, bravînd, ministrul demisionar declară că e vorba de o... «demisie de onoare» (cf. HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/politica/varujan-vosganiandemisie-opereta-1_5252f3cac7b855ff560eb774/index.html"Adevărul.ro-2 din 7 octombrie 2013, ediţia de seară), ca şi cînd ar fi de fapt o concesie făcută publicului spectator – ca să nu se creadă că el ar avea ceva de ascuns... căci, iată, n-are de ce să se teamă, are curajul de a înfrunta opinia publică, ba chiar Europa, dar... bine pus la adăpost sub cupola imunităţii senatoriale! «Demisie de operetă» o va numi, deci, presa (vezi articolul d-nei Mădălina Mihalache, ibidem): exerciţiul justiţiei fiind oricum blocat prin votul Senatului, nu-l mai costa nimic pe viteaz să demisioneze din guvern! La întrebarea de bun simţ pe care i-o pune jurnalistul Cosmin Prelipceanu în interviul televizat din 8 octombrie 2013, de ce nu demisionează şi din Senat – caz în care, bineînţeles, imunitatea nu ar mai fi funcţionat –, d-l Vosganian se irită, declară că nu înţelege întrebarea, şi invocă cele 42 de comune ale căror voturi le poartă… ce dezastru le-ar aştepta, pe bietele comune, dacă el, senatorul de Iaşi, le-ar priva de prezenţa lui sub acoperişul oblăduitor al Senatului! (vezi reportajul pe situl HYPERLINK "http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Traian+Basescu+Demisia+lui+Vosganian+este+un+act+de+profunda+las"DIGI24 din 9 octombrie 2013). 

Dar ce este cel mai extraordinar, şi arată cît de departe merge nepăsul omului politic român faţă de lege, justiţie, instituţii, statul de drept, este faptul că d-l Vosganian nu ezită să considere, fără nici o umbră de reticenţă, că votul senatorilor îl inocentează, ca şi cum Senatul ar fi un tribunal capabil să dea decizii juridice: «votul din Senat a dovedit nevinovăţia mea [în ce fel? n.n.] şi în plus a arătat încrederea de care mă bucur în rândul clasei politice» (cf. HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/politica/varujan-vosganian-afla-daca-nu-urmarit-penal-1_525262cfc7b855ff560b832e/index.html"Adevărul.ro-1 suscitat). Mai mult, el declară: «Nici n-ar fi trebuit să demisionez. Din moment ce Senatul a stabilit că sunt nevinovat, n-aș fi avut motiv să demisionez» (cf. HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/politica/varujan-vosganiandemisie-opereta-1_5252f3cac7b855ff560eb774/index.html"Adevărul.ro-2 suscitat). Altfel spus, e destul să ai colegi şi prieteni politici ca să obţii o «decizie» de achitare juridică! În fine, tratîndu-l drept «procurorul de caz», ca şi cînd ar fi vorba de un procuror oarecare afectat unui dosar, d-l Vosganian mai că nu-l ia de guler pe procurorul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din România, acuzîndu-l de a fi... «jignit Senatul» cu cererea sa de aducere în faţa unei curţi de judecată a unui senator (cf. reportajul emisiunii TV pe situl HYPERLINK "http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Traian+Basescu+Demisia+lui+Vosganian+este+un+act+de+profunda+las"DIGI24 suscitat). Nu putem decît să ne întrebăm, în van: unde este principiul separării puterilor? Politicul decide, pe deasupra statului, nu doar cine trebuie judecat sau nu, ci direct, cine e vinovat sau nu! Nu era deja chiar regula constitutivă a societăţilor comuniste, de tristă amintire? Ce s-a schimbat atunci, în România zilelor noastre?... Deşartă şi penibilă întrebare.

Bineînţeles, jocul politic – tot el, şi nu, cum ar fi de dorit, decizia independentă a unui organ de stat – împinge grupurile de opoziţie la o luare de atitudine care, deşi perfect îndreptăţită pe fond, rămîne, formal, mai mult retorică, fără eficienţă în ordinea acţiunii. Într-adevăr, «PDL solicită demisia lui Vosganian din Senat pentru ca justiţia să poată investiga cazul acestuia», titrează presa, citînd declaraţiile d-lui Alin Tişe: «Partidul Democrat Liberal solicită demisia de urgenţă a senatorului Varujan Vosganian din Parlament pentru ca organele de anchetă să poată să-şi facă datoria (...). "Considerăm că, prin atitudinea avută în Senat, USL a afectat democraţia, statul de drept, viitorul Raport MCV şi aderarea României la Schengen", a afirmat Tişe (...)» (cf. HYPERLINK "http://www.mediafax.ro/politic/pdl-ii-cere-lui-vosganian-sa-demisioneze-din-senat-pentru-a-putea-fi-cercetat-11491299"Mediafax din 10 octombire 2013).

Preşedintele României, d-l Traian Băsescu, crede la fel: «Începând de astăzi avem o respingere a unei solicitări DIICOT pentru începerea urmăririi penale a ministrului Economiei. Nu e treaba mea să fac aprecieri dacă este îndreptăţită sau nu solicitarea Parchetului, dar cred că această blocare a accesului Parchetului la un membru al Guvernului este o greşeală, la fel cum o greşeală este menţinerea lui Dragnea în Guvern. USL nu mai simte nicio responsabilitate pentru un raport MCV bun. Este mai important pentru ei să-şi apere oamenii, decât să permită ţării să aibă un raport favorabil. Politicul este o frână pentru România spre Schengen [s.n.]. Din cauza întâmplărilor din Senat şi din Guvern vom primi aprecieri negative pentru tot ce facem aici şi este păcat» (cf. HYPERLINK "http://www.mediafax.ro/politic/basescu-este-o-greseala-mentinerea-lui-dragnea-in-guvern-11473720"Mediafax pe 7 octombrie 2013). Bineînţeles, subscriem – dar cine poate acţiona pentru a redresa această situaţie deplorabilă?

Dispariţia celor 11 miliarde de lei

Fapte încă şi mai năucitoare privind aceeaşi perioadă de exerciţiu a d-lui Varujan Vosganian la ministerul economiei (2006-2008) fuseseră readuse la lumină cu trei ani în urmă, sub semnătura d-nei Claudia Pîrvoiu (Hotnews.ro din 11 şi 12 martie 2010). Este vorba de dispariţia din trezoreria statului a mai bine de 11 miliarde de lei (echivalentul a 3,250 miliarde de euro), provenind din privatizări şi destinaţi printr-o lege specială, votată în parlament în decembrie 2006, unui Fond Naţional de Dezvoltare, extrabugetar, ce avea ca obiectiv investiţiile în infrastructuri – transporturi, educaţie, sănătate. Ori, se constată că numai 700 de milioane de lei din acest fond au fost bugetizaţi pentru dezvoltare în perioada anilor 2007 şi 2008, dintre care 504 milioane de lei efectiv investiţi. Pentru rest, diverse «surse din Ministerul finanţelor», sub acoperire de anonimat, dădeau explicaţiile cele mai fanteziste: banii ar fi fost «folosiţi» pentru a compensa deficitul bugetar… însă fără a fi fost «cheltuiţi»… deşi, fizic vorbind, ei nu mai erau totuşi în visterie! Cît despre posturile deficitare, cauzele acestor deficite, modul exact în care au fost utilizaţi cei aproape 11 miliarde de lei lipsă... nici un cuvinţel! Cităm, ilogismul avînd rar exemple mai strălucite: «banii au fost folosiţi, nu cheltuiţi. (...) Ei sunt în contabilitate, dar nu mai existau ca şi sold nefolosit în cont. Se puteau folosi pentru investiţii, dar atâta timp cât nu au fost folosiţi, atât timp cât erau în contabilitate, erau în cont la bancă, era în regulă şi puteai să-i foloseşti altădată. Dar problema ridicată şi de premier şi de preşedinte e că nu erau într-un sold disponibil în contul din bancă, ci erau folosiţi pentru finanţarea deficitului. Pe parcurs s-a făcut finanţarea deficitului prin alte împrumuturi, de la FMI, de la Comisie, şi banii au revenit. Erau în jur de 11 miliarde lei. Erau în trezorerie şi au fost folosiţi. În contabilitate sunt, dar fizic nu mai erau ca sold disponibil pentru că erau folosiţi pentru finanţarea deficitului. Pot să rămână în trezorerie să finanţeze deficitul la o adică, dacă ai probleme» (cf. HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7017013-audio-unde-dus-11-miliarde-lei-din-fondul-national-dezvoltare-deturnare-fonduri-sau-inginerie-contabila-pentru-acoperirea-deficitului-bugetar.htm"Hotnews.ro-1 din 11 martie 2010). 

Aceste revelaţii extraordinare odată făcute, cine vine să «explice» presei artificiul cu «folosirea» fără «cheltuială» a celor 11 miliarde, afirmînd în acelaşi timp că-i poate oricînd pune la loc, dacă Preşedintele i-o cere – altfel spus, dacă e chemat din nou în guvern: d-l Varujan Vosganian, cine altul! «Să mă lase Băsescu o lună la Ministerul Finanţelor şi o să arăt cum poate fi reîntregit fondul», declară fostul ministru (cf. ibidem). Mai puţin subtil, ministrul în funcţiune la data respectivă, d-l Sebastian Vlădescu, explicase deja, într-un HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-6903262-video-sebastian-vladescu-vrem-ducem-bun-sfarsit-acordul-actual-tip-stand-fmi-nu-discutam-deocamdata-despre-acordul-tip-precautionary.htm" \t "_blank"interviu din februarie 2010, că «banii au fost cheltuiţi legal [sic!], însă problema este că exista în stoc o lichiditate, în trezorerie, care a fost cheltuită şi nu a mai fost refăcută. (...) Cheltuirea acelor bani fără punerea lor la loc a fost o eroare de decizie» (după HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7017013-audio-unde-dus-11-miliarde-lei-din-fondul-national-dezvoltare-deturnare-fonduri-sau-inginerie-contabila-pentru-acoperirea-deficitului-bugetar.htm"Hotnews.ro-1 suscitat). Deci, «folosiţi» înseamnă, de fapt, cheltuiţi, şi nepuşi la loc, cel puţin acest punct se clarifică! Anumite rezerve asupra sensului «folosirii» se puteau dealtfel percepe şi din explicaţiile «anonime»: «Discutăm aici despre 11 miliarde de lei care se pare că au fost “folosiţi” pentru finanţarea deficitului bugetar» (ibidem). Dar ia să vină expertul Vosganian înapoi la finanţe... El i-a «folosit», făcîndu-i dispăruţi pentru a astupa un misterios deficit despre care nu se dă nicio explicaţie, el îi aduce înapoi, numai ministerul să-i revină! Nu cumva era vorba de deficite cauzate de d-l ex-ministru al economiei şi finanţelor însuşi, ca de-o pildă, prin afacerea gazului intern subplătit, şi a celui extern, supra-plătit, cumpărat de la ruşi?

În orice caz, nici măcar auditorii Curţii de conturi nu reuşesc să dea de urma miliardelor pierdute... Astfel, HYPERLINK "http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/RPA2008(MO).pdf"raportul pentru 2008 identifică, puse la dispoziţia guvernului din Fondul Naţional de Dezvoltare, sumele de 600 milioane de lei pentru 2007, şi de 101 milioane pentru 2008, doar aceasta din urmă fiind detaliată în ce priveşte destinaţiile date (diferite proiecte regionale). În 2007 au fost realmente investiţi doar 458,8 de milioane de lei (76% din suma alocată); în 2008, 45 de milioane (45%). Pe de altă parte, raportul enumeră o serie de nereguli şi de ilegalităţi legate de opacitatea deciziilor privind utilizarea sumelor din FND – atît la nivelul Ministerului finanţelor (reprezentat, în epocă, de d-l Vosganian) cît şi la nivel local, unde fapte de natură penală sînt semnalate – şi face recomandări de remediere. Situaţia anului următor este şi mai confuză: HYPERLINK "http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/Sintezaraportpublic2009.pdf"raportul privind 2009 menţionează FND-ul, dar fără a mai furniza vreun element cifric, indicînd numai că nu s-a prezentat nicio cerere de folosire a acestui fond. Raportul precizează că Ministerul de finanţe are doar sarcina de a administra aceste sume, şi nu mandatul de a le utiliza după voie, responsabilitatea hotărîrilor cu privire la destinaţia sumelor FND-ului revenind guvernului în ansamblu: instanţa de control deploră din nou opacitatea deciziilor şi face, iarăşi, recomandări executivului... 

Reţinem deci că utilizarea FND-ului pentru investiţii, destinaţia sa structurală, e minimă: 700 de milioane de lei în 2 ani, dintre care 504 realmente investiţi, adică 72%. Dimpotrivă, după cum arată raportul Curţii de conturi, 2,6 miliarde de lei în 2007, şi 8,5 miliarde de lei în 2008 – totalul corespunzînd, stranie coincidenţă, tocmai cu valoarea iniţială a FND-ului – au fost retraşi din trezoreria statului – care era, tocmai, depozitara FND-ului –, pentru acoperirea unor deficite excedentare, care se adăugau celor deja prevăzute în buget – şi a căror valoare cumulată pe cei doi ani dădea, din nou, totalul FND-ului... Astfel, «prevederile definitive ale deficitului au fost de 11.383 milioane lei. Deficitul rezultat la 31.12.2008 a fost de 19.735 milioane lei [deci, cu 8,3 miliarde peste deficitul prevăzut, n.n.], având ca principală cauză neîncasarea veniturilor la nivelul programat. Acoperirea deficitului bugetar pe anul 2008 s-a efectuat din împrumut temporar din contul curent general al Trezoreriei statului» (HYPERLINK "http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/RPA2008(MO).pdf"raportul pentru 2008 suscitat, p. 43). Dealtfel, raportul arată (ibidem) o accentuare a creşterii deficitului în perioada 2007-2008, coincizînd cu ministeriatul d-lui Varujan Vosganian, ceea ce aruncă o lumină anticipativă şi asupra afirmaţiilor domniei-sale la momentul «demisiei de onoare» din octombrie 2013, cînd pretindea a fi lăsat ca «moştenire (...) o confirmare a faptului că mi-am făcut datoria la Ministerul Economiei» (cf. HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/politica/varujan-vosganian-afla-daca-nu-urmarit-penal-1_525262cfc7b855ff560b832e/index.html"Adevarul.ro-1 suscitat).

Apare evident, din raportul suscitat, nu doar că deficitul extrabugetar a fost acoperit cu sumele aparţinînd FND-ului şi aflate disponibile în trezoreria statului, unde erau depozitate, ci şi că acest deficit a fost creat astfel, în cei doi ani ai ministeriatului d-lui Vosganian, prin cheltuirea pur şi simplu a banilor destinaţi investiţiilor. Pentru a identifica însă aceste cheltuieli ar fi trebuit, desigur, altfel de investigaţii decît doar raportul Curţii de conturi, dar nicio anchetă nu fusese ordonată... şi nici nu va fi, după cum am văzut deja. 

E drept, noul prim-ministru la epoca primei izbucniri a acestui scandal, d-l Emil Boc, se indignează şi acuză, în ianuarie 2009: «Fondul Naţional de Dezvoltare este practic, în acest moment, golit din punct de vedere financiar. Nu există bani reali. Există numai bani fictivi. Banii din vânzarea BCR şi din alte privatizări au fost cheltuiţi. Pe ce, numai el (fostul premier Tăriceanu - n.red.) poate să spună. Nu există banii aceştia, este o gogoaşă, o minciună!» (cf. HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7017013-audio-unde-dus-11-miliarde-lei-din-fondul-national-dezvoltare-deturnare-fonduri-sau-inginerie-contabila-pentru-acoperirea-deficitului-bugetar.htm"Hotnews.ro-1 suscitat). Înregistrînd această declaraţie în articolul său din 11 martie 2010, jurnalista notează cu tristeţe: «În vara lui 2009 s-a vorbit chiar de formarea unei comisii de anchetă la nivelul Parlamentului. Comisia nu a mai fost înfiinţată şi nimeni nu a mai scos un cuvânt despre bani» (ibidem). Şi constată că, la modul declarativ, subiectul a revenit anul următor, tot fără efect: «În ianuarie 2010, în timpul unui discurs ţinut la finalul dezbaterilor generale referitoare la proiectul Legii bugetului de stat, Emil Boc a ridicat din nou problema banilor din Fondul Naţional de Dezvoltare, aducând acuzaţii dure la adresa fostului ministru al finanţelor. "Pentru că, în loc să avem în 2009 bani puşi deoparte, am avut datorii puse deoparte de către domnul Vosganian. Domnul Vosganian a fost acela care a făcut praf banii din Fondul de Dezvoltare, bani care trebuiau să meargă în infrastructura ţării, în autostrăzi, în drumuri, în spitale, în şcoli, şi care să se întoarcă cu efecte benefice în economie. Au fost făcuţi praf. S-au cheltuit la cazinoul politic"» (cf. ibidem). 

În fine, d-l Emil Boc revine încă o dată, tot aşa de retoric şi ineficace, asupra subiectului într-o altă declaraţie, făcută presei în martie 2010 : «Noi am luat 3,6 miliarde de euro până acum, Guvernul României, de la FMI şi Comisia Europeană. Dacă aveam banii în Fondul naţional de dezvoltare, de unde i-a cheltuit guvernul liberal, România nu ar fi avut nevoie de acord de împrumut pentru finanţarea deficitului. Dar când am avut creştere economică de 5, de 8%, am lăsat deficit de 5,2%. Ne-am finanţat deficitul de unde? Nu din împrumut extern, ci păpând banii de la privatizarea BCR-ului şi a altor privatizări. Banii aceia din Fondul de dezvoltare, 4 miliarde şi ceva de euro, în loc să fie trimişi la investiţii, unde le era locul, că de aceea am făcut privatizări, i-a cheltuit guvernul liberal pe bonusuri, prime şi pe cadouri electorale» (cf. HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7024640-curtea-conturi-cele-11-miliarde-lei-din-privatizari-fost-folositi-pentru-acoperirea-deficitelor-din-trezorerie-nereguli-cazul-investitiilor-facute-bani-din-fondul-national-dezvoltare.htm"Hotnews.ro-2 din 12 martie 2010). Din nou, jurnalista notează: «Atitudinea actualului Guvern faţă de modul în care au fost utilizate sumele este mai degrabă pasivă. Din când în când iese premierul Emil Boc şi mai aminteşte de acei bani, fără a întreprinde, însă, ceva concret» (ibidem). S-ar zice că presa singură se bate, în România, cu morile de vînt. Cît despre Preşedintele însuşi, nu un rol de Don Quijote se aşteaptă de la domnia-sa; dar în România, puterea efectivă a preşedintelui, ce ar trebui să fie garantul statului de drept, este minimizată, şi d-l Traian Băsescu abia dacă-şi permite să opineze, fără nicio consecinţă în ordinea deciziei: «Deci, sunt lucruri care trebuie toate anchetate: de la suma foarte mică, până la cele mai mari. Se pare ca ne-am obişnuit ca sumele mari să nu ne mai intereseze. Eu cred că toate trebuie anchetate [nu putem decît fi de acord... n.n., s.n.]. » (cf. ibidem). 

Dacă anchetele rămîn pure deziderate fluturate în focul duelurilor politice, pentru beneficiul de imagine, recoltarea de fonduri persistă: bani reali ce pot deveni fictivi după ce sînt folosiţi... pentru un deficit sau un altul! Iată deci că, din nou, se vorbeşte de crearea unui fond de dezvoltare... Actualul guvern Victor Ponta II preia ştafeta: a existat un FND, a fost spulberat, vom face un altul (deja cel creat în decembrie 2006 era nu primul, ci al doilea...). Noul proiect, dispus pe doi ani (cf. HYPERLINK "http://www.puterea.ro/economie/guvernul-vrea-sa-infiinteze-fondul-national-de-dezvoltare-86545.html"Puterea.ro din 16 februarie 2014), finanţat tot din privatizări, destinat tot investiţiilor pentru dezvoltarea ţării, şi în principal, a infrastructurilor – care tot nedezvoltate au rămas, fondurile succesive fiind golite pentru alte cheltuieli, neidentificate –, are el, zece ani mai tîrziu, mai multe şanse de succes decît precedentul? Aceasta depinde în mod crucial de voinţa factorilor politici de a curăţa piaţa publică şi a da mînă liberă justiţiei. Protejînd abuzurile, corupţia, iresponsabilitatea anumitor personaje ale vieţii publice, instituţiile politice din România se dovedesc incapabile să se desprindă de obiceiurile de clan încrustate în structurile lor genetice de vechiul regim comunist.

Poşta Română şi sediul Uniunii Scriitorilor

În momentul constituirii guvernului Victor Ponta I, în mai 2012, ies la iveală (vezi articolul d-lui Nicu Sandu pe situl ziarului HYPERLINK "http://www.ziarulatac.ro/eveniment/dispare-varujan-vosganian-din-politica"Atac.ro din 27 mai 2012) alte două dosare explozive, ce aveau să amîne, pînă spre sfîrşitul lui decembrie al aceluiaşi an, revenirea la minister a d-lui Vosganian, precum cea a unui baron exilat, la fieful său domenial. Primul dosar priveşte, ca şi cel ce avea să apară un an mai tîrziu ca urmare a anchetei DIICOT asupra afacerii Romgaz, un caz de corupţie. Colorat însă cu un oarecare cinism, căci, cunoscut şi ca scriitor, fiind chiar, de mai mulţi ani, prim vice-preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, d-l Vosganian şi-a dat în 2007 autorizaţia, ca ministru, pe un act de înstrăinare a sediului destinat Uniunii Scriitorilor, în profitul unei societăţi private, ce prevedea, pe baza unei achiziţii ilegale, raderea clădirii şi construirea în locul ei a unui complex hotelier de lux! Procurorii Direcţiei Naţionale Anti-corupţie (DNA) au acuzat pe d-l Vosganian, ca şi pe alţi miniştri din aceeaşi perioadă (d-nii Dan Nica, Tudor Chiuariu, Zsolt Nagy), de a fi favorizat, printr-o serie de acte ilegale caracterizate ca abuz în exerciţiul funcţiunii, trecerea frauduloasă a unui imobil cu valoare istorică situat în centrul Capitalei, cu complicitatea direcţiei Poştei Române, din proprietatea statului în aceea a societăţii private SC Imopost Developments SA. O afacere de deturnare de bunuri publice în beneficiul unor companii şi persoane private, imobilul cu pricina fiind «donat» de Poşta Română societăţii noi create, drept «aport în natură», în condiţiile în care preţul terenului era sub-estimat pe baza unei expertize falsificate, iar dreptul de proprietate asupra imobilului era revendicat de direcţia Poştei pe o bază pur fictivă, clădirea aparţinînd propriu zis statului şi aflîndu-se sub administraţia Ministerului Culturii, fiind destinată ca sediu al Uniunii Scriitorilor din România printr-o decizie guvernamentală din 1990, reînnoită în 2000; prejudiciul cauzat statului a fost evaluat la 8,6 milioane de euro. 

Această relativ modestă afacere, comparată cu precedentele, unde prejudiciile pentru stat atingeau sume cu mult mai multe zerouri, a fost totuşi judecată, soldîndu-se dealtfel cu grele condamnări penale pentru membrii direcţiei Poştei Române (sentinţe definitive în noiembrie 2012). Printre miniştrii care autorizaseră operaţia, doi numai au fost, în cele din urmă, recunoscuţi vinovaţi şi condamnaţi, după mai mulţi ani de procedură, pentru abuz calificat în exerciţiul funcţiunii: d-nii Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, şi Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor (sentinţe definitive pronunţate pe 24 ianuarie 2014). Dimpotrivă, d-l Vosganian, ministru de finanţe la momentul acestei tranzacţii frauduloase, a fost doar audiat ca martor în prima fază a procesului, pe data de 5 martie 2009, cînd a declarat a nu avea nicio cunoştinţă de faptele supuse judecăţii (cf. HYPERLINK "http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/dosarul-posta--ministrii-s-au-turnat-intre-ei-217712"România Liberă.ro din 27 februarie 2011). Ori, imobilul cu pricina a fost trecut în proprietatea firmei Imopost Developments SA, printr-o decizie a guvernului din 27 aprilie 2007, pe baza avizului înaintat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, sub semnătura d-lui Vosganian ca ministru! Dar… el n-a ştiut… dacă semnătura domniei-sale se află pe document, el nu cunoştea totuşi conţinutul acestuia… în orice caz, n-a înţeles că... şi oricum, el nu era de faţă la şedinţa guvernului în care… pe scurt, dumnealui, deşi semnează ca ministru, nu e responsabil!... Astfel, în ciuda probei materiale şi a explicaţiilor celorlalţi doi miniştri implicaţi (cf. HYPERLINK "http://www.luju.ro/magistrati/dna/turnatoriile-din-dosarul-posta-vosganian-dat-in-primire-de-ex-ministrul-nagy-si-liderul-psd-dan-nica-a-fost-denuntat"Lumea Justiţiei.ro din 23 februarie 2011), d-l Vosganian a continuat, totuşi, a nu fi inculpat nici în această afacere... 

Şi iată-l, ani după aceea, indignînd-se cu aplomb pe HYPERLINK "http://vosganian.ro/?p=3998"blogul său, în aprilie 2013, în calitate de prim vice-preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, de faptul că o moştenitoare a proprietarului de origine al imobilului cu pricina, cunoscut sub numele de «casa Vernescu» (Calea Victoriei nr. 133–135), vine să reclame, fără drept, retrocedarea acestuia (imobilul fiind achiziţionat de statul român în 1938, fără niciun raport deci cu exproprierile operate de regimul comunist, care dau dreptul la retrocedări sau despăgubiri în favoarea proprietarilor iniţiali). D-l Vosganian se indignează în 2013 faţă de acest caz de reclamaţie abuzivă… dar de ce nu a făcut-o şi în 2007, pe cînd, deja vice-preşedinte al Uniunii Scriitorilor, dar mai ales, ministru al economiei şi finanţelor, a autorizat sub propria semnătură ca ilustrul imobil să fie «donat» unei societăţi private, pentru a fi ras din temelii? Uniunea Scriitorilor din România, care ocupa pe atunci «casa Monteoru» (Calea Victoriei nr. 115), ce avea să fie expropriată în favoarea unor moştenitori recunocuţi ca legitimi, a trebuit să părăsească acest imobil în mai 2013, şi să se instaleze, cum era deja prevăzut, în «casa Vernescu» – dar într-o parte doar a clădirii, căci scăpînd demolării, dar dată în locaţie unui operator de cazinouri, aceasta fusese demult transformată în «Casino Palace» cu restaurant 5 stele la parter... (cazinoul «plătește lunar o parte din încasări Uniunii Scriitorilor și se pare că afacerea merge bine atât pentru administrator cât și pentru chiriaș», notează HYPERLINK "http://www.casino-magazine.ro/gigi-becali-a-pierdut-1-milion-de-euro-la-casino.html"Casino magazin din 30 martie 2012...). 

Ne întrebăm, din nou, ce factori – politici şi/sau de altă natură – protejează pe d-l Vosganian de consecinţele propriilor acte săvîrşite în exerciţiul funcţiunii. Explicaţia nu poate fi o eventuală scoatere din cauză, de vreme ce nicio retragere de către procurori a acuzaţiilor ca nefundate n-a avut vreodată loc. Ce se întîmplă atunci? Să încercăm să aprofundăm puţin sondarea trecutului politic al d-lui Vosganian. Ne aşteaptă cîteva surprize.

Sertarele Securităţii

Un alt dosar compromiţător revelat în mai 2012, în momentul constituirii guvernului Ponta I, întîrziind astfel cu cîteva luni revenirea d-lui Vosganian la Ministerul economiei naţionale pentru un al doilea mandat (cel care, s-o amintim, avea să sfîrşească cu «demisia de onoare» din 7 octombrie 2013), actualiza de fapt o afacere mai veche, datînd din toamna lui 2006, înainte de prima numire a d-lui Vosganian la Ministerul economiei. Viitorul ministru tocmai fusese propus atunci, de mentorul şi colegul său de partid, primul ministru Călin Popescu-Tăriceanu, drept candidat la postul de comisar european pentru România, în contextul intrării acesteia în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Numai că, iată, există unii care-i pun beţe în roate, afirmînd, cu siguranţa celor care ştiu, că, departe de a purta drapelul reînnoirii politice pe care ţara o aştepta, pe care Europa o aştepta de la viitoarea sa membră, candidatul fusese, încă din tinereţile sale, recrutat ca informator de Securitate! Dezvăluirile sînt făcute în presă de către un fost demnitar al serviciilor secrete române, d-l Liviu Turcu, trecut la Vest la începutul lui 1989: el se referă la recrutarea tînărului Vosganian de către un ofiţer aflat în directa sa subordine, la începutul anilor '80 (cf. HYPERLINK "http://jurnalul.ro/old-site/special/vosganian-a-fost-informator-al-securitatii-9252.html"Jurnalul Naţional din 27 octombrie 2006). 

Acuzaţia de colaborare cu fosta Securitate nu era, la drept vorbind, singurul impediment în calea candidaturii d-lui Vosganian. Parlamentarii europeni, în special grupul socialiştilor, printr-o declaraţie comună semnată de d-nii Hannes Swoboda şi Jan Marinus Wiersma, exprimaseră deja rezerve, căci d-l Vosganian se făcuse cunoscut la Bruxelles mai mult ca şef al partidului Uniunea Forţelor de Dreapta (fuzionat cu PNL în 2003), finanţat de un om de afaceri dubios, Ovidiu Vântu, decît printr-o activitate oarecare în serviciul Europei, cum era, de pildă, cazul candidatei bulgare, d-na Meglena Kuneva; acest simplu criteriu avea dealtfel să fie suficient pentru a determina respingerea candidaturii d-lui Vosganian în favoarea d-lui Leonard Orban (cf. HYPERLINK "http://www.evz.ro/crescut-de-securitate-hranit-de-vintu-416709.html"Evenimentul zilei din 27 octombrie 2006).

Obligat să renunţe astfel la cariera internaţională la care mentorii domniei sale îl destinaseră probabil, d-l Vosganian va trebui să se mulţumească cu o carieră internă de ministru al economiei şi finanţelor – numirea avea dealtfel să fie anunţată în nici două luni, în decembrie 2006, abia timpul de a calma puţin scandalul stîrnit de revelaţiile d-lui Liviu Turcu. Cu toată compensaţia pe care i-o promitea astfel d-l Tăriceanu, d-l Vosganian era pe cît de frustrat de insuccesul său european pe atît de jenat de a trena de picioarele domniei-sale o piatră de moară ca aceea constînd într-o acuzaţie de colaborare cu Securitatea fostului regim. Atunci, pentru a-şi «spăla» imaginea, el proiectează o operaţie de lustraţie în regulă, şi la sfîrşitul lui noiembrie 2006 atacă pentru calomnie Jurnalul Naţional, pe jurnalistul Marius Tucă, care publicase articolul, şi pe autorul mărturiilor, d-l Liviu Turcu. Aici avea să se vadă cît de bine prind la cariera omului alianţele politice (şi nu numai...). Într-adevăr, dosarul acestui proces, pierdut de d-l Vosganian în prima instanţă (în iulie 2010), cîştigat în apel (în martie 2012), se bazează practic în exclusivitate pe declaraţiile unor persoane publice sau private, nicio investigaţie reală neapărînd ca fiind efectuată pe fond, asupra veracităţii acuzaţiilor aduse – şi în condiţiile date, nici nu avea cum să fie efectuată. 

Încă din ziua publicării mărturiei d-lui Turcu, primul-ministru, d-l Tăriceanu, se lansase în apărarea colegului de partid prin dezminţiri orale, evocînd o conversaţie telefonică cu d-l Predoiu, general al Serviciilor de Informaţii Externe (SIE): «Tăriceanu a declarat, la ieşirea de la Delegaţia Permanentă, că joi seara a cerut în mod special SIE să verifice dacă există un dosar cu numele lui Varujan Vosganian. "Aseară, (joi seara – n. red.) generalul Predoiu a transmis telefonic că nici nu este nevoie să caute în arhivele SIE, pentru că ne poate confirma pe loc că este absolut o speculaţie fără nici un fel de bază. Iar persoana care pare să fi scris articolul, acel domn Turcu, nu se află la prima încercare de a face astfel de intoxicări", a spus Tăriceanu» (cf. HYPERLINK "http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1147159-vosganian-neaga-colaborarea-securitatea-sie-confirma-nu-are-dosar.htm"Hotnews.ro din 27 octombrie 2006). Aşa funcţionează serviciile de informaţii româneşti, mai vechi şi mai noi, comuniste şi post: nici nu este nevoie să se caute în arhive, «serviciile» ştiu «pe loc» totul – la ce ar sluji dealtfel căutarea, căci ele găsesc, ele ascund! Ceea ce concordă cu dezminţirile împricinatului: «La finalul discuţiilor, atât Vosganian, cât şi liderul PNL, Călin Popescu Tăriceanu, au negat vehement acuzaţiile, catalogându-le de "neîntemeiate şi răuvoitoare". "Nu am avut niciodată nici un fel de colaborare cu nici un fel de organ al Securităţii, aşa cum şi CNSAS şi SIE au spus nu există nici un fel de document care să facă trimitere la vreo colaborare a mea cu fosta Securitate sau cu Direcţia de Informaţii Externe. E o tentativă de manipulare" (...) a explicat Vosganian» (ibidem). 

Oamenii politici se bazează astfel pe asigurările orale furnizate de responsabilii serviciilor secrete, sau ai Consiliului Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii (CNSAS), ceea ce revine la acelaşi lucru… căci numitul Consiliu nu are acces decît la ceea ce aceleaşi servicii au decis să-i pună la dispoziţie drept «arhive». Preşedintele însuşi nu face excepţie de la imposibilitatea de a se încredinţa altor probe decît... declaraţiile Serviciilor: ele spun, d-l preşedinte ascultă şi repetă, ce altceva poate să facă?! D-l Băsescu afirmă deci la rîndu-i că Vosganian este «curat», dar cu o, totuşi, maliţioasă rezervă: «"Vă pot spune, referitor la acest subiect, că Varujan Vosganian nu are dosar la Securitate. Asta, în măsura în care Serviciile îşi pot permite să nu-mi spună adevărul. Dar acest lucru ar fi foarte grav", a declarat Băsescu» (cf. HYPERLINK "http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1147159-vosganian-neaga-colaborarea-securitatea-sie-confirma-nu-are-dosar.htm"Hotnews.ro suscitat, s.n.). Nu ne putem abţine de a ne întreba totuşi cine are căderea şi puterea, în România, de a verifica spusele «serviciilor», şi ce consecinţe ar trebui trase din acea situaţie «foarte gravă» în care s-ar dovedi că ele nu spun adevărul... 

Ce valorează această «decizie», cînd se ştie că numeroase dosare au fost sustrase în momentul punerii la dispoziţia CNSAS-ului, în februarie 2006, a arhivelor SRI şi SIE, doar agenţii şi colaboratorii nepreluaţi de noile servicii, deci, inactivi la data punerii la dispoziţie a arhivelor, putînd fi «deconspiraţi», şi dosarele lor, «arhivate» pentru a fi astfel consultabile de CNSAS (vezi mărturiile d-lor Ioan Talpeş, în HYPERLINK "http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/-tariceanu-este-doar-un-baiat-de-mingi---34624"România liberă din 13 noiembrie 2006, şi Liviu Turcu, în HYPERLINK "http://jurnalul.ro/editorial/cazul-vosganian-punct-si-de-la-capat-ii-4116.html"Jurnalul naţional din 17 ianuarie 2007; se pare că arhiva reală a fost în întregime microfilmată şi pusă la secret). Cităm următoarea declaraţie: «Liviu Turcu a dezvăluit că mare parte din informatorii fostei Securităţi au fost trecuţi în baza activă a noilor servicii de informaţii. "S-ar putea ca acela care a fost expus să fi făcut infinit mai puţină poliţie politică decât cel care a fost preluat", a punctat Liviu Turcu» (cf. reportajul emisiunii TV «Marius Tucă Show», în HYPERLINK "http://jurnalul.ro/special-jurnalul/liviu-turcu-acuza-8445.html"Journalul naţional din 9 noiembrie 2006). În aceste condiţii, «decizia» CNSAS-ului, dată ca un fel de adeverinţă de serviciu, nu dovedeşte ca atare nimic, prin ea însăşi, asupra calităţii d-lui Vosganian de agent sau colaborator / informator al fostelor – şi eventual actualelor – servicii secrete române, la data eliberării documentului respectiv. 

Cît despre procesul în calomnie intentat d-lui Marius Tucă, d-l Vosganian avea în cele din urmă să-l cîştige, tot în absenţa probelor, şi tot datorită unor declaraţii preţioase... Acestea veneau, în principal, din partea fidelului său protector, ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu, care avusese şi el nevoie de o «lustraţie» din partea CNSAS-ului, şi se pare că aceasta îi fusese de ajuns căci nu-i cunoaştem vreun proces intentat împotriva «calomniilor» ce-l vizau, şi pe domnia sa, ca fost informator al Securităţii... Îi era deci suficient să repete, în cazul Vosganian, că «serviciile» i-au spus că n-au găsit nici un dosar pe numele acestuia (cf. reportajul jurnaliştilor prezenţi la audienţa din apel, în HYPERLINK "http://www.evz.ro/conditiile-impacarii-dintre-vosganian-si-tuca-971929.html"Evenimentul zilei din 16 martie 2012). Se simţea însă nevoia de a pune la contribuţie «poporul» însuşi, pentru a-şi apăra «aleşii»: d-l Vosganian nu reprezenta el, ca senator, 42 de comune ale judeţului Iaşi? El beneficiează astfel de sprijiul esenţial al unui... «prieten din copilărie» anonim, originar din Focşani. Acesta vine să depună în faţa curţii, sub jurămînt, că el se vede zilnic cu d-l Vosganian de 9 ani, de la instalarea sa, a depozantului, în Capitală. Într-adevăr, foarte convingător pentru un judecător chemat să se pronunţe asupra apartenenţei d-lui Vosganian la serviciile secrete înainte de 1989…sau chiar şi după! În orice caz, frecventarea unui prieten poate, la o adică, dovedi o activitate comună, dar nu o non-activitate. Poate că prietenul cu pricina avea activităţi comune cu d-l Vosganian?... Fapt semnificativ, acest fost «tovarăş», poate un pic cam zelos şi fără îndoială pierdut în noua ordine mondială, «a jurat că a sa cunoștință [d-l Vosganian, n.n.] nu a plecat din țară înainte de 1989 și că nu a găzduit niciun străin în propria casă» – adică tocmai argumentariul clasic de disculpare a unui cetăţean român pus sub acuzaţie de spionaj sub… fostul dictator de sinistră memorie, Nicolae Ceauşescu! (cf. HYPERLINK "http://www.evz.ro/conditiile-impacarii-dintre-vosganian-si-tuca-971929.html"Evenimentul zilei suscitat). 

Pe baza acestor două singure «mărturii» – căci nu rezultă, din reportajul acestei şedinţe memorabile, că ar fi fost măcar produs ca «probă» documentul emis de CNSAS, ceea ce ar fi pus problema unor investigaţii suplimentare, şi nimeni, aparent, nu avea chef de asta – d-l Vosganian este dat cîştigător, ca într-un meci de box trucat, şi jurnalistul, condamnat să-i plătească 40 000 euro de despăgubiri («onoarea» păgubită a ex-ministrului reclamase 300 000…). Această sentinţă ridică, iarăşi, chestiunea protecţiilor de care se bucură d-l Vosganian, inclusiv de natură a influenţa justiţia, care, în cazul său, pare ca şi paralizată.

Pentru a încheia această istorie privind «dosarul» d-lui Vosganian, un episod încă şi mai vechi aruncă o lumină revelatoare. Zece ani mai devreme, mult înainte ca «arhivele» să fie puse, în urma legii votate în februarie 2006, la dispoziţia CNSAS-ului, faimoasele dosare erau încă, exclusiv, în mîinile serviciilor secrete (SRI, SIE), nicio instituţie civilă nefiind prezentă pentru a stabili «certificate» şi a da «decizii» privind dosarele «neidentificate»... Dacă exista un dosar, şi dacă d-l Virgil Măgureanu, de pildă, directorul SRI, găsea oportun să-l scoată la iveală, el o făcea : se înfiinţa cu o copie a dosarului şi o prezenta persoanei pe care voia s-o facă să reacţioneze împotriva politicienilor compromişi de revelaţiile aduse (a se vedea în acest sens mărturia jurnalistei Ioana Lupea în HYPERLINK "http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1146207-darurile-lui-magureanu-ioana-lupea.htm"Evenimentul zilei din 1 noiembrie 2006). 

Avem o mărturie directă şi fără ambiguitate în această privinţă, din partea regretatei Monica Lovinescu (1923-2008), renumita jurnalistă a Europei Libere. Revenită la Bucureşti după victoria Convenţiei Democratice Române şi alegerea d-lui Emil Constantinescu ca Preşedinte al României în noiembrie 1996, Monica Lovinescu devenise membră a comisiei prezidenţiale pentru ancheta asupa dictaturii comuniste în România. Ori, în jurnalul ei din acea perioadă, apărut sub titlul Jurnal 1996-1997 la editura Humanitas în 2005, jurnalista atestă (p. 241) că pe 19 noiembrie 1996, în perioada în care se purtau discuţii asupra numirilor în viitorul guvern, d-l Virgil Măgureanu, directorul SRI, i-a adus la domiciliu dosarele de colaboratori ai fostei Securităţi privind două personaje ale căror candidaturi erau, tocmai, propuse: Radu Vasile, presimţit pentru a fi numit prim ministru, şi… Varujan Vosganian, recomandat ca ministru al economiei şi finanţelor (după HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/societate/monica-lovinescu-spune-magureanu-dosarul-vosganian-1_50abb6577c42d5a6637f151d/index.html"Adevărul din 28 octombrie 2006). Planul de carieră privindu-l (pus la cale de cine?) era deci în acţiune încă din 1996!

Acest episod, pe care nimeni nu l-a contestat, nici d-l general Predoiu, nici d-l Tăriceanu, nici CNSAS-ul, nici măcar SRI sau SIE, aruncă o lumină limpede şi crudă asupra realităţii dosarului d-lui Vosganian în arhivele fostei Securităţi. Foarte interesantă s-a dovedit reacţia d-lui Virgil Măgureanu, care, vrînd parcă să confirme principiul «amneziei la români», denunţat cândva de d-l Paul Goma, a putut declara, zece ani mai tîrziu, că nu-şi mai amintea cum s-au petrecut lucrurile… («Întrebat dacă ştie dacă în cazul Varujan Vosganian s-a cerut un astfel de aviz, Măgureanu a precizat: "Nu mai ştiu dacă s-a cerut sau nu. Nu îmi aduc aminte acum"», cf. HYPERLINK "http://adevarul.ro/news/societate/monica-lovinescu-spune-magureanu-dosarul-vosganian-1_50abb6577c42d5a6637f151d/index.html"Adevărul suscitat) – jocul de-a uitarea şi reamintirea, de-a pierderea şi găsirea dosarelor, ca o pereche de aşi din mîneca jucătorului de pocher, făcînd parte din manejul politic dictat de circumstanţe. În fine, interesatul însuşi, d-l Varujan Vosganian, atît de sprinten, altminteri, în a intenta procese de calomnie, pare a-şi fi înghiţit demascarea, neîndrăznind nici măcar a schiţa vreo dezminţire sau vreo reacţie de protest împotriva jurnalistei de la Europa liberă.

Corupţia pune în pericol viitorul României

O mişcare a societăţii civile, ca şi a unei părţi a clasei politice, se manifestă în ultimul timp, pentru a reclama Senatului şi Parlamentului – pînă acum, din păcate, fără succes – să-şi joace rolul conform vocaţiei pe care aceste instituţii o au într-un stat de drept, încetînd de a proteja pe aceia din rîndurile lor care sînt acuzaţi de corupţie. Este revelator şi salutar apelul lansat de cinci mari ONG române – Freedom House Romania, Grupul pentru Dialog Social (GDS), Expert Forum, Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) şi Societatea Timişoara: «Încetaţi să mai fiţi scut al corupţilor contra justiţiei» (cf. HYPERLINK "http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-17435109-cinci-ong-uri-lanseaza-apel-catre-parlament-incetati-mai-fiti-scut-coruptilor-contra-justitiei.htm"Hotnews din 6 iunie 2014). 

De această dată lupta împotriva corupţiei nu mai este doar o condiţie de integrare în Europa, în special în spaţiul Schengen, obiectiv al acţiunii Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Aceasta devine o exigenţă de supravieţuire naţională, în condiţiile în care marele vecin de la Est ameninţă din ce în ce mai făţiş fostele state satelite, prin intermediul războiului economico-comercial şi politic al gazului dar nu numai, mizînd probabil pe susţineri interne încă vii într-o ţară ca România. Astfel, se vehiculează tot mai insistent teoria unui bloc eurasiatic economico-politico-ortodox condus de Rusia, cu centrul la Kremlin şi periferia cît se poate mai penetrantă înspre centrul şi sudul Europei, pe de o parte, Orientul mijlociu şi Asia Centrală pînă la China, pe de alta, reconstituind, cu asupra de măsură, vechiul teritoriu al imperiului sovietic; bloc în care România şi-ar avea locul mult mai «natural» şi mai «profitabil» decît în sînul Uniunii Europene... (vezi HYPERLINK "http://romanian.ruvr.ru/2013_07_07/Viitorul-relatiilor-romano-ruse-in-viziunea-lui-Aleksandr-Dughin-8687/"Vocea Rusiei din 7 iulie 2013 iar, la nivel european, revista italiană HYPERLINK "http://www.eurasia-rivista.org/aleksandr-dughin-teoria-lumii-multipolare/"Eurasia). Agresivă, populistă, abilă, aliind captatio benevolentiae cu arătarea colţilor, această teorie, semnată de noul guru secretat de panslavismul neosovietic, Aleksandr Dughin, reprezintă faţada ideologică a politicii de expansiune a lui Vladimir Putin, şi există în România pericolul unei cangrene a trădării naţionale ce s-ar extinde peste cea, deja existentă, a corupţiei, aderenţii la «euroasiatism» fiind potenţiale cozi de topor ruseşti. 

Cu ocazia unei vizite la Bucureşti, cu cîteva zile înainte de alegerile prezidenţiale din Ucraina, vice-preşedintele american, d-l Joe Biden, a adresat românilor un mesaj cheie, asigurîndu-i, în discursul ţinut la baza aeriană militară de la Otopeni, de sprijinul total al Statelor Unite în faţa ameninţărilor ruseşti: «SUA a considerat România drept "un partener ferm şi serios" din prima zi. "Este o obligaţie sfântă să fim alături de dvs. şi de NATO, aşa că vă spun din partea preşedintelui SUA: Puteţi să vă bazaţi pe noi! (...) Agresiunea din Crimeea ne reaminteşte de ce avem nevoie de NATO. Rusia a violat nu numai suveranitatea Ucrainei, dar şi principiul fundamental din secolul XX. Graniţele Europei nu trebuie schimbate prin forţă. Condamnăm acţiunile Rusiei în Crimeea", a exprimat vicepreşedintele american poziţia SUA» (cf. HYPERLINK "http://epochtimes-romania.com/news/joe-biden-laudativ-la-bucuresti---217711"Epoch Times România din 20 mai 2014).

Ori, condiţia acestui sprijin total, condiţie pe care emisarul Statelor Unite a reafirmat-o cu toată claritatea şi convingerea, este aceea de a continua curăţarea ţării de «cancerul» corupţiei. «Vicepreşedintele SUA, Joe Biden, a venit la Bucureşti cu misiunea de a aborda subiecte de actualitate precum relaţiile economice bilaterale, situaţia din Ucraina şi regiune, securitatea energetică, dar şi combaterea corupţiei şi întărirea instituţiilor democratice româneşti» (cf. HYPERLINK "http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/vizita-politica-extrem-de-importanta-pentru-romania-al-2-lea-om-ca-functie-in-sua-vicepresedintele-joe-biden-la-bucuresti.html"Stirile ProTV din 21 mai 2014). În ajunul vizitei, într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, vice-preşedintele american declarase: «Ţările care nu au un stat de drept puternic, un sistem judiciar independent şi instituţii democratice puternice sunt vulnerabile la tipul de acţiuni pe care le desfăşoară Rusia în Ucraina» ; el conchidea că: "De la ultima mea vizită în România, în urmă cu cinci ani, s-au înregistrat progrese reale în România în ce priveşte consolidarea statului de drept şi tragerea la răspundere a demnitarilor pentru încrederea acordată lor de public. Dar mai sunt lucruri de făcut. Ştim că nu este întotdeauna uşor, iar Statele Unite susţin eforturile României de a rămâne pe drumul cel bun"» (cf. HYPERLINK "http://www.mediafax.ro/politic/exclusiv-interviu-cu-joe-biden-sprijinul-romaniei-va-avea-un-rol-cheie-pentru-refacerea-stabilitatii-ucrainei-si-aderarea-la-ue-a-moldovei-12637008"Mediafax din 20 mai 2014). 

În alocuţiunea finală la Palatul Cotroceni, d-l Biden s-a adresat astfel Preşedintelui, guvernului, parlamentarilor, magistraţilor, presei, societăţii civile româneşti: «Corupţia reprezintă o altă formă de tiranie şi poate constitui un pericol nu numai pentru economia unei ţări, ci şi pentru securitatea naţională. Există ţări care exploatează corupţia pentru a putea să exercite influenţe nefaste şi să submineze suveranitatea ţărilor din jur. Atunci când politicienii pot fi cumpăraţi, când tribunalele pot fi cumpărate, presa face propagandă, acolo veţi găsi o societate care poate fi manipulată din exterior, o societate care pierde controlul asupra propriului destin. Am văzut în Ucraina cum 15 ani de corupţie au subminat sistemul lor de instituţii militare şi capacitatea ţării de a se apăra. (...) Lupta împotriva corupţiei este pur şi simplu patriotism» (cf. HYPERLINK "http://epochtimes-romania.com/news/cum-se-vede-fenomenul-coruptiei-prin-ochii-lui-joe-biden---217772"Epoch Times România din 21 mai 2014, ss.n.). Din acest punct de vedere, «oficialul american a lăudat activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Agenţiei Naţionale de Integritate şi a pledat pentru independenţa instituţiilor judiciare. (...) "E important pentru economia dvs., pentru libertatea şi vieţile cetăţenilor care au dreptul să ştie că firmele lor pot să concureze fără să dea mită, că dosarele vor fi judecate transparent în instanţă, şi că nimeni nu e deasupra legii" a subliniat Joe Biden» (ibidem). În fine, cităm şi această ultimă recomandare a vice-preşedintelui american: «Democraţia nu este o destinaţie, ci drumul pe care mergem [s.n.]. Atât timp cât călătoriţi pe acest drum, nu veţi fi singuri, veţi avea alături Statele Unite şi multe alte naţiuni aliate, naţiunile prietene, pentru că ne confruntăm astăzi cu o altă ameninţare decât cea de acum un an chiar» (consemnare extrasă din articolul Războiul pe care România trebuie să-l câştige al d-nei Ioana Ene Dogioiu, pe situl HYPERLINK "http://www.ziare.com/joe-biden/vicepresedinte-sua/razboiul-pe-care-romania-trebuie-sa-l-castige-1300213"ziare.com din 22 mai 2014). Jurnalista comentează astfel aceste declaraţii: «Joe Biden ne-a spus simplu şi clar că avem o poziţie foarte bună, că avem premise excelente, dar că putem pierde tot pe mâna noastră dacă nu câştigăm războiul cu cel mai dur şi mai periculos dintre adversari. (...) Şi a spus-o cu sinceritate şi chiar cu o căldură pe care cei care am fost prezenţi la discursul domniei sale de la Palatul Cotroceni am simţit-o pe deplin. Fără superioritate, fără emfază, dar apăsat şi limpede. În 20 de minute, Joe Biden a pus România faţă în faţă cu ea însăşi, cu marele ei război şi cu marea ei încercare» (ibidem). 

Dar clasa politică românească nu se grăbeşte să adopte opţiunea justă, dimpotrivă. Deja, premierul Victor Ponta, impermeabil la discursul vice-preşedintelui american, declara la sfîrşitul vizitei, persistînd într-o denegare totală, ca şi cum n-ar fi auzit nimic: HYPERLINK "http://www.ziare.com/joe-biden/vicepresedinte-sua/ponta-despre-biden-nu-a-fost-niciun-fel-de-repros-legat-de-coruptie-nici-in-public-nici-in-particular-1300122" \t "_blank"«Nu a fost niciun fel de reproş legat de corupţie, nici în public, nici în particular» (cf. HYPERLINK "http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/vizita-politica-extrem-de-importanta-pentru-romania-al-2-lea-om-ca-functie-in-sua-vicepresedintele-joe-biden-la-bucuresti.html"Ştirile ProTV suscitat). Şi în fapt, protecţia corupţilor a continuat. Prin refuzul, în iunie recent, de a se ridica imunitatea d-lor Marius Isăilă, Vlad Cosma, Laszlo Borbely, Victor Paul Dobre, Ion Stan, inşi acuzaţi de corupţie au fost din nou sustraşi acţiunii justiţiei, «doar pentru că sunt parlamentari şi protejaţi de camarazii lor din Senat sau Camera Deputaţilor», iar factori executivi, în frunte cu premierul Victor Ponta, au luat «public apărarea unor inşi bănuiţi de corupţie şi investigaţi pentru fapte de corupţie (...), atacând instituţii ca DNA, care joacă un rol cheie în demascarea lor» (vezi articolul Acest scut parlamentar pune în pericol viitorul României al d-lui Petre M. Iancu, pe situl HYPERLINK "http://www.dw.de/rana-vie-a-corup%C5%A3iei-parlamentare/a-17692096"Deutsche Welle din 8 iunie 2014). Jurnalistul trage concluzii ce pun în lumină cauzele şi gravitatea situaţiei: «Refocalizarea atenţiei americane asupra fostei Europe comuniste ameninţate de ambiţiile imperiale ale Moscovei şi nu în ultimul rând asupra României a scos în evidenţă unele tare sistemice profunde. E vorba, în esenţă, de labilitatea unor societăţi est-europene dominate de oligarhii recrutate din fostele poliţii politice şi nomenclaturi comuniste convertite la capitalism, care au învăţat să se folosească de instituţiile democraţiei spre a submina durabil, poate chiar ireparabil, democraţia» (cf. ibidem). 

Este vorba într-adevăr de un risc major ce se confirmă, din păcate. Imediat după noul refuz al parlamentarilor de a lăsa justiţia să-şi exercite acţiunea legală, o altă vizită în România, de data aceasta, a trei senatori americani, a dat ocazia, în aceste condiţii, la un avertisment clar: «Dacă Parlamentul RESTRICŢIONEAZĂ lupta anti-corupţie, relaţiile dintre România şi SUA vor fi AFECTATE», titrează presa (cf. HYPERLINK "http://www.revista22.ro/daca-parlamentul-restrictioneaza-lupta-anticoruptie-relatiile-dintre-romania-si-sua-vor-fi-afectate-europa-si-administratia-obama-au-avut-reactii-slabe-si-chiar-contradictorii-n-fata-agresiunii-rusiei-43173.html"Revista 22 din 9 iunie 2014). Cităm: «Senatorul John McCain a susţinut că mesajul oficialilor SUA este acela că "respectă enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie". "Cred că este un adevarat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile. Nu încercăm să le spunem oamenilor de aici ce ar trebui să facă, dar avem anumite standarde universale pe care ne aşteptăm ca toată lumea să le respecte cât mai mult posibil. Ţara noastră nu este lipsită de corupţie, se întâmplă tot timpul, dar ne luptăm cu ea. Deci vrem să vedem progres în acest domeniu. Şi din nou, nu încercăm să interferăm, doar încercăm să spunem clar că ne afectează relaţiile cu România, dar şi cu alte ţări", a spus McCain. De asemenea, senatorul Christopher Murphy a afirmat (...): "Ideea că Parlamentul poate proteja de anchetare pe unii din membrii săi este complet străină pentru noi, în SUA. Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic ca să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA", a susţinut Murphy» (cf. ibidem). 

În fine, sînt amintite raţiunile economice de bază care cer un sistem economic, social şi politic necorupt: «În acelaşi timp, senatorul Ron Johnson a afirmat că singura situaţie în care un om de afaceri va fi interesat să investească în România este aceea în care va avea încredere că legile se aplică în mod corect. "Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt. Semnele încurajatoare pe care le-am văzut, fie că e vorba de ce s-a întâmplat pe Maidan în Ucraina, oameni tineri ieşind în faţă şi cerând un guvern mai puţin corupt, fie ce auzim aici în România – tineri care cer acest lucru, sunt semne care ne dau speranţă", a explicat Johnson» (cf. ibidem).

Spre o nouă «imunitate» : Premiul Nobel

Încrederea în instinctul de conservare şi în spiritul identitar al românilor ne face să sperăm într-o cădere a blocajelor interne ridicate în calea justiţiei la nivelul mediilor economico-politice (şi/sau de altă natură). D-l Vosganian probabil se teme, tocmai, de o asemenea posibilitate. Ce s-ar întîmpla cu onorabilul senator de Iaşi, dacă «scutul» Senatului şi al Parlamentului nu l-ar mai proteja – fie că deputaţii şi senatorii, inclusiv din propriul lui partid, se satură să-l mai apere, fie că justiţia şi societatea civilă reuşesc să impună regulile statului de drept în sînul celor două camere... Speranţe în acest sens aduce proiectul de lege privind procedura de încuviinţare a ridicării imunităţii depus în Parlament de d-na Monica Macovei, deputată europarlamentară (cf. HYPERLINK "http://epochtimes-romania.com/news/proiect-de-lege-marca-macovei-zilele-parlamentului-care-apara-corupti-sunt-numarate---219563"Epoch Times România din 26 iunie 2014). Cine l-ar mai oblădui atunci, pe el care n-a manifestat niciodată vreo consideraţie la adresa Europei, decît ca să obţină o funcţie! Oricum, Bruxelles e prea aproape, se află acolo inşi care vă cunosc istoria, ba chiar şi blestematul de «dosar»... Cît despre Statele Unite, nu blama ministrul economiei amestecul ambasadorului american în afacerile de corupţie ale senatorilor români? Ce-i drept, ar mai fi Eurasia... dar e un proiect încă utopic, şi poate, cam inavuabil... 

D-l Vosganian a lansat de mai multe luni un alt plan, menit să-i confere o nouă protecţie, de nivel internaţional. El nutreşte, încă toamna lui 2013 – cînd se zbătea în îndoieli: să-şi dea «demisia de onoare» din Ministerul economiei, au ba? – un vis nobil şi grandios: Premiul Nobel... mizînd pe o carte pe care a publicat-o în 2011, ce evocă genocidul perpetrat de statul turc în 1915 împotriva poporului armean. Tristă manipulare a istoriei şi a tragediei unui popor, în scopul construirii unei măşti de onorabilitate, acoperind un putregai moral şi politic. 

Astfel, încă de pe data de 4 septembrie 2013, cu o lună înainte de «inocentarea» de către Senat şi de «demisia de onoare» din minister, d-l Vosganian dă o conferinţă de presă la televiziune, pentru a se apăra de acuzaţiile procurorilor DIICOT de complot şi subminare a economiei naţionale – şi, ca un contra-argument suprem, confesează jurnaliştilor, sideraţi: «Ministrul Vosganian a subliniat importanţa internaţională a muncii sale, care l-a propulsat spre o nominalizare pentru Premiul Nobel, fapt fără precedent pentru politicienii români: "Mă aflu pe lista propuşilor pentru Premiul Nobel. Am fost propus de organizaţii de scriitori din trei ţări, care mi-au trimis laudatio şi m-au întrebat dacă sunt de acord. Probabil că în clasa politică românească este fără precedent ca un om politic să fie propus pentru Premiul Nobel", a declarat Vosganian la România TV» (cf. reportajul emisiunii pe situl HYPERLINK "http://epochtimes-romania.com/news/boala-lui-cv-tudor-se-ia-varujan-vosganian-in-derapaj-la-romania-tv---201070"Epoch Times România din 4 septembre 2013). Trecînd peste absurdul apărării – în ce fel faptul de a fi eventual propus pentru Premiul Nobel îl absolva de acuzaţiile aduse de DIICOT în afacerea de corupţie Romgaz? – presupunem, fireşte, că ministrul economiei vizează Premiul Nobel de literatură, de vreme ce evocă organizaţii de scriitori din trei ţări. Totuşi, e aici un hic: una dintre ele, în speţă, Uniunea Scriitorilor din România, l-a propus, într-adevăr, dar... 5 luni mai tîrziu (cf. HYPERLINK "http://www.mediafax.ro/cultura-media/nicolae-breban-mircea-cartarescu-norman-manea-si-varujan-vosganian-propusi-pentru-premiul-nobel-11973440"comunicatul de presă din 27 ianuarie 2014). Fără îndoială, ca prim vice-preşedinte, d-l Vosganian avea preştiinţa acestei propuneri... adică, intenţia de a se auto-propune – nimic de mirare deci că el o ştia şi o anunţa public, la Televiziune, cu luni înaintea Uniunii înseşi... 

