Oaia şi nucul fac casă bună la Staţiunea Pomicolă Iaşi

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Oaia şi nucul fac casă bună la Staţiunea Pomicolă Iaşi

• Un proiect cu finanţare de la buget prin care se aplică o tehnologie ecologică simplă de exploatare a unei plantaţii de nuci
După modelul tradiţional al stânelor româneşti, dar şi pe ideea de a valorifica la maximum o suprafaţă de păşune de cinci hectare, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură din Iaşi amenajează, în ferma sa din localitatea Sârca, o fermă în care va creşte 50 de oi de carne şi îngrijeşte o plantaţie de nuci. Investiţia este făcută în baza unui proiect în valoare de 600.000 de lei, aplicat prin Planul sectorial al MADR - Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020.
Aplicarea proiectului abia a început şi are termen de finalizare anul 2016. Ferma va constitui o sursă de venituri pentru staţiune, dar şi un model pentru oricine doreşte să investească în acest sens.
Coordonatorul proiectului „Tehnologii ecologice de exploatare a parterului înierbat din plantaţiile de nuc, pentru creşterea în stabulaţie liberă a ovinelor pentru carne“, dr. Gelu Corneanu, directorul staţiunii din Iaşi, susţine că investiţia în acest gen de fermă poate fi la îndemâna oricui poate achiziţiona, închiria sau aduna, din familie, o suprafaţă de teren de cinci hectare.
Pe această suprafaţă, la Sârca au fost deja plantaţi nucii şi, alături, se află în stadiu de finisare saivanul oilor. „Nucii – spune Gelu Corneanu – sunt, acum, în al doilea an de viaţă. Distanţa de plantare este de zece pe zece metri. Am început anul trecut destul de târziu, în luna mai, dar nucii, la minus 35°C, au rezistat, doar cu mici afecţiuni la vârfuri. Se poate vedea, de altfel, că nu au fost completate eventualele goluri dintre pomi. Şi în condiţii de afecţiuni nucul are puterea de a lăstări din nou.“
Cele cinci hectare de teren vor fi deci populate cu 50 de oi de carne (zece oi pe hectar), în stabulaţie liberă. Oile se plimbă printre pomi şi mănâncă iarba, dar ele vor aduce solului îngrăşământ natural, direct administrat, fără alte intervenţii costisitoare. În plus, oile fac şi „cositul“ ierbii. Plantaţia nu are nevoie de alte lucrări, cum ar fi prăşitul, iar nucii se tratează doar prin două intervenţii. Astfel, plantaţia intră în categoria „ecologic“.
Însă peste 40-50 de ani pomii vor ajunge atât de mari încât vor acoperi suprafaţa şi sub ei nu va mai creşte iarba. Dar e vorba de 50 de ani, timp în care se scot bani din investiţie. Nucii se răresc, totuşi, pe cale naturală şi iarba are şansa să crească. Denumirea ştiinţifică a nucului este chiar Juglans Regia, pentru că frunzele de nuc dezvoltă juglona, un compus biologic activ care posedă o pronunţată acţiune bactericidă şi antimicotică, nocivă pentru unele plante. Astfel, nucul este considerat „regele pomilor“.
Saivan ca în stânele tradiţionale
Saivanul oilor a fost construit din lemn. Pentru a-l acoperi, s-au adus din Deltă 3.000 de snopi de stuf, dar şi meşteri pricepuţi. „Stuful – mai spune directorul staţiunii – a fost adus cu mare greutate, pentru că toată cantitatea recoltată acolo este exportată în Olanda.“
 Vara, oile stau în padoc, pe suprafaţa acoperită, ferite doar de ploaie, iar iarna vor intra în saivan. Podul padocului de iarnă poate găzdui rezervele de furaje, care stau la loc uscat şi sunt lesne de adus la animale. Astfel, nu ai nevoie de personal ajutător, poţi lucra singur. Fânul din pod ţine şi de cald, deşi numai stuful de pe acoperiş, în strat de 50 de centimetri, ar fi suficient. Padocul are un ţarc separat pentru berbeci, pentru a feri de ei oile gestante. Ieslele au pereţi mobili, astfel încât în perioada de fătare a oilor să se poată împărţi spaţiul şi să se creeze uşor maternitatea. Saivanul nu are curent electric, nici instalaţie de apă curentă.
„Este simplu, aşa cum este o stână tradiţională, de la munte - a explicat coordonatorul proiectului. Dar, vom încerca, în următorii doi ani, să aducem curent electric ciobanilor, produs din energia eoliană. Evident că în stână va fi şi apă, dar nu din reţeaua din fermă, ci dintr-o fântână (şi ea tradiţională) cu ciutură, pe care să o vadă şi vizitatorii stânii. Pentru cinci hectare de teren, în acest sistem, o fântână cu ciutură este de ajuns, iar toată munca pe această suprafaţă o poate face bărbatul din familie.“
Oi hrănite ecologic
Pentru furajele necesare iarna, fermierul cultivă două-trei hectare de fâneaţă ori cumpără fân ecologic de la munte, care nu este atât de scump. „Nu dăm oilor hrană pe bază de concentrate sau altceva, a precizat Corneanu. După finalizarea proiectului, vom da oilor şi un supliment de hrană pe bază de mere care nu are căutare pe piaţă.“
Iar pentru lucrările curente, la peste cinci hectare de teren, dacă ai bani, cumperi un tractor de 50 CP, cu o remorcă, plug sau cositoare. Fermierul îl poate manevra singur. La o suprafaţă mai mică se poate achiziţiona un motocultor, care poate duce o cositoare, dar şi o freză de zăpadă, pentru că în zonele colinare sau la munte viscoleşte iarna, iar troienele trebuie îndepărtate, să se ajungă la animale.
Carnea, miezul de nucă şi turismul fac bani buni
Gelu Corneanu spune că în primul an, prin vânzarea cărnii de oaie, se pot obţine 500 milioane de lei. Începând din anul şapte, nucii vor da 3,5-4 tone de miez, în funcţie de soiuri. „Mai ştiu ceva: că arabii, pentru a avea carne de oaie de calitate, o tratează cu iod alimentar, dar este un proces tehnologic destul de costisitor.
Iodul frăgezeşte carnea. La noi, oile vor îngurgita iodul din frunzele de nuc pe care le mănâncă, stând la umbră. Nucul atrage şi cea mai mare cantitate de radiaţii, dar oaia de carne este foarte rezistentă. Lâna oilor este şi ea un avantaj pentru fermier. Acum lâna are mai puţină căutare la noi, dar în străinătate se găsesc cumpărători, cum ar fi în Turcia. Oricum, ea este o sursă de venit. Astfel, fermierul nu mai aşteaptă opt ani pentru producţia maximă de la oile lui, ci valorifică tot ce se poate între timp“, a conchis directorul staţiunii.
Stâna poate fi şi ea un obiectiv turistic foarte căutat de amatori. Astfel, la Sârca, padocul are, la un capăt, camera ciobanului, pe care Gelu Corneanu o vrea dotată tot în stil tradiţional. Însă alături de camera acestuia se poate amenaja un soi de „sufragerie“ tradiţională pentru turiştii care vor să stea o noapte în stână. Iar ei pot dormi, peste noapte, chiar în fânul din podul padocului.
Petru DONE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2012