Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer
Atentat la Tezaurul filatelic naţional
Joi, 01 Iulie 2010 17:20
Scris de Laszlo Kallai
0 Comentarii
Email Imprimare PDF
Marca poştală a împlinit aproape un secol şi jumătate de când autorităţile au decis să înfiinţeze un muzeu filatelic. Înainte de acest pas a existat instituţia Conservatorului de timbre ce funcţiona în cadrul Oficiului special pentru distribuirea timbrelor şi controlul mandatelor, din subordinea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor. Odată cu apariţia Muzeului Naţional Filatelic colecţia naţională, cunoscută sub denumirea de Tezaur filatelic, a intrat în administrarea noii instituţii. În haosul de la începutul anilor ´90 Tezaurul a devenit o pradă uşoară pentru cei care ştiau cu adevărat ce comoară înseamnă o asemenea colecţie. Casele de licitaţii din Europa au scos la vânzare o mulţime de piese filatelice româneşti, rare şi chiar unicate, despre existenţa cărora filateliştii români nu ştiau nimic, toate scoase din ţară fără aprobările necesare pentru export definitiv al obiectelor de patrimoniu.
Despre provenienţa pieselor „proprietarii” aveau explicaţii de genul „le-am moştenit şi le-am ţinut ascunse pe vremea dictaturii”. În scurt timp Tezaurul filatelic al României a fost devalizat de filateliştii, demnitarii şi funcţionarii statului care au avut acces la el. Însă, cel mai grav este că România, în cazul privatizării CNPR, poate pierde un tezaur cu o valoare inestimabilă, cu semnificaţie istorică. Marele public nu ştie prea multe despre existenţa şi conţinutul unui Tezaur naţional de timbre în România. Colecţia, aflată în administrarea Companiei Naţionale Poşta Română SA (CNPR), are în componenţă câteva milioane de mărci poştale emise de-a lungul vremii de administraţiile poştale de pe întregul mapamond, eseuri1 şi machete2 ale mărcilor româneşti, scrisori circulate, dar şi o serie de piese filatelice considerate rarităţi şi chiar unicate. Tezaurul filatelic a fost strâns pe parcursul deceniilor şi provine în mare parte din schimbul emisiunilor cu administraţii poştale membre ale Uniunii Poştale Universale, din fonduri proprii ale Poştei Române, din donaţii şi nu în ultimul rând din confiscări realizate, mai ales, în perioada comunistă. Istoria colecţiei naţionale se pierde undeva în anii când au apărut primele mărci poştale din Moldova în 1858, celebrele emisiuni Cap de Bour. Până la 1 martie 1985 Tezaurul purta denumirea de Conservator de timbre şi funcţiona în cadrul Oficiului special pentru distribuirea timbrelor şi controlul mandatelor, din subordinea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor. Prima reglementare a statutului Conservatorului de timbre a apărut în 1985 când decretul 42 emis de Consiliul de Stat a dispus înfiinţarea, „în cadrul Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România, a «Tezaurului naţional de timbre al Republicii Socialiste România», care are ca obiect de activitate conservarea, evidenţa şi păstrarea timbrelor şi a bunurilor filatelice din emisiunile româneşti şi străine”. La doar cinci ani de la această reglementare, pe 8 februarie 1990, Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, dispune, printr-un decret, reîntoarcerea tezaurului filatelic la Poştă. Predare-primirea s-a făcut în pripă, prin întocmirea a două protocoale semnate de reprezentanţii BNR şi Ministerul Poştei şi Telecomunicaţiilor.
Curtea de Conturi a dat iama în mafia filatelică
Curtea de Conturi a României (CCR) a efectuat un control tematic privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a Tezaurului naţional de timbre gestionat de Muzeul Naţional Filatelic din cadrul CN Poşta Română SA. Controlorii CCR au constatat o serie de nereguli şi abateri grave, unele chiar de natură penală. Legat de aceste ilegalităţi, Curtea de Conturi a a înaintat Ministerului Public - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casare şi Justiţie, cu adresa nr. 30462/XI/21.07.2009, constatările făcute. În acelaşi timp, conducerea CNPR a contestat în instanţă Raportul întocmit de CCR. Raportul Curţii a ajuns la toate instituţiile abilitate, Guvern, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a României şi Parlamentul României, dar nici o instituţie nu a luat vreo decizie concretă pentru a salva ce mai rămas din patrimoniul naţional filatelic.
Abaterile sunt grave şi multiple, fiind comise într-o perioadă de aproape două decenii. Printre neregulile constatate de CCR se află nerespectarea dispoziţiilor Ministerului de Finanţe prin care s-a precizat necesitatea organizării unei inventarieri a colecţiilor aflate în custodia Muzeului Naţional Filatelic; nu a fost aplicată legea privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în ciuda faptului că ministerul de resort a solicitat acest lucru CNPR, sau faptul că la predarea-primirea Tezaurului Muzeului Filatelic Naţional inventarierea s-a efectuat numai scriptic, din acest motiv existând suspiciuni privind autenticitatea unor mărci poştale. Specialiştii CCR cred că 215 piese filatelice, practic colecţia de mărci poştale clasice a României (periada 1858-1900), sunt falsuri. Multe dintre aceste piese provin din confiscări efectuate în timpul regimului comunist. O altă parte sunt piese înlocuite cu cele autentice, astfel realizându-se furtul. O parte din piesele aflate în custodia Muzeului Naţional Filatelic au fost certificate de un expert contestat şi trimis în faţa instanţei pentru mai multe infracţiuni al căror obiect a fost marca poştală sau expertizarea lor. Fostul preşedinte al Federaţiei Filatelice Române (FFR), Leonard Paşcanu, a fost implicat într-o serie de scandaluri filatelice, fiind cercetat şi chiar condamnat penal (cu drept de recurs) pentru afaceri filatelice.
Auditorii Curţii de Conturi au mai constatat că peste şase mii de mărci poştale, majoritatea rarităţi, au fost trimise la diverse expoziţii filatelice, iar în registrul de evidenţă a fost menţionat doar atât: plecat la expoziţie! Din evidenţe nu reiese dacă piesele respective s-au mai întors, când şi în ce stare. De asemenea, în registrele de evidenţă operativă nu au fost înregistrate peste opt sute de mii de mărci poştale româneşti. În urma controlului CCR angjaţii Muzeului Naţional Filatelic au încercat să facă ordine în inventare dar mare le-a fost uimirea când au găsit mii de piese de valoare, care fizic există dar din nu se ştie ce motive nu sunt trecute în inventar. Valoarea lor este inestimabilă şi este o minune că încă nu au fost sustrase din tezaur.
Inventarul Tezaurului filatelic din 1990
Ultimul inventar al Tezaurului a fost realizat înainte de 1990, din care reiese că Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor a primit de la BNR următoarele cantităţi de piese filatelice (valorile sunt exprimate în lei la nivelul anului 1990, atunci când un autoturism Dacia costa aproximativ 70.000 de lei):
Timbre româneşti până în 1963 - 3.510.660 bucăţi, valorând 18.247.425 lei vechi;
Timbre străine până în 1963 – 13.451 bucăţi, valorând 13.103.554 lei vechi;
Timbre româneşti – Colecţia Poştei – 3.051.413 bucăţi, valorând 53.396.209 lei vechi;
Timbre româneşti (perioada 1985-1989) - 366.366 bucăţi, valorând 3.013.510 lei vechi;
Timbre din ţările Europene – 611.672 bucăţi, valorând 84.447.722 lei vechi;
Timbre din ţările din Africa – 167.524 bucăţi, valorând 19.586.456 lei vechi;
Timbre din ţările din Asia – 233.769 bucăţi, valorând 10.012.100 lei vechi;
Timbre din ţările din America – 150.682 bucăţi, valorând 10.802.691 lei vechi;
Timbre din ţările din Oceania – 42.805 bucăţi, valorând 11.020.868 lei vechi;
Timbre provenite din donaţii şi confiscări – 7.377 bucăţi, valorând 526.053 lei vechi.
Totalul numărului timbrelor a fost de 8.155.719 bucăţi, cu o valoare de inventar de 224.156.592 lei.
Conducerea Poştei se ascunde în spatele unor interpretări ale legii
Într-un răspuns emis de Biroul Serviciul Relaţii Publice, semnat de Nicoleta Micu, conducerea Poştei Române are o atitudine cel puţin bizară, susţinând că nu se pot furniza date despre tezaur. „Suntem în măsură să vă comunicăm în temeiul prevederilor Legii privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, datele privind protejarea patrimoniul cultural naţional mobil, datele cu privire la patrimoniul cultural naţional, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile şi imaginea acestora, nu sunt destinate publicităţii” – se spune în comunicatul CNPR. Acest răspuns este cu atât mai ciudat cu cât este un fapt de notorietate că fostul lider al Federaţiei Filatelice Române, Leonard Paşcanu, a deţinut o perioadă lungă originalul registrelor de inventar – scoţându-le din sediul Muzeului Naţional Filatelic – şi realizând copii xerox după ele la sediul FFR. Pe această cale, Ziarul de Investigaţii somează public conducerea Poştei Române să clarifice această faptă care, după cum reiese din documentul remis de CNPR, este interzisă de legislaţia în vigoare.
Ascunsă în spatele unor articole de legi, conducerea CNPR a ingorat să ne răspundă la o serie de întrebări care nu au legătură directă cu patrimoniul naţional filatelic ci se referă la o serie de afaceri ale unor filatelişti în „combinaţie” cu ajngajaţi ai Poştei Române. Despre aceste afaceri vom relata în partea a doua a anchetei noastre.
Soarta Tezaurului filatelic depinde de iscălitura ministrului Comunicaţiilor
Interogat de Ziarul de Investigaţii, Guvernul Boc, prin Secretariatul General al Guvernului, aruncă pisica moartă în ograda Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI). „În ceea ce priveşte existenţa unui proiect concret vizând privatizarea CNPR, precizăm faptul că, potrivit prevederilor Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, un eventual proiect de act normativ pe această temă ar putea fi iniţiat de către MCSI, care are dreptul de a iniţia proiecte de documente de politici publice şi proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului său de activitate”. Cu alte cuvinte înstrăinarea patrimoniului național depinde de un ministru oarecare, prin decizia căruia se poate vinde un capitol din istoria românilor.
Cap de bour în lei şi în euro
Pentru a ilustra ce comori sunt în administrarea Muzeului Naţional Filatelic, redăm aici preţurile de bază ale primelor mărci poştale româneşti. Emisiunile poştale din Moldova sunt rare şi se vând la preţuri considerabile. Valorile prezentate de noi sunt cele din Lista preţurilor mărcilor poştale, editată de Romfilatelia, exprimate în RON, respectiv din catalogul filatelic Michel exprimate în euro şi reprezintă preţul de bază al acestor mărci pentru piese neştampilate. Piesele pe scrisori sau pe fragmente de scrisori ori în perechi sunt vândute la casele de licitaţii de specialitate, de multe ori la preţuri exorbitante.
Cap de bour – emisiunea I
27 parale – 61.498 RON sau 27.000 euro
54 parale – 27.953 RON sau 12.000 euro
81 parale – 61.498 RON sau 27.000 euro
108 parale – 33.544 RON sau 15.000 euro
Cap de bour – emisiunea II
5 parale – 33.544 RON sau 17.000 euro
40 parale – 833 RON sau 320 euro
80 parale – 21.300 RON sau 8.500 euro
Record mondial filatelic
Filatelia românească a oferit filateliei mondiale o piesă unică, care a ajuns să fie introdusă în World Records Academy (Academia Recordurilor Mondiale). WRA a omologat ziarul „Zimbrulu şi Vulturulu” drept cea mai scumpă gazetă din lume, fiind francată cu opt „Capete de bour”. După ce a stat într-o colecţie elveţiană, ziarul aparţine acum unui colecţionar din Londra, Joseph Hackmey. „Zimbrulu şi Vulturulu” a fost un ziar apărut în secolul al XIX-lea în Moldova. Un exemplar al acestui ziar a ajuns să fie cel mai scump din lume. A fost scos la Iaşi, iar valoarea exemplarului gazetei este dată de faptul că a fost francată cu opt mărci poştale „Cap de bour” de 5 parale, din a doua emisiune din 1858. În 1969, proprietarul de atunci al ziarului l-a prezentat, alături de colecţia sa de timbre, la o expoziţie mondială organizată la Sofia şi a câştigat marele premiu. Ulterior, ziarul a intrat în posesia unui colecţionar din Elveţia. Exemplarul a fost achiziţionat la începutul anului 2007 cu suma de 830.000 de euro, în urma unei licitaţii, de Joseph Hackmey. Piesa în cauză trebuia achiziţionată de Statul român, dar din cauza sărbătorilor de iarnă!!!, decizia Guvernului de a aloca banii necesari a fost luată după terminarea licitaţiei.
1 – eseu – imagine de probă realizată prin oricare dintre procedeele de imprimare, înainte sau în timpul tipăririi, cu scopul de a alege modelul, culoarea, hârtia şi de a controla apoi procesul de fabricaţie.
2 – macheta – proiect al unei mărci, al unei piese poştale sau al unei ştampile, executat de autor (grafician), de obicei la scară mai mare, ce urmează să fie redus la dimensiunea dorită.
Vezi și alte articole ale acestui autor
* Acţiunea „Paşaportul” (11 Iunie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu