Sabin Orcan.Generalul de la popotă. [Iarăși despre generalii «pe puncte», serie nouă]

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Generalul de la popotă Din 2004 încoace, faptele de arme s-au înmulţit câtă frunză, câtă iarbă! Într-un recent discurs televizat, ţinut de la tribuna Parlamentului cu ocazia votării moţiunii de cenzură, distinsul gargaragiu Crin Antonescu a scos multe prostii pe gură, dar a rostit şi un mare adevăr. Una dintre săgeţile sale oratorice, îndreptate spre membrii cabinetului Boc, era adresată unui „general al armatei române de la popota lui Băsescu". Evident, vorbitorul se referea la Gabriel Oprea, actualul ministru al Apărării Naţionale. Vorbitorul îi reproşa că n-a reacţionat la episodul spânzurării acelei păpuşi reprezentându-l pe Avram Iancu. De parcă la o asemenea manifestare (pusă la cale, atenţie, nu de statul ungar, ci de un cetăţean român de etnie maghiară!) se răspunde printr-un comunicat belicos. Ameninţând, eventual, cu războiul... Dar să trecem peste ideile ceţoase ale dlui Antonescu. Din verbiajul său am reţinut doar expresia „generalul de la popotă". Zilele trecute, recitind o istorie a Armatei române, dau iarăşi peste dl Oprea. Şi descopăr că dumnealui deţine, în prezent, cel mai înalt grad militar pe timp de pace: general de armată, cu patru stele. Mai mult de atât nu poţi avansa decât în caz de război. Adică mareşal, ca Averescu, Prezan şi, mai târziu, Antonescu, singurii români recompensaţi vreodată cu acest titlu. Interesant, zic, înseamnă că avem un ministru care nu mai are nevoie de nicio avansare. Dau însă pagina şi găsesc lista tuturor celor care au purtat sau poartă acelaşi număr de stele pe umeri. Şi ce aflu? În cei 81 de ani de existenţă a monarhiei româneşti, au primit acest grad doar şase ofiţeri. Apoi, în cei 42 de ani de regim comunist, au mai fost avansaţi alţi cinci (între care politruci sovietici gen Bodnăraş sau Sălăjan). Întrebarea este ştiţi câţi generali de armată au fost făcuţi în cei 21 de ani de democraţie postrevoluţionară? Nu mai puţin de 52. Împărţiţi pe preşedinţi, după cum urmează: Iliescu - 22 în 11 ani, Constantinescu - 9 în patru ani şi Băsescu - 21 în şase ani. Cel mai prolific, se vede treaba, este actualul şef al statului, cu o medie anuală de 3,5 avansări. De unde putem trage concluzia că, din 2004 încoace, faptele de arme s-au înmulţit câtă frunză, câtă iarbă! Să vedem însă cine sunt „bravii" ostaşi. Câţiva pensionari şcoliţi la Moscova şi reactivaţi în zilele revoluţiei (Nicolae Militaru şi Vasile Ionel), condamnaţi pentru crimele din decembrie '89 (Stănculescu), miliţienii din timpul mineriadelor (Dănescu şi Penciuc), diverşi şpăgari ai tranziţiei (Cioflină, Bădălan, Popescu), mai mulţi securişti de modă veche (Constantin Rotaru, Tudor Tănase, „Gioni" Popescu), ba chiar şi un fost utecist devenit gardă prezidenţială de corp (Dumitru Iliescu). Cu voia dvs., ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, este dl Oprea. Conform CV-ului oficial, dânsul a lucrat în cadrul MApN între 1983-1990 ca ofiţer-economist. În traducere liberă, era responsabil cu mazărea decorticată pentru popotă, cu motorina pentru TAB-uri şi cu bulendrele kaki ale soldaţilor. Asta da experienţă ca să conduci o armată într-o ţară-membru NATO!   Sabin Orcan  Adevarul  http://www.adevarul.ro/sabin_orcan-editorial/Generalul_de_la_popota_7_453624637.html