Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer
Cine este în spatele proiectului de la Roşia Montană(partea I)
IMAPCT Romania - Actualitate
O PERSPECTIVĂ CANADIANĂ ASUPRA PROIECTULUI
Articol scris de Prof. Yvan Allaire, Ph.D. (MIT)
Membru al ”Royal Society of Canada”
În calitate de observator canadian al dezbaterii cu privire la proiectul de exploatare auriferă de la Roşia Montana din România am fost surprins de faptul că promotorul acestui proiect, firma Gabriel Resources este prezentată tot timpul ca fiind o companie canadiană.
Am examinat documente oficiale, accesibile publicului pentru a stabili, parafrazându-l pe Butch Cassidy când vorbeşte cu Sundance Kid, “who are these guys”
Iată ce am găsit :
În primul rând, cine deţine acţiunile care asigură controlul firmei Roşia Montană Gold Corporation, înfiinţată cu scopul exploatării rezervelor de aur de la Roşia Montană?
Structura corporativă creată pentru proiectul Roşia Montană este desfăşurată în figura alăturată. Click pe poză pentru a o mari
O primă observaţie se impune în mod clar: Gabriel Resources şi-a structurat fluxul de proprietate, astfel încât să minimizeze şi impozitul global pe profit, şi impozitele personale ale diverşilor investitori. Insula Jersey, Ţările de Jos, Barbados (precum şi teritoriul Yukon din Canada) sunt toate jurisdicţii foarte îngăduitoare din punct de vedere fiscal, atât pentru persoane cât şi pentru companii. Banii generaţi de acest proiect se vor îndrepta spre investitorii din una sau alta dintre aceste jurisdicţii, în funcţie de aceea care este cea mai favorabilă sub raportul nivelului de impozitare.
Din punct de vedere legal, Roşia Montană Gold Corporation, firmă creată special pentru acest proiect, este, de fapt controlată (80.46%) de către o companie care este situată în Jersey, şi anume compania Gabriel Resources Ltd. Guvernul român deţine 19.31%, prin intermediul Minvest SA, iar o firmă privată românească, Foricon SA, deţine 0,23%. Motivele pentru participarea aceastei firme private la capitalul acestui proiect nu sunt clare.
Gabriel Resources: o companie canadiană?
Într-adevăr, compania are sediul în Canada şi acţiunile ei sunt listate la Bursa din Toronto, dar acest fapt nu face din ea o societate canadiană. În toate documentele, pro şi contra proiectului Roşia Montană, Gabriel Resources este prezentată ca o “societate canadiană”, sau ca o “companie multinaţională canadiană”. Dar este bine de ştiut că, mai important decât sediul companiei este, cine controlează această companie? Cine va beneficia cel mai mult de pe urma proiectului Roşia Montană? Pe scurt, cine sunt acţionarii acestei “societăţi”?
În Canada, orice acţionar care achiziţionează 10% sau mai mult din acţiunile unei societăţi listate la bursă trebuie să depună o declaraţie în acest sens la Comisiile de Valori Mobiliare Canadiene. Astfel, este posibil să se identifice acţionarii care deţin un număr important de acţiuni în orice companie. Societăţile pe acţiuni, înscrise la bursă trebuie să raporteze această informaţie anual, într-un document intitulat Management Proxy Circular.
Iată cine sunt cei mai importanţi acţionari ai firmei Gabriel Resources, conform cu raportul făcut de companie, la data de 14 mai 2010:
1. Paulson & Co Inc (New York, NY) 18.00% ;
2. Electrum Strategic Holdings (New York, NY) 18.00% ;
3. Newmont Canada Limited 14.72% (o filială deţinută în totalitate de societatea minieră Newmont, SUA) ;
4. În plus, compania a anunţat printr-un comunicat de presă pe 18 decembrie 2009 că a finalizat un plasament privat de 67.5 milioane dolari, prin vânzarea a 30 de milioane de acţiuni (aproape 9% dintre acţiunile aflate în circulaţie) lui BSG Capital Markets,, o entitate aparţinând grupului Barry Steinmetz. Grupul Barry Steinmetz operează în domeniul diamantelor şi mineritului, şi are sediul la Geneva.
Deci, haideţi să adunăm:
18%+18%+14,72%+ 9%=59,72%;
Aşadar aproape 60% din acţiunile acestei companii zise “canadiene”, sunt deţinute de companii străine şi de fonduri speculative. Asta înseamnă că aceste fonduri şi acţionari, controlează compania. Şi cum BSG Capital Markets deţine, de asemenea, dreptul de a cumpăra ieftin alte 9 milioane de acţiuni (drept pe care şi-l va exercita în curând) ajungem la concluzia că aproape 70% din Gabriel Resources este deţinut de către acţionari non-canadieni.
Dintre aceştia, fondul de speculaţie Paulson&C, a dobândit o tristă celebritate datorită procesului intentat de către Securities and Exchange Commission (SEC) împotriva băncii de investiţii americane Goldman Sachs. Există, de asemenea, supoziţii potrivit cărora fondul ar fi fost unul dintre participanţii timpurii la acţiunea de speculaţie masivă împotriva datoriei statului grec. Întemeietorul fondului, John Paulson, a fost plătit cu mai mult de 8 miliarde dolari în ultimii trei ani pentru abilităţile sale de speculator.
Electrum Strategic Holdings este descrisă în rapoartele firmei, că ar “deţine un portofoliu extins de proprietăţi pentru dezvoltare şi explorări în Europa de Est”. Practic, această organizaţie este şi ea tot un fond de speculaţie, dar în domeniul aurului.
Un indiciu al realei naţionalităţi a firmei Gabriel Resources este şi naţio-nalitatea membrilor consiliului său de administraţie. Consiliul este format din opt membri, dintre care doar doi sunt canadieni. Din ceilalţi şase, majoritatea sunt americani. Însuşi directorul general (CEO) al companiei îşi dă adresa personală la Laguna Beach, California.
În consecinţă, mass-media din România, susţinătorii şi opozanţiii proiectului Roşia Montană ar trebui să ia cunoştinţă de aceste fapte şi să înceteze a mai acorda o identitate canadiană actualului promotor al proiectului Roşia Montană. Gabriel Resources este cel mai bine descris ca o companie deţinută de către speculatorii americani şi alte interese străine, doar deghizată - pentru o mai mare credibilitate, probabil - sub o identitate canadiană.
De ce tocmai Gabriel Resources?
Orice proiect de investiţii care creează locuri de muncă directe şi indirecte, generează beneficii pentru o ţară. Pe de altă parte, respectiva ţară trebuie să evalueze cu atenţie tipul de investiţii pe care doreşte să le atragă şi să le sprijine.
Exploatarea resurselor naturale a fost dintotdeauna o sabie cu două tăişuri pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Resursele lor naturale acţionează ca un magnet pentru promotorii şi antreprenorii străini, în căutare de materii prime ieftine. Promisiunea unei creşteri rapide a numărului de locuri de muncă şi a intensificării activităţii economice este irezistibilă din punct de vedere politic . În ţări cu puţin potenţial industrial şi unde forţa de muncă este slab pregătită, probabil că nu exista altă cale de ieşire din sărăcie.
Este şi România o astfel de ţară? Din păcate, termenii şi condiţiile negociate de către firmele străine, pentru accesul la resursele naturale ale acestor ţări nu sunt, de regulă, cele optime ţi, în plus, formularea lor este ambiguă. Ele sfârşesc prin a aduce puţine bene-ficii reale şi durabile ţărilor respective, dar îmbogăţesc în schimb din plin companiile străine.
Costul pretins scăzut de extragere a materiilor prime în ţările în curs de dezvoltare reflectă faptul că în realitate costul lor adevărat este, subestimat. Daunele colaterale aduse mediului, deteriorarea stării de sănătate a angajaţilor, precum şi dislocarea comunităţilor din proximitatea exploatării, sunt negate, minimizate, contestate prin campanii de relaţii publice, atunci când nu sunt de fapt ridiculizate de către diverşi actori locali susţinători ai proiectului (indivizi, ziariştii reprezentanţi ai guvernului şi ai altor organizaţii etc.,)
Ţările dezvoltate, bogate în materii prime, cum sunt Canada şi Australia, au învăţat să-şi impună condiţiile în exercitarea unor asemenea activităţi industriale şi să obţină un maximum de beneficii economice de pe urma lor. Atunci când proiectele au o importanţă strategică deosebită sunt înfiinţate societăţi cu capital de stat spre a asigura exploatarea acestor resurse, toate bene-ficiile revin astfel ţării.
Pe de altă parte, proiecte controversate pentru efectele lor asupra mediului na-tural şi social sunt blocate în mod regu-lat, neluându-se în considerare eventualele beneficii economice.
Cum putem evalua proiectul Roşia Montană pornind de la aceste exigenţe?
Acest proiect va transforma o mare zonă geografică într-un veritabil peisaj lunar, la o distanţă mică, de aproximativ 135 de kilometri, de Cluj-Napoca, al treilea oraş ca mărime din România. Procesul de exploatare va face uz de o cantitate masivă de cianură, care trebuie să fie transportată la Roşia Montană de-a lungul a sute de kilometri prin regiuni dens populate. În plus, în ciuda unor argumente contrare, aduse de promotorii proiectului, o moştenire veche a unei civilizaţii timpurii, un adevărat certificat de naştere dacic al poporului român este în primejdie de a dispărea.
În multe ţări, aceste fapte singure ar fi suficiente pentru respingerea proiectului!
Dar dacă în ciuda acestor aspecte nefavorabile, s-ar hotărî, totuşi exploatarea rezervelor aurifere de la Roşia Montană, oare cum ar trebui să se procedeze?
Având în vedere natura delicată a proiectului şi a potenţialului lui foarte mare de venituri pentru România, guvernul ar putea să evalueze posibilitatea de a exploata Roşia Montană prin intermediul unei societăţi cu capital de stat.
Dar, e foarte posibil ca, guvernul român să fie strâmtorat din punct de vedere financiar şi deci, incapabil să procure fondurile necesare pentru finanţarea investiţiilor cerute de proiect. În aceste condiţii, guvernul ar trebui să recurgă la un număr de operatori privaţi, interesaţi să investească şi să realizeze proiectul de exploatare minieră. Desigur, guvernul ar trebui să facă apel doar la acele societăţi de minerit care se bucură de credibilitate şi respect, pentru modul lor de operare. Ele vor fi invitate să facă oferte ce vor fi evaluate pe baza performanţei şi a reputaţiei lor antreprenoriale în alte exploatări miniere de aur, din alte ţări. Compania care ar depune oferta cea mai atractivă din perspectiva intereselor naţionale ar putea obţine licenţa de exploatare. În aceste condiţii, beneficile economice pentru ţară ar fi maximizate.
Oare aceasta să fi fost procedura prin care firma Gabriel Resources a fost aleasă şi a obţinut licenţa de exploatare a rezervelor de aur de la Roşia Montană?
Rămâne de explicat , de ce Gabriel Resources şi nu alte firme?
Urmarea in numarul urmator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu