Aurel Santimbreanu
Campania de sustinere a Rosiei Montane continua. N-avem voie sa obosim!
Aurel Santimbreanu - Geolog, fost inginer sef al Exploatarii miniere de stat Rosia Montana -
"La prima puscare, nu va mai ramane piatra pe piatra! Roșia va disparea pentru totdeauna!"
In primavara trecuta, exploatarea miniera de stat "RosiaMin" din Rosia Montana si-a incetat activitatea. Dupa vremuri glorioase (daca ne referim doar la ultimii 50 de ani), in care a dat destul aur statului comunist, ca sa-si poata plati datoriile externe, si dupa ce l-a ajutat pe Mugur Isarescu sa sporeasca rezervele de aur ale Bnr, de la 67 de tone in 1989, la 105 tone in prezent, acestei "gaini" care a facut numai oua de aur i-a fost, in mod paradoxal, sucit gatul. Nici o tara din lume, condusa de politicieni responsabili, n-ar proceda la inchiderea unei mine de aur doar pentru ca asa a primit dispozitii de la institutiile financiare externe sau de la o companie pretendenta a licentei. Mina de aur de la Rosia Montana producea pana la 380 de kilograme de metal pretios pe an si, cu toate astea, ajunsese in faliment: nu-si mai putea plati energia, din cauza imenselor datorii lasate de fostul director Gheorghe Gruber, sarit intre timp in barca luxoasa a "Gold Corporation".
Unul dintre cei care s-au revoltat in fata iresponsabilitatii politice a vanzarii pe nimic a rezervelor strategice de aur ale tarii este inginerul geolog Aurel Santimbreanu, fost inginer sef al exploatarii de la Rosia, autorul a doua volume dedicate istoriei minei pe care a condus-o. In viziunea lui, Rosia Montana este "cetatea de scaun" a aurului romanesc. El stie ca nu aventurierii care au pus mana pe ea atat de usor sunt de vina, ci autoritatile statului, care s-au lasat mituite si pacalite de false promisiuni.
"Directorul Gruber, omul care a vandut toate secretele noastre strainilor, predandu-le hartile strategice ale zacamantului aurifer, nu stia nimic de descoperirile anterioare?"
- Compania "Gold Corporation" a anuntat, cu opt-noua ani in urma, ca a descoperit, la Rosia Montana, cel mai mare zacamant de aur din Europa. Pe timpul dv. nu se stia acest lucru?
- M-a socat foarte tare acest anunt. Cum, domle, dar generatiile ultimelor doua milenii n-or fi descoperit nimica? Directorul Gruber, omul care a vandut toate secretele noastre strainilor, predandu-le hartile strategice ale zacamantului aurifer, si care a facut acest anunt intr-o revista bucuresteana, nu stia nimic de descoperirile anterioare? Personal, ca geolog care a lucrat peste 30 de ani la exploatarea RosiaMin, m-am simtit jignit, nu numai pentru mine, ci pentru toti colegii mei de generatie. In lucrarea mea recenta, "Aurul si Argintul Rosiei Montane", demonstrez ca tot ce Rmgc da drept mare descoperire era de multa vreme cunoscut de specialistii romani. Doar ca, pe timpul regimului trecut, noi tineam o parte din descoperiri in amortire, nu le comunicam conducerii politice comuniste, sa nu ne trezim cu triplarea planului de productie. Chiar Centrala de ramura agrea tacit acest lucru. Astazi insa, acesti domni dau navala si fac comunicari bombastice, au umflat potul de zece ori, de la 30 de tone ale noastre, la 300 de tone ale lor, pentru a-si impresiona falitii din bransa si pe unii dintre ministrii romani, ignoranti si creduli, ca si pentru a-si atrage finantari la bursa.
- De numele dvs. este legata descoperirea galerilor romane din Orlea, in 1974. Le-ati amenajat pentru turisti si ati creat muzeul local. Ce s-a intamplat dupa venirea companiei straine?
- Galeriile sunt foarte lungi, dar am electrificat numai 350 de metri pe doua niveluri. Pe cei de la "Eurogold" nu i-a interesat pastrarea acestor vestigii inestimabile pentru istoria mineritului antic in Europa. Ca urmare, au distrus planul inclinat din capatul galeriilor, in care se vedea cum se transporta minereul la suprafata, iar peretii, daltuiti de mana de miner de acum 2000 de ani, i-au scrijelit, marcand probele luate in cadrul forarilor. Nu trebuia sa se atinga de aceste galerii, dar asa se intampla intr-o casa fara stapan.
"Am auzit ca Agentia de Resurse Minerale ar fi vandut secretele de la Rosia cu 150 de milioane de lei vechi.
Dar aceasta documentatie nu trebuia data nici cu 150.000 de miliarde!"
- Au fost cercetarile dvs., facute pe vremea regimului comunist, suficiente pentru a determina corect marimea rezervelor de aur si argint? De ce au fost necesare multiple foraje suplimentare ?
- Cercetarile noastre au fost facute la standardele cele mai inalte ale vremii. Evaluarea potentialului de rezerve pe care a facut-o grupul de geologi condus de mine a fost data ca exemplu tuturor minelor din tara. M-a surprins cum a putut Agentia Nationala a Resurselor Minerale, condusa de profesorul Ianas, sa puna la dispozitia unei companii inregistrate intr-o casuta postala din insulele Barbados o astfel de documentatie! Am inteles ca ar fi vandut-o cu 150 de milioane de lei vechi. Dar aceasta documentatie, cuprinsa in 23 de volume de planse plus zeci de volume de text, nu trebuia data nici cu 150.000 de miliarde! Vorbind de forajele suplimentare ale Rmgc, cred ca era necesar sa se faca doar cateva, pentru a verifica precizia cercetarilor noastre. Dar nu sa se ia toate carierele la rand si sa fie sfredelite, impotriva oricaror reguli tehnice, cu cheltuieli uriase. Am crezut ca o unitate privata are mai multa grija de banii sai, dar Eurogold s-a purtat mereu ca un nabab, risipind si aruncand cu banii in stanga si-n dreapta, mai rau ca pe vremea economiei de stat.
- Comentand Studiul de impact asupra mediului, ati identificat o serie de lucruri cel putin ciudate, pe care le-ati trimis deja unor redactii si Ministerului Mediului. Ne puteti impartasi cateva dintre ele?
Biserica lui Balint. Ea va muri prima
- Avand la baza documentele noastre si propriile ei cercetari, compania a anuntat initial ca va procesa 300 de milioane de tone de minereu. In Studiul de impact, se vorbeste doar de 218 milioane de tone. Deci 100 de milioane le-a pus "deoparte". Nu ni se spune ce se va intampla cu aceasta uriasa cantitate, in caz ca li se aproba exploatarea. Oare nu vor mai fi contabilizate? Dupa aceea, suntem pusi in fata unui lucru si mai grav: studiul limiteaza exploatarea la cota 714 metri. Adica, la acea inaltime se vor opri si vor pleca acasa. Dar exista aur si mai jos! Mai putin concentrat, dar exista. Or, dupa ce vor extrage doar mucul si sfarcul aurului si vor crea un gropan urias in toata Rosia Montana, cine va mai putea intra sub el, prin apa si namol, sa extraga, in nu stiu ce mileniu, aurul ramas? E necinstit ce se intampla, deoarece generatiile viitoare sunt private de posibilitatea de a continua exploatarea, poate cu mijloace mai performante si mai curate.
"De ce "Gold Corporation" nu spune nimic despre mineralele rare, care pot depasi valoarea aurului si argintului?"
- Nici in Studiul de impact si nici in declaratiile directorilor companiei nu gasim vreo referire la mineralele rare si extrem de scumpe ce insotesc, de regula, zacamintele de aur si argint. Care este situatia acestor minerale la Rosia Montana?
- La Rosia Montana sunt si alte minerale in afara de aur si argint, asa-numitele minerale rare si disperse, ca germaniul, cadmiul, seleniul, indiul, galiul si altele, folosite in industria spatiala si aviatica, despre care nu se sufla o vorba. Pe vremuri, primeam bonificatii consistente la fiecare sfarsit de an, din partea uzinei metalurgice din Baia Mare, tocmai pentru ca ii aduceam profituri mari cu aceste minerale. Dupa aceea, in ultima perioada, la Rosia s-a descoperit feldspatul - materie prima pentru industria ceramica, in prezent importata din China. Institutul geologic din Bucuresti si fosta Centrala de metale neferoase de la Cluj-Napoca au confirmat, in cercetarile ultimilor 15 ani, existenta in cantitati uriase a feldspatului, in masivele Cetate si Carnic. Au fost facute incercari industriale, s-a stabilit si tehnologia, ar fi urmat doar sa inceapa exploatarea. De ce "Gold Corporation" nu spune nimic despre aceste bogatii care pot depasi valoarea aurului si argintului respectiv? De ce nimeni nu vorbeste de uriasa cantitate de sulf ce se va obtine din procesarea minereului de aur? Din cele 218 milioane de tone de minereu vor ramane circa 240.000 de tone de sulf. Unde va ajunge acest sulf? In buzunarele cuiva sau pe apa sambetei?
- Avem o agentie nationala de resurse minerale. Ei nu cunosc aceste detalii?
- Le cunosc. Dar, din pacate, acolo s-au adunat multi oameni fricosi, lipsiti de responsabilitate, care tin de scaune in asteptarea pensiei si care urmeaza traditia instituita de fostul lor sef, Ianas.
"Lozinca "Rosia Montana a fost, este si va fi miniera" este o mare eroare"
- Reluam o tema mult dezbatuta in societatea civila: daca Banca Nationala nu mai cumpara aur, de ce nu lasam zacamintele pe loc, pentru a le exploata mai tarziu, cand o fi nevoie?
- Asta am spus si eu: domle, nu se termina viata pe pamant cu noi. Lasa, domle, rezerva in munti! Oamenii isi pot crea alte ocupatii, acum, nu peste 17 ani, cand vor fi nevoiti, vrand-nevrand, sa se lase de minerit, ca se termina firul comorii. Stiu, e destul de grea tranzitia spre alte profesii, dar acest lucru se intampla in toata tara, peste tot oamenii isi schimba calificarile din mers, si nu se plang. De ce minerii din Rosia Montana n-ar putea? Cine a hotarat ca Rosia va ramane pe veci comuna unei singure profesii? "Gold Corporation"? Dar care este interesul acestei companii? Oare rosienii care-o sustin, ca sunt si din astia, nu-si dau seama ca sunt folositi in scopuri straine de viata si viitorul lor? Lozinca "Rosia Montana a fost, este si va fi miniera" este o mare eroare.
Crucea de pe Carnic, simbol al credintei minerilor. "Minune arheologica" (in munte sunt superbe galerii romane)
- Pentru a raspunde observatiilor privind lipsa de interes fata de "zona protejata", Rmgc a pus la lucru diversi experti, ca sa ne linisteasca in privinta caselor si bisericilor de patrimoniu. Poate un inginer geolog, cu experienta dvs., sa creada ca va mai ramane vreo cladire in picioare in centrul Rosiei Montane?
- Am si scris si spun: la prima puscare nu va mai ramane in Rosia piatra pe piatra. Totul se darama. Semeata si superba biserica a lui Balint va fi prima victima, pentru ca e cea mai inalta. Practic, inca din primele zile ale noii exploatari, Rosia Montana va disparea pentru totdeauna. Se vor face puscari cu azotat de amoniu si motorina, poate 20.000 de kilograme odata! Ei nu tin cont ca muntele, la Rosia, e ca un svaiter, iar suflul exploziei poate rabufni prin zeci de galerii ascunse, spulberand totul pe sute de metri. In aria de circa 2000 de hectare a minei, va fi o Hiroshima, nu va mai intra nici pasarea.
- Credeti ca se va face pana la urma aceasta exploatare?
- Sunt sceptic. La inceputuri cred ca a fost mai degraba o spalare de bani, din care, cu parere de rau, trebuie sa spun ca multi romani s-au infruptat. In plus, nu cred ca vor avea sustinere financiara. Si, dupa cate cunosc eu pe plan extern, in comparatie cu zacaminte similare din America, Peru, Indonezia, Canada etc., zacamantul de la Rosia Montana are continuturi aurifere scazute, care nu justifica investitia preconizata. O mare personalitate, fostul meu profesor Razvan Givulescu, mi-a scris ca este sceptic in totalitate si nu crede in realizarea acestei investitii. De aceea, ma indoiesc si as fi curios sa vad cine, din Guvernul Romaniei, va avea curajul sa-si puna semnatura pe cererea unui astfel de proiect.
Domnului Aurel Santimbreanu ii puteti scrie in comuna Sântimbru, jud. Alba
Ion Longin Popescu
Campania de sustinere a Rosiei Montane continua. N-avem voie sa obosim!
Aurel Santimbreanu - Geolog, fost inginer sef al Exploatarii miniere de stat Rosia Montana -
"La prima puscare, nu va mai ramane piatra pe piatra! Roșia va disparea pentru totdeauna!"
In primavara trecuta, exploatarea miniera de stat "RosiaMin" din Rosia Montana si-a incetat activitatea. Dupa vremuri glorioase (daca ne referim doar la ultimii 50 de ani), in care a dat destul aur statului comunist, ca sa-si poata plati datoriile externe, si dupa ce l-a ajutat pe Mugur Isarescu sa sporeasca rezervele de aur ale Bnr, de la 67 de tone in 1989, la 105 tone in prezent, acestei "gaini" care a facut numai oua de aur i-a fost, in mod paradoxal, sucit gatul. Nici o tara din lume, condusa de politicieni responsabili, n-ar proceda la inchiderea unei mine de aur doar pentru ca asa a primit dispozitii de la institutiile financiare externe sau de la o companie pretendenta a licentei. Mina de aur de la Rosia Montana producea pana la 380 de kilograme de metal pretios pe an si, cu toate astea, ajunsese in faliment: nu-si mai putea plati energia, din cauza imenselor datorii lasate de fostul director Gheorghe Gruber, sarit intre timp in barca luxoasa a "Gold Corporation".
Unul dintre cei care s-au revoltat in fata iresponsabilitatii politice a vanzarii pe nimic a rezervelor strategice de aur ale tarii este inginerul geolog Aurel Santimbreanu, fost inginer sef al exploatarii de la Rosia, autorul a doua volume dedicate istoriei minei pe care a condus-o. In viziunea lui, Rosia Montana este "cetatea de scaun" a aurului romanesc. El stie ca nu aventurierii care au pus mana pe ea atat de usor sunt de vina, ci autoritatile statului, care s-au lasat mituite si pacalite de false promisiuni.
"Directorul Gruber, omul care a vandut toate secretele noastre strainilor, predandu-le hartile strategice ale zacamantului aurifer, nu stia nimic de descoperirile anterioare?"
- Compania "Gold Corporation" a anuntat, cu opt-noua ani in urma, ca a descoperit, la Rosia Montana, cel mai mare zacamant de aur din Europa. Pe timpul dv. nu se stia acest lucru?
- M-a socat foarte tare acest anunt. Cum, domle, dar generatiile ultimelor doua milenii n-or fi descoperit nimica? Directorul Gruber, omul care a vandut toate secretele noastre strainilor, predandu-le hartile strategice ale zacamantului aurifer, si care a facut acest anunt intr-o revista bucuresteana, nu stia nimic de descoperirile anterioare? Personal, ca geolog care a lucrat peste 30 de ani la exploatarea RosiaMin, m-am simtit jignit, nu numai pentru mine, ci pentru toti colegii mei de generatie. In lucrarea mea recenta, "Aurul si Argintul Rosiei Montane", demonstrez ca tot ce Rmgc da drept mare descoperire era de multa vreme cunoscut de specialistii romani. Doar ca, pe timpul regimului trecut, noi tineam o parte din descoperiri in amortire, nu le comunicam conducerii politice comuniste, sa nu ne trezim cu triplarea planului de productie. Chiar Centrala de ramura agrea tacit acest lucru. Astazi insa, acesti domni dau navala si fac comunicari bombastice, au umflat potul de zece ori, de la 30 de tone ale noastre, la 300 de tone ale lor, pentru a-si impresiona falitii din bransa si pe unii dintre ministrii romani, ignoranti si creduli, ca si pentru a-si atrage finantari la bursa.
- De numele dvs. este legata descoperirea galerilor romane din Orlea, in 1974. Le-ati amenajat pentru turisti si ati creat muzeul local. Ce s-a intamplat dupa venirea companiei straine?
- Galeriile sunt foarte lungi, dar am electrificat numai 350 de metri pe doua niveluri. Pe cei de la "Eurogold" nu i-a interesat pastrarea acestor vestigii inestimabile pentru istoria mineritului antic in Europa. Ca urmare, au distrus planul inclinat din capatul galeriilor, in care se vedea cum se transporta minereul la suprafata, iar peretii, daltuiti de mana de miner de acum 2000 de ani, i-au scrijelit, marcand probele luate in cadrul forarilor. Nu trebuia sa se atinga de aceste galerii, dar asa se intampla intr-o casa fara stapan.
"Am auzit ca Agentia de Resurse Minerale ar fi vandut secretele de la Rosia cu 150 de milioane de lei vechi.
Dar aceasta documentatie nu trebuia data nici cu 150.000 de miliarde!"
- Au fost cercetarile dvs., facute pe vremea regimului comunist, suficiente pentru a determina corect marimea rezervelor de aur si argint? De ce au fost necesare multiple foraje suplimentare ?
- Cercetarile noastre au fost facute la standardele cele mai inalte ale vremii. Evaluarea potentialului de rezerve pe care a facut-o grupul de geologi condus de mine a fost data ca exemplu tuturor minelor din tara. M-a surprins cum a putut Agentia Nationala a Resurselor Minerale, condusa de profesorul Ianas, sa puna la dispozitia unei companii inregistrate intr-o casuta postala din insulele Barbados o astfel de documentatie! Am inteles ca ar fi vandut-o cu 150 de milioane de lei vechi. Dar aceasta documentatie, cuprinsa in 23 de volume de planse plus zeci de volume de text, nu trebuia data nici cu 150.000 de miliarde! Vorbind de forajele suplimentare ale Rmgc, cred ca era necesar sa se faca doar cateva, pentru a verifica precizia cercetarilor noastre. Dar nu sa se ia toate carierele la rand si sa fie sfredelite, impotriva oricaror reguli tehnice, cu cheltuieli uriase. Am crezut ca o unitate privata are mai multa grija de banii sai, dar Eurogold s-a purtat mereu ca un nabab, risipind si aruncand cu banii in stanga si-n dreapta, mai rau ca pe vremea economiei de stat.
- Comentand Studiul de impact asupra mediului, ati identificat o serie de lucruri cel putin ciudate, pe care le-ati trimis deja unor redactii si Ministerului Mediului. Ne puteti impartasi cateva dintre ele?
Biserica lui Balint. Ea va muri prima
- Avand la baza documentele noastre si propriile ei cercetari, compania a anuntat initial ca va procesa 300 de milioane de tone de minereu. In Studiul de impact, se vorbeste doar de 218 milioane de tone. Deci 100 de milioane le-a pus "deoparte". Nu ni se spune ce se va intampla cu aceasta uriasa cantitate, in caz ca li se aproba exploatarea. Oare nu vor mai fi contabilizate? Dupa aceea, suntem pusi in fata unui lucru si mai grav: studiul limiteaza exploatarea la cota 714 metri. Adica, la acea inaltime se vor opri si vor pleca acasa. Dar exista aur si mai jos! Mai putin concentrat, dar exista. Or, dupa ce vor extrage doar mucul si sfarcul aurului si vor crea un gropan urias in toata Rosia Montana, cine va mai putea intra sub el, prin apa si namol, sa extraga, in nu stiu ce mileniu, aurul ramas? E necinstit ce se intampla, deoarece generatiile viitoare sunt private de posibilitatea de a continua exploatarea, poate cu mijloace mai performante si mai curate.
"De ce "Gold Corporation" nu spune nimic despre mineralele rare, care pot depasi valoarea aurului si argintului?"
- Nici in Studiul de impact si nici in declaratiile directorilor companiei nu gasim vreo referire la mineralele rare si extrem de scumpe ce insotesc, de regula, zacamintele de aur si argint. Care este situatia acestor minerale la Rosia Montana?
- La Rosia Montana sunt si alte minerale in afara de aur si argint, asa-numitele minerale rare si disperse, ca germaniul, cadmiul, seleniul, indiul, galiul si altele, folosite in industria spatiala si aviatica, despre care nu se sufla o vorba. Pe vremuri, primeam bonificatii consistente la fiecare sfarsit de an, din partea uzinei metalurgice din Baia Mare, tocmai pentru ca ii aduceam profituri mari cu aceste minerale. Dupa aceea, in ultima perioada, la Rosia s-a descoperit feldspatul - materie prima pentru industria ceramica, in prezent importata din China. Institutul geologic din Bucuresti si fosta Centrala de metale neferoase de la Cluj-Napoca au confirmat, in cercetarile ultimilor 15 ani, existenta in cantitati uriase a feldspatului, in masivele Cetate si Carnic. Au fost facute incercari industriale, s-a stabilit si tehnologia, ar fi urmat doar sa inceapa exploatarea. De ce "Gold Corporation" nu spune nimic despre aceste bogatii care pot depasi valoarea aurului si argintului respectiv? De ce nimeni nu vorbeste de uriasa cantitate de sulf ce se va obtine din procesarea minereului de aur? Din cele 218 milioane de tone de minereu vor ramane circa 240.000 de tone de sulf. Unde va ajunge acest sulf? In buzunarele cuiva sau pe apa sambetei?
- Avem o agentie nationala de resurse minerale. Ei nu cunosc aceste detalii?
- Le cunosc. Dar, din pacate, acolo s-au adunat multi oameni fricosi, lipsiti de responsabilitate, care tin de scaune in asteptarea pensiei si care urmeaza traditia instituita de fostul lor sef, Ianas.
"Lozinca "Rosia Montana a fost, este si va fi miniera" este o mare eroare"
- Reluam o tema mult dezbatuta in societatea civila: daca Banca Nationala nu mai cumpara aur, de ce nu lasam zacamintele pe loc, pentru a le exploata mai tarziu, cand o fi nevoie?
- Asta am spus si eu: domle, nu se termina viata pe pamant cu noi. Lasa, domle, rezerva in munti! Oamenii isi pot crea alte ocupatii, acum, nu peste 17 ani, cand vor fi nevoiti, vrand-nevrand, sa se lase de minerit, ca se termina firul comorii. Stiu, e destul de grea tranzitia spre alte profesii, dar acest lucru se intampla in toata tara, peste tot oamenii isi schimba calificarile din mers, si nu se plang. De ce minerii din Rosia Montana n-ar putea? Cine a hotarat ca Rosia va ramane pe veci comuna unei singure profesii? "Gold Corporation"? Dar care este interesul acestei companii? Oare rosienii care-o sustin, ca sunt si din astia, nu-si dau seama ca sunt folositi in scopuri straine de viata si viitorul lor? Lozinca "Rosia Montana a fost, este si va fi miniera" este o mare eroare.
Crucea de pe Carnic, simbol al credintei minerilor. "Minune arheologica" (in munte sunt superbe galerii romane)
- Pentru a raspunde observatiilor privind lipsa de interes fata de "zona protejata", Rmgc a pus la lucru diversi experti, ca sa ne linisteasca in privinta caselor si bisericilor de patrimoniu. Poate un inginer geolog, cu experienta dvs., sa creada ca va mai ramane vreo cladire in picioare in centrul Rosiei Montane?
- Am si scris si spun: la prima puscare nu va mai ramane in Rosia piatra pe piatra. Totul se darama. Semeata si superba biserica a lui Balint va fi prima victima, pentru ca e cea mai inalta. Practic, inca din primele zile ale noii exploatari, Rosia Montana va disparea pentru totdeauna. Se vor face puscari cu azotat de amoniu si motorina, poate 20.000 de kilograme odata! Ei nu tin cont ca muntele, la Rosia, e ca un svaiter, iar suflul exploziei poate rabufni prin zeci de galerii ascunse, spulberand totul pe sute de metri. In aria de circa 2000 de hectare a minei, va fi o Hiroshima, nu va mai intra nici pasarea.
- Credeti ca se va face pana la urma aceasta exploatare?
- Sunt sceptic. La inceputuri cred ca a fost mai degraba o spalare de bani, din care, cu parere de rau, trebuie sa spun ca multi romani s-au infruptat. In plus, nu cred ca vor avea sustinere financiara. Si, dupa cate cunosc eu pe plan extern, in comparatie cu zacaminte similare din America, Peru, Indonezia, Canada etc., zacamantul de la Rosia Montana are continuturi aurifere scazute, care nu justifica investitia preconizata. O mare personalitate, fostul meu profesor Razvan Givulescu, mi-a scris ca este sceptic in totalitate si nu crede in realizarea acestei investitii. De aceea, ma indoiesc si as fi curios sa vad cine, din Guvernul Romaniei, va avea curajul sa-si puna semnatura pe cererea unui astfel de proiect.
Domnului Aurel Santimbreanu ii puteti scrie in comuna Sântimbru, jud. Alba
Ion Longin Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu