A se vedea deasemenea http://www.pavlicenco.md/programul-politic-si-statutul-pnl/
Luni, 7 mai 2012, la ora 12.00, ziaristii sunt invitaţi de reprezentanţi ai Consiliului Unirii la Info-Prim Neo, unde vor oferi o conferinţă de presă cu tema „200 de ani de la ocuparea Basarabiei, pământ românesc, de către Imperiul Rus şi forţele pro-imperiale. Acţiunile forţelor naţionale pe 13 şi 16 mai 2012”.
La conferinţă vor fi prezenţi copreşedinţii Consiliului Unirii Anatol Caraman, preşedintele Asociaţiei Veteranilor Războiului-1992 „Tiras-Tighina”, Nicolae Dabija, preşedintele Forului Democrat al Românilor, scriitor, membru de onoare al Academiei Române, organizatorii acţiunilor de la 13 şi 16 mai, Stefan Maimescu, ex-deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, membru al Consiliului Naţional al Unirii-1991, reprezentant al CU în Diaspora, Valeriu Ciubotaru, preşedintele PNR, Gheorghe Viţă, preşedintele Uniunii românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, membru al Biroului Permanent Central al PNL, precum şi Ion Varta, doctor în istorie, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Participanţii la conferinţa de presă vor vorbi despre acţiunile preconizate pentru 13 mai, ora 13.00, începînd din Piaţa Marii Adunări Naţionale, şi pentru 16 mai, în ziua cînd se împlinesc 200 de ani de la raptul teritoriului românesc dintre Prut şi Nistru. Aceste manifestări sunt sprijinite activ de Consiliul Unirii şi Acţiunea-2012.
Serviciul de presă al Consiliului Unirii
Extras din revista HISTORIA. Autor: Andreea Lupşor |
7390 vizualizări
Grigore Gafencu a fost una din marile personalități ale
diplomației românești. Ministru de externe în timpul unei perioade
extrem de tulbure din punct de vedere diplomatic, între 1938 și vara lui
1940, Gafencu s-a străduit în această perioadă să apere interesele
României în fața unui război iminent.
În vara lui 1940 și-a dat demisia din funcția de ministru și a fost
trimis ca ministru plenipotențiar la Moscova. Ulterior, Gafencu s-a
stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analiști
politici ai epocii, Grigore Gafencu a ținut, în timpul războiului,
numeroase conferințe publice la Londra, Paris, Strasbourg, FLorența,
Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza și interesele României.
În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l’est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relațiilor sovieto-germane dinaintea izbuncirii războiului.
Jurnalele sale, încă nepublicate în varianta completă, conțin însemnări
zilnice de o importanță deosebită pentru cunoașterea vieții politice
românești din anii '30-'40 și a opiniilor personale ale lui Gafencu
privind problemele războiului și relațiilor internaționale.
După sfârșitul războiului, Gafencu, în calitate de reprezentant al
grupului diplomaţilor aflați în, a depus pe masa Conferinţei de Pace din
1947 două memorandumuri prin care cerea respectarea drepturilor
politice şi economice ale României. Acțiunile sale și poziția proaliată
a lui Gafencu aveau să-l transforme pe Gafencu în persona non grata în
fața regimului procomunist de la București. El a fost condamnat în
contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
Grigore Gafencu despre ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei
3 si 4 iulie 1940 – ”Marele eveniment politic nu s-a
produs. Tătărăscu, o dată mai mult, s-a strecurat printr-o criză.
Situaţia lui e însă foarte slăbită. Schimbarea e aşteptată. [...]
Parlamentul s-a întrunit pentru a păstra o clipă de tăcere. Şedinţa a
fost apoi ridicată în semn de doliu. Lacrimi înăbuşite, simţăminte de
supărare şi de revoltă, mare nervozitate.
Am citit cu băgare de seamă schimbul de note telegrafice dintre ruşi şi noi. [n.a. – redate mai jos] Notele
ruseşti sunt abile ca formă şi fond, moderate ca ton şi de o perfidie
foarte bine socotită. Notele noastre sunt greşit concepute şi foarte
prost formulate. La pretenţiile ruseşti referitoare la drepturile
istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic:
nici o punere la punct, nici un contra argument, nici un protest. Ne-am
mulţumit să răspundem - pentru a câştiga timp, pretinde Ministerul de
Externe, - că suntem gata să stăm de vorbă ... Ruşii au înlăturat cu
multă îndemânare intenţiile dilatorii cuprinse în nota noastră de
răspuns, aducându-ne numaidecât la cunoştinţă programul de evacuare.
[...] Fapt e că ne-am plecat în faţa forţei, fără s-o spunem şi fără să
stăruim asupra bunului nostru drept. Nu am respins argumentarea
sovietică, ci ne-am declarat gata, după ce am luat cunoştinţă de ea, să
stăm de vorbă. [...]
Am pierdut, deci, Basarabia:
1. fiindcă Rusia nu a renunţat niciodată la această provincie
şi era hotărâtă să se folosească de orice prilej pentru ca, sprijinită
pe uriaşa ei putere, să ajungă din nou la Dunăre. [...]
2. fiindcă oricare ar fi fost politica pe care am fi urmat-o faţă de
Germania, Reich-ul ar fi sacrificat oricând interesele noastre la Dunăre
(care sunt şi ale sale), pentru a-şi acoperi spatele înspre Rusia
într-un război european. [...]
3. fiindcă Italia, care în timpul din urmă ne făgăduise sprijinul
Germaniei în caz de agresiune rusească, a intrat în război însuşindu-şi
toate angajamentele şi toate atitudinile Germaniei.
4. Fiindcă singurul nostru sprijin adevărat şi real, forţa anglo-franceză, s-a prăbuşit.
Sunt unii care se miră că ziua de 27 iunie ne-a găsit singuri. Ei uită
că puţine zile înainte s-a cufundat o lume întreagă. Am fost
singurifiindcă cei care ar fi putut să ne sprijine nu aveau interesul să
o facă (orice am fi dres acum sau înainte), şi fiindcă cei care ne-au
sprijinit întotdeauna nu mai erau în viaţă.”
Nota ultimativă a guvernului sovietic, 26 iunie 1940
În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a
desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei,
Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată
în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.
Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a
Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis
în faţa întregii lumi. Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a
trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a
creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a
pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră
necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească
împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii
Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este
legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei
părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa
majoritate de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât
şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională. Un astfel de act
ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei
către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură
neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost
pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de
ani a României în Basarabia.
Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată.
Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi
propunerile de faţă ale U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a
se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi
România.
Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent.
Răspunsul guvernului român, din ziua de 27 iunie 1940
Guvernul U.R.S.S. a adresat guvernului român o notă care a fost remisă
la 26 iunie 1940, la ora 10 seara, de către excelenţa sa d-l Molotov,
preşedintele Comisarilor Poporului şi Uniunii Sovietice, comisar al
poporului pentru afacerile străine, excelenţei sale d-l Davidescu,
ministrul României la Moscova.
Fiind însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi guvernul sovietic de a vedea
rezolvate prin mijloace pacificetoate chestiunile care ar putea să
producă o neînţelegere între U.R.S.S. şi România, guvernul regal declară
că este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la
discuţiunea amicală şi de comun acord a tuturor problemelor emanând de
la guvernul sovietic.
În consecinţă, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a
indica locul şi data ce doreşte să fixeze în acest scop.
De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic,
guvernul român îşi va desemna delegaţii şi nădăjduieşte că
conversaţiunile cu reprezentanţii guvernului sovietic vor avea ca
rezultat să creeze relaţiuni trainice de bună înţelegere şi prietenie
între U.R.S.S. şi România.
Nota ultimativă adresată de guvernul sovietic în noaptea de 27 iunie 1940
Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul guvernului regal al României din
27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el
primeşte propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat
Basarabia şi partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la
Moscova, d. Davidescu, a explicat că răspunsul menţionat al guvernului
regal al României însemnează accedarea la propunerea guvernului
sovietic, guvernul sovietic primind această explicaţie a d-lui
Davidescu, propune:
1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei,
la 28 iunie să evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele
româneşti.
2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.
3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea - Albă.
4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce
priveşte păstrarea şi nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de
locomotive şi vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor,
întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
5. Să se numească o comisie alcătuită din reprezentanţi ai guvernului
român şi U.R.S.S., câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea
chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române şi
instituţiilor din Basarabia şi partea de nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la
propunerile mai jos menţionate nu mai târziu de 28 iunie ora 12 ziua
(ora Moscovei).
Răspunsul guvernului român, din ziua de 28 iunie 1940
Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea
recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a
Europei, se vede silit să accepte condiţiile de evacuare specificate în
răspunsul sovietic.
Guvernul român ar dori totuşi ca termenele de la punctele unu şi doi să
fie prelungite, deoarece evacuarea teritoriilor ar fi foarte greu de
dus la îndeplinire în patru zile din pricina ploilor şi inundaţiilor
care au stricat căile de comunicaţie.
Comisia mixtă insituită la punctul 5 ar putea discuta şi rezolva această chestiune.
Numele reprezentanţilor români din această comisiune vor fi comunicaţi în cursul zilei.
Surse:
Grigore Gafencu, Jurnal. 1940-1942, Ediţie Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia, Bucureşti, Editura Globus, 1991.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu