Vă rog să citiți acest citat selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Cu prietenie, Dan Culcer« Ca om de știință familiarizat cu entomologia (sic!), Patapievici ne-a reamintit că toate triburile cunosc războiul pe resurse, pe întâietate, pe funcții simbolice, pe vizibilitate, pe scenă, pe recunoaștere. A fi liberal înseamnă să recunoști devreme aceste instincte și să descurajezi acumularea de funcții. De ce? Pentru că ego-ul oricărui muritor e orbit de vanitate. Avem o inimă coruptă. Când instituțiile democratice nu se echilibrează reciproc, Binele comun rămâne un trop retoric.* Când Ceaușescu vorbea lumii despre lupta pentru pace, el se gândea la călătoriile sale prin lumea a treia. Admirator al lui Idi Amin, el pregătea amenajarea luxului din camerele „Casei Poporului”. Suspiciunea republican-libertariană la adresa oamenilor „providențiali” și „salvatori” este deplin întemeiată.
Împotriva mântuitorilor politiciPe lângă valorile liberalismului politic și ale conservatorismului moral, Horia Patapievici a apărat scepticismul epistemologic față de pretențiile arogante ale elitei progresiste care pretinde să dicteze agenda politică a Occidentului. Nimeni nu poate cunoaște binele absolut al unei națiuni luate ca întreg.Politicienii nu participă, în chip platonic, la viziunea Unului transcendent, aplicând ulterior o viziunea divină asupra particularităților vieții națiunilor. Istoria invalidează o asemenea aserțiune. Politicienii sunt doar niște indivizi afectați de cupiditatea naturii umane. Politicienii sunt înclinați spre greșeală precum toți fiii și fiicele lui Adam. Doar stânga anti-religioasă vrea să mascheze acest adevăr peren. Cum o face? Ventilând noțiuni generice și sloganuri edulcorate precum: Justiție socială, Bine colectiv, Progres istoric (toate sunt menite să înlocuiască valori și experiențe spirituale intime, precum pacea, harul, iertarea, mântuirea).Ignoranți sau naivi, oamenii se angajează ușor într-o luptă pentru idealuri abstracte. ** În acest fel, ei uită de corupția politicienilor-caviar și cedează, treptat, libertăți decisive unui Stat atotputernic. Elita plânge la televizor de mila săracilor, dar „monetizează” în interes personal orice minut de prezență la vârful puterii.»
* Altfel spus, dacă nu putem propune o definiție de necontestat a binelui comun, ar însemna că binele comun nici nu ar exista, fiind doar o figură de stil (un trop retoric!) Logica autorului se bazează pe un trop retoric, contestând existența binelui comun. Comodă soluție pentru un inconodul al individiualismului.(Extras din Ce-i datorăm lui Horia Patapievici? 30 iulie 2015
** Ca și cum PACEA, HARUL, IERTAREA, MÂNTUIREA nu ar fi și ele noțiuni generice și sloganuri edulcorate în lumea aceasta în perpetuu război. Note Dan Culcer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu