Cele două valențe ale plagiatului și soluția politică a Noii Republici

Cele două valențe ale plagiatului și soluția politică a Noii Republici

În universităţile occidentale, orice lucrare personală este cerută şi în variantă electronică pentru a se putea testă din punct de vedere al plagiatului cu ajutorul unui soft special. Dacă se găsesc mai mult de trei rânduri plagiate, autorul respectiv este îndepărtăt din universitate. Oare când se va adopta şi în România această metodă ? Oare instituţiile de învăţământ superior şi experţii lor vor mai continua să se compromită susţinând că valoarea lucrărilor de licenţă, masterat sau doctorat nu este alterată de plagierea grosolană ?

Singura definiţie a plagiatului din legislația națională este cea din menționată în Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare aşa cum a fost modificata prin OG nr.28/2011: “plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiintifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.

Plagiatul are două valenţe importante. Pe de o parte, este un furt intelectual la care face referire Legea nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Pe de altă parte, este vorba de o înşelăciune produsă de cel care foloseşte “texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiintifice” din lucrarea originală a altcuiva şi le prezintă ca personale în scopul de a obţine diverse avantaje.

În cazul unui plagiat, păgubitul nu este numai autorul lucrării originale care îşi vede lucrarea folosită de altcineva, fără a beneficia de aprecierea publică la care este îndreptăţit şi de avantajele pe care lucrarea sa i le-ar putea aduce. Păgubiţi sunt şi instituţia care ar acorda un avantaj nemeritat plagiatorului, diminuându-şi astfel prestigiul şi, în acelaşi timp, toţi cei care obţin avantaje asemănătoare cu plagiatorul, dar în baza unor lucrări originale, a muncii intelectuale asidue necesară pentru efectuarea unor astfel de lucrări. Plagiatorul reprezintă, pentru aceştia, un concurent necinstit, un concurent care şi-a obţinut dreptul de a-i concura pe cei cinstiţi prin recurgerea la înşelăciune.

Politicienii propun două oferte de rezolvare a actualei stări de fapt.

Prima variantă este cea existentă astăzi, care se manifestă prin nesancţionarea plagiatului și care defaforizează toţi intelectualii cinstiţi posesori de diplome româneşti, iar prin validarea în continuare a diplomelor Românești fără acoperire, acestea riscă să nu mai fie recunoscute în alte ţări.

A doua variantă este cea propusă la Senat de Noua Republică, care presupune sancționarea onestă a plagiatului prin asimilarea plagiatului academic cu înşelăciunea, propunând pedeapsa cu închisoare sau amendă penală şi retragerea diplomei sau titlului, în proces penal, intentat de Parchet, la plângerea instituţiei înşelate sau a celor care posedă diplome de acelaşi tip cu plagiatorul, deci care se simt prejudiciaţi de concurenţa neloială a acestuia. Detalii aici http://www.tody.ro/document/2013-06-18-Senator-Valeriu-Todirascu-Propunere-legislativa-6-completare-Cod-Penal-plagiatul-asimilat-inseleciunii

Pentru a nu se ajunge la abuzuri, proiectul legislativ al Noii Republici prevede ca încadrarea juridică a plagiatului să se facă numai dacă acesta a avut un rol determinant în acordarea acelei diplome sau titlu. Parchetul trebuie să probeze cu martori şi experţi că, dacă plagiatul ar fi fost recunoscut înainte sau în momentul prezentării lucrării, diploma nu ar mai fi fost acordată. Încadrarea la înşelătorie a faptei se face “în condiţiile în care, dacă această reproducere fără citarea autorului ar fi fost recunoscută la timp, autoritatea respectivă nu ar fi acordat titlul sau poziţia obţinută”. În această situaţie, depoziţia onestă a instituţiei care a acordat diploma va fi de maximă importanţă.

Astfel se va putea stopa escaladarea pe culmi nemaiîntâlnite a utilizării plagiatului în ultima perioadă, în universităţile din ţară şi se va putea reaşeza concurenţa între posesorii de diplome şi titluri pe o bază onestă.

Mai e cineva aici ?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer