Ioan Roșca. Scrisoare deschisă către Doru Mărieş

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. In ce mă privește, consider că analizele și delimitările lui Ioan Roșca sunt nu doar concluziile unei experiențe de militant pentru cauza continuării unei revoluții deturnate, ci și bazele unor acțiuni politice viitoare, pentru aceia care le vor studia și înțelege. România a fost devalizată datorită complicităților cu puterea fesenistă uzurpatoare, prostiei și inconsecvenței manifestate în rândurile celor care ar fi trebuit să reprezinte și care pretindeau că reprezintă forța intelectuală a României.
Am filmat în februarie 1990 la sediul GDS o dezbatere pe care nu o voi uita. Invitatul era Chițac. Minciuna susținută zâmbăreț de executantul de la Timișoara, cu privire la desființarea Securității, nu a fost contrazisă de nimeni, fiindcă orgolioșii și manipulații intelectuali prezenți nu au verificat compania ilustră în care se afla Chițac în fața lor, însoțit de un securist, consilierul său din stînga, identificat de Matei Vișniec în martie 1990, la Paris, ca fost coleg de la filosofie, recrutat la absolvire de Securitate. Acești intelectuali din GDS, incapabili să facă altceva decât politică de salon, înghițeau pe nemestecate găluștele criminalului Chițac.
Cu prietenie, Dan Culcer 


Scrisoare deschisă către Doru Mărieş

   Nu întîmplător închei conturile cu justiţia contrarevoluţionară, cu un mesaj către tine, singurul scris la persoana întîi. Am amînat cît am putut această lămurire publică, pentru a nu pune beţe în roate unui coleg, unul dintre puţinii justiţiari care au rezistat 20 de ani pe această baricadă, dedicîndu-i luptei pentru veşnic amînata dreptate. În perioada în care făceai greva foamei pentru a salva de la distrugere dosarele pentru care te-ai străduit atît, a fost greu să enunţ delimitări şi observaţii critice. Am tăcut cît am putut, pentru a te menaja şi a-ţi proteja acţiunea, pe care am încercat să o sprijin. Dar acum, cînd a venit vremea bilanţului, sînt silit să spun tot ce ştiu, tot ce gîndesc, tot ce mă doare. Căci şi eu sînt un justiţiar consecvent, care a plătit scump dreptul de a-şi spune părerea despre cauzele înfrîngerii taberei noastre.
   Am descris în alte texte interferenţa mea cu contestaţia anticomunistă a anului 1990, sau mi-am spus părerea despre ea ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm). Rezum aici concluziile:
a. Contrarevoluţia la care s-a dedat "emanaţia" FSN trebuia înfruntată frontal, ca în decembrie, dacă vroiam să eliberăm România de paraziţii securicomunişti;
b. Mitingurile contestatare din 1990 au constituit singura încercare -confuză- de rezistenţă, subminata opoziţie politică şi intelectuală căzînd la pace cu uzurpatorii;
c. Manifestaţiile noastre au fost nu numai atacate de agenţii puterii şi de susţinătorii ei manipulaţi, dar şi deturnate de pretinsa elită civică, focarul neoemanaţiei fiind GDS;
d. Alegerile din mai 1990 nu trebuiau şi nu trebuie legitimate, pentru că nu au respectat lustraţia cerută la punctul 8 şi s-au bazat pe intimidare şi înşelăciune;
e. Comunifeseniştii au instigat oamenii simpli contra noastră pentru a-i izola politic, în momentul în care i-au aruncat pe drumuri, jefuind avuţia naţională;
   Poziţia mea în mitingul din Piata Universitatii a fost ingrată. Ca lider al unei asociaţii din zona ocupată (Dialog Piatra Neamţ) mi-a fost foarte greu să vă fac să înţelegeţi situaţia reală din ţară, creată de televiziune, presă şi informatori. La rîndul meu, nu înţelegeam conflictele dintre asociaţiile din Bucureşti şi nici interesul lor pentru lămurirea meritelor/evenimentelor din decembrie, care obnubila discuţia despre ce e de făcut pentru a finaliza revoluţia. Vedeam doar că v-aţi rupt în cel puţin două tabere antagonice, una simplist-combativă, care dorea război cu puterea (Alianţa Poporului, "16-21", etc.) şi cealaltă pacifist-civică ("Liga studenţilor, "GID", "21 decembrie", etc.) - care vedea în miting doar un prilej de propagandă anticomunistă.
   Nu ştiam pe atunci că, pînă la venirea mea la Bucureşti (la 26 aprilie, cînd am convins GDS-ul să se ofere măcar ca intermediar de dialog, dacă nu vroiau să se implice în protest), asociaţiile "combative", care începuseră revolta pe 22 aprilie, avuseseră în program amînarea alegerilor (pînă cînd se creau condiţiile lustrării nomenclaturii - deci aplicării punctului 8). Am aflat între timp, din analiza presei timpului, că pe 27 aprilie, delegaţii GDS, în frunte cu Stelian Tănase, au convins asociaţiile din Piaţă să elimine din platforma mitingului cerinţa amînării alegerilor (şi contestarea lui Ion Iliescu ca exponent al celor de lustrat!). Aceeaşi castrare de singurul obiectiv adecvat al protestului anticomunist focalizat în ANPT, a fost operată pe 28-29 aprilie de liderii societăţii Timişoara, care se înţeleseseră cu Iliescu în acest sens. Încît, după 3 mai, cînd m-am adăugat discuţiilor dintre liderii balconului, pe marginea platformei mitingului şi a dialogului cu puterea, m-am pomenit singurul care mai lupta pentru amînarea alegerilor (deci nerecunoaşterea celor proiectate pe 20 Mai)- considerînd-o singurul scop coerent.
   Din păcate, nu am reuşit să combat dezbinarea dintre "revoluţionari" şi "civici" (a se vedea relatarea mea despre cearta dintre Dincă şi Munteanu). În confuzia care era acolo, nu am înţeles nici măcar că rămînînd cu cei din balcon şi căutînd sprijinul intelectualilor masaţi la GDS, nu eram în tabăra care gîndea mai aproape de mine. Mi-am pierdut timpul încercînd să obţin solidarizări cu comunicatul prin care "Dialog Piatra Neamt" respingea/contesta "alegerile" restauratoare programate pentru 20 mai ( http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/default.asp.htm ), nereuşind să conving să denunţe alegerile nici pe liderii partidelor (Coposu, Cunescu, Cîmpeanu), nici pe ai asociaţiilor "civice" (GID, Liga, 21 decembrie). Aşa că ne-am retras din miting la 19 mai, plecînd la Piatra Neamţ, proclamîndu-ne apatrizi faţă de statul român uzurpat care urma a rezulta din alegerile ilicite, cu o senzaţie de singurătate tragică. M-a şocat superficialitatea celor care sperau că rezultatele vor fi minunate şi pregăteau guverne prin balcon. I-am văzut apoi dezumflîndu-şi exaltările pe 23 mai şi recunoscînd cu inconştienţă o farsă pe care nu ştiuseră să o perceapă şi conteste la timp. Iar de atunci, colaboraţioniştii se străduie să mistifice realitatea/justifice dezertarea, pretinzînd că noi, contestatarii, eram cu capul în nori.
   Asociaţiile "combative" (16-21, Alianta Poporului, Studenţii de la Politehnică) au rămas în stradă mai departe. Gestul părea absurd sau disperat, dacă nu ştiai că ele ceruseră iniţial amînarea alegerilor şi că oricum, tabăra voastră nu voia reformă de compromis, ci finalizarea revoluţiei. Dar v-a costat uriaş confuzia în care v-au plasat "civicii" retraşi din Piaţă şi în care v-aţi complăcut (comunicatele voastre pînă la 13 iunie nu mai vorbesc decît de obiective ca "postul independent de televiziune" - şi nu de contestarea alegerilor). E drept că pericolul de a fi zdrobiţi, ca grup minor de "anarhişti", devenea tot mai mare. Dar blocînd circulaţia şi drumul spre putere al FSN, nu mai aveaţi cale de mijloc. Ar fi trebuit să faceţi public că nu recunoaşteţi făcătura fesenicomunistă, explicind de ce contestaţi restauraţia, adică să vorbiţi în continuare despre obligativitatea punctului 8. Poziţie care explica cel mai consistent de ce nu aţi plecat voi de acolo, dar pe care, spre stupefacţia mea, nu ţi-o asumi clar nici azi, permiţînd ilieştilor să vă trateze ca pe nişte turbulenţi oarecare.
   Nu ne-am întîlnit atunci (decît poate cu ocazia unor reuniuni) încît mi-am bazat simpatia pentru tine pe relatările mamei mele, care a urmărit ca istoric, pînă la sfîrşit, disperata voastră încercare de a extinde văpaia revoltei. Ea mi-a spus că plănuisei închiderea mitingului, rugînd-o, în noaptea de 12/13 iunie să cizeleze un comunicat al tău în acest sens. Lîngă ea am urmărit modul părtinitor şi incorect în care aţi fost trataţi după arestare, cei din ramura revoluţionară, de adepţii revoluţiei de catifea. Participînd la "marşul cămăşilor albe", pe 13 iulie 1990, am fost şocat de orientarea laşă dată protestului, de faptul că organizatorii se supărau cînd publicul cerea eliberarea ta sau a lui Dincă, sau striga lozinci antiguvernamentale. Am înţeles atunci de ce nu erau primite în presa "opozantă" comunicatele mele tăioase de solidarizare cu voi, texte care reaminteau fără echivoc că asociaţia mea nu recunoaşte alegerile şi legitimitatea puterii care v-a reprimat şi întemniţat. Chiar publicate cu întîrziere, îmi arată poziţia de atunci:
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/interv29iuliedreptatea.asp.htm
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/apeldinmoldova8august.asp.htm
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/comunicatsolidarizaredrept7sept.asp.htm
   Nu vei nega că am contestat consecvent Contrarevoluţia şi că am rămas alături de voi revoluţionarii (umiliţi, hăituiţi, bătuţi, alungaţi, ucişi, siliţi să se exilieze, lehămitească, rătăceasă (prin revista Europa...) sau sinucidă (ca Geroşanu) după ce au fost închişi abuziv (ca tine, Dincă, Borcoman, Dumitru, etc). Cum, de două decenii, nu mi-am schimbat atitudinea - îmi dau dreptul să îţi spune nişte lucruri pe şleau.

   Am fost încîntat să te întîlnesc în aprilie 2005, cînd am venit pentru a depune plîngerile penale pe care le ştii şi despre care am scris în alte texte, expuse la http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp.htm . Îţi mulţumesc pentru sprijinul pe care mi l-ai dat, pentru a mă apropia de echipa Voinea de la procuratura militară. Îţi apreciez rezistenţa şi curajul în acest demers. Nu am văzut în aceşti ani un om mai dedicat luptei pentru adevărul uzurpării feseniste - ca tine. Am încercat la rîndul meu să atrag către acţiunea ta un sprijin civic cît mai consistent, încît azi îmi reproşez că am contribuit şi la confiscarea ta de către neoemanaţii din Piaţa Universităţii, de gen Băsescu sau Tismăneanu- deşi cred că ea s-a operat mai ales prin intermediul lui Sorin Ilieşiu.
   Mi-ai acordat prietenie şi sprijin, dar cam puţină atenţie. Nu ai considerat interesant ce-ţi spun, fezabil ce propun, util ce explic. Mi-ai urmărit expunerile despre sensuri şi strategii la fel de distrat ca şi pe alţii, concentrat asupra propriilor obsesii, rămas în plasa detaliilor divergente, microbismelor şi bîrfelor bucureştene, jocurilor de culise, ambiţiilor mărunte, obiectivelor imediate. Nu cred că ai citit vreunul din textele mele, de altfel te documentezi puţin, ca om de acţiune aflat în continuă agitaţie. Numitorul nostru comun a rămas doar ura pentru cei care ne-au distrus viaţa , o dată cu deturnarea revoluţiei, uzurparea statului, jefuirea populaţiei şi distrugerea economiei.
    Nu ne-am putut sincroniza activităţile justiţiare, deşi ne-am întîlnit de atîtea ori, pentru că nu am reuşit să comunicăm. Nici măcar în cursul discuţiilor despre avansul anchetei, cu generalul Voinea sau Antonie Popescu. Nici atunci cînd m-ai invitat la acel avocat găunos, care întreţinea o mică curte. Nici cu ocazia meselor rotunde de la 21 decembrie, prilej de retorică vană pentru banaliştii civici pe care-i invitai... ca să nu pari singur. Nici în cursul emisiunii lui Lazarus, în care ne-am ciocnit de Ene şi de avocatul lui Iliescu. De-abia masa rotundă de la TVR din 18 decembrie 2006, mediată de Turturică, a fost mai elocventă, permiţînd contrapunerea poziţiei noastre (care cerem judecarea unei crime continuate pînă azi) cu a lui Tismăneanu (care avea altă agendă). Dar spre surprinderea mea, de atunci, ai intrat tot mai mult sub aripa tismănenilor, drum care te-a condus chiar la a face campanie pentru Băsescu, doar-doar îţi aruncă nişte firmituri de justiţie. Nu cred că ai mai vrea să apari public cot la cot cu mine, după scrisorile deschise în care am explicat de ce consider că farsa Ilieşiu-Tismăneanu este o manevră de confiscare a anticomunismului, operată de forţe perfide, pentru interese antijustiţiare şi antinaţionale.
   Am vrut să-ţi arăt o atitudine constructivă, cînd mi-ai cerut un punct de vedere privind statutul unui nou partid, dedicat reabilitării justiţiei. Nu-mi venea să cred că îmi ceri să trimit materialul pe emailul lui "Sorin". Cu cei ca el vrei să eliberezi România? Era clar că nu iei în serios prevenirile şi delimitările mele. Am reluat totuşi o linie mai veche de cercetare şi ţi-am trimis un eseu despre cum s-ar putea susţine statutar o acţiune autentic dedicată dreptăţii ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2009&month=6.htm ). Am pariat că nu-mi vei răspunde nimic, ca dovadă că nu vă va conveni asemenea bolovan statutar, atîrnat de gîtul noului teledon electoral pentru dreptate. Şi aşa a fost. Ceea ce mi-a adîncit temerile că eşti atins de boala arivismului politic, lucru cumva firesc avînd în vedere caracterul, vitalitatea şi destinul tău- încărcat de frustrări. Numai aşa îmi explic disponibilitatea ta pentru bizare combinaţii de etapă, pentru colaborări jenante, pentru compromisuri justificate de atingerea unor obiective confuze.
   Aceste rezerve (bănuieli) privind capacitatea ta de a păstra nordul unor valori care să te ţină pe şina unei misiuni coerente, nu m-au determinat să-ţi întorc spatele. Am considerat mai importante calităţile tale de luptător încăpăţînat, într-o epocă în care mai nimeni nu se mai sacrifică pentru cauze dezarmate. Nu am o vedere simplistă despre condiţia umană, care se mlădiază (înainte de a se rupe) sub contradicţii, necesităţi, relativitate, ambiguitate. Momentul în care ai reuşit să mă superi a fost acela în care mi-ai pus semnătura pe nişte comunicate "civice" compromiţătoare (pentru mine), fară să-mi ceri acordul. Ţi-am reproşat apăsat, într-o întîlnire furtunoasă, lovitura nedreaptă de imagine pe care mi-au dat-o cererile "mele" ca Tismăneanu să fie numit director al Institutului de studii al suferinţelor Basarabiei (!!!) sau ca 23 august să fie declarată zi naţionala de luptă împotriva nazismului şi comunismului ... Din păcate, nu am respins ideea să semnez comunicatele voastre cu care mă declar de acord, dacă sînt consultat. Te-am prevenit însă că voi reacţiona juridic dacă se mai repetă semnarea mea în fals.
   Exact asta s-a întîmplat! M-am pomenit "cerînd", eu, care lupt pentru eliberarea anticomunismului de ocupaţia agenţilor lui Tismăneanu, ... numirea lui Ilieşiu la conducerea TVR. Acest lucru m-a silit să reacţionez public ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2010&month=8.htm ) provocînd ţipete de furie care au întrerupt tăcerea cu care sînt marginalizat. Ar fi cazul ca, dacă tu eşti vinovat de semnarea mea falsă pe comunicatele lui Ilieşiu, să lămureşti situaţia, pentru a nu-l nedreptăţi pe el, chiar dacă îl detest pentru rolul jucat în aservirea /deturnarea justiţiarismului anticomunist.
   Cum am ajuns noi în situaţia asta? Eu care m-am rugat, fără mare succes, tot anul 1990, de intelectualii vînători de capital civic, care roiau pe la GDS, să vă sprijine lupta, te rog acum să te scuturi de asocierea cu unul dintre ei, care a ieşit dintr-o lungă pasivitate, doar ca să livreze unor agenţi de aiurea ce a mai rămas capitalizabil din cauza revoluţionară...Ce nu înţelegi/crezi tu din mesajele mele? Că Băsescu e unul de-a lor, care simulează un anticomunism inofensiv, doar pentru a capta nişte voturi? Că el nu vrea şi nu poate să-şi lovească partenerii de Contrarevoluţie fesenistă? Că te duce de nas cu promisiuni, în timp ce oamenii lui au sufocat anchetele ? Că l-a plantat în fruntea luptei justiţiare pe agentul Tismăneanu, la cererea unor forţe ostile judecării penale a genocidului comunist? Că Ilieşiu a avut sarcina să antameze uzurparea, simulînd doar că îl crede pe Tismăneanu un mare activist/expert anticomunist? Că Tismăneanu nu are legitimitatea să conducă cercetarea crimelor comunismului şi post-comunismului, aşa cum o arată şi "Radiografia dialogului Iliescu-Tismăneanu" din 2003 ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=9&year=2010&month=8.htm )? Că Ilieşiu te manipulează şi te va compromite, pe tine care crezi că te serveşte? Că nu lîngă fariseii civici e locul tău? Că România a fost cangrenată profund prin compromisuri şi nu va fi reparată tot cu ele? Că după 20 de ani de înfrîngeri nu ne mai putem pierde decît onoarea şi sensul? Că două decenii de cînd te înşeli trebuiau să te trezească din elucubraţii?
   Vezi bine cît de mult nu te înţeleg, cît de puţin mai ştiu cine eşti, cît de tare ne-am depărtat, dacă am ajuns să-ţi scriu public ca să mă iei o dată în seamă. Ne vom vedea probabil fiecare de drumul său, lăsînd în urmă o camaraderie ciudată, cu momente frumoase. Ce-ar fi ca, tocmai acum, la despărţire, să ne punem în sfărşit de acord asupra unui punct cheie: REGIMUL FSN CONTESTAT ÎN 1990 NU ERA LEGITIM, în ciuda aparenţelor, create prin mijloace criminale. Ai plătit scump rezistenţa, e absurd să mai amîni asumarea ei explicită, permiţînd unora să spună că aţi rămas acolo doar ca să provocaţi represiunea initimidatoare. Sau permiţind altora să culeagă de pe tine capital neo-anticomunist. Nu aş vrea să rămîn singurul lider din Piaţă care contestă încă faptul monstruos implinit. Ştiu ca reprezint punctul de vedere al multor manifestanţi, care s-au răspîndit în toate zările, pentru că nu au putut accepta rămînerea în ghearele uzurpatorilor, coabitarea degradantă cu ei.
   Jos comunismul!
   Ioan Roşca, 21 septembrie 2010

Ioan Roșca. Scrisoare deschisă către Dan Culcer

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer 

Scrisoare deschisă către Dan Culcer

Domnule Culcer,

     În ultimul timp apar atacuri la adresa mea, legate de scrisoarea deschisă pe care i-am trimis-o lui Sorin Iliesiu: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2010&month=8.htm  

Sînt acuzat de antisemitism, securism, incultură. Amuzîndu-mă de superficialitatea celor care nu au avut grijă să vadă cu cine vorbesc, pe "blogurile" unde am reperat demascări "anonime" (postate fără nici o legătura cu subiectul în discuţie acolo, ciudat fel de spam ) am replicat " Pariez că nu ai curajul să te confrunţi cu mine public!". 

Ar fi bine să pot sparge tăcerea în care am fost închis, arătîndu-le banaliştilor care au riscat să mă pomenească, cu ce gen de "securist", "incult" şi "antisemit" au de-a face. Dar cred că se va reveni la tăcere. Este clar că Tismănenii nu vor să se ştie că sînt contestaţi din partea victimelor/criticilor comunismului, Contrarevoluţiei şi Tranziţiei criminale.
     Nu pot însă trata la fel reacţia dvs.: http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=974 căci aţi încercat să mă justificaţi cam stîngaci, fără să ştiţi că eu nu doresc să fiu apărat, cînd îmi fac datoria.
     Vă cer deci un drept la replică, mai exact la o explicaţie.

     Am protestat la timp contra legiferării delictului de opinie, în L107/2006 care transformă OUG 31/2002 (un abuz legislativ care contravine intereselor poporului român, întărit mai nou prin L105/ 14 aprilie 2009, o ratificare a Protocolului adiţional, adoptat la Strasbourg la 28 ianuarie 2003) pentru că ea cuprinde prevederi anticonstituţionale:
" Art. 5 - Promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda, savarsita prin orice mijloace, in public, se pedepseste cu inchisoare de la luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi. Art. 6 - Contestarea sau negarea in public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.")
     Denuţarea antisemitismului cuiva, nu mai ţine deci de "polemică", ci e o încerare de a determina încarcerarea sau intimidarea lui, un atac de maximă agresivitate, care merită un răspuns pe potrivă, nu un ton defensiv.

     În rest textul dvs. e OK, aţi intuit bine că am protestat în primul rînd împotriva imposturii ariviştilor emanaţi prin comunicate, de gen Ilieşiu (care nu s-a sfiit nici măcar să mă semneze fals pe cererile de aburcare a lui). Principala sa vină fiind de a-l fi proiectat pe Tismăneanu într-o poziţie total nejustificată;din multe motive- corelate.
     Nu pot fi de acord că nu ar conta şi că Tismăneanu este evreu. Dacă ar fi vorba de un evreu oarecare, fără nici o implicare în istoria României, fără posibile interese speciale - şi încă aş putea să mă tem de părtinire (dintr-o firească solidaritate comunitară). Dar e vorba de un renegat dubios, propagandist PCR, care a ajuns pe căi comuniste să cerceteze la Washington socialismul pe care-l preda la Bucureşti şi a revenit pentru a se implica în dosarele critice ale genocidului comunist; crescut de un evreu rus din Basarabia, agent NKVD folosit din Spania pînă la Moscova (poate şi la Chişinău), aterizat în 1948 din URSS direct în nomenclatură ( în timp ce românii basarabeni erau deportaţi în URSS) - deci pur şi simplu provenind dintr-o familie de evrei ocupanţi. O postură care produce incompatibilitatea pe care am explicat-o la ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2006&month=6.htm )

     Legea promulgată de Băsescu poate fi invocată pentru a pedepsi "antisemitismul", definit prea vag. În principiu, incriminarea în contextul rasismului şi xenofobiei sugerează că e vorba de instigare publică la ură rasială/ faţă de evrei. Reclamantul trebuie să demonstreze asta, altfel e vorba de un denunţ calomnios, ce poate fi la rîndul lui tratat penal.
     Devine deci important cu ce scop îşi exprimă cineva un punct de vedere faţă de un eveniment, un fenomen, o persoană. E vorba de un îndemn la ură faţă de o etnie străină sau de un îndemn la apărarea intereselor etniei tale, faţă de un demers pe care îl consideri nociv. Se îndoieşte cineva că există interese-statale, comunitare sau de grup - ruseşti, chinezeşti, americane, israeliene, ţigăneşti, catolice, feminine, corporatiste, mafiote, comuniste, etc. ?
Nu am ajuns încă o colonie oficială, încît slujirea agendelor străine să prevaleze obligaţiei constituţionale de a ne apăra ţara. O fi la modă mercenariatul de aservire. Dar a lucra în folosul unor forţe exterioare, în dauna cetăţenilor români, e considerat - în codul penal - ca trădare.
     Ajungem astfel la nevoia ca poziţia mea, să fie explicată fără echivoc:

     1. În România au avut loc pogromuri împotriva evreilor, de anumite dimesiuni şi în anumite condiţii (război, ridicarea nazismului şi comunismului, etc). Germania nazistă a urmărit exterminarea evreilor, URSS-ul comunist i-a salvat. Evreii nu pot fi deci prezumaţi neutri faţă de cele două genociduri. E firesc să-l accentueze pe unul, în dauna celuilalt. Românii au interesul contrar, pentru că au fost măcelăriţi în masă de comunism. Optimă ar fi obiectivitatea, dar cine o poate pretinde? Problema nu se poate deci trata la Bucureşti ca la Tel Aviv. Oricum, numărul victimelor trebuie stabilit cu rigoare juridică, nu "adoptat" pe baza speculaţiilor unui colectiv părtinitor de istorici. Istoria nu e o fabrică de sentinţe simpliste împotriva unui popor. Metodologia deficitară a comisiei Wiesel nu creează adevăr de referinţă. Asumarea rezultatelor ei de către Ion Iliescu nu are legitimitate şi nu poate constitui temei pentru prezumţii în instanţă şi pentru evaluări de despăgubiri. Această încălcare a intereselor naţionale a venit după ce Iliescu negase (cu numai un an în urmă) că în România a fost Holocaust.
Ce s-a întîmplat între timp? S-a comis cartea "Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu"- un demers penibil de reabilitare a autorului Contrarevoluţiei, inexplicabil din partea cuiva care avusese pînă atunci (şi are acum din nou) cu totul altă poziţie decît în conjuncturalul dialog din 2003-2004. Această înlănţuire de evenimente mă face să denunţ rolul lui Tismăneanu în operaţia Wiesel, confirmat şi de continuarea evenimentelor.

     2. Experienţa pedepsirii Germaniei arată ce consecinţe poate avea oficializarea unui anume număr al victimelor. Din plata "per capita" a despagubirilor putînd rezulta sume devastatoare pentru România actuală, mai ales că operaţia poate fi desfăşurată, în ascuns, în tenebrele unei stat uzurpat, aruncată în contul generaţiilor viitoare. Prin aplicarea abuzivă a legilor antisemitismului, introduse de regimul Iliescu şi promulgate apoi de urmaşul său, Traian Băsescu, dacă raportul Wiesel-Iliescu devine reper juridic, este posibilă întemniţarea cuiva care consideră că numărul victimelor evreieşti în România a fost mai mic (vezi istoria pedepsirii "negationismului"/cazul Irving, Zundel, etc). Deci eu mă tem că rolul raportului Wiesel (2004) corelat cu incriminarea antisemitismului/negaţionist a fost să creeze cadrul/instrumentul necesar ridicarii unor pretenţii financiare dinafara României (a se vedea consideraţiile lui Norman Finkelstein din "Industria Holocaustului"), fără a se mai putea opune rezistenţă. Impresie întărită de faptul că integrarea României în Europa şi NATO este invocată pentru a antrena o ţară suferindă, ce trebuia să rămînă paşnică şi neutră, în politici imperiale şi pro-israeliene, care pun în pericol securitatea naţională.

      3. Infracţiunile, reale sau imaginare, comise în timpul războiului împotriva evreilor, au fost pedepsite drastic dupa 1944, într-o lungă serie de procese. A fost startul transformării României în lagăr. Multe pedespe au fost excesive şi mulţi întemniţaţi erau nevinovaţi de vreo faptă penală. Acuzaţia de "fascism" s-a întins în toate direcţiile, permiţînd exterminarea unor variate categorii de deţinuţi politici. După cum foştii membri PCR nu ar trebui închişi, simpla apartenenţă la mişcarea legionară nu justifică încarcerarea, schingiuirea, uciderea. Nu putem accepta, în România post-comunistă, discriminarea acestei categorii de victime ale comunismului, reclamată de unele asociaţii evreieşti. Nici lăsa criminalii comunişti să folosească alibiul anti-fascismului. Că din păcate, genocidul comunist interferează cu holocaustul, e o realitate de care trebuie ţinut cont. O parte dintre evreii hăituiţi înainte de 1944, unii reveniţi cu armata rusă, au participat la comunizarea Europei de Est. Şi din aceştia, unii au emigrat apoi în Israel, America, etc. (vezi datele oferite de Soljenitin despre traseul unor călăi leninist-stalinişti). Este inadmisibil ca tocmai un Vladimir Tismăneanu să preia cîrma cercetării crimelor comunismului, putînd-o deturna.

     4. Metoda de holocaustizare Wiesel-Iliescu nu trebuie validată de românii care-şi apără ţara. Nici direct şi nici prin aprobarea demersului similar Tismăneanu-Băsescu, realizat în 2006. Genocidul comunist trebuie constatat în instanţe, pe baza zdrobitorului probator de care dispunem (şi pe care nu Comisia Tismăneanu l-a produs, nu regimul Băsescu l-a descoperit). Sper că după 20 de ani dedicaţi deblocării justiţei ( http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=8.htm ) pot susţine asta cu fruntea sus.
Admitînd ca metodă de criminalizare "condamnarea Băsescu în baza raportului Tismăneanu"- deschidem calea lovirii intereselor cetăţenilor actuali şi viitori ai României, ceea ce nu ar trebui să se întîmple într-o democraţie reală. Judecatorii nu trebuie să-şi racordeze prezumţiile la "rapoarte" şi "declaraţii". Ci la fapte şi efecte atestate solid. Procurorii şi nu istoricii trebuie să treacă la cercetarea crimelor comunismului şi a ascunderii lor după 1990 de către FSN-ul lui Ion Iliescu; justiţia să facă reparaţiile de rigoare, recunoscînd că prescripţiile sînt inaplicabile sau întrerupte. Dacă există temeiuri şi pentru redeschiderea anchetelor/revizuirea proceselor pentru antisemitism - să se facă şi asta, stabilindu-se exact amploarea acestor crime.

     Aşa intrepretez eu lanţul de interacţiuni Tismăneanu-Iliescu-Wiesel-Iliescu-Băsescu-Ilieşiu-Tismăneanu- Băsescu- Tismăneanu. Încerc să-mi apăr ţara de ceea ce percep ca un atac grav la valorile ei morale şi materiale, periclitate de interese filo-semito-comuniste. Celor ce consideră că preocuparea mea, rezumată mai sus, este "antisemitism" şi încearcă să mă facă să tac astfel, le amintesc că există prevederi legale de genul:
"Constituţia
ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român [..]
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
ARTICOLUL 6
[..](2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. [..]
ARTICOLUL 23
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. [..]
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă. [..]
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică[..]
ARTICOLUL 54
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege."

Codul penal
"Art. 155. - Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 161. - Atentatul săvârşit contra unei colectivităţi prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natură să slăbească puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 165. - Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referă art. 145 [obştească], ori de a împiedica activitatea normală a acesteia, dacă fapta este de natură să submineze economia naţională, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 167. - Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 155-163, 165 şi 1661, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 168. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 168.1. - Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 173. - Tentativa infracţiunilor prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte. Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 1661 şi art. 158 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.
Tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani. "
     Asta e. Dacă incriminarea negaţionismului/antisemitismului (prevederi oricum anacronice şi anticonstituţionale) sînt stipulate sau folosite pentru a paraliza apărarea intereselor Romîniei, e vorba de trădare.
     Va dovedi cineva că nu există "complotul" pe care vreau să-l combat? (De exemplu, arătînd că nimeni nu e închis pentru că micşoreză numărul de victime evreieşti decretate de Wiesel; sau asigurîndu-ne că România nu plăteşte (pe ascuns) despăgubiri (excesive) pentru holocaust (în timp ce victimele comunismului sînt batjocorite); sau demonstrînd că Tismăneanu duce IICC pe calea incriminării vinovaţilor). Foarte bine. Voi răsufla uşurat şi voi admite, public, că m-am înşelat.
     Dar pînă atunci nu mă voi lăsa intimidat de trimiteri parşive la "antisemitism", ci voi continua să slujesc interesele naţiei mele. Iar dacă se va arăta că am avut dreptate, voi cere judecarea, în baza prevederilor citate mai sus, a celor care au acţionat (inclusiv prin propagandă) pentru umilirea fostelor generaţii şi înrobirea viitoarelor generaţii de români.

Ioan Roşca, 20 august 2010

Constantin Cojocaru. Răspuns la scrisoarea lui Ioan Roșca

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Cu prietenie, Dan Culcer

Constantin Cojocaru. Răspuns la scrisoarea lui Ioan Roșca
Domnule Rosca,
1. Trebuie sa spunem vizitatorilor acestui site ca ne-am cunoscut personal, ca ne-am intalnit de mai multe ori, ca ne-am prezentat unul altuia, cu multe detalii, ideile si opiniile.
2. Eu cred ca am prezentat cu multa claritate modul in care PROIECTUL PENTRU ROMANIA, la baza caruia este asezata LEGEA COJOCARU, va schimba, din temelii, economia si societatea romanesaca.
Desigur, ca orice lucru creat de om, si PROIECTUL PENTRU ROMANIA, poate fi completat, modificat, imbunatatit.Am cerut si cer, in continuare, idei si propuneri in acest sens.
3. Nu vad de ce trebuie sa ma descotorosesc eu, sau sa ne descotorisim noi, adeptii PROIECTULUI PENTRU ROMANIA, de populismul jegos promovat de OTV si Dan Diaconescu. Este treaba lor. Sa se descotoroseasca ei.
De ce trebuie sa scap eu, sau sa scapam noi de “aceasta intoxicare”? Sa scape cei care se intoxica, sau se lasa intoxicati.
4. Inca o data. Obiectivul fundamental al PROIECTULUI PENTRU ROMANIA il reprezinta RESTABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ALE ROMANILOR asupra capitalurilor si veniturilor create prin munca lor. Acesta este SCOPUL. Nu “redistribuirea”, “compensarea”, “impozitarea” etc, ci PROPRIETATEA. Fara ea nu se poate face nimic, nu se poate construi nimic TRAINIC. Nici justitie, nici nimic altceva.
Atata timp cat marea majoritate a capitalului nu se va afla in proprietatea marii majoritati a romanilor – clasa mijlocie – nu vom avea nici democratie, nici justitie, nici pedepsirea celor vinovati de crimele savarsite impotriva poporului roman in ultimii 60 de ani. De ce este asa de greu de inteles acest adevar fundamental?
5. Ce “garantii” si “mecanisme de asigurare a corectitudinii” au avut improprietaririle taranilor romani din deceniile 3 si 5 ale secolului trecut? A existat, pur si simplu, vointa politica de a face. Exact asta ne trebuie si acum. Ceea ce si avem. Eu si cei care sunt si vor fi alaturi de mine.
6. LEGEA COJOCARU nu are nevoie de noi prevederi “care sa faca imposibila coruptia pe baza ei”. Astfel de prevederi sunt continute in proiectul pentru revizuirea Constitutiei (Varianta Cojocaru), ca si in celelalte proiecte de legi cuprinse in PROIECTUL PENTRU ROMANIA.
C Cojocaru
Răspunde august 10, 2010 la 7:48 pm
Se pot consulta si paginile dedicate analizei Tranziției/Restaurației de către Ioan Roșca pe situl său Piata Universitatii

Ioan Roșca. Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer


Scrisoare deschisa catre Sorin Iliesiu
Domnule Iliesiu,

Am descoperit azi pe Internet un nou Apel initiat de dvs: http://www.asociatia21decembrie.ro/2010/01/a-p-e-l/#comment-8759 pentru demiterea lui Alexandru Sassu si numirea dvs. ca presedinte al TVR.
Vad ca protestul meu a fost publicat de administratorul site-ului: "Niciodata nu am semnat si nu as semna acest apel. Mai mult, am atras atentia repetat celor care-mi folosesc numele fara acordul meu sa inceteze acest abuz, care ma compromite. Ioan Rosca".

Nu pot cauta toate locurile in care au ajuns aceste "Apeluri", facute si in numele meu, fara acordul meu - pentru a ma apara, cu tardive dezmintiri. M-ati facut de exemplu sa par a cere: declararea zilei de 23 August ca zi de lupta impotriva nazismului si comunismului (?!), numirea domnului Tismaneanu ca director al unui Institut de cercetare a martirizarii Basarabiei (?!?!), etc. (Cine stie ce altceva ati mai pretins ca sustin…). Poate ca pentru dvs. nu era decit capitalizarea unui nume in plus, pe care sa va ingrasati legitimitatea - dar pentru mine, aceste falsificari sint extrem de daunatoare.

Ce vor spune cei care-mi citesc eseurile, vazind la ce pozitii contrare ma pretez? Nu vor conchide ei ca domnul Dobre a avut dreptate cind m-a acuzat (vezi discutia de la http://www.piatauniversitatii.com/forum/search.php?t=1146) ca sint un lingau perfid, un prefacut critic al domnului Tismaneanu si al "echipei" sale, un smecher care miriie doar pentru un ciolanas mai bun??
De aceea nu mai pot amina aceasta explicatie publica.

Sa incepem cu primul pas. In decembrie 2005 am primit un email de la dvs. - care m-a surprins. Dupa 15 ani pe care i-am dedicat luptei pentru denuntarea si condamnarea genocidului comunist, imi scrie cineva care a trecut usor (profitabil) pe linga aceasta batalie, vazindu-si de cariera, fara a participa consistent nici macar la infruntarea din 1990… cerindu-mi sa-i semnez - eu lui, nu el mie - un Apel pentru condamnarea genocidului comunist. V-am raspuns atunci public (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=6&year=2006&month=2.htm) explicindu-va de ce nu va consider legitim, nici pe dvs. nici "personalitatile" fatarnice si veleitare la care recurgeti. Ca altii sint cei care pot vorbi in numele victimelor comunismului, nu "dizidentii" de catifea care au tradat incercarea de revolutie din 1990, facind jocul FSN-ului (pe care s-au prefacut ca-l combat, stirnind entuziasmul si rispind sperantele unui public hipnotizat de cultul personalitatilor). Ca se cunosc foarte bine crimele comunismului, dar ele nu s-ar putea pedepsi decit dupa eliberarea Romaniei de uzurpatorii care s-au imbogatit de pe urma lor.

Dar, avind in vedere continutul Apelului (si decizia mea de a sprijini initiativele oportune ale altora, chiar cind nu sint de acord cu autorii lor, pe diverse subiecte) - v-am dat voie sa adaugati semnatura mea. Era culmea sa raspund "Nu" la intrebarea daca doresc judecarea comunismului. Acest acord mi-a fost reprosat cu virulenta (cred eu, nejustificata) de domnul Goma. Postura mea ingrata (inceputa in 1990) continua deci: trebuia ori sa atac initiative juste - pentru ca sint dublate de confiscari, sau sa le menajez - parind a fi complice la emanatii si deturnari, tolerind folosirea "cauzelor" pentru acapararea de capital civic.

Din start mi s-a parut initiativa dvs. dubioasa, in contextul escrocheriei istorice savirsite de "Comisia Wiesel". Aceasta se ciocnise de un val de protest in diaspora, axat pe intrebarea: cum sa reluam procesul fascismului (răs-comis, abuziv, dupa 1944) daca procesul comunismului nu a avut inca loc? Imi expusesem deja parerea despre acest grav conflict de interese: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2006&month=1.htm. Era clar ca, pentru ca rezultatele partinitoare si metodele nestiintifice ale comisiei Wiesel sa fie validate cotit (si calea despagubirilor pentru Holocaust sa fie astfel deschisa) - era nevoie de un simulacru de "proces al comunismului". Unul bine dozat, bine orientat, bine gestionat, care sa nu dea foc zonelor explozive ale dosarului stalinizarii Romaniei, care sa nu se soldeze cu despagubiri prea mari pentru romanii victima, sa nu declanseze reabilitarea unor "fascisti" macelariti prin puscarii doar pentru credinte politice, sa nu deschida periculos arhivele, sa nu ridice problema complicitatii occidentului, etc. Sa nu stirneasca nici rezistenta oligarhiei de Tranzitie. Nu puteai lasa o astfel de intreprindere delicata pe mina anticomunistilor romani autentici. Procesul trebuia "rezolvat" de specialisti … speciali, doctori in plamadirea propagandista a "istoriei", terenul trebuia amenajat de mercenari ai unor cu totul alte interese decit cele justitiare romanesti.
Prima confirmare a banuielilor mele a venit, la o saptamina dupa ce vi s-a sculat brusc… ideea condamnarii comunismului. Aveati deja sute de semnaturi "prestigioase" pe Apel, (provenite -multe- din acelasi rezervor de declamatii moral-sterile care impotmolise rezistenta in vorbarie), fapt cu atit mai suspect cu cit atitia initiatori - mult mai legitimi ca dvs. (si actionind in momente mult mai firesti) - nu avusesera nici un succes. Dar actiunea Iliesiu era menita sa reuseasca, era un "proiect" aprobat, catalizat magic de undeva de sus. Dupa inca o spatamina (?!) ne-ati anuntat deja ca domnul Basescu a fost profund miscat de Apel si ca va intocmi o Comisie, condusa de… domnul Tismaneanu. Pentru a se vedea daca intr-adevar a avut loc un genocid…
Manevra se limpezea: ca sa nu poata fi acuzat regimul criminal FSN ca a paralizat justitia 15 ani, favorizind infractorii comunisti si protejindu-le imbogatirea, se insinua ideea ca genocidul nu fusese inca demonstrat, cunoscut - si de aceea nu se luasera masuri. Pentru a putea executa aceasta "intoarcere la zero", erau "uitati" toti cei care, de atitia ani, umplusera librariile (si procuratura) cu marturii, rechizitorii si analize arhisuficiente ( vezi exemple la www.procesulcomunismului.com).
Devenea clar pentru mine ca actiunea dvs., executata cu neobisnuit spor, e dirijata din alta parte, dintr-un nod fata de care Iliesiu, Basescu, Tismaneanu sint doar pioni de retea. De aceea nu ati vrut sa intelegeti nimic din prevenirile privindu-l pe tovarasul raspopit Tismaneanu, facindu-va ca nu cunoasteti un Om mai legitim in postura de procuror moral al regimului comunist! Chiar daca nu stiati mai nimic despre subiectul care v-a captivat deodata, chiar atit de stupid incit sa-l vedeti pe Tismaneanu ca judecator optim - nu mai cred ca erati. Nici agentul Basescu nu a vrut sa inteleaga ca isi bate joc inca o data de victimele comunismului, numind un Tismaneanu in fruntea unei astfel de Comisii - pentru ca el convenea scopurilor reale intuibile: legitimarea (si acoperirea) comisiei Wiesel, intrarea in normalitate - fara pierderi pentru criminali - drogind victimele cu cuvinte, ascunderea arhivelor problematice.

Vazind ca operatia de confiscare reuseste, am incercat sa organizez reactia justitiarilor constienti (care si-au pastrat discernamintul, evitind degenerarea care i-a determinat pe atitia naivi sa se bucure de pseudo-condamnarea comunismului, regizata de axa Iliesiu-Tismaneanu-Basescu). Apelul meu pentru denuntarea farsei si confiscarii (http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm) a fost semnat de alt gen de anticomunisti decit apelul dvs. Sint nume grele, adevarate victime, adevarati rezistenti anti-sistem, adevarate caractere.
Dar acest lucru nu a contat. Operatia Tismaneanu-Basescu nu a putut fi parata.
Cu atit mai putin a contat o reactie atit de "incorecta politic" ca a mea: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2006&month=6.htm . Nimeni nu a reactionat (nici macar critic) la faptul ca am contestat neutralitatea unui fost propagandist comunist, fiu de evreu stalinist, piesa tipica a rocadei Moscova-Washington, incompatibil cu dosarele care i-au fost incredintate abuziv (in ciuda protestelor adevaratelor victime ale comunismului). Fata de argumentele aduse in interventia mea din 2006, am a adauga doar sila (si ingrijorarea sporita) create de lectura cartii "Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu", comisa in anul 2004 - in care cameleonul pe care-l sustineti cu atita sirg isi arata clasa.

Mi-am irosit ultimii cinci ani ca sa fac presiuni pentru anchetarea crimelor comunismului si ale Contrarevolutiei din 1990. Am petrecut mult timp alimentind echipa generalului Voinea cu documente in sprijinul celor doua dosare, pe care le doream conexate (http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm). Ambele dosare au fost infundate de oamenii domnului Basescu, cel care a cules voturi hotaritoare simulind justitiarismul anticomunist. Nici o crima comunista nu a putut fi pedepsita de cind "a fost condamnat genocidul" si deschiderea aparenta catre despagubiri civile (legea 221/2009) s-a dovedit o farsa sinistra (OUG 62/2010). Dar asta nu v-a impiedicat, pe dvs. si pe ceilalti agenti ai domnului Tismaneanu sa sustineti continuu impostura monumentala a fatidicului Basescu, care a dat ultima lovitura condamnarii REALE a crimelor comunismului. Dimpotriva, ne tot aratati "Biblia Tismaneanu" - la care ar trebui sa incepem a ne ruga. E drept ca s-a lasat cu ghisefturi pentru toti propagandistii lui Tismaneanu - reparatorul, acesta ajungind in postura urmarita din start: de a controla anticomunismul romanesc.
Vazind in numele cui a ajuns cheia de la buncarul unor arhive sensibile, cine gestioneaza pusculita din care sint platiti profesionisti anticomunismului (un soi de paraziti justitiari, nociv si detestabil), observind cine imparte azi bursulitele si sinecurile - eu am realmente cosmaruri. Cum de a putut pati poporul român asa ceva? Si nu uit ca dvs. sinteti initiatorul si principalul promotor al acestei monstruoase uzurpari.

In cursul demersurilor de la procuratura, m-am intilnit des cu Doru Maries, care se zvircolea intre dosarele "decembriadei" si "mineriadei". Vazind ca e lasat singur in fata (In)Justitiei si ca e hartuit de indivizi dubiosi de teapa lui Viorel Ene, am incercat sa-l pun in contact cu "societatea civila", numai pentru a spori sansele anchetelor. L-am indemnat si pe Voinea catre dvs., aflind surprins de la el ca arhiva audio-video GDS pentru care au trudit atiti benevoli in 1990… a cam disparut. Nu banuiam ca, in numele sprijinului acordat, il veti confisca si pe Maries, anexindu-l la tandemul Tismaneanu-Basescu, pe care-l slujeste de o vreme in numele unui sprijin iluzoriu pentru deblocarea anchetelor. Nu observa, ad infinitum, ca totul a fost si este doar un exercitiu de tergiversare, o metoda de santaj folosita de banda lui Basescu in renegocierea care are loc din cind in cind intre taberele mafiote care-si disputa Romania. Sa-i fie de bine - eu l-am somat sa se trezeasca inainte de a se compromite fatal, risipind capitalul de legitimitate contestatara pe care l-a platit atit scump din 1990 pina azi.

Am avut ocazia sa-mi exprim punctul de vedere privind diferenta dintre "taberele noastre" - in cadrul dialogului gazduit de domnul Turturica la TVR pe 19 decembrie 2006 (http://www.youtube.com/watch?v=7nHE53jHoQQ&feature=PlayList&p=2F2D5795ADD9181E&index=0&playnext=1). Nu voiam sa creada romanii ca Tismanenii si Basestii sint contestati numai de 'alde Vadim si anticomunistii sint aparati numai de 'alde Plesu-Liiceanu-Patapievici. Am reprosat in primul rind "Comisiei" ca opreste genocidul comunist la 22 decembrie 1989, cind de fapt crima se implineste si azi, Tranzitia nefiind altceva decit impartirea prazii acumulata in lagarul de exterminare, munca si alienare. V-am reprosat ca acceptati circul "condamnarii morale" si reconsiderarilor ideologice - in loc sa urmariti pedeapsa reala (penala si civila) pentru crime impotriva umanitatii (ca evreu, domnul Tismaneanu nu are cum sa sustina fatis impunitatea si prescrierea la care sintem indemnati din toate partile, pina si de victimele paralizate).

Se pare ca v-am inspirat si eu sa va intoarceti fata catre dosarele anului 1990… probabil ca sa le confiscati si pe ele. Ce altceva pot prezuma ca mobil din partea unui Tismaneanu care l-a tamiiat pe Iliescu pe 500 de pagini, chiar si in 2004? Intr-un timp record, m-am pomenit deci ca ati insfacat si steagul anchetarii feseniadelor.
Imi pare acum rau ca v-am provocat pe pista "Contrarevolutiei". Nu vad cum va va mai scapa din gheare, din moment ce un Doru Maries si-a pus viata in joc, legitimindu-va. Ati creat impreuna ocazia revirginarii civice a tuturor sacalilor culturali care au parazitat razboiul nostru de eliberare.
Ati reusit sa ma surprindeti pe 2 mai 2007, cind am aflat ca va intilniti cu Codruta Kovesi pentru a discuta, impreuna cu alti "combatanti prin Apeluri" de avansul unei anchete de diversiune, in care eu - neinvitat la acel dialog - eram implicat de doi ani, zi de zi: (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2007&month=5.htm). Nu pot uita ca m-ati intrebat ce caut la acea intilnire...
Ce repede va strecurati, ce iute confiscati, ce lejer uzurpati, ce coate agile aveti, ce tehnica de aburcare!

Va declar ca nu va scriu din resentiment personal, vanitate ranita sau invidie. IICC nu a aratat niciodata interes pentru activitatea mea, dar acum, daca ar face-o, ar fi imposibil sa colaborez. Si nu cred ca sint singurul. Ca si alti rezistenti, declarati "radicali", am fost eliminat, de catre armata de trepadusi civici care si-au cistigat viata din simularea combaterii nelegiurii comise in Romania. Nu numai ca nu regret ca am fost exclus din aceasta secta, dar mi-a ramas ca singura bucurie/mindrie faptul ca nu am apartinut ei, ca nu am cistigat nici un singur leu, nici un singur contract, nici un singur post, nici o singura bursulita - cultivind anticomunismul. Falsii contestatari au fost tolerati de regim numai pentru ca au latrat fara sa muste, asa ca le depling "succesele" materiale si de imagine.
Dvs. nu sinteti mai rau ca altii, ati prins doar ultimul val de emanatie, identic in substanta cu cele percedente. Revolta mea fata de impostura nu vizeaza persoane ci procese de patologie civica. Si mai ales, e un instinct de aparare fata de inalta tradare a comunitatii si… a conditiei umane. De ce ma exprim in acesti termeni? Pentru ca am ajuns, dupa 20 de ani de implicare si cercetare la concluzia sinistra ca occidentul (in frunte cu americanii) au ocupat dupa 1990 Europa de Est - in primul rind pentru a sterge urmele genocidului comunist.
Ar fi fost extrem de grav pentru cercuri de interese omnipotente sa iasa la lumina epilogul real al celui de al 2-lea razboi mondial si complicitatile "globale" la acest genocid. Numai tema participarii tortionarilor stalinisti la terorismul care a dus la nasterea si cresterea Israelului - si ar fi de ajuns pentru a stavili scurmarea periculoasa in "trecutul inca prea recent". Asa ca ne-au mai aranjat (Serviciile de aiurea) un experiment de 20 de ani, in care ne-am irosit vitalitatea alergind dupa himera justitiara. S-a mai dus o generatie - pe degeaba. Blestem pe cei care au avut sarcina sa ne mentina intr-un zbucium orbesc.
Iata de ce, pentru mine, pozitia cucerita de Tismaneanu, un prezumabil agent americano-israelian este inadmisibila, punind in pericol interesele neamului romanesc. Iata de ce, nu as semna cu nici un pret un Apel pentru promovarea in pozitii de decizie la TVR a dvs. - promotorul lui. Si de ce este atit de grav ca mi-ati simulat semnatura.
V-am menajat un timp, ca sa nu-i fac dificultati lui Doru Maries - pe care insa l-am atentionat insistent sa nu ma mai semneze fara a ma consulta. Nu sint incapabil de nuante. As fi semnat poate anumite comunicate oportune si le pot lasa "semnate" si azi - chiar daca le folositi ca sa va faceti loc. Dar confiscindu-ma intru promovarea lui Tismaneanu si a dvs. - ati depasit orice masura.

Veti spune probabil ca acest mesaj este un proces de intentie injust sau un atac de rea credinta. Ma veti alatura poate detractorilor comuni-securisti a activitatilor dvs. sforaitoare… dar inofensive.
Dar e foarte usor sa demonstrati ca m-am inselat, banuindu-va pe nedrept de diversiune, impostura si carierism. E suficient ca preferatul dvs. (contestabilul istoric Timaneanu) sa dea lovituri cumplite criminalilor comunisti, luptind barbateste cu Injustitia din Romania - despre care am scris la http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm. Puteti folosi orice ideie din manifestele mele, chiar fara sa citati, chiar pretinzind ca e a dvs.
Dar haide sa vedem citi securisti vor fi taiati de sabia tandemului Basescu-Tismaneanu, pentru care faceti campanie de citiva ani. Cite averi jefuite de la statul uzurpat, care le-a tilharit de la victimele sistemului - vor fi confiscate. Citi FSN-isti vor fi judecati pentru ca au impiedicat pedepsirea criminalilor, dupa 1990. Cum veti face procesul justitiei.
Sau cum va veti da demisia pentru ca nu puteti face nimic de acest fel.
Haide sa vedem pentru ce l-a inlocuit Tismaneanu pe Oprea, care, e drept, nu facea mare lucru scotocind gropi si trimitind pledoarii spre masina de NUP a Sistemului, dar macar nu ne vorbea gaunos de tribunale morale si de greseli ideologice.

Dindu-ne pe noi, "radicalii", la o parte, eliminind victimele comunismului din Procesul lor, v-ati asumat raspunderi care va vor urmari prin istorie. Impostorii si agentii nu au slabiciuni de constiinta - deci ar trebui combatuti pe loc, intru apararea dreptatii - si nu denuntati tardiv, retroactiv, steril. Dar sper macar ca spectrul rusinii perenizate sa le mai strice cheful.
Asta daca vom reusi sa salvam macar memoria, de armata agentilor anti-istorici - de a caror misiune Orwell ne-a prevenit.
Sper sa nu-mi mai vad vreodata semnatura pe vreun comunicat al grupului dvs. si acum, dupa ce am explicat mai bine de ce il detest.

Ioan Rosca, 5 august 2010