Stimate Domnule Prim-Ministru Victor Ponta,

Mă identific ca ziarist, președinte al Association des Journalistes Roumains-Ouest, cu sediul în Franța. 

Adresa mea profesională este 16, residence Les Nouveaux Horizons, 78990 Elancourt, France. Tel 33 172825560. Mail : romaniapresse@gmail.com

Mă adresez Dv în calitate de ziarist. În această calitate, din obligație profesională deci, dar desigur și în calitatea de cetățean român, urmăresc situația din România, mai ales aspectele culturale și economice.

În ultimul domeniu are loc acum o acțiune care se numește «privatizarea» OLTCHIM, prezentată ca atare în presă ca și în declarațiile de politică economică ale guvernului pe care îl conduceți.

Prezentarea situației este contradictorie. Varianta dominantă este cea pozitivă, din care reiese absoluta necesitate a acestei privatizări. Dar nu toți experții sunt de acord cu o astfel de poziție. Cred că este de datoria Dv să vă implicați și deci vă solicit expres să o faceți pentru a putea permite ziariștilor dar mai ales cetățenilor să judece în cunoștință de cauză poziția guvernului pe care l-au votat recent, rolul Dv în apărarea intereselor colective.

Punctul de vedere pe care vă solicit să îl comentați în răspunsul dv la solicitarea, la petiția mea, este al unui economist român foarte cunoscut aici, Dl Constantin Cojocaru. 

Vă mulțumesc anticipat. Cu tot binele, Dan Culcer

Iată ce scrie Constantin Cojocaru la 14 septembrie 2012.

« Constantin Cojocaru.

Iată că am, din nou, dreptate. Scopul tuturor partidelor care s-au rotit la conducerea statului român, după lovitura de stat din decembrie 1989, a fost unul singur: jefuirea avuţiei acumulate de poporul român în timpul regimului comunist, îmbogăţirea lor prin acapararea unei părţi cât mai mari din această avuţie, vânzarea, pe nimic, a restului avuţiei către străini, pentru a obţine sprijinul acestora să ajungă şi să se menţină la conducerea statului, ca să jefuiască, mereu, poporul român, în cârdăşie cu străinii.

În timp ce ne serveau circul cu suspendarea şi referendumul pentru demiterea preşedintelui, guvernanţii U.S.L. pregăteau, cu profesionalism şi sânge rece, executarea programului conceput de Băsescu şi P.D.L. pentru vânzarea a ceea ce a mai rămas din capitalul de care a fost deposedat poporul român prin Legea 15/1990. Dacă vor fi lăsaţi, vor vinde tot ce a mai rămas din ţară.

De câteva zile, asistăm la ultima fază a crimei numită „privatizarea OLTCHIM“, una din zecile de mii de fabrici şi uzine construite de români în timpul regimului comunist, la timpul punerii în funcţiune, aceasta fiind dotată cu utilaje şi echipamente la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale (la fel a fost situaţia – atât referitor la crimă, cât şi „la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale“ – şi în cazurile COMTIM, SIDEX, SIDERCA etc. – nota red.). În primul rând, nu este vorba de nici o „privatizare“. Nu este vorba de trecerea unui bun din proprietate PUBLICĂ în proprietate PRIVATĂ, adică de privatizare. În acest moment, capitalul OLTCHIM este PRIVAT 100 la sută. 54 la sută din capital se află în proprietatea PRIVATĂ a statului român, restul, de 46 la sută, se află în proprietatea PRIVATĂ a altor persoane fizice şi juridice, în cea mai mare parte, străini. Dacă cele 54 procente s-ar afla în proprietatea publică a statului român, ele nu ar putea fi vândute. Guvernanţii folosesc cuvântul de „privatizare“ pentru a ascunde faptul că ei VÂND o uzină pe care ei au furat-o de la cetăţenii României prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Pentru a ascunde faptul că ei vând ţara.

Aşa cum au procedat cu toată industria românească, guvernanţii au adus OLTCHIM-ul în stare de faliment, astfel încât să poată fi vândut pe nimic, apoi, închis, demolat, vândut ca fier vechi, la preţ de sute de ori mai mare decât cel încasat de stat, la „privatizare“. La această crimă, au participat toate guvernele postdecembriste. Guvernul Văcăroiu a inclus ARPECHIM-ul piteştean în capitalul PETROM-ului, deși combinatul piteştean era legat ombilical, fizic, de OLTCHIM, prin conductele care îi livrează materia primă. Normal, PETROM-ul s-a vândut cu ARPECHIM cu tot, astfel că viaţa OTLCHIM-ului, ca şi a miilor de salariaţi ai săi, ca şi ai altor câteva zeci de unităţi din amontele şi avalul OLTCHIM-ului a ajuns la cheremul OMV, firma austriacă devenită stăpână pe perla industriei româneşti, pe care a cumpărat-o, de la guvernul Năstase, cu un preţ de zeci de ori mai mic decât valoarea reală a PETROM-ului. A venit, apoi, rândul guvernului Tăriceanu să reducă valoarea capitalului social, astfel încât firma străină PPC să obţină 20 la sută din capitalul OLTCHIM, deşi nu a plătit decât o sumă care îi dădea dreptul la nu mai mult de 2 la sută din capital.

Aşa cum era de aşteptat, OMV a închis ARPECHIM-ul, a tăiat, astfel sursa de aprovizionare cu materie primă a OLTCHIM-ului, obligând-o, pe acesta, să se aproviziopneze din alte surse, dar la costuri mult mai mari. A venit, ca peste tot, rândul administratorilor, care au înţeles că, în final, trebuie să se aleagă şi ei cu ceva, astfel că au „externalizat“ o bună parte din activele societăţii, la „oameni de încredere“, ceea ce a însemnat şi externalizarea profiturilor, adică reducerea veniturilor OLTCHIM-ului.
Aşa a ajuns OLTCHIM să înregistreze datorii de sute de milioane de euro, să nu mai poată plăti salariile şi facturile furnizorilor.

Tot ca de obicei, adică aşa cum au procedat cu zecile de mii de întreprideri pe care le-au vândut pe nimic, în cea mai mare parte străinilor, guvernanţii mint poporul, nu numai cu televizorul, că nu există altă soluție decât „privatizarea“, adică vânzarea celor 54 procente deţinute de stat în capitalul societăţii, că numai astfel va veni un „investitor strategic“, evident străin, care se va obliga, prin „contractul de privatizare“, să păstreze locurile de muncă, să plătească salariile şi datoriile, să asigure capitalul de lucru pentru societate. O minciună criminală, dovedită de miile de „contracte de  privatizare“ anterioare, călcate în picioare de „investitorii strategici“, care au închis fabricile şi uzinele, le-au demolat, le-au vândut ca fier vechi, au luat banii şi au plecat, au distrus, astfel, peste 4 milioane de locuri de muncă.

OLTCHIM este o unitate economică VIABILĂ. Ea fabrică produse care SE CER pe piaţa românească, pe cea europeană şi extraeuropeană. Cu administratori competenţi şi responsabili, ea fabrică produsele sale la costuri cu mult mai mici decât preţurile cu care le vinde pe piaţă, putând să asigure salarii decente la mii de români. O demonstrează cele patru decenii de existenţă. Ea a fost adusă în stare de faliment nu de factori interni, nu de piaţă, ci de deciziile iresponsabile ale proprietarului nelegitim care este statul român, guvernanţii ţării.

Pentru OLTCHIM există o SOLUŢIE. Aceasta constă în adoptarea şi aplicarea imediată a Legii Cojocaru. Cu cei 20.000 de euro de fiecare, cei 10.000 de salariaţi de la OLTCHIM, de la furnizorii şi clienţii acestuia, plus rudele acestora, s-ar strânge, repede, peste 200 milioane de euro, capital de lucru, printr-o primă majorare de capital, urmată de alte subscripţii, de la cetăţeni din toată ţara, prin care să fie cumpărate şi acţiunile deţinute de statul român, ca şi cele provenite din conversia creanţelor AVAS şi ale celorlalţi creditori cu capital de stat. Inclusiv, cumpărarea ARPECHIM-ului de la OMV.

Victor Ponta are de ales. Ori anulează licitaţia din 18.09.2012 pentru vânzarea celor 54 procente deţinute de statul român la OLTCHIM şi, concomitent, introduce Legea Cojocaru în Parlament, pentru a fi adoptată în regim de urgenţă, ori devine complice la crima numită „privatizarea“ OLTCHIM. Nu va putea să spună NU AM ŞTIUT.

Constantin Cojocaru. 

14 septembrie 2012

Sursa: http://www.variantacojocaru.ro/