Recucerirea Ardealului

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

«11. Investiţiile şi cumpărarea prin intermediari, etnici maghiari, de terenuri şi obiective economice nu numai în zonele preponderent maghiare şi la graniţă, ci cu predilecţie terenuri cu infrastructură sau de importanţă strategică; retrocedările „composesoratelor“ din zona secuiască, obţinute de UDMR, deşi istoric, acestea au fost proprietăţi ale statului date în folosinţă; redobândirea pământurilor confiscate legal în 1920 grofilor din Transilvania, care n-au acceptat cetăţenia română şi li s-a ridicat dreptul de a avea proprietăţi în România, de către moştenitorii lor; defrişarea masivă a pădurilor din Transilvania, imediat după „revoluţie“, ceea ce a generat în Ungaria, la începutul anilor 90, naşterea „noii arhitecturi maghiare“, adevărate catedrale din lemn, prezentate într-un film documentar şi la televiziunea germană; retrocedările către bisericile maghiare a nenumărate  clădiri, fără discernământ şi control al autenticităţii actelor de proprietate; planurile avansate de realizare a infrastructurii necesare unei legături directe şi rapide cu Budapesta, îndoctrinarea prin şcoală, radio şi televiziune în spiritul dreptului la autonomie etnică, al dreptului istoric de a stăpânii bazinul Carpatic, asociat cu lupta pentru regionalizare şi modificarea Constituţiei, etc., etc., sunt „pregătiri“ realizate pe fundalul „destrămării“ planificate, dorite, visate. În acelaş timp câteva din constatările delegaţiei parlamentare în timpul vizitei ( 24 – 26 octombrie 1997 ) în judeţele Harghita şi Covasna : „se încearcă rescrierea istoriei prin ignorarea sau chiar distrugerea vestigiilor civilizaţiei româneşti din zonă; scăderea numerică a populaţiei de naţionalitate română prin migrări, îmbătrânire, etc.; trecerea credincioşilor ortodocşi la religia reformată din lipsă de alternativă; transformarea muzeelor şi clădirilor româneşti în lăcaşuri de cultură secuiască; necunoaşterea limbii de stat a României; nerespectarea însemnelor statului român de către autorităţile locale; refuzul de a sărbătorii, în şcolile şi secţiile cu predare în limba maghiară, a Zilei Naţionale a României; diplomele şcolare şi la concursuri judeţene scrise doar în limba maghiară; în laboratoarele de istorie se denaturează istoria României prin folosirea în mod deliberat a unor hărţi din perioada 1878 – 1918; lipsa profesorilor de naţionalitate română, lipsa predării calificate a limbii române, istoriei, geografiei; presiuni asupra celor ce au rămas în zonă; predarea disciplinei “Limba română“ de către profesori de naţionalitate maghiară cu cunoştinţe aproximative despre limba şi literatura română, lipsa manualelor de limba română; lipsa dotării cu materiale didactice a claselor cu predare în limba română; predarea la clasele de limba maghiară a unor discipline care nu sunt în programa de învăţământ în vigoare şi nepredarea altor discipline înscrise în program; începând cu anul 1993, în peste 27 de localităţi din jud. Covasna, au fost reînfiinţate şcoli şi secţii cu predare în limba română; după alegerile electorale din 1996 toate au fost desfiinţate; în prezent, există mai mult de 90 de localităţi în judeţ unde nu există clasă cu predare în limba română; traducerea eronată în limba maghiară a denumirilor unor localităţi pe motiv că se respectă istoria localităţii respective; lipsa preoţilor din parohii, multe părăsite, fără sprijin material; credinciosul ortodox român este izolat şi asimilat de celelalte culte ; singurul sprijin pentru credinţa ortodoxă este Episcopia Ortodoxă Română a Harghitei şi Covasnei, care nu este susţinută; grave discriminări între cetăţenii de naţionalitate maghiară (favorizaţi) şi cei de naţionalitate română (defavorizaţi) în domenii ca : folosirea limbii materne, accesul la orice funcţie publică (condiţionată de cunoaşterea limbii maghiare), organizarea şi funcţionarea şcolilor, încălcări flagrante ale drepurilor omului şi epurare etnică în ceea ce priveşte românii,..“ etc., etc. Nu este de mirare că Preşedintele Constantinescu putea să-şi aroge liniştit performanţa „reconcilierii româno-maghiare.“ Lucrurile nu au stat mai bine nici în „epocile“ iliesciene. Pentru a releva paşii concreţi, de pregătire activă a dezmembrării României, prin legăturile de tip mafiot între Budapesta, UDMR şi Bucureşti, în perioada de simbioză a guvernanţilor români cu UDMR, de după alegerile din 2000, este suficient să exemplificăm prin cazul staţiunii balneare Sovata. Cu sprijinul guvernului maghiar şi complicitatea celui român, în timpul fructuoasei colaborări dintre UDMR şi PSD din perioada amintită, D-l György Frunda, aflat în fruntea unei societăţi maghiare înfiinţate în mod expres, obţine dreptul de cumpărare a întregii staţiuni, cu toate utilităţile ei, başca pădurile din jur, pentru suma de 1.200.000 ( un milion două sute de mii ) dolari, ceea ce reprezintă mai puţin de o zecime din valoarea reală. Fapt evidenţiat prin recuperarea, de către D-l Frunda, a sumei vărsate statului român, prin vânzarea ulterioară a unui singur hotel din staţiune. Conform afirmaţiilor din filmul documentar, prezentat în Germania, „Campion balcanic“, al regizoarei Reka Kincses, fica fostului primar al Tg. Mureşului din 1990, Kincses Elöd, legăturile D-lui György Frunda cu vechea securitate erau cunoscute maghiarilor deja înainte de 1989. De aceea strălucita sa carieră politică ulterioară (candidat UDMR la preşedinţia României, conducător al delegaţiei române la Bruxelles, etc.), precum şi succesele sale în lumea afacerilor, sînt cit se poate de logice. Acest gen de „afaceri“ au fost şi sînt, doar una din modalităţile de recompensare, din partea partidelor româneşti, în schimbul susţinerii lor temporare la putere, prin care UDMR a acaparat pârghiile economice, politice şi administrative, necesare realizării de facto a planului de autonomizare  etnică. Reacţia PSD la declaraţiile, atît ale ministrului de interne I. Rus cît şi a SRI, de pierdere a controlului statului în inima ţării, precum şi continuarea  acestei politici de către actualul guvern, subliniază odată în plus iresponsabilitatea politicianismului autohton. Ar mai fi de remarcat că documentarul amintit, plin de revelaţii şi învăţăminte, atît pentru maghiari cît şi pentru români, nu şi-a găsit încă loc în programul niciunui post de televiziune românesc.
Odată cu instalarea prim-ministrului Tăriceanu, maghiarofil declarat, fenomenul „retrocedărilor“ ia forme monstruoase, contravenind grav legilor şi interesului naţional. Pe lîngă composesoratele şi fundaţiile maghiare, apariţia ilegală a „Statusului romano-catolic“ maghiar şi  „reîmproprietărirea“ masivă a acestuia prin încălcarea legii 247/2005, pune în pericol integritatea şi viitorul României. Fapte ce nu pot fi încadrate decît la „înaltă trădare“ şi pentru care, pe lîngă magistraţii maghiari şi „comisia guvernamentală“ complice, atît guvernul cît şi preşedinţia, învăluite pînă acum în tăcere, vor trebui să răspundă.  »