Mircea Popescu. Vitejie si tragedie

Vă rog să citiți acest texte selectate de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Mircea Popescu

Vitejie si tragedie

Problema reprezentarii adevărului istoric incepe să devina subiect de discutie in societatea romaneasca si este foarte bine, deoarece, dupa ani de ocolire a subiectului, este intr-adevar nevoie de clarificari.
Intr-una dintre postarile pe tema masacrelor de la Fantana Alba, un interlocutor afirma ca nu mai este nevoie sa ne tot plangem ca “oile proaste mioritice” de atrocitatile la care au fost supusi romanii, atat timp cat am avut un trecut glorios.
In articolul “Discutii despre caracterul national“, incercam sa dau raspuns unui eseu sociopsihologic, prin care profesorul Peter Dan din New York,  pe linia liberal-academica a vremurilor pe care le traim, sublinia faptul ca romanii trec printr-o stare de confuzie, inclusiv morala, din cauza ca nu s-au impacat cu cu un trecut, fals infatisat prin infrumusetarea si mistificarea istoriei nationale. De fapt, domnia sa, in cursul discutiilor, definea problema ca fiind negarea sau nerecunoasterea Holocaustului de catre populatia romaneasca.
Iata deci, doua aspecte, aparent opuse asupra redarii Adevarului istoriei nationale, dar in fond avand acelasi substrat: pastrarea tacerii absolute asupra tragediei nationale, fie prin ridicarea in slavi a momentelor de eroism si vitejie, fie prin asumarea unor vini colective in cazul unor momente de ciocniri culturale si interetnice particulare.
Replica pe care i-am dat-o profesorului Peter Dan a fost ca, deocamdata, Istoria noastra nationala este alterata si ca urmare Romania se afla in situatia de a nu i se recunoaste dreptul istoric la teritoriul sau national Reintregit. In consecinta, natiunea romana se gaseste intr-un spatiu ciopartit prin diverse Diktate, iar populatia romaneasca din teritoriile instrainate este discriminata si deznationalizata prin atacul virulent asupra elementului sau fundamental, identitatea.
Pentru a completa comentariul de mai sus, doresc sa subliniez ca, din punctul meu de vedere, inainte de a vorbi despre Holocaustul altora, trebuie vorbit deschis si aratat lumii intregi, Genocidul impotriva romanilor faptuit de imperiul de la rasarit, fie ca s-a numit tarist sau sovietic, precum si urmarile acestor crime impotriva umanitatii.
Daca insa, la conducerea Basarabiei ca si la cea a Romaniei vor exista mancurti care ocolesc subiectul, atunci romanii nu vor putea iesi din Minciuna stiuta de toata lumea, dar acceptata ca o fatalitate.
Deci, nu-i vorba de “oi proaste mioritice“, ci de realitatea tragismului Natiunii romane sfasiata, fiind nevoita sa traiasca separata si sa fie supusa deznationalizarii prin vointa comunitatii internationale de coniventa cu conducerile efemere de la Bucuresti sau Chisinau.
Iar vina se rasfrange si asupra noastra, asupra societatii civile, daca vom continua sa sustinem fara sa-i presam pe conducatorii Romaniei care accepta fara sa cracneasca Minciuna istorica in care se complac din ratiuni de “politica corecta“.
In consecinta, prezentarea masacrului de la Fantana Alba este un pas spre restabilirea unui crampei de Adevar, dar mai sunt mii de crampeie care trebuie sa duca la cunoasterea crimelor impotriva a peste 1,2 milioane de romani disparuti in urma invaziei salbatice dinspre Rasarit, invazie considerata subiect “tabu” pentru liderii comunitatii internationale, implicit ai celor din UE.
Dar, oare acestia au motive sa vorbeasca, daca europarlamentarii romani, nu indraznesc sa atinga problema?
Si in timp ce “reprezentantii” romanilor in Parlamentul Europei tac asemenei unor “oi proaste mioritice”, Lituania cere, zilele acestea, despagubiri de la Moscova pentru perioada de ocupatie a tarii.
Curand, pe 28 iunie se vor implini 72 de ani de la invazia sovietica a
teritoriilor romanesti prin care s-a declansat Genocidul romanesc care a lasat rana neinchisa a milioanelor de romani torturati, omorati, deportati sau pierduti prin Siberiile de ghiata sau pustiurile Asiei Centrale.
Acum, este timpul ca la Bucuresti si la Chisinau, conducerile sa paraseasca turma oilor mute si fricoase, indraznind sa comemoreze acest moment, iar europarlamentarii nostri sa ceara in Parlamentului Europei o sedinta solemna care sa pastreze un minut de reculegere si sa marcheze comemorarea victimele romanilor ca urmare a ocuparii si dezmembrarii Romaniei.
Acestea ar fi momentele de vitejie si patriotism de care are nevoie natiunea romana.

Dar mai exista oare patrioti la conducerea Romaniei?

Mircea Popescu 

http://mipopescu.wordpress.com/5-politica/vitejie-si-tragedie/

Mircea Popescu. Caracterul national

Discutii asupra caracterului national

Profesorul de psihologie, de origine romana, Peter Dan de la Long Island University din New York, folosind concepte de sociopsihologie, analizeaza si concluzioneaza in articolul “Caracter national: mit, realitate, consecinte” necesitatea redefinirii adevarului istoric national prin demitificarea lui, respectiv prin renuntarea la fetisuri, parti ale asa numitului “sine fals” pentru a se ajunge la elementele fundamentale ale caracterului national, elementele pure care constituie “sinele autentic“.
In cele ce urmeaza incerc sa fac o sumara incercare de ordonare si descifrare a unor sensuri din acest articol extrem de dens.
Definitia sinelui autentic sau adevarat ar fi cumulul de elemente si caracteristici fundamentale ale unei entitati, fie umane, fie, in cazul dat, nationala. Dupa unii autori, sinele adevarat este un dat Divin. Privit astfel, as putea spune ca elementele si caracteristicile fundamentale nationale nu pot fi alterate (modificate) decat prin pacat.
In cazul entitatii nationale, sinele fals poate fi vazut, nu neaparat ca un ego national, ci ca o necesitate, ca o imbracamintea pentru sinele adevarat, menita sa-l apere pe acesta din urma de influentele si atacurile exterioare si sa creeze un cadru capabil sa mentina coeziunea, chiar cu pretul unor mituri devenite credinte populare, dar prin inlaturarea elementelor de exces aparute conjunctural si promovate de grupuri marginale sau izolate.
Autorul sugereaza, pe buna dreptate, ca sinele autentic cuprinde “Elementele initiale ale identitatii noastre nationale … constiinta originii latine, limba si religia ortodoxa“, iar sinele fals este definit de traditie (folclor) si istorie idealizata sau nu.
Personal, consider ca analiza-i generala, nu-i comparativa, izoland tabloul national de contextul general european si istoric si nu tine seama de diverse aspecte care determina reactii normale, nu numai de aparare ale sinelui fals, dar si ale sinelui autentic.
In primul rand, m-as referi la situatia interna, tensionata etnic in Transilvania si datorita interventiilor destul de agresive si provocatoare ale Budapestei. Aceasta nu este xenofobie, ci realitate palpabila.
In al doilea rand, nationalul inseamna si restaurarea spatiului romanesc prin solutionarea problemei din Basarabia, unde tocmai caracterul national este atacat, mergandu-se pana la contestarea identitatii romanesti. Sa fie oare simple manifestari nationaliste aceste reactii de aparare ale sinelui autentic al populatiei de dincolo de Prut?
Apoi, poate fi mentionata politica de impunere din partea UE a unor noi cutume straine culturii, traditiei romanesti si chiar moralei crestine, prin obligarea unui popor crestin sa implementeze in morala sociala elemente care tin de pacat asa cum este considerat homosexualismul in religia, nu numai crestin ortodoxa, mergand chiar pana la subminarea institutiei fundamentale a familiei prin legiferarea casatoriei intre persoane de acelasi sex. Deci, ne aflam in fata unui atac direct si virulent asupra sinelui autentic. In acest context, homofobia este provocata si devine implicit un evident act de aparare al sinelui autentic.
Nu in cele din urma, constatam si un atac insasi asupra descendentei, “a constiintei originii latine”, prin curentul teribilist al dacizarii (promotori stomatologul Napoleon Savescu si Daniel Roxin), curent care incearca sa nege latinitatea poporului roman si chiar sa puna intentiile Scolii Ardelene sub semnul intrebarii, prin insinuarea ca ar fi actionat ca “agentura a Vaticanului” pentru impunerea latinitatii poporului dac (!?).
Se poate spune ca sinele fals al natiunii este rezultatul unei sinteze create in procesul convietuirii sociale, este o “Biblie nationala”, Carta morala in care sunt alaturate elementele de identitate, traditie si istorie comuna, constituind deja un adevar acceptat cu religiozitate de orice natiune si ale carui precepte morale pot constitui motivele ciocnirilor cu factorii externi care impun cu agresivitate modificarea acestor precepte si implicit legile convietuirii. Si in acest sens s-a exprimat si Edmund Burke, fondatorul conservatorismului: “Moravurile sunt mai importante decat legile. De moravuri depind, in mare masura, legile“.
Sinele fals este interfata cu exteriorul a sinelui autentic, adica a acelei structuri interne imuabile si, probabil Divine, a nationalului. Este si vitrina noastra, “brandul” care ne identifica si ne deosebeste de ceilalti.
Daca aceasta “platosa” este inlaturata in momentul in care atacul asupra valorilor fundamentale nationale (descendenta, identitate si religie) se inteteste in epoca globalizarii, dar si a continuitatii politicii imperiale moscovite, inseamna ca ridicam steagul alb si cedam insasi la elementele de coeziune ale natiunii de dragul unei asa zise “corectitudinii politice”.
Odata cu distrugerea sau abandonarea elementelor de coeziune, se ajunge la demoralizare, la dezmembrare, la descompunerea natiunii si in cele din urma la disparitia notiunii de Patrie autentica.
Experimentul are loc deja prin lansarea iresponsabila a conceptului de “un singur popor, doua tari (mai mult sau mai putin romanesti)“, pentru a justifica secesiunea creata odata cu infiintarea unui stat asa zis suveran si independent dincolo de Prut, adica o a doua Patrie romaneasca (sic). Debusolati si dezradacinati, vom ajunge sa aplicam dictonul: “Ubi bene, ibi Patria” si, in locul unei natiuni definite, devenim o masa amorfa, fara identitate, fara caracteristici. Sa fie aceasta pedeapsa pentru pacatul de a renunta la ceea ce constituie mostenirea acordata de Divinitate?
Vorbind de restabilirea adevarului si demitificare se pune intrebarea logica: cine este in posesia adevarului, cercurile liberale deschise spre schimbari fundamentale morale si sociale si care interpreteaza adevarul prin prisma acestor permanente revolutii morale, chiar imorale la nivelul socialului national, sau curentul crestin-conservator atasat valorilor traditionale?
Si atunci, fara sa vrem, alunecam din punct de vedere national pe taramul ideologiei, gasindu-ne in fata a doua alternative, fie acceptam Liberalismul care reuseste performanta de a arunca in derizoriu valorile nationale si de a demoraliza natiunea, fie Conservatorismul care idealizeaza caracterul national dar uneste natiunea?
Ca sa folosesc o analogie, liberalismul actioneaza ca o forta centrifuga, iar conservatorismul ca o forta centripeta.
O analiza a caracterului national care cuprinde doar elemente de sociopsihologie, fara abordarea elementelor de morala sociala si implicit ideologica este incompleta, cu atat mai mult cu cat este evitata evolutia si interactiunea cu exteriorul. In acest fel ne aflam in fata unui exercitiu academic teoretic care nu numai ca nu propune solutii concrete, dar creeaza false solutii promovate de extremismul liberal.

Mircea Popescu

Recucerirea Ardealului

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

«11. Investiţiile şi cumpărarea prin intermediari, etnici maghiari, de terenuri şi obiective economice nu numai în zonele preponderent maghiare şi la graniţă, ci cu predilecţie terenuri cu infrastructură sau de importanţă strategică; retrocedările „composesoratelor“ din zona secuiască, obţinute de UDMR, deşi istoric, acestea au fost proprietăţi ale statului date în folosinţă; redobândirea pământurilor confiscate legal în 1920 grofilor din Transilvania, care n-au acceptat cetăţenia română şi li s-a ridicat dreptul de a avea proprietăţi în România, de către moştenitorii lor; defrişarea masivă a pădurilor din Transilvania, imediat după „revoluţie“, ceea ce a generat în Ungaria, la începutul anilor 90, naşterea „noii arhitecturi maghiare“, adevărate catedrale din lemn, prezentate într-un film documentar şi la televiziunea germană; retrocedările către bisericile maghiare a nenumărate  clădiri, fără discernământ şi control al autenticităţii actelor de proprietate; planurile avansate de realizare a infrastructurii necesare unei legături directe şi rapide cu Budapesta, îndoctrinarea prin şcoală, radio şi televiziune în spiritul dreptului la autonomie etnică, al dreptului istoric de a stăpânii bazinul Carpatic, asociat cu lupta pentru regionalizare şi modificarea Constituţiei, etc., etc., sunt „pregătiri“ realizate pe fundalul „destrămării“ planificate, dorite, visate. În acelaş timp câteva din constatările delegaţiei parlamentare în timpul vizitei ( 24 – 26 octombrie 1997 ) în judeţele Harghita şi Covasna : „se încearcă rescrierea istoriei prin ignorarea sau chiar distrugerea vestigiilor civilizaţiei româneşti din zonă; scăderea numerică a populaţiei de naţionalitate română prin migrări, îmbătrânire, etc.; trecerea credincioşilor ortodocşi la religia reformată din lipsă de alternativă; transformarea muzeelor şi clădirilor româneşti în lăcaşuri de cultură secuiască; necunoaşterea limbii de stat a României; nerespectarea însemnelor statului român de către autorităţile locale; refuzul de a sărbătorii, în şcolile şi secţiile cu predare în limba maghiară, a Zilei Naţionale a României; diplomele şcolare şi la concursuri judeţene scrise doar în limba maghiară; în laboratoarele de istorie se denaturează istoria României prin folosirea în mod deliberat a unor hărţi din perioada 1878 – 1918; lipsa profesorilor de naţionalitate română, lipsa predării calificate a limbii române, istoriei, geografiei; presiuni asupra celor ce au rămas în zonă; predarea disciplinei “Limba română“ de către profesori de naţionalitate maghiară cu cunoştinţe aproximative despre limba şi literatura română, lipsa manualelor de limba română; lipsa dotării cu materiale didactice a claselor cu predare în limba română; predarea la clasele de limba maghiară a unor discipline care nu sunt în programa de învăţământ în vigoare şi nepredarea altor discipline înscrise în program; începând cu anul 1993, în peste 27 de localităţi din jud. Covasna, au fost reînfiinţate şcoli şi secţii cu predare în limba română; după alegerile electorale din 1996 toate au fost desfiinţate; în prezent, există mai mult de 90 de localităţi în judeţ unde nu există clasă cu predare în limba română; traducerea eronată în limba maghiară a denumirilor unor localităţi pe motiv că se respectă istoria localităţii respective; lipsa preoţilor din parohii, multe părăsite, fără sprijin material; credinciosul ortodox român este izolat şi asimilat de celelalte culte ; singurul sprijin pentru credinţa ortodoxă este Episcopia Ortodoxă Română a Harghitei şi Covasnei, care nu este susţinută; grave discriminări între cetăţenii de naţionalitate maghiară (favorizaţi) şi cei de naţionalitate română (defavorizaţi) în domenii ca : folosirea limbii materne, accesul la orice funcţie publică (condiţionată de cunoaşterea limbii maghiare), organizarea şi funcţionarea şcolilor, încălcări flagrante ale drepurilor omului şi epurare etnică în ceea ce priveşte românii,..“ etc., etc. Nu este de mirare că Preşedintele Constantinescu putea să-şi aroge liniştit performanţa „reconcilierii româno-maghiare.“ Lucrurile nu au stat mai bine nici în „epocile“ iliesciene. Pentru a releva paşii concreţi, de pregătire activă a dezmembrării României, prin legăturile de tip mafiot între Budapesta, UDMR şi Bucureşti, în perioada de simbioză a guvernanţilor români cu UDMR, de după alegerile din 2000, este suficient să exemplificăm prin cazul staţiunii balneare Sovata. Cu sprijinul guvernului maghiar şi complicitatea celui român, în timpul fructuoasei colaborări dintre UDMR şi PSD din perioada amintită, D-l György Frunda, aflat în fruntea unei societăţi maghiare înfiinţate în mod expres, obţine dreptul de cumpărare a întregii staţiuni, cu toate utilităţile ei, başca pădurile din jur, pentru suma de 1.200.000 ( un milion două sute de mii ) dolari, ceea ce reprezintă mai puţin de o zecime din valoarea reală. Fapt evidenţiat prin recuperarea, de către D-l Frunda, a sumei vărsate statului român, prin vânzarea ulterioară a unui singur hotel din staţiune. Conform afirmaţiilor din filmul documentar, prezentat în Germania, „Campion balcanic“, al regizoarei Reka Kincses, fica fostului primar al Tg. Mureşului din 1990, Kincses Elöd, legăturile D-lui György Frunda cu vechea securitate erau cunoscute maghiarilor deja înainte de 1989. De aceea strălucita sa carieră politică ulterioară (candidat UDMR la preşedinţia României, conducător al delegaţiei române la Bruxelles, etc.), precum şi succesele sale în lumea afacerilor, sînt cit se poate de logice. Acest gen de „afaceri“ au fost şi sînt, doar una din modalităţile de recompensare, din partea partidelor româneşti, în schimbul susţinerii lor temporare la putere, prin care UDMR a acaparat pârghiile economice, politice şi administrative, necesare realizării de facto a planului de autonomizare  etnică. Reacţia PSD la declaraţiile, atît ale ministrului de interne I. Rus cît şi a SRI, de pierdere a controlului statului în inima ţării, precum şi continuarea  acestei politici de către actualul guvern, subliniază odată în plus iresponsabilitatea politicianismului autohton. Ar mai fi de remarcat că documentarul amintit, plin de revelaţii şi învăţăminte, atît pentru maghiari cît şi pentru români, nu şi-a găsit încă loc în programul niciunui post de televiziune românesc.
Odată cu instalarea prim-ministrului Tăriceanu, maghiarofil declarat, fenomenul „retrocedărilor“ ia forme monstruoase, contravenind grav legilor şi interesului naţional. Pe lîngă composesoratele şi fundaţiile maghiare, apariţia ilegală a „Statusului romano-catolic“ maghiar şi  „reîmproprietărirea“ masivă a acestuia prin încălcarea legii 247/2005, pune în pericol integritatea şi viitorul României. Fapte ce nu pot fi încadrate decît la „înaltă trădare“ şi pentru care, pe lîngă magistraţii maghiari şi „comisia guvernamentală“ complice, atît guvernul cît şi preşedinţia, învăluite pînă acum în tăcere, vor trebui să răspundă.  »


