Marin Ifrim. Memorialul tăcerii l. DESPRE COLOCVIUL DE LITERATURĂ DE LA BUZĂU – 1982

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Memorialul tăcerii l. DESPRE COLOCVIUL DE LITERATURĂ DE LA BUZĂU – 1982

26.08.14 by Marin Ifrim

După mai bine de trei decenii, tainele desfășurării Colocviului de literatură din anul 1982 – desfășurat la Buzău -, încă sunt ferecate în mintea unora dintre participanți. Dacă, prin alte orașe, despre desfășurarea anchetelor Securității, după Colocviu, s-a scris și s-a discutat suficient, sau măcar cât să se facă un pic de lumină, participanții buzoieni la acea întrunire sunt, din păcate, campioni ai tăcerii. Iată unul dintre motivele plauzibile pentru care viața literară din acest oraș este irespirabilă chiar și în prezent. Știm doar că, unul dintre securiștii de atunci, Ilie Merce, numit la Buzău în 1986, a ajuns mare deputat în Parlamentul României. Și mai știm că turnătorii de atunci, lăsați de prăsilă lui Merce, și-au făcut de cap, în continuare, respectând codul deontologic al năravului din fire. Există și motive temeinice care ne îndreptățesc să credem că în perioada respectivă nu s-a turnat numai la Securitate. Dintre toți scriitorii buzoini – sau așa-zis scriitori -, singurul care a avut curajul să vorbească, uneori în gura mare, în public, a fost regretatul Gheorghe Ene. Dar băieții au reacționat cum știau ei mai bine, au făcut în așa fel încât Gheorghe Ene să fie considerat plecat un pic cu sorcova. L-au discreditat cu metodă, răspândind în jurul său fel de fel de zvonuri fetide. Am avut cu el zeci și zeci de discuții și, de cele mai multe ori, cu o superficialitate idioată, îl luam peste picior chiar dacă îl vedeam cum suferă pentru faptul că ”poveștile” sale sunt tratate cu ironie. Cu ani în urmă, am scris, în revista „Amphytrion” din Râmnicu Sărat, un scurt articol referitor la acest Colocviu. În ultimii ani, autoritățile ne vând gogoșile medievale ale torționarilor din pușcăriile comuniste, nimeni neaducând la zi și problema foștilor securiști și turnători aflați în solda poliției politice. Aflu că e aproape de a vedea lumina tiparului o carte despre activitatea celebrului cenaclu literar”Al. Sahia”, în care sunt publicate dovezi clare că Securitatea urmărea scriitorii locali și că se folosea la greu și de eternii ei turnători. De-a lungul timpului, am întâlnit câteva mărturii edificatoare despre tainicul colocviu buzoian și dezastrele ce au urmat acestuia. Iată ce scrie, în onorabila revistă râmniceană ”Spații Culturale” (nr. 16, mai-iunie 2011), cunoscutul critic literar vrâncean Ionel Necula: ”Un moment important în coagularea identitară a grupului de la Iaşi l-a constituit Colocviul de literatură de la Buzău din decembrie 1982 – prilej rar de a se aduna laolaltă şi de a intra în dialog cu alte grupări similare dinTimişoara, Bucureşti sau Cluj. Întâlnirea a fost un fel de capcană, pentru că a adunat vreo patruzeci de Opzecişti din toată ţara şi-a alertat serios organele de securitate, care nu şi-au reprimat intenţia unor măsuri de descurajare. Cea mai severă represiune, îşi aminteşte Mircea Nedelciu într-un interviu acordat lui Bogdan Rădulescu (reprodus şi de Luca Piţu în cartea sa), a cunoscut-o grupul de la Iaşi, ceea ce spune multe despre zelul aparatului securistic de aici. O întreagă ocultă s-a pus în mişcare atunci, mergând cu măsurile sancţionare până la scoaterea din învăţământul universitar a lui Luca Piţu şi trimiterea lui la ţară, în satul de baştină, să predea franceza în învăţământul elementar”. (Foto, de la dreapta la stânga, la Colocviul din 1982: Mircea Cărtărescu, Daniel Vighi, Bogdan Ghiu, Sorin Preda).
www.omniscop.ro