Romania reala: Ion Radu Zilisteanu, despre mafia din comertul cu moartea

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer


Romania reala: Ion Radu Zilisteanu, despre mafia din comertul cu moartea



Imi cer scuze daca titlul vi se pare bizar, cinic sau macabru. Cititi randurile de mai jos si va veti convinge ca titlul este justificat. Tuturor ne moare cate cineva drag la un moment dat. Ne convingem ca moartea face parte din viata.

Unii aleg sa faca comert cu moartea, mizand pe slabiciunea temporara a celor apropiati celor recent plecati dintre noi. Si le merge. Folosesc metode de marketing neortodoxe si neuzuale in alte domenii. Voi incerca sa descifrez cateva dintre mecanismele utilizate de firmele de pompe funebre, in complicitate cu autoritatile si angajatii institutiilor publice.

Sa ne intelegem: o firma de pompe funebre este o afacere ca oricare alta. Una stimabila, in principiu. Am cunoscut antreprenori din aceasta industrie care-si practica afacerea in tarile civilizate. Erau mandri de firmele pe care le conduceau, pe buna dreptate, aveau propria lor asociatie profesionala si respectau standardele profesionale. Adica o existenta cum nu se poate mai onorabila. In Romania, aceasta afacere este minata de concurenta neloiala si de multe alte hibe, dintre care o parte sunt semnalate mai jos.

Recent, mi-a murit cineva foarte drag si am fost cel care s-a ocupat de toate cele necesare. Persoana plecata dintre noi si-a dorit sa fie incinerata. Dupa cum unii dintre bucuresteni poate stiu, vechiul crematoriu uman al orasului se numea "Cenusa" si era plasat in Parcul Tineretului, in apropiere de Liceul Gheorghe Sincai.

Pe de alta parte Institutul de Medicina Legala "Dr.Mina Minovici" se afla pana in 1977, anul marelui cutremur, pe cheiul Dambovitei. Ulterior, prin sistematizarea zonei si constructia Centrului Civic, institutia a fost mutata in imediata vecinatate a Spitalului Vitan Barzesti, pe artera cu acelasi nume. Actualmente, spitalul se numeste Sf. Ioan. In spatele noului Institut National de Medicina Legala a fost infiintat Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti", in aceeasi cladire cu Administratia Cimitirelor si a Crematoriului Uman, apartinand de Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

S-a vorbit mult in presa romaneasca despre miseliile din comertul cu moartea. Despre mafia groparilor, a locurilor de veci, a mormintelor de la Cimitirul Bellu, etc. Cand le citesti, ti se par niste povestiri exotice, pe care nu le intelegi decat cand esti pus in contact nemijlocit cu ele. Eu am fost pus in aceasta situatie si va impartasesc experienta, tragand in acelasi timp un semnal de alarma.

Haosul unei incinerari

Voi trece acum la relatarea faptelor. In ziua de 1 iunie 2010, am inceput sa ma ocup de formalitatile necesare incinerarii persoanei dragi. Ca in orice chestiune la care nu te pricepi, in zilele noastre, apelezi la Internet. De la primele cautari pe Google, am gasit o droaie de firme de pompe funebre.

Conform statisticilor, in Bucuresti mor pe zi cam 60 de persoane. Bineinteles, nu in toate cazurile se apeleaza la firme de pompe funebre, din diferite motive, dintre care cel financiar nu este de neglijat. M-a mirat numarul mare de asemenea firme, disproportionat fata de cerere. Intr-o prima faza, nu ma interesa sa apelez la o astfel de firma, intrucat voiam sa parcurg toata procedura birocratica pentru a obtine toate actele necesare. Am aflat in mare de pe Internet cam ce ar trebui sa fac.

Am incercat, la inceput, sa accesez site-ul Crematoriului Uman "Vitan-Barzesti", despre care am aflat ca este acelasi cu al Administratiei Cimitirelor si a Crematoriului Uman, respectiv www.accu.ro. Stupoare: constat ca pe pagina deschisa scrie: "Gazduit de www.megahost.ro, website in constructie, va rugam reveniti!".

Cautand pe Google.ro, constat ca au existat pagini la acea adresa. Fie si-au schimbat providerul de Internet, fie nu au mai platit hostarea si li s-a suspendat contul. Lamurit fiind cu acest aspect, zic sa ma uit la site-ul Institutului National de Medicina Legala, adica www.legmed.ro. Constat ca acest cont a fost suspendat, pe motive de neplata (ulterior, se pare ca au platit si site-ul functioneaza din nou).

Pentru ca Google este suficient de generos si are paginile site-urilor in cache (adica are copii salvate pe serverele Google), am aflat ca INML ofera serviciul de imbalsamare, una dintre conditiile obligatorii pentru o incinerare sau inmormantare.

Intrucat Internetul m-a ajutat doar intr-o mica masura, am hotarat sa ma urc in masina si sa vizitez personal institutiile cu pricina, pentru a afla ceea ce ma interesa si a face aranjamentele necesare.

Prima oprire a fost la Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti". Sunt indrumat catre un anume birou. Acolo, trona o anume Dalina, un soi de sefa peste crematoriu. O individa cu o voce groasa, tabagica, destul de iritata de faptul ca trebuia sa vorbeasca cu un "client". Aveam sa aflu mai tarziu de ce. Ma trimite scarbita la un avizier aflat pe hol. Aflu care sunt cele patru documente necesare incinerarii, fara a se specifica ce institutii le elibereaza. Mai jos, o lista de tarife specifice crematoriului.

Fiind 1 iunie 2010, o intreb pe numita Dalina cand as putea programa incinerarea. imi zice:

Daca veniti maine (miercuri, n.m.) cu toate actele, incinerarea poate avea loc cel mai devreme lunea viitoare (adica peste o saptamana, n.m.). Stiti, in decembrie 2009, a trebuit sa montam filtre (masura de protectie a mediului, n.m.) la cosurile celor trei cuptoare si unul s-a stricat, am ramas numai cu doua. Acum doua saptamani, s-a mai stricat un cuptor si am ramas numai cu unul, care nu poate asigura mai mult de trei incinerari pe zi. Cand erau toate trei, puteam asigura 15 incinerari pe zi.

Stau si ma gandesc: din cauza canoanelor bisericii crestin ortodoxe, incinerarea nu este permisa. Cu siguranta ca, dintre cele 60 de decese pe zi in Bucuresti, nu mai mult decat 10% dintre rude sau apropiati vor alege incinerarea. Asta ar insemna 6 incinerari pe zi, ceea ce nu este posibil, in cazul capacitatii de numai 3 incinerari pe zi. Este greu sa tii o persoana decedata o saptamana in vreme de vara, daca nu este tinuta intr-o camera frigorifica. Aveam sa aflu ceva mai tarziu ce ascundea acest lucru.

Culisele imbalsamarii

Ma indrept apoi spre Institutul National de Medicina Legala, aflat in vecinatate, pentru a afla cum pot realiza imbalsamarea, despre care citisem in paginile din cache-ul Google ca ar fi un serviciu furnizat de INML. Ma duc spre intrarea principala, unde scria Asociatia Nationala de Medicina Legala si Consiliul Superior de Medicina Legala.

Intru la cusca portarului si il intreb despre locul unde i-as putea gasi pe cei care se ocupa de imbalsamari. Isi scoate propriul telefon mobil, ceea ce m-a mirat, si intreaba pe cineva daca este la serviciu. Se pare ca individul ii zice ca nu. Mai tarziu mi-am dat seama ca foloseau un limbaj codificat. Dupa lamuririle pe care le primeste de la interlocutor, incepe sa ma indrume. Dialogul cu individul este halucinant:

El: Mergeti de-a lungul cladirii, faceti dreapta si apoi tot inainte, la ultima usa si il cautati pe Mihai. Ii spuneti ca eu v-am trimis.
Eu: Scrie ceva pe usa?
El: Da.

Urmez instructiunile. Constat ca in directia respectiva era o baraca de tabla pe care scria ceva de genul "Servicii funerare", de care erau sprijinite diverse tipuri de sicrie. Mi-a fost clar ca in curtea INML era o firma capusa, care incerca sa-mi ofere aceleasi servicii cu ale INML, dar la un pret mult mai mare si spre care fusesem indrumat de catre un salariat al institutiei publice. Portarul ma rugase in mod expres sa mentionez ca el m-a trimis, probabil pentru a-si lua comisionul.

Nu am vrut sa urmez o asemenea cale si, in consecinta, am intrat in cladirea INML, unde am dat peste un ghiseu, unde scria ceva de genul: "Eliberari certificate de deces". Nu stiam prea bine despre ce era vorba, dar m-am deci sa intreb ce ma interesa. Am mentionat ca mi-a murit cineva si as dori sa asigur imbalsamarea prin serviciile INML.

Cucoana de la ghiseu zareste pe cineva pe acelasi hol unde eram si eu si-mi spune ca imi recomanda persoana potrivita. Tipul avea un halat alb scurt si ma intreaba ce doresc. Ii spun ca mi-a murit cineva si doresc o imbalsamare prin serviciile INML. Tipul, pe numele lui M.I., imi da numarul de telefon si-mi spune ca, in momentul in care am certificatul constatator de deces de la medicul de familie, sa-l sun. Aparenta tipului era de salariat al INML. Aveam sa aflu mai tarziu ca este patron de firma de pompe funebre.

Fac drumul la medicul de familie, care constatase decesul, obtin certificatul in cauza, care se acorda in 24 de ore de la deces, si-l sun pe M.I. imi spune ca voi fi sunat in 5 minute de cineva de la el. Pentru ca era ora 20, ceea ce speram cel mai mult ar fi fost ca cei cu imbalsamarea sa vina a doua zi dimineata, cat mai devreme.

Tipul imi zice ca colaboratorii lui vor veni in aceeasi seara, intr-o ora sau o ora si jumatate. Sunt surprins. Ce angajati ai unor institutii de stat ar veni acasa la solicitant la ore atat de tarzii? In circa 5 minute de la prima convorbire, sunt sunat de un tip din partea lui M.I., care-mi spune ca va fi la adresa in circa o ora. Nu trece intervalul respectiv si in fata imobilului parcheaza un van Mercedes, aratand mai mult decat bine, din care coboara doi indivizi. Ajung tipii la usa si constat ca nu aveau niciun fel de ustensile la ei. Ma mir.

In fine, vreau sa vad despre ce este vorba. Tipii se dovedesc de la firma de pompe funebre N., condusa de M.I. Voiau sa afle ce servicii vreau de la ei. Le spun ca vorbisem doar despre imbalsamare, eu fiind convins ca era vorba de angajati I.N.M.L. Ei incep cu tehnica persuasiunii despre cat de greu este sa obtii un termen rezonabil pentru o incinerare la Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti".

Imi cer 1.300 lei pentru a-mi obtine un termen miercuri sau joi si pentru transportul trupului neinsufletit, termenul fiind oricum mult anterior decat cel devreme luni, cum imi spusese Dalina. Desigur, pretul imbalsamarii de 220 lei era extra. Ma gandesc si le spun ca este OK daca imi garanteaza incinerarea miercuri sau joi. Tipul, G.T., o suna (pe cine credeti?) pe Dalina si obtine incinerarea joi. Eu de ce nu puteam sa o obtin joi ca simplu "client"? La ce te poate duce gandul decat la un interes material? Oare s-au stricat acele cuptoare singure sau pur si simplu este un sabotaj pentru a obtine bani din penurie?

Zic OK, tipii pleaca spre I.N.M.L.(?) sa-si ia cele necesare imbalsamarii. Se intorc intr-un termen rezonabil cu sculele necesare si cu acelasi van Mercedes si incep operatiunea. Intre timp, unul dintre cei doi tipi, seful G.T., cu un tricou sic si cu un lant de aur considerabil ca greutate la gat, vine sa completeze actul de imbalsamare.
Constat ca are un formular in alb cu parafa unui medic primar de anatomo- patologie, dr. Bucur Adriana, cod parafa D05950, de la Spitalul "Sf.Ioan", aflat in vecinatatea I.N.M.L. si a Crematoriului Uman "Vitan-Barzesti". Nu-mi imaginez altceva decat ca doctorita respectiva de la spitalul din vecinatate are avantaje materiale de pe urma colaborarii cu firma de pompe funebre. Pentru ca, pe spatele formularului de certificat, scrie negru pe alb:

"Imbalsamarea cadavrelor se face de medic sau, in prezenta acestuia, de personal sanitar mediu (...) Se semneaza de medicul care a facut imbalsamarea sau a asistat la aceasta operatie."

In mod vadit, dr. Bucur Adriana este, probabil, medic anatomo-patolog la Spitalul Sf.Ioan, la morga spitalului. Nu are dreptul sa faca imbalsamari decat celor decedati in spitalul respectiv. Nu am auzit ca vreun spital sa ofere un asemenea serviciu celor decedati in afara unitatii medicale. Pentru un astfel de serviciu, exista I.N.M.L., dar gratie personalului de acolo, esti redrectionat catre firme private.

Dr. Bucur Adriana a uitat, probabil, de juramantul lui Hipocrat si face si ea ceva bani din meseria pe care oare, vanzandu-si parafa. De altminteri, G.T., cel care a completat certificatul de imbalsamare, a scris la calitatea celui care a facut imbalsamarea "medic generalist". Un cadru medical nu ar fi facut o asemenea eroare. Inutil sa spun ca pentru cei 220 lei nu am primit chitanta. O alta ciudatenie este faptul ca certificatul de imbalsamare purta numarul 1.

Termina tipii treaba si G.T., seful, imi zice: "Stiti, pe factura, vom scrie ca v-am dat si sicriu, ca altfel nu va platesc cei de la Casa de Pensii ajutorul de deces." La ce ar trebui un sicriu pentru o persoana care este incinerata? Evident, este o alta porcarie facuta de firma de servicii funerare. Nu ma lansez in supozitii, dar cu siguranta ca exista niste subterfugii. Individul mintea cu nerusinare.

In instructiunile aflate pe site-ul CNPAS scrie clar ca trebuie sa dovedesti prin acte ca ai facut cheltuieli pentru decesul respectiv, nefiind nicio prevedere expresa cu privire la achizitionarea unui sicriu.

A doua zi, 2 iunie 2010, am alergat dupa toate actele necesare. In cele din urma, am ajuns la Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti", unde m-am intalnit cu G.T. Era cheia catre programarea incinerarii in timp util. Inainte de a intra la numita Dalina, il intreb complice cat da spaga individei pentru programare. Probabil ca i-am castigat tipului bunavointa si mi-a marturisit ca 500 lei. Mi-a spus ca nu castiga mai mult de 100 lei la o incinerare.

L-am intrebat din ce si-a cumparat duba Mercedes cu care il vazusem. Mi-a zis ca din repatrierea romanilor decedati in strainatate. L-am intrebat apoi cate firme de servicii funerare exista in Bucuresti. Mi-a raspuns ca numai in acest an s-au infiintat circa 80 si ca, in total, exista circa 500 numai in Bucuresti.

Daca la 60 persoane decedate pe zi in Bucuresti exista 500 de firme de servicii funerare si nu toate familiile celor decedati apeleaza la o astfel de firma, inseamna ca, in medie, fiecare firma are o "comanda" la doua saptamani. Daca la o operatiune raman numai 100 lei, din ce traiesc atunci?

A intrat omul la Dalina, lasandu-ma pe hol. A revenit, punandu-ma sa completez doua formulare. Surpriza: pe unul dintre ele, era declaratia solicitantului, pe proprie raspundere, ca nu a dat spaga personalului crematoriului. Nu dadusem niciun ban personalului, dar aveam sa platesc firmei de pompe funebre.

De altminteri, G.T. mi-a sugerat sa-i dau banii atunci, fara factura, fiindca tocmai imi zisese ca trebuie sa-i dea spaga Dalinei cei 500 lei. Am refuzat sa-i dau bani la negru. A platit el incinerarea, circa 550 lei, dar actele s-au facut pe numele meu, nu pe al firmei N.

Am plecat, ei urmand sa vina sa transporte trupul neinsufletit la crematoriu. Au venit destul de repede, G.T. avand la el factura si chitanta pentru restul de 750 lei si i-am platit cei 1.300 lei.

In ziua urmatoare, 3 iunie 2010, am ajuns la Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti" in jurul orei 12, ceremonia urmand sa inceapa la ora 12.30. Trec peste faptul ca mi-au spus ca va fi alta ceremonie la acea ora si ca trebuie sa mai asteptam. Am rezolvat. Numita Dalina ma atentionase in ziua precedenta ca va trebui sa platesc "preotului" Mihai 300 lei.

Dar ce faci cu preotul?

Aici este un alt aspect controversat al povestii. Dupa cum scriam mai sus, Biserica Ortodoxa Romana nu incurajeaza incinerarile. Ca atare, este interzis preotilor ortodocsi sa oficieze la incinerari. Personajele care joaca pe preot in aceste circumstante sunt, de regula, fosti preoti raspopiti.

Este un alt comert cu moartea. Cu toate ca nu ma pricep prea bine la ritualurile de inmormantare, cel practicat de "preotul" Mihai mi s-a parut oarecum iesit din canoane. Afacerea personajului este simpla: 300 lei, fara chitanta, pentru 30 de minute de slujba. Plus 50 lei pentru cantaret. O foarte buna productivitate a muncii la negru.

Astazi, 8 iunie 2010, am trecut din nou pe la Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti", pentru a ridica urna. Am avut o convorbire scurta cu numita Dalina, pe care am intrebat-o de ce a programat incinerarea peste minimum o saptamana cand am solicitat eu si a fost posibil a doua zi pentru firma N.

Mi-a raspuns, usor iritata, ca firma avea programare. Am intrebat pentru cine, in caz ca era pentru cineva, sau era o rezervare generica. Mi-a raspuns balmajit, vizibil jenata de intrebare.

In cele din urma, m-a scos nerecunoscator ca a stat peste program pentru mine (?). Era imbracata, ca si in cele doua dati precedente, cu haine mult peste posibilitatile unui bugetar si total nepotrivite cu locul. De unde o fi avand bani Dalina sa se imbrace asa? Ca atitudine generala, este o persoana foarte obraznica, mizand, probabil, pe niste proptele.

Relatandu-i unui prieten jurnalist toata aceasta poveste, il intrebam de ce nu scrie presa despre mafia din comertul cu moartea decat sporadic, de ce nu auzim despre controale ale Garzii Financiare la firmele de servicii funerare si de ce nu sunt deranjate institutiile publice cu intrebari pentru tolerarea de firme capusa pe langa ele. Raspunsul sau m-a descumpanit: se stie foarte bine despre aceasta mafie, dar multe persoane din felurite institutii de stat si media au fost mituite cu locuri de veci la Cimitirul Bellu, care, teoretic, este inchis, in sensul ca nu mai exista oficial locuri disponibile.

In incheiere, as vrea sa mentionez ca posed toate documentele in format electronic si voi recapitula cele semnalate:

1. Institutul National de Medicina Legala este capusat de firme de pompe funebre, ai caror salariati colcaie pe holurile institutiei, salariatii I.N.M.L. te indruma catre aceste firme pentru serviciul de imbalsamare, care este furnizat de institut;

2. La Administratia Cimitirelor si a Crematoriului Uman si la Crematoriul Uman "Vitan-Barzesti", se pare ca coruptia este in floare. Oare Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Parchetul chiar nu stiu ce se intampla acolo?

3. Firmele private de servicii funerare ung bine "intrarile" la institutiile statului pentru a-si asigura afacerea.

4. Medici anatomo-patologi isi vand parafa pentru cativa leuti. Daca nu pot lua de pe viu, macar sa ia de pe mort.