         

Desfiintarea Unirii din 1918, prin hotarari de guvern

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Ziarul: Gardianul Domeniul de incadrare: Actualitate

PRINTR-O HOTARARE DE GUVERN S-AR PUTEA ANULA MAREA UNIRE Comunitatea maghiara din Romania este in prag de a primi de la statul roman proprietati imobiliare si funciare cat o buna parte din Ardeal. Reconstituirea dreptului de proprietate pentru composesoratele maghiare ar insemna, de facto, restituirea Transilvaniei catre maghiari, adica anularea intregului act de la 1 decembrie 1918. Aceasta este esenta declaratiilor facute catre presa de deputatul Aurelian Pavelescu, vicepresedinte al Partidului Initiativa Nationala. Pavelescu a cerut Autoritatii Nationale pentru restituirea proprietatilor sa sisteze restituirile catre cultele religioase si catre organizatiile maghiarilor. In plus, aceasta Autoritate este somata sa recunoasca situatia juridica reala a acestor imobile. "Bunurile edificate din fondurile publice de catre statul si coroana ungara apartin tuturor cetatenilor Romaniei, indiferent de etnie, iar o improprietarire frauduloasa, pe criterii etnice, va influenta puternic viata economica din regiune si va conduce la puternice convulsii sociale si politice in viitor, cu consecinte grave asupra statului”, mentioneaza deputatul in documentul trimis Autoritatii pentru restituirea proprietarilor. In fapt, vorbim in primul rand de hotararile de guvern privind restituirea bunurilor apartinand cultelor religioase si comunitatilor nationale, hotarari care s-au dat in numar destul de mare, din 1997 incoace. Aurelian Pavelescu contesta orice drept al bisericii reformate sau al composesoratelor maghiare de a primi vreun imobil de la statul roman. El spune ca aceste composesorate cer restituirea unor bunuri in urma afirmatiilor ca organizatia "Statusul romano-catolic” este cea care a detinut cladirile si terenurile revendicate, de la regatul ungar. Dupa Pavelescu, aceasta afirmatie este falsa: "Statusul romano-catolic s-a infiintat pe la jumatatea secolului XIX, fara a avea o personalitate juridica, ci doar o recunoastere informala a functionarii sale. Din organizatie faceau parte clerici, deputati, intelectuali maghiari din Transilvania. Statutul nu era foarte bine definit, dar prezenta unor personalitati ale vietii publice in aceasta asociatie i-a creat notorietatea necesara pentru ca regele Ungariei sa-i ofere in administrare multe dintre proprietatile regatului. Asociatia nu a detinut niciodata proprietatea pe aceste proprietati, ci doar le-a avut in administrare”, insista Aurelian Pavelescu. El atrage atentia ca exact asta reprezinta composesoratele – acele organizatii care sunt posesoare, ca administratore, a unor bunuri. Numai daca luam in calcul centrul istoric al Clujului cu cladirile din jurul statuii lui Matei Corvin si strazile aferente, edifiiciile monumentale din Oradea, Arad, Timosoara, Sighisoara, Sibiu si institutiile de invatamant, spitalele, muzeele, precum si cele 800 de mii de hectare de paduri pe care Cabinetul Tariceanu le-a restituit in 2005 si incepem sa avem imaginea partii din Ardeal care ar intra in proprietate privata a asociatiilor maghiarilor din Romania. Desfiintarea Unirii din 1918, prin hotarari de guvern Prin actul de Unire de la 1 Decembrie 1918, statul roman a devenit proprietarul tuturor bunurilor care apartinusera Ungariei, pana la acel moment. Daca spusele lui Pavelescu sunt adevarate - doar statul ungar fusese proprietarul imobilelor si terenurilor revendicate acum de comunitatea maghiara si bisericile reformate si romano-catolice – atunci putem spune ca este in desfasurare o frauda majora. In ceea ce priveste statutul bisericilor, de exemplu, Aurelian Pavelescu afirma ca Bisericii Romano-Catolice din Transilvania i s-au construit edificii la ordinul Regelui Ungariei, din fonduri publice. Conform aceleiasi surse, n-ar exista nici un act de donatie, nici alt document care sa improprietareasca Biserica cu aceste bunuri. Important de mentionat este faptul ca fondurile publice ale Regatului Ungar, pana in 1918, s-au constituit, nemijlocit, si din taxele si impozitele pe care le plateau romanii din Transilvania, indiferent ca reprezentau o natiune tolerata in zona. Deputatul PIN afirma ca problema proprietatilor din Transilvania a fost clarificata, de altfel, din punct de vedere juridic si istoric in perioada interbelica de catre statul roman, care nu a recunoscut proprietatea acestor bunuri celor care le solicita astazi. Cercetarile lui Onisifor Ghibu, Istrate Micescu, Victor Onisor si Vasile Borza, precum si a altor oameni de stat, ar demonstra deplin drepturile statului succesor, Romania, asupra acestor averi. Decizie asupra patrimoniului Strategia impecabila a maghiarilor din UDMR, pentru obtinerea pe cale pasnica a proprietatii asupra unei importante parti din Ardeal, continua cu Statutul Minoritatilor: Consiliul autonomiei culturale are ca atributie fundamentala dreptul de decizie asupra patrimoniului cultural si istoric al minoritatilor. Adica, acest consiliu va puteadicta, daca statutul minoritatilor s-ar adopta in aceasta forma, restituirea tuturor bunurilor pe care, altfel, statul roman ar putea sa decida ca nu le da cadou. Aprecierea expertilor, citati de Pavelescu, este ca toate bunurile revendicate pot fi evaluate la 7 miliarde de euro. Comunitatea maghiara ar putea dispune doar prin ipotecarea lor, de 3-4 miliarde de euro, cash! Operatiunile financiare care s-ar putea derula cu aceste sume sunt greu de imaginat. Deputatul PIN leaga pierderea a 7 miliarde de euro, de catre statul roman, in favoarea maghiarilor, cu soarta bunurilor fundatiei Gojdu, estimate la nivelul a 1 miliard de euro. Proprietatile care ar fi generat o asemenea cantitate de bani sunt deja vandute de statul ungar unor proprietari austrieci, desi destinatia acestei averi erau bursele catre ortodocsii saraci. Averea ar fi trebuit gestionata, in acest sens, de catre Biserica Ortodoxa. Cel putin, asa a mentionat in testamentul sau, cel care a adunat averea. In timpul sedintei de guvern comuna Romania- Ungaria, cele doua Cabinete au semnat o hotarare prin care se angajeaza sa contribuie cu sume din bugetele de stat pentru instituirea acestor burse – desi statul roman n-a beneficiat nici un cent de pe urma vanzarii proprietatilor lui Gojdu. Frunda: Composesoratele au avut in proprietate bunurile Senatorul UDMR Gyorgy Frunda spune ca organismele reprezentative ale comunitatii maghiare au avut in proprietate, in perioada interbelica, acele bunuri pe care le revendica acum de la statul roman. Hotararile de guvern nu fac decat sa restabileasca dreptatea, dupa nationalizarile din perioada comunista. Lia Bejan

Padurile si pasunile composesorale, in lumina prevederilor Noului Cod Civil

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Prin procesele organizate de avocatul Gyorgy Frunda &comp, pornind de la statutele composesoratelor de dinainte de 1919, se pierd mii de ha din pământul Ardealului în favoarea unor foști latifundiari, descendenți ai unor familii feudale maghiare, ale căror proprietăți s-au format cândva prin abuz și rapt, în dauna românilor. Guvernele românești actuale nu au memorie și ignoră interesele colective.
Cu prietenie, Dan Culcer

Agraria

Padurile si pasunile composesorale, in lumina prevederilor Noului Cod Civil
Lun, 11/16/2009 - 14:11

Reiau si continui prin prezentul articol mai vechiul si bunul obicei al redactiei ziarului “Rasunetul”,de-asi incunostiinta cititorii despre prevederi din noile Legi aparute care vor urma sa intre-n vigoare intr-un viitor cert si nu prea indepartat , Legi care prin spectrul larg al categoriilor de cetateni carora li se adreseaza vor avea un impact major asupra economiei romanesti.

Astfel, Noul Cod Civil ,adoptat prin Legea nr. 247 din 17.07.2009,Cod ce va deveni aplicabil de la 24 iulie 2010, cuprinde in Capitolul IV , prevederi interesante,care vor aduce multe aspecte oarecum noi inceea ce priveste conceptul de Proprietate Comuna,aspecte care vor contribui—(intre altele)-- si la lamurirea regimului juridic si de exploatare al pasunilor si padurilor composesorale.

Pentru ca insasi notiunea de ‘ COMPOSESORAT” sa fie cat mai corect si mai deplin inteleasa de un numar cat mai mare de cititori,in acest articol ma voi opri cu predilectie la scurte notiuni definitorii si de istorie ale acestor categorii de terenuri , urmand ca in numerele urmatoare sa continui cu popularizarea propriu-zisa a prevederilor din Noul Cod Civil.

Astfel, padurile si pasunile urbariale si mai apoi composesoratele au fost legiferate imediat dupa desfasurarea in Transilvania a revolutiei de la 1848, cand puterea politica a epocii i - a obligat prin Lege pe grofii si baronii de atunci,sa “desfaca”o portiune din pasunile si padurile pe care le aveau,spre a le ceda fostilor iobagi, care erau siliti prin Legea vremii sa le foloseasca in comun. Pentru ca fostii iobagi sa nu uite peste generatii ca acele terenuri provenisera candva dintr-ale grofilor,li s-a dat denumirea de urbariale, nume derivat din cuvantul latin urbarium, care denumea documentul prin care se “stabileau raporturile dintre grof si taranul iobag”.Inca de pe la anul 1500, listele cu identificarea si descrierea averilor imobiliare ale nobililor erau denumite “urbare”

Drepturile iobagilor au fost legiferate detul de tarziu ,printr-o lege silvo-pastorala adoptata in 1871,care stipula dreptul de proprietate asupra terenurilor dobandite pe cale de “segregare urbariala”,precum si faptul ca acestea urmeaza a fi inscrise in cartile funciare drept “comunitate de proprietate”.In temeiul acelei Legi,fiecare fost iobag detinea o portiune strict delimitata , mai mare sau mai mica ca suprafata functie de cati bani putuse plati grofului in momentul cumpararii, portiune pe care o putea ingriji prin lucrarile silvo-culturale specifice,dar pe care n-o putea exploata decat cu aprobarea comitetelor de conducere a asociatiilor sau composesoratelor urbariale.

Ulterior prin “ Regulamentul de aplicare al Legii pentru Reforma Agrara din Transilvania,Banat,Crisana si Maramures din 12 iulie 1923,se dau urmatoare le definitii:

“Urbariale sunt: pasunile,fanetele si padurile fostilor iobagi,ori ale succesorilor lor de drept recunoscute ca atare” In ceea ce priveste composesoratele in textul aceluiasi regulament scria :Legea intelege sub denumirea de composesorate ,pasunile,fanetele si padurile,cari apartin mai multror proprietari si sunt folosite in comun,oricare ar fi provenienta lor—( primite gratuit ori prin rascumparare)—oricum ar fi azi- (in 1923)-administrate si pe orice nume ar fi trecute in cartile funciare.

Dupa acest telegrafic periplu istoric sa revenim la Legea actuala.Astfel Art. 632-(1) din Noul Cod Civil prevede ca: “Formele proprietatii comune sunt urmatoarele: a) proprietatea pe cote –parti (coproprietatea)-si b)proprietatea in devalmasie (devalmasia). ( 2 ) Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata (3 ) Coproprietatea fortata nu poate inceta prin partaj judiciar.

Aici se impune sa facem trimitere la prevederile Art . nr. 28 alineatele (6), (7), si (8) din Legea nr 1 din 11 ianuarie 2000—Legea Fondului Funciar--,care prevad ca: “Membrii formelor asociative aflati in devalmasie sau indiviziune nu pot instraina propriile cote-parti unor persoane din afara acestora,” Deci un membru intr-un composesorat nu-si poate vinde partea decat unui alt membru din acelasi composesorat. Apoi tot in acelasi articol de Lege scrie ca”Terenurile acestor forme asociative nu pot fi instrainate in nici un mod,in intregime sau in parte”.Deci aviz proprietarilor de turme de oi care-si mai inchipuie ca ,fara a fi membrii in asemenera composesorate pot cumpara “pe doi lei” terenurile respective.
Acelasi Art nr. 28 din Legea nr. 1/2000,prevede si ca:’In cazul dizolvarii formelor asociative,proprietatea indiviza a acestora va trece in proprietatea publica a consiliilor locale in raza carora se afla terenurile respective.”.Aviz primarilor si membrilor din consiliile locale.
Din lipsa de spatiu intrerup acum temporar sirul explicarii acestor aspecte de mare interes pentru toti membrii composesoratelor cat si pt. cei interesati de-a inchiria ori concesiona terenuri composesorale,cu promisiunea de-a continua –cu amabilitatea conducerii redactiei—intr-un numar viitor.
Cu cea mai distinsa consideratie pentru toti cititorii ziarului.

Inginer zootehnist si licentiat in Drept

Andron Traian Ioan

Le racisme religieux et l'assassinat de non-juifs autorisés en Israël ?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer


Le racisme religieux et l'assassinat de non-juifs autorisés en Israël

Des rabbins justifiant le meurtre de non-juifs ne seront pas poursuivis.

Par Renée-Anne Gutter, Correspondante à Jérusalem - La Libre Belgique 

Mis en ligne le 30/05/2012

«Les extrémistes religieux et antiarabes exultent, les défenseurs des droits de l’homme fulminent. Le procureur général de l’Etat d’Israël, Yehuda Weinstein, a en effet annoncé lundi qu’il renonçait à poursuivre les rabbins Yitzhak Shapira et Yossef Elitzur, auteurs du traité religieux "Torath Hamelekh" (Torah du roi), qui justifie le meurtre de non-juifs dans certaines circonstances. Pas de poursuites en justice non plus contre plusieurs autres rabbins qui ont publiquement approuvé la publication de cet ouvrage controversé.

Motif : le manque de preuves établissant que le livre a été écrit dans le but délibéré d’inciter au racisme, alors qu’il faut prouver l’intention criminelle.

Tout en soulignant qu’il n’approuve pas le contenu de l’ouvrage, le bureau du procureur précise que celui-ci est un traité d’étude religieuse citant des sources de la loi juive, rédigé "de façon générale", sans appel concret à la violence.

Cette décision suscite la colère de plusieurs organisations israéliennes, y compris de la minorité arabe israélienne et de mouvements religieux modérés, qui y voient un précédent permettant aux rabbins extrémistes - en particulier ceux liés aux colons en territoire palestinien - d’inciter impunément à la violence contre quiconque s’oppose au nationalisme juif.

C’est en 2009 que les rabbins Shapira et Elitzur - tous deux de Yitzhar, une des colonies juives les plus fanatiques en Cisjordanie - publient "Torath Hamelekh", dans lequel ils analysent les circonstances dans lesquelles la loi juive permet de tuer des non-juifs. Ainsi, par exemple, des enfants d’ennemis d’Israël peuvent être tués en temps de guerre, "car sinon ils grandiront et nous porteront préjudice".

L’ouvrage affirme aussi que les non-juifs "ne sont pas compatissants de nature " et que les attaquer permettrait d’"infléchir leurs mauvais penchants". "Partout où l’influence des non-juifs constitue une menace pour la survie d’Israël, il est permis de les tuer."

Cette publication avait suscité, à l’époque, une vive controverse en Israël sur les limites de la liberté d’expression religieuse et sur la question de savoir si les rabbins étaient au-dessus de la loi de l’Etat.

Les défenseurs des droits de l’homme et les mouvements pluralistes ont vilipendé le livre, l’accusant de racisme contre les Arabes d’Israël et contre d’autres minorités. Même d’anciens grands-rabbins d’Israël se sont indignés, jugeant l’ouvrage contraire aux enseignements du judaïsme.

Début 2011, le procureur général a décidé d’ouvrir une enquête et a interpellé les rabbins concernés pour interrogatoire. Ce qui a déclenché de violentes protestations de la part de leurs sympathisants.

Pour leur défense, les rabbins concernés ont argué que leur ouvrage examine des sources religieuses juives, sans toutefois donner au lecteur des directives ou instructions pratiques pour son propre comportement. Cette semaine, leur dossier a donc été classé. Mais ce n’est pas le dernier mot de l’affaire.

Plusieurs organisations pluralistes ont en effet déposé une requête auprès de la Cour Suprême à Jérusalem pour que le procureur général et le ministre de la Justice ouvrent bel et bien des poursuites contre les auteurs et promoteurs de la "Torah du roi" et pour que l’ouvrage soit interdit de diffusion. La Cour ne s’est pas encore prononcée.»

....C'est exactement le même argument qu'utilisait Himmler dans un de ses discours aux SS prononcé à Minsk lorsqu'il déclarait qu'il fallait tuer les enfants des parents exécutés car, même si cela révulsait l'esprit de bonté propres aux Germains, ces enfants en grandissant voudraient se venger de la mort de leurs pères et deviendraient des ennemis du Reich.

BD

Washington's Blog: The Truth About JP Morgan's $2 Billion Loss

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Washington's Blog: The Truth About JP Morgan's $2 Billion Loss

Having trouble viewing this email? Click here

The Truth About JP Morgan’s $2 Billion Loss By Washington's Blog

Global Research, May 16, 2012

Washington's Blog

URL of this article: www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=30859

Before we can understand what’s really going on with JP Morgan’s loss (which will probably end up being a lot more than $2 billion), we need a little background. JP Morgan: Is the world’s largest publicly-traded company Is the largest bank in the U.S. ... the biggest of the too big to fail banks which are killing the American economy Is the largest derivatives dealer in the world (and see this), and derivatives are inherently destabilizing for the economy Essentially wrote the faux “reform” legislation for derivatives, which did nothing to decrease risk, and killed any chance of real reform Is the creator of credit default swaps – which caused the 2008 financial crisis, and is the asset class which blew up and caused the loss Has had large potential exposures to credit default swap losses for years Has replaced the chief investment officer who made the risky bets with a trader who worked at Long Term Capital Management ... which committed suicide by making risky bets Went completely insolvent in the 1980s ... and again in 2007  ( and was saved both times by the government at taxpayer expense) Heads – with Goldman Sachs – the Treasury Borrowing Advisory Committee, which helps set government financial policy Has a reputation of being the most risk-averse of the big Wall Street players Was kept alive by a huge government bailout ... but used the money to invest in India and other projects which won’t really help Americans Has made a killing by kicking companies (and see this) and governments (and here) when they are down, engaging in various types of fraud (update), allegedly manipulating the silver market, and profiting on misery by acting as the largest processor of food stamps in America In addition, JPM’s CEO Jamie Dimon: Is a Class A Director of the Federal Reserve Bank of New York, which is the chief bank regulator for Wall Street (including JPM).  Indeed, Dimon served on the board of the Federal Reserve Bank of New York at the same time that his bank received emergency loans from the Fed and was used by the Fed as a clearing bank for the Fed’s emergency lending programs. In 2008, the Fed provided JP Morgan Chase with $29 billion in financing to acquire Bear Stearns.  At the time, Dimon persuaded the Fed to provide JP Morgan Chase with an 18-month exemption from risk-based leverage and capital requirements. He also convinced the Fed to take risky mortgage-related assets off of Bear Stearns balance sheet before JP Morgan Chase acquired this troubled investment bank Has a reputation of being the “golden boy” and smartest guy on Wall Street Has been the chief spokesman and advocate for deregulation of banks, and has lectured, scolded and cajoled everyone who has questioned his banking practices Jokes about a new financial crisis happening “every five to seven years” What Does It Mean? Pundits and consumers alike are reacting to JP Morgan’s loss like a startled herd of sheep. They somehow believed that the “best of the breed” bank and CEO – the biggest boy on the block – was immune from losses.  Especially since JPM has been so favored by the Feds, and Dimon was so favored that he was being groomed for Secretary of Treasury. And the fact that the head cheerleader for letting banks police themselves has egg on his face is making a lot of people nervous. And that the biggest of the too big to fails could conceivably fail. The government says its launching a criminal probe into JPM’s trades. Ratings services have downgraded JPM’s credit, and many commentators have noted that other banks may be downgraded as well. Elizabeth Warren is calling for Dimon to resign from the New York Fed:   Even CNBC is now calling for Glass-Steagall to be put back in place. Banking expert Chris Whalen writes: Someone at the Fed should have at least secondary accountability for the JPM losses if the VaR model/process was faulty. Is there any accountability for incompetent, badly managed federal bank regulators? As our colleague Janet Tavakoli wrote in the Huffington Post: “The U.S. can count on JPMorgan to continue both long and short market manipulation and take its winnings and losses from blind gambles. Shareholders, taxpayers, and consumers will foot the bill for any unpleasant global consequences.” We think that the loss by JPM is ultimately yet another legacy of the era of “laissez-faire” regulation and even overt Fed advocacy for the use of OTC derivatives by US banks. Fed officials such as Pat Parkinson, who retired as head of the Fed’s division of supervision and regulation in January, were effectively lobbyists for the large banks and their derivatives activities. It seems a little ridiculous for the same Fed officials who caused the problem over the years to now be tasked with investigating JPM, much less regulation of large bank dealings in OTC instruments. And Reuters correctly notes: JP Morgan Chase’s loss is the perhaps inevitable result of the interaction of two policies: too big to fail and zero interest rates. *** Too big to fail, the de facto insurance provided by the U.S. to financial institutions so big their failure would be disastrous, provides JP Morgan and its peers with a material advantage in funding and as counterparties. Depositors see it as an advantage, as do bondholders and other lenders. That leaves TBTF banks flush with cash. At the same time, ultra-low interest rates make the traditional business of banks less attractive, naturally leading to a push to make money elsewhere. [See this.] With interest rates virtually nothing at the short end but not terribly higher three, five or even 10 years out, net interest margins, once the lifeblood of large money center banks, are disappointingly thin. Given that investors are rightly dubious about the quality of bank earnings, and thus unwilling to attach large equity market multiples to them, this puts even more pressure on managers to look elsewhere for profits. Investors believe, rightly, that the largest banks won’t be allowed to fail; what they also appear to believe is that they very well may not be able to prosper and that to the extent they do shareholders won’t fairly participate. What would you do if you had a built-in funding advantage but little demand for your services as a traditional lender, i.e., one which borrows short and lends long? If you are anything like JP Morgan Chase appears to be you will put some of that lovely liquidity to work in financial markets, hoping to turn a built-in advantage into revenue. JP Morgan stoutly maintains that the purpose of the trades was to hedge exposure elsewhere, as opposed to being proprietary trading intended to generate profits. That’s contradicted by a report from Bloomberg citing current and former employees of the chief executive office, including its former head of credit trading. http://www.bloomberg.com/news/2012-05-14/dimon-fortress-breached-as-push-from-hedging-to-betting-blows-up.html The Volcker Rule, now being shaped, is intended to stop such speculative trades, though in practice debating what is a hedge and what isn’t is a sort of angels-dancing-on-the-heads-of-pins argument which makes effective regulation almost impossible. *** The keys are motive, opportunity and ability. Profits – and the investment office is reported to have made considerable ones in the past – provide a more believable motive than simple hedging. Opportunity is afforded by the combination of a privileged funding cost combined with poor alternative places to put money to work elsewhere in the banking business. While there may be some active borrowers, and TBTF banks enjoy an unfair advantage in serving their needs, the trans-Atlantic balance-sheet recession means households and businesses are showing a preference for paying back loans rather than taking them out. Bruce Lee, chief credit officer of Fifth Third Bancorp, which isn’t TBTF, was frank about this recently, saying that the value of deposit funding was now at its lowest in his career. Finally there is ability, and like common sense all bankers believe they have the ability to trade successfully despite the wealth of historical evidence to the contrary. While events show clearly that JP Morgan wasn’t able to adequately manage its own business, an attack on it engaging in speculation doesn’t actually hinge on that. There is clearly a public policy outrage here because should JP Morgan find itself in difficulties due to speculation the taxpayer will end up paying the freight. That’s probably not even the worst of it. All of the profits that TBTF banks make through speculation have been subsidized and enabled by the taxpayer. It is obvious that managers and employees have an incentive to take risks because, after all, TBTF may not be forever but they will capture 35 or 40 percent of the inflated takings so long as it lasts. Even if JP Morgan never blew up speculative trades, we should still oppose them so long as they are made possible and profitable by government policy. Raising interest rates in order to remove an incentive to speculation probably wouldn’t work; low rates are the result of too much debt as well as a palliative for that disease. The Volcker Rule won’t be effective; it is impossible to distinguish hedges from speculation and either can blow up banks. The better alternative is to end the policy of too big to fail, preferably while at the same time forcing all banks out of the business of market speculation through a revival of the kind of Glass-Steagall-like policy which encouraged a small and useful financial sector for decades, forcing those that want government insurance to act like utilities, taking deposits, processing payments and making simple loans. Let the investment banks take their risks, take their chances and suffer their losses – as separate entities.

Please support Global Research Global Research relies on the financial support of its readers

Terrorisme d'État à Brindisi en Italie ?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Despre manipularea terorismului de către State. Cu prietenie, Dan Culcer

Terrorisme d'État à Brindisi en Italie ?

 

http://mai68.org/spip/spip.php?article4167

Une bombe "artisanale" a explosé à Brindisi en Italie le matin du samedi 19 mai 2012 devant une école.
La question est la suivante : comme il est difficile de faire accepter l'austérité aux Italiens, l'État de ce pays serait-il en train d'utiliser à nouveau les techniques du terrorisme manipulé par l'État afin de stopper les révoltes, suivant le bon vieux principe :
RIEN DE TEL QUE LE SON DU CANON POUR COUVIR LE CHUCHOTEMENT DES MUTINS !
Il semble bien que le pouvoir en Italie ait effectivement décidé d'un retour aux "années de plomb" afin d'imposer une dictature seule capable de faire accepter une terrible austérité.
Les Brigades Rouges étaient manipulées par les Services Secrets italiens. Vidéo-preuve LCP de 54 minutes :
http://mai68.org/spip/spip.php?article983
La manipulation du terrorisme expliquée par Jean Yanne (vidéo) :
http://mai68.org/spip/spip.php?article577
L'avocate de Merah a des preuves que Mohamed a été volontairement exécuté (vidéo 1'21) :
http://mai68.org/spip/spip.php?article4016
Notez le point commun entre l'attentat de Brindisi et celui de Toulouse :
Dans les deux cas, l'on s'est attaqué à des enfants !
http://mai68.org/spip

Terrorisme d'État sous faux drapeau, esquisse d'une bibliographie :

http://mai68.org/spip/spip.php?article1053
(Pour étudier la manipulation du terrorisme par l'État)