Dar e vorba poate de o neînţelegere, în conferinţa de presă din 4 septembrie 2013 ministrul viza poate, pur şi simplu, un Nobel pentru lucrări economice, de vreme ce invocă «importanţa internaţională a muncii sale»! Într-adevăr, cu experienţa domniei-sale în ingineria financiar-bugetară a «folosirii fără cheltuire» a miliardelor de lei din visteria statului, şi cu mîndria «datoriei» împlinite la Ministerul economiei, cum avea s-o declare peste o lună, ar fi avut căderea să candideze la un Nobel în economie!... Ei bine, declaraţiile următoare ne orientează spre o altă ipoteză: economistul-scriitor viza, de fapt, Premiul Nobel pentru pace! Urmarea confesiunilor e într-adevăr demnă de statura unui om de stat, şi nu unul oarecare, ci unul – o vicisitudini ale destinului! – acuzat de complot împotriva propriei ţări, ceea ce înseamnă, bine înţeles, că este el însuşi victima unui complot… E soarta celor mai mari, nu-i aşa, şi la drept vorbind, unul singur în lume a mai fost ca el: «Vosganian se simte victima unui complot şi se compară cu Nelson Mandela, pe care, însă, îl credea mort. "Numai Nelson Mandela a luat Premiul Nobel după ce a fost complotist [acuzat de complot – n.n.]. Dumnezeu să-l odihnească!", a mai spus Varujan Vosganian, care a fost atenţionat de către jurnalişti că Nelson Mandela nu a murit. "Atunci Dumnezeu să-l ţină!", a răspuns el» (ibidem). 

D-l Vosganian se vrea deci un nou Nelson Mandela… viu sau mort, nu contează, dar în-nobelizat! La adăpost de grijile provocate de procurorii care «uzurpă» puterea Senatului… căci cine ar mai îndrăzni atunci, nu-i aşa, cînd el ar fi primul scriitor şi om politic român nobelizat? Şi ministrul îşi continuă elanul: «Revenind la importanţa muncii şi personalităţii sale, Vosganian avertizează că cei ce îi aduc atingere, lezează în acelaşi timp şi prestigiul unor instituţii onorabile pe care el le-a reprezentat. Ministrul acuzat de subminarea economiei naţionale declară că în România nu sunt mulţi politicieni ca el. "Nu uitaţi, eu nu reprezint doar Ministerul Economiei, eu reprezint Uniunea Scriitorilor, reprezint Uniunea Armenilor din România, reprezint un colegiu onorabil. Adică prestigiul meu nu-i doar prestigiul meu! (...) că nu ştiu dacă în România există atâţia oameni politici! Cred că nu-s mai mulţi decât pelicanii din Deltă", a mai spus ministrul Economiei» (ibidem). Cu această tiradă în acelaşi timp civică, lirică, ba chiar ecologică, d-l Vosganian ne-a convins: el vizează premii Nobel în multiple discipline. Ce-i drept, oamenii politici ce-i seamănă trebuie să fie mai puţini decît pelicanii!...

La acest punct al reportajului, jurnalistul nu se poate abţine de a cita definiţia din dicţionar a paranoiei, după situl HYPERLINK "http://psychologies.ro"http://psychologies.ro: «Paranoia se defineşte ca delir cronic, bine structurat şi organizat, în care bolnavul manifestă un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere. Paranoicul are tendinţa de a persevera în propriile judecăţi şi convingeri, fără nicio intenţie de a verifica valabilitatea lor» (ibidem). Urmarea confesiunilor îi dă şi mai multă dreptate, cel puţin, din punctul de vedere al simptomatologiei: «Dl. Vosganian a continuat: "Sunt un om care oriunde merg în ţara asta nu există ceva să nu fie legat de numele meu. Nu există comună sau oraş din România în care să nu existe ceva, o cărămidă pusă când am fost eu ministru", a mai zis ministrul, care s-a arătat gata să se bată în justiţie» (ibidem). D-l Vosganian se lăsa, pesemne, purtat de acele amintiri şcolare din care cu toţii ne adăpăm («Tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul»...), comparîndu-se de astă dată, implicit, cu altă figură emblematică, voievodul de legendă cîntat de bardul naţional: Mircea cel Bătrîn se bătea cu turcii, iar d-l Vosganian, iată-l, e «gata să se bată în justiţie»... Totuşi, cum bine ştim, el şi-a temperat mai apoi vitejia, preferînd, în loc de a-şi înfrunta acuzatorii în faţa unei curţi de justiţie, să profite mai degrabă de protecţia Senatului...

Cît despre Uniunea Armenilor din România, pe care d-l Vosganian se laudă a o reprezenta, nu mai puţin dealtfel decît Uniunea Scriitorilor din România, evocarea numai a acestor «reprezentanţe» ne umple de tristeţe şi de un dezgust amar, cînd ştim în ce fel utilizează preşedintele şi respectiv prim-vice-preşedintele acestor instituţii atît mijloacele logistice cît şi bunurile materiale şi fondurile financiare ce le sînt atribuite. Pentru sediul Uniunii Scriitorilor, mai întîi donat în condiţii frauduloase, şi finalmente, trocat contra beneficii într-o afacere privată, am văzut deja. Să aruncăm o scurtă privire asupra folosirii fondurilor de stat pe care d-l Vosganian, ca preşedinte al Uniunii Armenilor din România, le primeşte din banii contribuabililor. Avem cel puţin un exemplu, ce ni se pare însă mai mult decît semnificativ. În calitatea sa de preşedinte al Uniunii Armenilor din România, d-l Vosganian finanţează, de mai mulţi ani, publicarea volumelor de «amintiri» şi «memorii» ale unui scriitor veleitar, tot de origine armeană, d-l Gabriel Diradurian. Acesta, sub pretext de memorialistică, s-a specializat în defăimarea, insultarea, şi calomnierea, în paginile cărţilor domniei-sale publicate cu sponsorizarea d-lui Vosganian, a unor persoane pe care abia dacă le-a cunoscut, dar pe care, în mintea înfierbîntată de ambiţie literară frustrată – şi/sau de alte, necunoscute nouă, ambiţii – le consideră rivale, ba chiar, cine ştie, responsabile cumva de eşecul carierei naţionale şi internaţionale a domniei-sale, ca scriitor şi nu numai. Căci, în plan politic (?), d-l Diradurian se crede spionat de CIA!... Din acest detaliu, confiat unor scriitori cam creduli, deducem statura magistrală pe care şi-o atribuie, în strînsă înrudire, în privinţa perceperii de sine, cu sponsorul său, d-l Vosganian, ce, mai puţin timid, se compară, cum am văzut, cu Nelson Mandela... În plan literar, «modestul» domn Diradurian se recunoaşte ca un nou Dostoievski, plasîndu-se astfel mult deasupra pretenţiilor de nobelizare ale protectorului său! Dar, pentru a nu transforma articolul de faţă într-o polemică personală, ne vom limita a menţiona faptul că volumul Memorialistică II al d-lui Gabriel Diradurian, apărut la editura Ararat în 2011, cu indicaţia expresă a finanţării de către Uniunea Armenilor din România, şi cu o prefaţă elogioasă scrisă sub contract (adică cu plată) de un critic cunoscut, conţine un capitol întreg de mai bine de 40 de pagini format mare, plin de la început pînă la sfîrşit de insulte şi calomnii, de nereprodus aici, la adresa poetului A. A. Shishmanian (pentru detaliile acestei afaceri, aparent, private, trimitem la publicaţiile acestuia, pe siturile HYPERLINK "http://fr.calameo.com/read/003510201fe4f1a976006"Calameo si HYPERLINK "http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1322"Asymetria, precum şi, tot HYPERLINK "http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1235"acolo, la articolul subsemnatei).

Deriva morală este pe cît de ridiculă pe atît de sinistră, cînd caricatura e animată de putere   în ordinea acestei lumi. Din fericire, condiţiile nu sînt întotdeauna reunite pentru a face să explodeze acest cocktail surprinzător, dar riscurile există, şi este timpul ca această cursă spre demenţă să fie oprită, cît timp d-l Vosganian mai poate fi, încă, recunoscut responsabil de actele sale. Dar aceasta, numai justiţia o poate stabili, şi judeca. Nicio imunitate, nicio minciună, nicio veleitate deşănţată. Această ţară merită lămurirea aceasta, în memoria veritabilelor sale victime, cele ale deceniilor de dictatură comunistă, inclusiv cele din decembrie 1989. Şi o merită de asemeni, şi încă cum, poporul martir din care provine d-l Vosganian, poporul armean, victimă a primului genocid al secolului XX, popor căruia, departe de a-i aduce un omagiu, cum îşi închipuie, îi face, mai degrabă, ruşine.

Dana Popescu-Shishmanian

Neuilly-sur-Marne (France), 15 iulie 2014

HYPERLINK "mailto:dshishma@wanadoo.fr"dshishma@wanadoo.fr