Sergiu Gabureac-BIBLIOTECARUL ca BLESTEM
N.B. Tableta poate crea un accentuat disconfort la nivelul conştiinţei.
Sergiu Gãbureac
VIZITATI – http://blogulluigabu.blogspot.
Tel. 0752 975.130 Tel. 0731 936.615
Bucuresti - 39
BIBLIOTECARUL ca BLESTEM
Am avut parte de un weekend plin de surprize. Conferinţa Naţională a Asociaţiei Naţionale a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice din România (ed. a 23-a) m-a determinat să iau drumul spre locaţia ţinerii reuşitului eveniment. Organizat impecabil.
Am verificat, pe viu, cum a nimerit orbul Brăila. Ştia braille !
Un serviciu de bibliotecă ce funcţionează, de mai bine de un deceniu, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Înfiinţat pentru cei mai bine de 8.000 de potenţiali utilizatori existenţi pe malurile Dâmboviţei. Cu concursul altui neliniştit Sergiu. Ruba.
Personal, sunt convins că trăiesc mult mai mulţi ţugulani cu probleme severe de “vedere” pe malurile Seneibucureştene !
Despre existenţa bibliotecarilor publici se vorbeşte relativ rar. În România. Ca şi despre rezultatele şi realizările lor în domeniul cercetării, istoriei şi culturii româneşti. Deloc puţine. Chiar mă aşteptam, la această conferinţă, la o expoziţie cu lucrările realizate de bibliotecarii României. Măcar cu cei în viaţă.
O poate face Biblioteca Naţională.
Interesant ! RATB-ul, pe fază, a schimbat denumirea staţiei din dreptul impunătoarei construcţii în Staţia Biblioteca Naţională a României. Erau suficiente primele două cuvinte. Nu ştiu cine-i nebunul, care să-şi facă biblioteca naţională în altă ţară ?!
Cu o asemena expoziţie ar vedea şi autorităţile, naţionale şi locale, că bibliotecarii români, contemporani cu ei, sunt demni urmaşi lui Demetrios din Phalera, Euclid, Ptolomeu, Eratosthene, Plotinus, Arhimede, Galen, Strabon, Herodot, Teocritus, Philo sau Eminescu, Hasdeu, Ion Bianu, G.T. Kirileanu, George Călinescu, Lucian Blaga, Gh. Popescu …
La Brăila, printre multele proiecte derulate, unele cu un efort fizic de apreciat, am constatat urmările efectele unui îndemn, făcut cu ani în urmă, în presa biblioteconomică. Reluat pe la diversele întâlniri cu caracter biblioteconomic sau laic. Referitor la dezvoltarea secţiilor de memoria comunitară locală.
Ceea ce afirmam atunci constituie, încă un vis, din păcate, în multe biblioteci publice din România. Mă refer, în primul rând, la bibliotecile publice de rang judeţean.
Tăierea brutală a rădăcinilor, cu ordin de la comisarii Moscovei, prin trecerea sub tăcere a istoriei moderne, a făcut ca generaţii întregi să nu cunoască realitatea societăţii burghezo-moşiereşti, ea fiind percepută ca răul cel mai mare care a existat pe întinsul României.
Realitatea arată că s-au păstrat extreme de puţine dovezi vizuale ale acelor timpuri. Dacă pentru Bucureşti şi alte câteva comune urbane s-au mai recuperat ceva imagini (filme, fotografii, illustrate şi alte documente iconografice) pentru marea majoritate a oraşelor şi comunelor rurale ale României, astfel de documente sunt rare.
Un adevărat serviciu au făcut ţării editorii de cărţi poştale ilustrate. Fără să conştientizeze prea mult, cu mici excepţii, la vremea respectivă, calitatea de cronicari ai timpului lor. Interesul era pur comercial, profitul. Ei s-au adaptat târziu, după 1894, unei mode occidentale lansate după apariţia primei illustrate la 1869 la Viena. Şi aici sunt controverse.
cert este că în epoca de aur a cartofiliei (1890-1918) existau peste 8.000.000 (opt milioane) de colecţionari de illustrate.
Despre vremurile moderne găsim multe cuvinte, în lucrări istorice, geografice ş.a.m.d., mai mult subiective decât obiective, unele fiind de mare rigurozitate ştiinţifică. Însă cu imaginea, care face cât zece mii de cuvinte, nu mai încape loc de tăgadă. Ca şi cu documentul de cancelarie oficial. Nu mai merge cu - Stai, să vezi …
Cu atât mai mult, activitatea editorilor de illustrate de odinioară, foarte mulţi librari, este demnă de respectul nostru. După Revoluţia est-europeană din 1989, dorinţa de refacere a rădăcinilor a explodat. Mai ales că unii răuvoitori occidentali ne repetau obsedant că nu facem parte din Europa. Trebuie să recunoaştem, măcar în parte, aveau oarece dreptate ! În fapt, tot conducătorii lor ne excomunicaseră în zona unui program experimental ce a durat aproape 70 de ani.
În loc de 50 de ani, cât fusese înţelegerea ! Şi azi nerespectată.
Singurele documente vizuale, pentru multe localităţi, mutilate de kirovurile vremurilor noi, se dovedesc a fi vederile emise în acei ani (1894-1938).
A început şi la noi a activitate evervescentă a colecţionării lor, coordonată, din 1996, de Comisia de Cartofilie a Federaţiei Filatelice Române. În 1994, anivesasem Centenarul primei cărţi poştale illustrate româneşti. Atunci s-au organizat ample manifestări la Piatra-Neamţ (prima Expoziţie Naţională de Cartofilie la Piatra-Neamţ, simpozion, târg…). Mai târziu a- constituit Carto-Clubul Român cu activităţi demne de reţinut. Tot felul de iniţiative private au făcut ca aceste păsări călătoare prin toate colţurile lumii să se reîntoarcă pe plaiurile natale şi să fie prezentate publicului larg. Uneori cu costuri greu de înţeles !
Albumul Brăila în cărţi poştale illustrate scos de Biblioteca Publică Judeţeană PANAIT ISTRATI Brăila, în colaborare cuServiciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Brăila, în condiţii grafice demne de Europa, la Editura PROILAVIA (2011), a fost realmente o surpriză pentru mine. Lucrarea este rodul activităţii colegilor Ştefania Botez, Ion Volcu şi a colaboratorilor, printre care şi colecţionarii locali Iulian Panait, Marian Gheorghe, Nelu Ivan, C-tin Rădulescu ...
Mai mult, aflu că instituţia a investit sume importante în achiziţia de illustrate topografice Brăila, îmbogăţindu-şi substanţial fondul de documente al secţiei Memorie Comunitară. Lucru rar întâlnit, prin România, o astfel de politică de achiziţii ţinând de inteligenţa managerului instituţiei şi a autorităţilor locale, conştiente de valoarea documentară a unor asemenea piese.
Dacă achiziţia lor s-ar fi făcut imediat după 1989, costurile ar fi fost mult mai mici Acum o piesă clasică sau post clasică ajunge la sume de zeci de ori mai mari. Asta e !
Ţin minte, pe vremea documentării pentru cele două albume similare, dedicate oraşelor Bârlad şi Piatra-Neamţ, am găsit, la Biblioteca Academiei şi Biblioteca Naţională a României, colecţii extreme de subţiri. Noroc cu prietenii cartofili, putând astfel realiza lucrări ce conţin toate imaginile cunoscute la data editării.
Albumul de Brăila, prin modul original de concepere şi paginare, te face să te simţi mândru că eşti trăitor pe plaiuri româneşti, că ai avut străbunici, bunici şi părinţi cu asemenea realizări. Multe trecute cu vederea şi în zielele noastre.
Da, acum o sută de ani, eram pe deplin europeni !
O dovedesc imaginile şi nu poveştile unuia sau altuia. Academician sau om de rând.
Îndrăznesc să afirm că dacă nu era tăvălugul experimentului, numit comunism, am fi ţinut cu brio ritmul evoluţiei europene.
Acum, Brăila, ca tot mai multe alte localităţi româneşti (vezi http://www.federatia-
Reconstituirea vizuală a trecutului localităţii este datoria fiecărei biblioteci publice, este “un blestem” pentru bibliotecarul public din România.
Aşa a fost din zorii actualei civilizaţii, când bibliotecarului i-a revenit, din startul programului, misiunea civilizatorie de stocare şi conservare a memoriei omenirii, precum şi de diseminare a informaţiilor necesare membrilor comunităţii.
Unii au făcut-o mai bine, fiind bibliotecari, alţii mai puţin bine, fiind percepţuţi doar ca mânuitori de carte şi alte documente ! Funcţie şi de interesul autorităţilor naţionale şi locale (rege, împărat, preşedinte, guvernator, ministru, prefect, primar, director …) pentru civilizarea comunităţii.
Am auzit, la viaţa mea, pre multe oficialităţi şi catindaţi, cu prilejul campaniilor electorale sau pe la sărbăutori biblio, că vor avea grijă de ţară, localitate, de biblioteca cea de toate zilele, ca de ochii din cap !... Cum au făcut-o, se vede !
Prin unele judeţe am reintrat, cât de cât, în Europa, şi cu ajutor de la Unchiul Sam, prin altele tot la bodega cu berea şi cârnatul se vor câştiga alegerile !… Fără bibliotecă publică, deşi e lege.
E greu, cu civilizaţia !
Felicitări bibliotecarilor brăileni ! Într-un oraş, care arată din ce în ce mai bine ! Care va avea, în curând, o bibliotecă publică, mă refer la spaţii, pe măsură !
Este a zecea, dacă nu mă-nşel, bibliotecă publică construită în ultimii o sută de ani. În România. Puţin, extrem de puţin !
Viitorul aparţine bibliotecilor în schimbare !
A fost sloganul actualei conferinţe. Pentru a se schimba, condiţia primordială este un program guvernamental de construire de biblioteci. Mai ales în comunele rurale. Tipizate. Fără un spaţiu ultramodern, dotat cu tehnologii de vîrf, nu putem vorbi de o schimbare esenţială în domeniul civilizării şi informării membrilor unei comunităţi.
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu