sâmbătă, 31 decembrie 2011

Stelian CIOCOIU. Visez la livezi în floare...

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Dezastrul agriculturii româneşti, care se manifestă de aproape două decenii, se acutizează odată cu această criză economică, punând sub semnul întrebării existenţa celor care, cu eforturi deosebite, au investit în această ramură. Există totuşi oameni ai pământului care se încăpăţânează să reziste, în nădejdea că vor veni şi vremuri mai bune. Unul dintre aceştia este şi Constantin Hlihor , administrator al firmei Horty Prod H din Podu Iloaiei, judeţul Iaşi.
După terminarea liceului horticol a început timid, plantând un hectar cu măr, cireş şi vişin. Apoi, dându-şi seama că producţia de material săditor poate aduce un venit, şi-a creat o pepinieră. „Acum oferim amatorilor, spune domnul Constantin Hlihor, pe lângă consultanţa de specialitate, toate speciile de pomi fructiferi care se cultivă în România, iar din fiecare specie în jur de 15 soiuri. Între acestea se numără nucul altoit, dar şi specii mai puţin cultivate în zona Moldovei, cum ar fi nectarina sau piersicul. Nu lipsesc trandafirii, circa 30 de soiuri, plante ornamentale diverse etc.
„Am început greu, mărturiseşte domnul Hlihor, dar încetul cu încetul ne-am câştigat clienţi prin seriozitate şi calitatea produselor noastre, astfel încât au fost situaţii când n-am putut satisface toate cerinţele clienţilor.“ Cu credite de la bănci, în condiţiile ştiute, societatea administrată de tânărul horticultor şi-a procurat utilajele necesare respectării stricte a tehnologiilor, iar de anul trecut dispune de o instalaţie de irigare prin picurare „ultimul strigăt“, cum subliniază cu satisfacţie Constantin Hlihor.
În căutarea beneficiarilor
Criza şi-a făcut simţită prezenţa şi aici. Dacă în septembrie anul trecut, îşi aminteşte domnul Hlihor, aveau deja contracte încheiate pentru mai mult de 15 mii puieţi, acum nu a fost solicitat niciun sfert din acest număr. Mai mult, în condiţiile în care carburantul, dar şi celelalte produse de care au nevoie se scumpesc mereu, sunt nevoiţi să vândă materialul săditor la un preţ care să le asigure măcar cheltuielile de producţie.
„Plecând de la acest fapt, cum credeţi că va fi anul 2010?“ „Mai greu, cu siguranţă, vine răspunsul. Dacă în 2008 un puiet se vindea în medie cu 15 lei, acum am fi bucuroşi să-l dăm şi la jumătate de preţ, numai că – v-am spus – vânzările au scăzut drastic. Fac eforturi deosebite să-i pot păstra pe cei cinci salariaţi pe care-i am; nu mai vorbesc de sezonierii pe care nu-i vom mai angaja, deşi, în anumite perioade ale anului, este mare nevoie de braţe de muncă.“
Promisiuni deşarte
Cât priveşte sprijinul pe care un tânăr investitor l-ar putea primi din partea celor care diriguiesc agricultura românească, domnul Hlihor este sceptic. „Vă rog să vă amintiţi câte s-au promis celor care doreau să devină fermieri, spune cu năduf domnia sa. Nu au fost sprijiniţi nici cei care, ca mine, au pus deja pe picioare o mică afacere. Şi iată un exemplu: în această perioadă umblăm prin toată ţara căutând clienţi.
Avem atâtea organe care se ocupă de agricultură, cu ce rezultate? Primesc periodic telefoane de la DADR Iaşi prin care mi se cer tot felul de situaţii. Nimeni însă de acolo nu stabileşte la nivelul judeţului o legătură cu cei care doresc să planteze pomi, astfel încât să fie un mijlocitor între noi. Direcţia agricolă se rezumă să întocmească statistici, de multe ori „din burtă“. Acestea ajung la minister, se centralizează şi la nivel de ţară apar situaţii care nu au nicio legătură cu realitatea.“
Concurenţa care ne sleieşte
Există apoi o concurenţă extrem de dură din afara ţării. Mai ieftini, puieţii aduşi cu forţa din Italia, Bulgaria etc. sunt cumpăraţi de amatori, fără ca nimeni să le spună că soiurile pe care le procură nu sunt adoptate condiţiilor din ţara noastră.
Aceeaşi situaţie şi în ceea ce priveşte fructele. Oferim, să zicem, mere de o calitate ireproşabilă, dar cine să le cumpere, de vreme ce rafturile magazinelor sunt pline de fructe aduse de peste mări şi ţări la preţuri pe măsură? Sigur se invocă economia de piaţă, dar totuşi, credem, trebuie să existe şi o oarecare protecţie a producţiei naţionale.
L-am întrebat dacă intenţionează să apeleze la fonduri europene. „Dacă scăpăm cu bine de criza asta, a spus domnul Hlihor, vreau să-mi extind afacerea cu ajutorul unui proiect mai accesibil ca până acum. Visez să trec pe lângă livezi în floare şi să ştiu că pomii sunt de la mine.“
Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010
http://www.lumeasatului.ro/vindem-pamant-mult-si-ieftin_l34.html

Niciun comentariu: