Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Dezastrul agriculturii româneşti, care se manifestă de aproape două
decenii, se acutizează odată cu această criză economică, punând sub
semnul întrebării existenţa celor care, cu eforturi deosebite, au
investit în această ramură. Există totuşi oameni ai pământului care se
încăpăţânează să reziste, în nădejdea că vor veni şi vremuri mai bune.
Unul dintre aceştia este şi Constantin Hlihor , administrator al
firmei Horty Prod H din Podu Iloaiei, judeţul Iaşi.
După terminarea liceului horticol a început timid, plantând un hectar
cu măr, cireş şi vişin. Apoi, dându-şi seama că producţia de material
săditor poate aduce un venit, şi-a creat o pepinieră. „Acum oferim
amatorilor, spune domnul Constantin Hlihor, pe lângă consultanţa de
specialitate, toate speciile de pomi fructiferi care se cultivă în
România, iar din fiecare specie în jur de 15 soiuri. Între acestea se
numără nucul altoit, dar şi specii mai puţin cultivate în zona
Moldovei, cum ar fi nectarina sau piersicul. Nu lipsesc trandafirii,
circa 30 de soiuri, plante ornamentale diverse etc.
„Am început greu, mărturiseşte domnul Hlihor, dar încetul cu încetul
ne-am câştigat clienţi prin seriozitate şi calitatea produselor
noastre, astfel încât au fost situaţii când n-am putut satisface toate
cerinţele clienţilor.“ Cu credite de la bănci, în condiţiile ştiute,
societatea administrată de tânărul horticultor şi-a procurat utilajele
necesare respectării stricte a tehnologiilor, iar de anul trecut
dispune de o instalaţie de irigare prin picurare „ultimul strigăt“, cum
subliniază cu satisfacţie Constantin Hlihor.
În căutarea beneficiarilor
Criza şi-a făcut simţită prezenţa şi aici. Dacă în septembrie anul
trecut, îşi aminteşte domnul Hlihor, aveau deja contracte încheiate
pentru mai mult de 15 mii puieţi, acum nu a fost solicitat niciun sfert
din acest număr. Mai mult, în condiţiile în care carburantul, dar şi
celelalte produse de care au nevoie se scumpesc mereu, sunt nevoiţi să
vândă materialul săditor la un preţ care să le asigure măcar
cheltuielile de producţie.
„Plecând de la acest fapt, cum credeţi că va fi anul 2010?“ „Mai
greu, cu siguranţă, vine răspunsul. Dacă în 2008 un puiet se vindea în
medie cu 15 lei, acum am fi bucuroşi să-l dăm şi la jumătate de preţ,
numai că – v-am spus – vânzările au scăzut drastic. Fac eforturi
deosebite să-i pot păstra pe cei cinci salariaţi pe care-i am; nu mai
vorbesc de sezonierii pe care nu-i vom mai angaja, deşi, în anumite
perioade ale anului, este mare nevoie de braţe de muncă.“
Promisiuni deşarte
Cât priveşte sprijinul pe care un tânăr investitor l-ar putea primi
din partea celor care diriguiesc agricultura românească, domnul Hlihor
este sceptic. „Vă rog să vă amintiţi câte s-au promis celor care doreau
să devină fermieri, spune cu năduf domnia sa. Nu au fost sprijiniţi
nici cei care, ca mine, au pus deja pe picioare o mică afacere. Şi iată
un exemplu: în această perioadă umblăm prin toată ţara căutând
clienţi.
Avem atâtea organe care se ocupă de agricultură, cu ce rezultate?
Primesc periodic telefoane de la DADR Iaşi prin care mi se cer tot
felul de situaţii. Nimeni însă de acolo nu stabileşte la nivelul
judeţului o legătură cu cei care doresc să planteze pomi, astfel încât
să fie un mijlocitor între noi. Direcţia agricolă se rezumă să
întocmească statistici, de multe ori „din burtă“. Acestea ajung la
minister, se centralizează şi la nivel de ţară apar situaţii care nu au
nicio legătură cu realitatea.“
Concurenţa care ne sleieşte
Există apoi o concurenţă extrem de dură din afara ţării. Mai ieftini,
puieţii aduşi cu forţa din Italia, Bulgaria etc. sunt cumpăraţi de
amatori, fără ca nimeni să le spună că soiurile pe care le procură nu
sunt adoptate condiţiilor din ţara noastră.
Aceeaşi situaţie şi în ceea ce priveşte fructele. Oferim, să zicem,
mere de o calitate ireproşabilă, dar cine să le cumpere, de vreme ce
rafturile magazinelor sunt pline de fructe aduse de peste mări şi ţări
la preţuri pe măsură? Sigur se invocă economia de piaţă, dar totuşi,
credem, trebuie să existe şi o oarecare protecţie a producţiei
naţionale.
L-am întrebat dacă intenţionează să apeleze la fonduri europene.
„Dacă scăpăm cu bine de criza asta, a spus domnul Hlihor, vreau să-mi
extind afacerea cu ajutorul unui proiect mai accesibil ca până acum.
Visez să trec pe lângă livezi în floare şi să ştiu că pomii sunt de la
mine.“
Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010
http://www.lumeasatului.ro/vindem-pamant-mult-si-ieftin_l34.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu