Interviu cu Zavișa Jurj, Ariadnae Filum

Bor, Timoc, Serbia /Comunitatea Rumânilor din Serbia/ Interviu cu Zavișa Jurj, președintele ONG „Ariadnae Filum” din Bor

Belgard a fost vizitat decurând din partea premierului român Victor Ponta. După întâlnirea cu omologul său sârb Ivica Dacic, domnul Ponta s-a întâlnit cu reprezentanți ai comunității valahe, adică române, din Serbia.

La această întâlnire a asistat și domnul Zavișa Jurj, președintele ONG „Ariadnae Filum” din Bor.

Domnule Jurj, ce însemnătate are vizita premierului român?

Consider că este ună dintre cele mai importante din toate vizitele oficianților români, și este important în special faptul că este vorba de primă întâlnire la un nivel așa de înalt după semnarea Protocolului din martie a.c.

Cine a tot fost prezent la întâlnire în numele organizațiilor vlahe adică române, și despre ce s-a discutat cu premierul român?

Comunitatea românească din Serbia de nord-est a fost reprezentată din partea delegației compuse de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, conduși de parintele Boian Alexandrovici, reprezentanții amânduror partidelor politice, asociațiilor nonguvermântale, dar și membrii importanți ai comunității precum și reprezentanții din Banat. Accentul a fost pus pe poziția grea în care se află comunitatea românească în Serbia și pe problemele cu care se confruntă Biserica Ortodoxa Română în Serbia. S-a menționat faptul că, deși a fost semnat Protocolul, în martie acestui an, nimic nu s-a schimbat spre bine.

Care sunt temele care au fost abordate în convorbirea celor doi prim-miniștri?

După cât îmi este cunoscut, convorbirile au abordat dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate, susținerea din partea României în legătură cu integrarea europeană a Serbiei. Pentru noi este, însă, cel mai important că ună dintre temele a fost și poziția comunității vlahe, adică române, în Serbia de nord-est.

În convorbirile sârbo-române chestiunea valahă a devenit o temă inevitabilă. Partea română insistă în special la acest lucru. Cum comentați?

Ăara-mamă a tuturor vlahilor s-a trezit din somnul de moarte după mai multe decenii, sau chestiunea valahă tocmai acum nu se mai contrazice cu interesele statale înalte.

Ce pot, concret, aștepta vlahii (denumirea oficială în limba sârbă), adică românii, cum ne autodenumim noi, în Serbia de nord-est, de la această întâlnire?

Să vă spun drept, ne-am și obosit un pic de promisiunile false din perioadă trecută. Mă refer aici în mod special la promisiunile date domnului Băsescu din partea regimului trecut. Totuși, după toate întâlnirile de acest gen, în majoritate din noi se trezește speranță că de fapt chiar aceea întâlnire va fi cea din care va depinde pastrarea identității noastre, adică, speranțp că comunitatea va începe să beneficieze dcel puțin de drepturile cele mai elementare minoritare.

O parte din opinie românească este sceptică și exprimă suspiciune în seccesul acestei întâlniri. Cât este justificată îngrijorarea că partea sârbă va înșela, din nou?

Nu știu! Chiar- nu știu! Oricât să încercăm să înțelegem logica comportării politicienilor belgradeni față de comunitatea românească, nu ne este posibil. De mai multe ori s- au făcut analizele, s- a ajuns la concluzie că statul cum este al nostru, după toate razboaie, secesii, conflicte... se află întro poziție de o colaborare foarte proastă cu toate țările din regiune, și cp există și o nemulțumire foarte mare a minorităților naționale. Chiar de aceea nu este clar de ce se complică relațiile chiar cu România, o țara prietenă, și cu noi- o comunitate cea mai loială? Este pur și simplu imposibil că fostul președinte, Boris Tadici, să le spună reprezentanților statului român că va face tot posibilul că lucrurile să se mișcă de pe punctul zero, chiar și să ne spună nouă personal că ” știu că vouă, vlahilor, dar și celorlalte minorități naționale, Serbia v-a comis multe nedreptăți în trecut, însă, credeți mă: Serbia este gată să renunță cu asta și să vă facă posibișă beneficiare de toate drepturile minoritare”, și să nu se țină de cele spuse. A mai spus, în prezența noastră: ”este incontestabil că limba voastră este românească, și eu știu că se face o problemă în legătură cu această. Noi trebuie să introducem aceasta limbă în școli, în presa. În ciudă celor spuse, ceva timp ulterior, oamenii săi, apartenenții comunității vlahe, împreună cu reprezentanții Partidului Socialist Sârb, au preluat consiliul național și au început așa zisă ”standardizare a limbii vlahe”, întrun mod cel mai perfid. Avem confesiunea creeatorului alfabetului valah chirilic și latin, că totul este făcut în câteva ore, cu o permisiune anterioară, din vârfului statului. Domnul Dacici, cel mai des, ”nu înțelege care e problemă”. Iar, subordonații lui, care de mult au intrat în cel șaselea deceniu de viață, care până ieri s-au declarat sârbii, cu limba maternă sârbă, conduc acest consiliu, și îi dedic o atenție tocmai atât cât durează ședințele. Dacă acest stat are bunele intenții, să i facă demni de raspuns pe reprezentanți ai celor opr organizații vlahe, care au cerut audiența la președintele țării, la premier și la vicepremier, înainte de aproape două luni.

L-ați încunoscut pe domnul Ponta cu opstruirea cu care se confruntă comunitatea noastră încercând să-și înscrie copiii la limba română în școli? Se va mișca ceva în acest domeniu?

Consider că statul român, în ultimul timp, se ocupă mult mai serios cu aceste probleme. În primul rând, se observă că oamenii în domeniu sunt mult mai bine informați. Mă refer sigur și la domnul Ponta, care a avut deja toate informațiile, și la întâlnire cu noi a putut să audă doar confirmările noastre. Când este vorba de îmbunătățire în legătură cu învățarea limbii române în școli, această chestiune este foarte sensibilă și comnplexă, deoarece vlahii deja decenii în urmă aud tezele false cum ei nu sunt românii și nu au nicio legătură cu limba română, iar în manualele de istorie, la orice nivel de educație, nu există nici cea mai mică informație adresată fie apartenenților comunității vlahe fie celorlalți, legată de limba, istoria, cultura și tradiția noastră...

La fel ca și în anul 2009, când am primit și aprobarea formală de la Ministerul educației, condus de ministrul Jarco Obradovici, caând au fost predate semnăturile parinților și documentele necesare, ne au ținut de niște luni în incertitudine, și atunci, în preajmă începutului anului școlar, ne s-a spus că documentele au fost pierdute și să trimitem din nou. Și acum este similar. Din cele 15 de școli în care au fost depuse cererile, numai în școala ”Stanoie Miljkovic” din Brestoț lângă Bor a fost începuta procedură. Chiar și aici cei 20 de parinți care au depus cererile au fost întrebați dacă doresc informatica sai limba română, cu amenințările și propagandă- razboiul, Kosovo din nou etc. Astfel, și acolo unde au fost peste 20 de cerei, nu mai este niciună.

Domnul Ponta, după cum se povestește, i a spus omologului sârb că se așteaptă la mișcările concrete, în lco de promisiuni deșerte. După parerea dumneavoastră, ce ar însemna aceste ”mișcări concrete”?

Aplicarea Consituției și a legilor Republicii Serbia. Când spun legile, mă refer în primul rând la Legea care protejează drepturile și libertățile minorităților naționale și la cea referitoare la consilii naționale ale minorităților naționale.

Traducere TimocPress

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer