Un scenariu de război bântuie internetul: nimiciţi în patru ore ! ?

Un scenariu de război bântuie internetul: nimiciţi în patru ore ! ? 

Sep 3, 2012 Posted by Cristian Negrea on Sep 3, 2012 in Geopolitica, Stiinta militara, WW3 | 58 comments 

Nu cumva acest fel de scenarii pregătesc o înrîngere morală mai degrabă decât una militară? Dan Culcer

Spre amuzamentul celor care cunosc mai aprofundat chestiunile militare, de vreo două luni de zile circulă pe internet un scenariu apocaliptic conform căruia armata română, în cazul unui conflict cu Rusia, ar avea anihilate capacităţile de luptă în 30 de minute, ar fi nimicită în patru ore şi desfiinţată în mai puţin de o zi. Desigur, apar multe contradicţii chiar din acest scurt enunţ, dar aşa este, aşa se vehiculează. Ţinând cont de asta, m-am decis să iau acest scenariu punct cu punct şi să-l analizez, demonstrând că este vorba în cel mai fericit caz de unul SF, unul chiar amuzant, după cum spuneam, dacă nu ar implica şi alte chestiuni ce ţin de unele elemente privind siguranţa noastră naţională.

Într-un articol de-al meu mai vechi, Dreptul istoric, starea de fapt şi bătăliile internetului, vorbeam despre marea bătălie pentru conştiinţele oamenilor, pentru opinia publică, bătălie cruntă şi cumplită ce se desfăşoară pe toate mijloacele media, dintre care un front principal a ajuns să fie chiar mediul online, cel al internetului, în primul rând datorită pătrunderii tot mai adânci în rândul populaţiilor educate cu acces la acest mediu, folosit tot mai mult ca şi sursă primară de informaţie. Iar aici rolul reţelelor de socializare, al forumurilor şi blogurilor devine tot mai important. Cu atât mai mult, acest mediu nu avea cum să scape atenţiei factorilor responsabili de propagandă în rândul populaţiilor ţintă.

Există mai multe tipuri de propagandă, pe care le voi dezvolta cu exemple într-un articol viitor, dar scopul acestui articol este exact acest scenariu care circulă şi este preluat de unii şi de alţii, după reţeta binecunoscută şi folosită, prin intermediul aşa numiţilor “răspândaci”, de fapt agenţi de influenţă folosiţi cu voia sau fără voia lor, cu ştiinţa sau neştiinţa lor. Nu este treaba mea să-i judec pe fiecare care a preluat şi dezvoltat acest scenariu, nici să caut sursa lui, respectiv cine l-a pus în circulaţie.

Si, ca fiu sincer si direct, nici nu mă interesează, deoarece există doar trei mari posibilităţi. Prima, aşa cum apare într-un articol este că ar fi vorba de un scenariu tactic discutat la nivel de SMG (Statul Major General) care le dă acestora frisoane, iar aceşti ziarişti ar fi intrat în posesia acestui scenariu tactic (să fim serioşi, foarte puţin probabil). Iar dacă, prin absurd, acest lucru este real, îi invit pe toţi cei din SMG să se ceară acasă, să se apuce de o altă meserie, deoarece scenariul aşa zis apocaliptic este pur şi simplu fantezie. Voi arăta de ce ceva mai departe. Mai mult, ar trebui acuzaţi cel puţin de neglijenţă în serviciu, dacă nu de ceva mai grav, din moment ce acest scenariu ajunge la presă. Oricum, nu prea cred varianta asta, din motivele ce le voi menţiona mai jos.

A doua posibilitate este că sunt oameni informaţi care vor să atragă atenţia asupra dotării precare a armatei române şi dau în eter un astfel de scenariu pentru a trage un semnal de alarmă şi prin asta să-i facă pe decidenţii politici să ia atitudine şi să aloce banii necesari dotării forţelor armate. Sunt de acord cu necesitatea acestor dotări, aş aprecia un astfel de demers, dacă nu ar fi atât de catastrofic şi absurd. Iar cei ce doresc dotarea armatei române şi transmiterea unui mesaj sunt sigur că ar fi ales altă cale, deoarece sunt convins că ei prin demersul lor doresc să facă bine, nu rău. Ori, prin acest scenariu, se face mai mult rău decât bine. La fel ca şi generalul Antonescu când i-a transmis regelui Carol al II-lea celebrul său raport, Citiţi şi cutremuraţi-vă!, nu a făcut-o prin presă, deoarece astfel ar fi luat la cunoştinţă slăbiciunile armatei noastre inclusiv duşmanii ei, practic încurajându-i într-o atitudine agresivă, deoarece nu aveam cu ce să le facem faţă.

Mergând mai departe, putem spune că acest raport încurajează Rusia la o atitudine dură faţă de România, din moment ce ne-ar bate în 30 de minute, patru ore sau mai puţin de o zi. Ori, cineva care doreşte întărirea capacităţi de luptă a ţării nu alege această cale, mai ales că ar avea o influenţă defetistă nu numai asupra forţelor armate, ci şi asupra populaţiei. Ori, difuzată prin mijloacele mass media şi prin internet, ne dăm seama că ţinta primordială a acestei dezinformări, o numesc de pe acum aşa, o constituie populaţia românească, inclusiv cea de la est de Prut. E simplu şi clar, aşa li se demonstrează că România, cea în care îşi pun ei speranţe, cea pe care se bazează, cea cu care ei vor să se unească, va fi bătută în 30 de minute. Populaţia României începe să se teamă, îşi pierde încrederea în forţele armate (aflate în topul încrederii din 1990 încoace), şi va acţiona în consecinţă asupra liderilor politici, cu teamă faţă de rezultatul unei posibile agresiuni din est. Beneficiarul principal?

Aici ajungem la a treia posibilitate, cea mai probabilă: acest scenariu este clocit şi pus în circulaţie de undeva mult mai la est de noi, cu scopurile mai sus menţionate. Să fiu bine înţeles, nu vreau să zic că cei care au pus în circulaţie sau care au răspândit acest scenariu sunt agenţi ai Estului, departe de mine acest gând. Dar pentru a explica, mă văd nevoit să citez nişte replici dintr-un film de duzină din timpul Războiului Rece.

-         - Care este cel mai bun agent secret? Întreabă Maestrul.

-         - E simplu, răspunde Învăţăcelul, e cel care nu este prins.

-         - Răspuns greşit, replică Maestrul, cel mai bun agent secret este cel care nu ştie că este agent secret!

Cred că am spus multe cu asta, sper că mulţi vor înţelege. Brejnev, pe demonstranţii vest germani care protestau şi scuturau gardurile bazelor americane din Germania de Vest strigând Mai bine roşu decât mort! îi numea cu sintagma devenită clasică, aceşti idioţi utili. Am spus şi mai multe despre răspândaci citând aceste lucruri.

Ţinând cont de asta, dacă aş fi parior, jucător la ruletă, sau ce vreţi dumneavoastră, între cele trei posibilităţi, ţinând cont de cele expuse mai sus, eu mi-aş pune banii pe a treia posibilitate. Sau, dacă aş ţine bursa pariurilor, aş miza 5% pentru prima, 10% pentru a doua, şi restul pentru a treia. E părerea mea.

Dar şi acest scenariu este extrem de vulnerabil chiar în descrierea sa, cu atât mai mare îmi este surprinderea când îl văd preluat şi distribuit (chiar dacă uşor modificat) de unii care se semnează dedesubt ca şi ofiţeri (în retragere). Poate în retragere din gradul lor de ofiţeri, din moment ce nu sesizează absurditatea acestui scenariu. Dar răspândacii pot fi fiecare cu motivaţiile lor, trecând peste minima analiză a inteligenţei. Pot fi naivi, interesaţi, plătiţi, avizi şi multe altele, e problema lor, dar m-aş fi aşteptat la o minimă analiză a aberaţiilor cuprinse în acest scenariu.

În fine, dacă nu au făcut-o alţii, o voi face eu. De la bun început, vreau să menţionez că acest scenariu este foarte bine făcut. Targetul este clar, o mostră extraordinară de dezinformare cu ţintă populaţia, nu vorbim de o intoxicare a factorilor militari, care sunt sigur că au prins vulnerabilităţile acestui scenariu. Scopul, l-am exprimat mai sus. Vorbim deja de o dezinformare de genul propagandei gri, voi dezvolta subiectul într-un articol viitor. Propaganda gri se referă la folosirea unor date şi informaţii reale pentru a le deturna ulterior prin introducerea unor scheme spre scopul propus. În acest caz, datele reale de care abundă acest scenariu sunt cele tehnice, care lasă impresia cititorului prin multitudinea şi acurateţea lor, că întreg articolul este real şi documentat beton. Voi copia aici articolul care cred că este sau poate fi cel ce a generat altele pe internet, apoi îl voi discuta şi desfiinţa punct cu punct.

Articol apărut în Ziua News, la 15.06.2012, ora 13.29

Ofiţerii planificării de luptă al MApN au avut în faţă un scenariu tactic catastrofal: un război cu Rusia • În cazul unui astfel de conflict, România ar fi ocupată în mai puţin de o zi • Câteva divizii ruseşti ne-ar putea neutraliza forţa de reacţie în 30 de minute

Săptămâna trecută, ministrul Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a tras semnalul de alarmă cu o declaraţie cât se poate de clară. “Armata Româna abia stă în picioare la capitolul dotări”, a spus acesta, dezvăluind situaţia critică în care se află MApN. Declaraţia lui Dobriţoiu vine în contextul în care România este implicată financiar şi uman în războaiele din Afganistan şi Irak, scutul antirachetă sau dronele strategice, aventuri militare de care nu ştim câtă nevoie aveam din moment ce nu ne putem permite să refacem flota de avioane de vânătoare. Mai mult, prin amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă la Deveselu, românii au stârnit furia Moscovei, care prin intermediul generalului de armată Nikolai Makarov, şeful Statului Major General al Armatei ruse ne-a anunţat că am devenit ţintă prioritară a rachetelor nucleare tactice cu rază scurtă de acţiune Iskander. Prin funcţia pe care o deţine, Makarov este şeful serviciului secret al armatei GRU şi al faimoaselor trupe Speţnaz, diviziile speciale de cercetare antrenate pentru eliminarea pericolelor nucleare. Ce i-o fi venit ministrului Dobriţoiu să iasă în presă cu asemnea declaraţii? Orice război este plănuit de creierul armatei, care se numeşte Statul Major General (SMG). Recent ZIUAnews a intrat în posesia unui scenariu tactic discutat la nivel de SMG al armatei române, care ne dă frisoane. Documentul prezintă situaţia reală a României în condiţiile crizei mondiale, când sunt pe punctul de a fi reactivate războaiele locale, ca paravan al reîmpărţirii sferelor de influenţă. Ofiţerii de la planificarea de luptă (Departamentul pentru Politica de Apărare şi Planificare) au trebuit să-şi imagineze cât ar putea să reziste ţara noastră în faţa unui atac al Rusiei. Concluzia este şocantă: în caz de război, cu dotările actuale, România poate fi ocupată în numai câteva ore. Capacitatea de luptă a forţelor armate române ar fi neutralizată în numai 30 de minute.

Scenariul discutat la Marele Stat Major arată în felul următor. Misiunea principală a Grupării aero-navale ruse constă în executarea unei operaţiuni de desant maritim şi aerian, în vederea ocupării regiunii Dobrogea şi controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă. Debarcarea se va face în două raioane pe litoral, iar paraşutarea în trei zone, fiecare acţiune desfăşurată la nivel “batalion”, pe fluviul Dunărea. Direcţia principală de ofensivă a forţelor ruse este Constanţa-Feteşti. 

Divizia maritimă D.30M va fi întărită cu Divizia 7 operaţiuni speciale (alcătuită din 1 Reg.Pst – regiment paraşutişti, 1 R.Aeropurtat, 1 R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizată) şi R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 şi dispuse pe aerodromul Taganrog, pe malul Mării Azov).

Misiunea imediat următoare a trupelor de uscat ruseşti este atingerea aliniamentului delimitat de confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea, cursul în amonte al râului Dâmboviţa. Ocuparea localităţilor Cernica şi Corbeanca, DN-1 până la Ploieşti, SubCarpaţii de curbură până la localitatea Odobeşti şi atingerea râului Siret, la vărsarea în Dunăre. Statul Major General al ruşilor a stabit ca direcţie principală de ofensivă linia Feteşti-Bucureşti. Direcţia secundară va fi Feteşti-Focşani-Nămoloasa.

Forţele de atac ruseşti

Coloana vertebrala a Grupării aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritmă 11 M alcătuită din cinci nave de luptă mari: un crucişător purtător de rachete din clasa Slava (12.500 t), două distrugătoare din clasa Kara (9.900 t) şi două fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete supersonice navă-navă, navă-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-rachetă de croazieră, care zboară cu 2.5 Mach şi loveşte ţinta din zbor orizontal. Rachetele sunt capabile să poarte încărcături nucleare, muniţie termobarică şi submuniţii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviaţiei de sprijin a grupării navale ruse, care operează în Dobrogea, împotriva avioanelor de interceptare româneşti, este asigurată de crucişătorul din clasa Slava, înarmat cu opt lansatoare de rachete S-300 M-1 (bătaie 90 km, altitudine maximă 25.000 m). Apărarea antiaeriană (AA) propriu-zisă a grupării navale ruse este realizată prin 80 rachete cu raza medie de acţiune (bătaie = 40 km) de tip SA-N-3B. Apărarea nemijlocită a fiecărei nave din gruparea navală rusă este realizată de câte 40 de bucăţi rachete AA cu rază scurtă de acţiune de tip SA-8 Gecko/OSA şi până la şase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ ţevi cal. 30 mm şi 16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de două tunuri rotative GSh-30k cu şase tevi, cal. 30 mm şi două containere-lansatoare de rachete AA cu rază foarte scurtă de acţiune de tip 9M311.

Forţele navale şi infanteria marină

Divizia 30 M mai are în organizare Brigada 41 M, vârful său de lance fiind batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtătoare mici de rachete, corvete din clasa Tarantul şi din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai modernă navă din clasa sa, are o viteză maximă de 102 km/h şi este înarmată cu lansatoare de rachete navă-navă, navă-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bătaie 120 km) este apărată de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA şi de sistemele de tip Kashtan. Gruparea navală rusă subordonează şi Brigada Amfibie 197 M alcătuită din şapte nave de desant care transportă Bg. Infanterie marină, întărită cu încă un batalion de infanterie marină. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si Mecanizată sunt înzestrate cu câte un batalion de artilerie cu 45 autotunuri tip 2S31Vena şi 2S23 Nona (cal. 120 mm, bătaie 13 km, care perforează blindaje de până la 65 cm).

Sprijinul aerian

Gruparea navală rusă este protejată aerian în luptă de Regimentul 3 Aviaţie vânătoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe aerodromul Krymskaya (malul Mării Negre ), Reg. 960 Av. (31 buc. Su-25 şi MiG-29) de pe aerodromul Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov), Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc. SU-24, şi 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov) şi Reg. 55 elicoptere (20 buc. Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36 aeronave Mi-24 , R. 325 El. transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8.

Forţa de apărare a României

Marina militară a forţelor române se bazează pe Flotila 56 Maritimă care dispune doar de o fregată operaţională (Mărăşesti) înarmată cu lansatoare de rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bătaie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm şi 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte două fregate tip 22 „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, fiind patrulă în baza navală Constanţa. Divizionul de corvete (F-188 Zborul, F-189 Pescăruşul, F-190 Lăstunul) este şi el înarmat cu rachete 4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtătoare de rachete din clasa Osa este şi el înarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul). Restul navelor (corvete, vânători de submarine, puitoare de mine, monitoare fluviale) nu sunt capabile să opună rezistenţă grupării navale ruse.

Aviaţie militară şi apărare antiaeriană

România poate interveni aerian cu Flotila 86 de la Feteşti (24 buc. Mig-21 Lancer) şi Escadrila 863 (10 buc. IAR-330 L) de la M. Kogălniceanu. Mai pot fi ridicate de la sol opt aparate IAR-99 Șoim şi şase IAR-99 nemodernizate de la şcoala de aviaţie de la Bobocu, Escadrilele 951 Av. Formată din 12 buc. MiG-21 Lancer, E. 904 eliccoptere şi E. 905 El. (20 buc. IAR-330) de pe aerodromul Bacău. Funcţionale, dar în afara razei de acţiune mai sunt Flotila 71 de la Câmpia Turzii (compusă din Esc. 711, 712 Av./ Mig-21 Lancer şi Esc. 713, 714 El./IAR-330). Brigada. 1 Apărare Antiaeriană este înzestrată cu două baterii tip S-75 Volhov/6-8 instalaţii operationale şi o brigadă MIM-23 Hawk/opt instalaţii nemodernizate şi parţial operaţionale care apără Bucureştiul. Despre flotila de aeronave MIG Lancer se ştie că este învechită, cu resursa de zbor epuizată.

Forţele terestre

Apărarea terestră a litoralului românesc revine Brigăzii 9 Mecanizată din subordinea Diviziei 2 Infanterie şi a Brig. 307 I.Mec. de la Babadag. Dispunerea Bg. 9 Mec. este următoarea: Brig. 912 tancuri la Murfatlar, B. 341 Inf. la Topraisar, B. 911 Inf. la Medgidia, B. 345 Art. la Medgidia. Podurile peste Dunăre sunt aparate de Brig.1 Jandarmi dispusă la Feteşti şi Cernavodă. Divizia 2 Inf. mai are ca unităţi subordonate: B. 528 Mc. de la Brăila, Bg. 282 Mec. compusă din Bat. 280 Mc. Focşani, B. 84 Tc. şi B. 300 Mc. de la Galaţi, Bg. 8 Larom. Bg. 8 este compusă din B.81 APR de la Focşani, B. 83 APR de la Bârlad, B. 96 APR de la Ploieşti.

Forţa de reacţie militară românească, neutralizată în 30 de minute

Prima lovitură aeriană a ruşilor urmăreşte obţinerea supremaţiei şi destructurarea conducerii trupelor române ce acţionează în teatrul de luptă. Cele dintâi ţinte vor fi reţeaua de radare ale forţelor aeriene şi navale româneşti din Dobrogea, precum şi Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmează aerodromurile M. Kogălniceanu şi Feteşti, punctele de comandă şi de dirijare ale aviaţiei în luptă, fregata Mărăşesti, corvetele Zborul, Pescăruşul, Lăstunul şi vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul. Atacul aerian va viza şi Bg. 9 Mec, blindatele şi forţa vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviaţia ruşilor va acţiona pe trei grupuri cu destinaţie tactică (formaţii de avioane având de lovit obiective de aceeaşi categorie). Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane, de la înălţimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonică Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinaţie tactică beneficiază de asigurare de luptă.

Neutralizarea batalioanelor româneşti de tancuri, artilerie sau a celor mecanizate (care dispun de 45 tancuri T-85M sau de 45 MLI & TAB sau APR-Larom) încartiruite în remizele nerezistente la lovituri aeriene ale garnizoanelor, este asigurată de lovituri cu una-două rachete purtând muniţie tip SADARM. Forţele române nu dispun de rachete anti-navă Harpoon, Exocet, nici de submarine funcţionale. Submarinul Delfin zace inutilizabil din anul 2000 şi nu mai poate fi reparat. Practic, în primele 30 de minute de la declanşarea atacului, forţele aeriene, marina militară şi cele două divizii de infanterie româneşti îşi pierd capacitatea de luptă. Aviaţia rusă execută nestingherită vânătoarea de obiective, până când niciun tanc sau MLI nu vor mai fi întregi. Restul este pur şi simplu o defilare a forţelor inamice (cu o durată de 4-6 ore de la începerea ostilităţilor) până la Bucureşti.

În paralel cu neutralizarea firavei capacităţi de apărare a românilor, are loc şi eliminarea fizică a „elitei” societăţii. Cum investiţiile celor mai importanţi oameni de afaceri şi politicieni sunt în domeniul imobiliar, aceştia vor fi trecuţi la categoria pagube coletarale ale bombardamentelor.

Muniţia termobarică, cea mai eficientă în zonele urbane

Muniţia termobarică este încărcată cu o combinaţie de comustibil lichid şi pudră din nanoparticule de tetranit. Odată ajuns în apropierea ţintei, proiectilul care conţine muniţia, produce o mică explozie care vaporizează amestecul sub forma unui nor inflamabil. Aerosolul astfel creat ia contact cu oxigenul din atmosfera şi detonează, creând o formidabilă undă de şoc, urmată de combustie intensă. Muniţia termobarică este considerată ca fiind mijlocul de luptă cel mai eficient, în zone urbane, ea fiind experimentată de trupele ruse în timpul asediului oraşului Groznîi din Cecenia.

Racheta subsonică Kh-35 E/Uran

Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff şi are bătaia de 130 km. Se mai folosesc versiunile: antiradar supersonică Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansată de la distanţe sub 110 km, care se dirijează automat după emisia radarului ţintă (propulsia fiind realizată de un ramjet ca motor de marş) şi rachetata subsonică Kh-59 cu bătaia de 115-200 km. În faza iniţială, ghidarea Kh-59 este inerţială, până la 10 km de ţintă când sistemul de ghidare TV/IR intră în funcţiune. Manevrarea ei din acest moment, până la impactul cu ţinta, este executată de un operator aflat la bordul avionului SU-24.

Rachetele de Deveselu sunt inutile

Chiar dacă forţele române ar dispune la Deveselu de rachete antibalistice SM-3, ele n-ar folosi la nimic. Carcasa de protecţie a ogivei electrono-optice se detaşează la 80.000 m şi de la această înălţime, racheta devine operaţională. Sub această înălţime, RIM-161 Standard Missile (SM-3) nu poate intercepta nimic, aşa că România şi nu SUA va avea obligaţia să dispună de mijloace de apărare a bateriilor antirachetă împotriva rachetelor de croazieră şi a avioanelor înzestrate cu bombe şi rachete aer-sol.

                

Analiză pe caz

Pentru orice analist cât de cât pregătit, se vede din start că articolul face din genul propagandei gri. Adică porneşte de la declaraţia ministrului apărării, cu care suntem de acord, dar apoi o ia razna, în sensul că bagă în aceeaşi oală Irakul, Afghanistanul, scutul antirachetă şi dronele numindu-le toate generic aventuri militare. Adică, stăm prost cu dotările, ce ne mai trebuie toate acestea de mai sus. Despre dotări, toţi suntem de acord, avem nevoie de dotări superioare, chestiunea cea mai pregnantă fiind la nivelul aviaţiei de luptă. Dar misiunea noastră în Irak s-a încheiat, iar implicarea  în Afghanistan am discutat-o într-un alt articol Ce căutăm în Afghanistan? inserarea chestiunii scutului antirachetă în care noi nu prea avem cheltuieli ne indică mai mult comanditarul articolului. Despre drone, ce să mai spunem, vor fi componente de bază ale oricărui conflict viitor, ne place sau nu ne place, suntem sau nu de acord. Să nu investeşti în drone la ora actuală înseamnă să fii inconştient militar. Mai departe se spune despre reacţia generalului Nikolai Makarov, prin care eram anunţaţi că am devenit ţinte prioritare pentru rachetele cu rază medie de acţiune în urma deciziei de a găzdui scutul antirachetă de la Deveselu. O altă tâmpenie, eram ţintă oricum, încă înainte de intrarea noastră în NATO. Pentru cei naivi care încă nu ştiu, coordonatele de lovire a ţintelor unei rachete cu rază medie de acţiune se pot introduce sau schimba în treizeci de minute. Deci, acum nu suntem ţinte, în treizeci de minute suntem ţinte, sau invers. Deci, altă tâmpenie.

Analiza detaliată a scenariului

Mergând pe clasificarea făcută de Mackinder, Rusia este o putere continentală, pe când SUA este o putere maritimă. Lucru corect, aşa se şi comportă fiecare, inclusiv în modul de a duce războiul. Rusia a dus extrem de multe războaie, a executat o multitudine de operaţii, a luptat în condiţii diverse, dar un singur lucru nu a făcut. Nu a făcut, nu face şi nu va face prea curând un lucru: desantul maritim pe ţărm ostil! De ce? Fiindcă nu are cum, nu are cu ce şi nu are experienţa să o facă! La fel, în al doilea război mondial, Germania, puterea continentală supremă, nu a realizat desanturi maritime, iar când a încercat o operaţiune de desant aerian în Creta, deşi a fost un succes, pierderile imense l-au făcut pe Hitler să spună că epoca paraşutiştilor a trecut.

Desigur, vor sări unii să mă contrazică, aducând exemplele din al doilea război mondial cu debarcarea din peninsula Taman din Crimeea din 1942 sau debarcarea de la Poti din războiul cu Georgia din 2008. Fals, aici cazurile sunt diferite. Debarcarea din peninsula Taman s-a făcut într-o zonă apropiată de bazele lor, fiind echivalentă mai mult cu trecerea unui curs de apă, peninsula Kerci fiind apropiată de zonele de debarcare, iar perdeaua de forţe germano-române era destul de subţire şi ocupată cu urmărirea unităţilor sovietice ce mai rezistau în Crimeea. La fel, debarcarea de la Poti a fost cea a unui contingent redus, odată ce direcţiile principale de atac erau deja securizate, respectiv cele dinspre Abhazia şi Osetia de Sud (vezi harta). Cu atât mai mult Rusia nu va încerca vreo debarcare pe un ţărm ostil la distanţă de 400 km de bază (distanţa dintre Sevastopol şi Constanţa).

De ce? Motivul e simplu, există prea multe momente în care forţele navale şi trupele sunt vulnerabile: când flota se apropie de ţărm, când şalupele sau navele de desant parcurg distanţa dintre flotă şi ţărm, când trupele debarcă, când edifică capul de pod etc. Pentru a minimiza sau elimina o parte din aceste riscuri, sunt necesare măsuri suplimentare. O superioritate totală navală pe tot traseul parcurs de flotă şi pe căile de comunicaţii şi o superioritatea aeriană care să includă capul de pod până mult în adâncime. Mai mult, capul de pod va trebui constant aprovizionat cu oameni şi materiale în mai multe valuri, altfel vei avea surpriza să îl vezi dat peste cap şi aruncat în mare. Până nu întăreşti capul de pod suficient ca să începi operaţiuni ofensive în adâncime, eşti vulnerabil si rişti să pierzi totul pe o carte. De aceea desantul maritim este o operaţiune extrem de riscantă şi costisitoare, ruşii ar prefera sa dea un atac terestru, dar pentru asta ar trebui să traverseze Ucraina, lucru problematic la această dată.

Pentru a-mi justifica argumentele, vin cu exemple din istorie, ca de obicei. Puterile maritime, cum ar fi SUA şi Marea Britanie, au executat astfel de operaţiuni de desant maritim în decursul istoriei, dar de fiecare dată au beneficiat de toate aceste atuuri, respectiv superioritate navală şi aeriană, precum şi un număr imens e nave de ransport şi logistică. Gândiţi-vă doar la debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944, şi atunci a fost vorba doar de traversarea Canalului Mânecii, larg de câţiva kilometri, nu de o debarcare la 400 de kilometri. Dar şi atunci au apărut surprize neplăcute, e suficient să ne amintim de plaja Omaha. Dar mai e un factor esenţial pe care Rusia nu l-ar putea atinge niciodată în cazul în care ar încerca o debarcare în România: elementul surpriză. Acesta a jucat un rol crucial în majoritatea debarcărilor reuşite, vă reamintesc că germanii, în urma unei strălucite acţiuni de intoxicare, erau convinşi că debarcarea va avea loc în Pas de Calais, distanţa cea mai scurtă. Chiar şi debarcarea de la Inchon, în războiul coreean din 1950, a fost o reuşită a lui MacArthur tocmai prin surprinderea realizată, forţele nord-coreene fiind concentrate în sudul peninsulei pentru a anihila buzunarul rămas în jurul localităţii Pusan.

Revenind la studiul de caz în discuţie, am spus că ruşii nu vor putea realiza surprinderea necesară unei debarcări de succes pe coastele României. În primul rând, fiind într-o alianţă NATO, avem la dispoziţie sistemele americane de avertizare, cea mai complexă reţea de sateliţi de observare existentă în lume. Vă reamintesc că la data de 1 august 1990, americanii au făcut public faptul că invazia Kuweitului de către Irakul lui Saddam Hussein este inevitabilă, doar pe baza observaţiilor din satelit asupra concentrărilor de trupe irakiene la graniţă. În mod sigur, Kuweitul a fost avertizat mai devreme. Dar să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim că americanii dorm sau că s-au înţeles cu ruşii să ne lase atacaţi. Chiar şi aşa, surprinderea este aproape imposibilă şi voi explica de ce.

Componenta aeriană

România beneficiază de un sistem radar deosebit de performant la ora actuală, unul dintre capitolele în care chiar stăm bine din punct de vedere militar, cel al radarelor de detecţie şi avertizare timpurie (early warning) a vreunei posibile ameninţări, mă refer aici la sistemul FPS-117, Gap Filler sau Raytheon. Toate împreună fac parte din sistemul de război radioelectronic românesc AZUR, sistem integrat deosebit de performant. Este normal şi logic, odată ce am fost surprinşi şi descoperiţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989, când apăreau ţinte false cu duiumul pe cer, să ne axăm pe astfel de sisteme, şi este unul dintre puţinele capitole din dotarea noastră militară în care putem spune că suntem OK (vezi pentru amănunte tehnice Inteligenţa românească: războiul atipic). De aici, sunt sceptic asupra posibilităţii realizării surprinderii de către forţele armate ale Rusiei. Dar să presupunem, totuşi, de dragul scenariului, că aceasta s-ar putea produce, operatorii radar români dorm sau protestează în piaţă. Realizaţi încă ce pe acum că sunt enorm de multe probabilităţi care exclud un astfel de scenariu, reducându-i şansa de reuşită extrem de mult.

Dar mergem mai departe, trecem şi peste asta, deşi mi se pare greu de crezut, mai ales cum spune scenariul propus. Aviaţia rusă decolează de la bazele menţionate şi atacă la sol trupele române, deşi prin sistemele radar menţionate sunt detectate imediat ce decolează de la bazele lor situate la sute de kilometri de obiectivele desemnate. Mă rog, am zis că trecem peste asta. La fel, într-un scenariu derivat din cel iniţial, se zice că navele ruseşti se grupează în larg şi pornesc spre coastele României. Din nou absurd, vor fi detectate imediat ce ies în larg. Dar trecem şi peste asta (peste câte am trecut până acum?) şi presupunem că am ajuns cu ruşii în preajma coastelor României gata de debarcare.

Personal mă îndoiesc de capacitatea aviaţiei ruse de a dobândi supremaţia aeriană şi iată de ce. Ni se vorbeşte în acest scenariu despre protecţia forţei navale realizate de “Gruparea navală rusă este protejată aerian în luptă de Regimentul 3 Aviaţie vânătoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe aerodromul Krymskaya (malul Mării Negre)” uitând să precizeze faptul că acest aerodom este aflat la circa 800 de kilometri de Constanţa, apoi “Reg. 960 Av. (31 buc. Su-25 şi MiG-29) de pe aerodromul Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov)” şi el aflat cam la aceeaşi distanţă, apoi “Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc. SU-24, şi 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov)” aflată la vreo 850 de kilometri distanţă. Mergând mai departe, aflăm că ruşii vor fi protejaţi şi de “Reg. 55 elicoptere (20 buc. Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36 aeronave Mi-24 , R. 325 El. transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8”, nu ni se mai spune baza de unde vin aceste elicoptere. Deci aceste aparate vor asigura supremaţia aeriană pentru reuşita desantului rus pe coasta românească a Mării Negre? Păi, oameni buni, cine a pritocit acest scenariu trebuie trimis urgent la casa de nebuni!

Este suficient să ne uităm pe datele tehnice ale avioanelor ruseşti de care se face atât de mare caz. Suhoi-25 are raza maximă de acţiune armat pentru luptă între 650 şi 900 de kilometri, Mig-29 maxim 1400 de kilometri, dar fără a fi încărcat la maxim. Dacă poate cineva dintre aceşti experţi care au preluat articolul să-mi explice cum este posibil ca aviaţia rusă să obţină şi să menţină supremaţia aeriană atunci când sunt la limita razei de acţiune, eu îl declar general peste noapte. Vestea proastă este că aceste aeronave ruseşti nu pot fi alimentate din aer, deci prezenţa lor pe câmpul de luptă este extraordinar de limitată. Practic, aceste avioane care ar trebui să asigure supremaţia aeriană a ruşilor pe câmpul e luptă se află tot timpul cât vor putea fi prezente aici la capătul lanţului logistic al aprovizionării cu combustibil, fiind tot timpul în pericol de a cădea din aer deoarece li se va termina benzina. Veştile proaste pentru aviaţia rusă abia încep, deoarece consumul de combustibil este dat pentru o croazieră lină, fără peripeţii. În cazul în care sunt implicate în lupte aeriene, consumul de combustibil creşte exponenţial, mai ales în urma folosirii postcombustiei pentru a scăpa dintr-o situaţie de luptă. Iar aici apărătorii sunt net avantajaţi, cu bazele apropiate şi cu posibilitatea observării şi interceptării atacatorilor care au un drum lung de străbătut, sunt la limita combustibilului şi nu au cum să stea pe câmpul de luptă prea mult, deoarece trebuie să se întoarcă 800 de kilometri pentru alimentare şi reînarmare. Atunci, dacă aţi fi un observator imparţial, pe cine aţi paria?

Revenind la capacitatea aviaţiei ruse de a proteja aerian flota rusă, de a dobândi supremaţia aeriană nu numai pe zona maritimă, ci chiar mai departe, în capul de pod şi dincolo de el, vă amintesc faptul că în 2008, în Georgia, în cinci zile de război, Rusia a pierdut patru avioane de luptă în faţa unei ţări care nu avea aviaţie militară! Iar această aviaţie rusească, la capătul unui zbor de 800 de kilometri, va ajunge să lupte cu aviaţia română, proaspătă, abia decolată de pe aerodromurile din apropiere, cu rezervoarele pline de combustibil, în timp ce piloţii ruşi îşi măsoară nivelul rămas în rezervor. Iar aceşti piloţi ruşi nu trebuie numai să câştige supremaţia aeriană, ci şi să o menţină, în acelaşi timp în care ei nu ştiu cât se vor putea menţine ei înşişi în aer, cât le va permite combustibilul rămas. Ei bine, vor pleca să se realimenteze şi să se reînarmeze. Dar cât vor fi plecaţi, cine va asigura protecţia aeriană a flotei ruse şi a capului de pod? Păi să vedem şi să calculăm. Adunând toate avioanele de toate categoriile enumerate de specialiştii în sceanarii, obţinem la grămadă 79 de avioane de luptă amestecate (Su-25, Su-27 şi Mig-29). Ori, acestea vor trebui să asigure cu schimbul protecţia aeriană a flotei de desant şi a zonelor de debarcare. Aflate la capătul lanţului logistic şi la limita razei lor de acţiune, vor trebui să o facă, altfel acţiunea militară rusă nu ar putea reuşi. Revenim la un calcul simplu, cât ar putea acoperi într-un interval de o zi aviaţia rusă? Cum trebuie să împartă airlifturile ca să aibă tot timpul suficiente aparate în aer care să le asigure supremaţia aeriană? Cu 79 de avioane? Încă ceva, nu se iau în calcul posibile aparate care se pot defecta, mai mult, este regim de război, unele avioane ar putea fi doborâte fie de aviaţia română, fie de apărarea antiaeriană română, care ar putea fi deosebit de eficientă.

Vorbim mai întâi de aviaţia noastră de luptă. Desigur, ne dorim şi le dorim avioane mult mai performante, deoarece avem piloţii cei mai buni din regiune (a spus-o ambasadorul american), dar chiar fără avioane moderne, doar cu Mig-urile 21 Lancer (modernizate), reuşim să ne descurcăm (încă) la nivel de exerciţii de luptă (vezi Mig21 lancer la Thracian Star). Specialiştii recunosc că Mig21-Lancer poate lupta cu un Mig29 sau un Su25. La nivel de real combat, sunt sigur că am putea împuţina serios aviaţia inamică, mai ales că piloţii ruşi vor fi foarte reticenţi, cu gândul la nivelul combustibilului, în luptele aeriene consumul creşte exponenţial datorită manevrelor bruşte şi folosirii pe scară largă a postcombustiei. Atunci cine mai asigură protecţia aeriană a ruşilor?

Dar staţi, că încă mai e ceva. Se spune aici că ruşii se bazează pe aceste avioane nu numai pe asigurarea protecţiei aeriene, ci şi pe distrugerea aviaţiei noastre, dar şi a nenumăratelor obiective la sol, inclusiv tancurile şi MLI-urile noastre. O sarcină cam complicată pentru cele 79 de avioane, aflate şi aproape de limita razei de acţiune. Hai să facem un calcul simplu al airlifturilor pe care le-ar putea realiza aviaţia rusă. Luăm în calcul datele tehnice care spun că un Mig29, Su25 şi Su27 pot executa două ieşiri pe zi. Dacă le forţezi creşte stressul asupra componentelor şi rezultatul se va vedea imediat sub forma defecţiunilor care rezultă într-un număr mai mare al aparatelor lăsate la sol pentru reparaţii şi înlocuiri ale componentelor. Acest factor nici nu l-am pus în discuţie, defecţiunile în condiţii de luptă putând ajunge până la 10% din avioanele folosite. Deci, într-o zi, ruşii vor beneficia de aportul a 158 de avioane de luptă deasupra Dobrogei, dar care nu vor putea sta mai mult de două ore (cu indulgenţă maximă) în zonă din cauza problemelor cu combustibilul.  Până la urmă, pentru a asigura protecţia aeriană 24 de ore pe zi, avioanele ruse vor putea sta deasupra Dobrogei într-un număr mediu de 13 bucăţi odată (158 împărţit la 12 intervale, deoarece un aparat poate sta maxim două ore dacă nu se va prăbuşi după ce îşi va epuiza combustibilul). Deci aceste 13 avioane vor asigura protecţia aeriană, vor combate aviaţia română, se vor feri de armamentul nostru antiaerian şi printre altele vor ataca obiectivele terestre, inclusiv brigăzile noastre de tancuri, pe care le vor distruge complet, până nu va rămâne niciun tanc sau MLI, dacă e să ne luăm după autorul scenariului.

Dar din cele 158, dacă e să luăm în calcul pierderi de 10% defecţiuni, mai rămân 143. În august 2008, în războiul din Georgia, ruşii au pierdut în cinci zile patru avioane de luptă, în faţa unei ţări care nu are avioane de luptă, doar din cauza SAM-urilor portabile. Calculaţi cât ar pierde contra sistemelor Hawk XXI sau altora, precum şi în luptele cu aviatorii români. Atunci cine mai rămâne să protejeze flota rusă şi capul de pod, apoi să şi distrugă toate tancurile şi maşinile blindate de luptă?          

Mergem mai departe, în acest scenariu suntem bombardaţi de date tehnice despre rachetele ruseşti, cât sunt ele de grozave şi câte fac şi dreg. Este tipic pentru propaganda gri, ni se dau date reale pentru a forţa o concluzie convenabilă. Ni se spune ce fac aceste muniţii, ce distrug şi cum, dar un singur lucru nu se spune: ce NU fac! Să luăm exemplul muniţiei termobarice, folosită cu succes în Cecenia, după cum spun autorii scenariului. Interesant, de la atâta succes, ruşii au avut acolo sute, după unele estimări mii de morţi, şi nici astăzi nu au încheiat cu rebeliunea cecenă, care mai mult, s-a extins şi în Kabardino-Balkaria şi Daghestan, continuând sub forma unui război de gherilă de joasă intensitate ce aşteaptă prilejul şi ocazia să răbufnească din nou.

Atacul aerian va viza şi Bg. 9 Mec, blindatele şi forţa vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviaţia ruşilor va acţiona pe trei grupuri cu destinaţie tactică (formaţii de avioane având de lovit obiective de aceeaşi categorie). Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane, de la înălţimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonică Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinaţie tactică beneficiază de asigurare de luptă.

Asta susţin autorii scenariului. Dar să vedem dacă şi cum este sau ar fi posibil. Trei subgrupuri a câte trei patrule de avioane înseamnă desemnarea a 36 de avioane ruseşti de luptă cu acest scop. Aţi văzut mai sus dacă şi cum ar fi posibilă acestă desemnare, dar nu contează. Nu mai contează nici faptul că Su-25 au un plafon de zbor de maxim 7000 de metri, singurele capabile să zboare la altitudini de 8-10000 de metri fiind Mig-29. De ce nu au introdus în ecuaţie bombardierele strategice Tupolev 95 sau 160 nu înţeleg, probabil sunt la capitolul AWACS (există Tu-95 Bear cu aceste capabilităţi în armata rusă).

Ideea de a bombarda obiectivele de la altitudini superioare este bună, astfel aparatele sunt scoase în afara razei de acţiune a apărării antiaeriene. Dar există şi reversul medaliei, bombardamentul de la altitudini superioare va scădea mult precizia loviturilor, chiar şi în cazul muniţiilor inteligente, chiar şi a celor cu submuniţie. Să revin cu exemple, în cazul bombardamentelor NATO în Serbia şi Kosovo în 1999, avioanelor NATO li s-a impus să nu coboare sub 3000 de metri pentru a evita pierderile. Rezultatul a fost o scădere sensibilă a acurateţei bombardamentelor, fiind nevoie de aproape trei luni de campanie aeriană pentru ca sârbii să cedeze. Normal aceste lucruri nu le vom vedea în materialele de propagandă, nu vom vedea rachetele ratând ţinta, dar aceste ratări au existat, toate acestea fiind strânse într-un raport către Congresul american la acea vreme. A fost OK, au aruncat de zeci de ori mai multe bombe decât necesar într-un timp mult mai lung. Dar ruşii în acest scenariu pot face asta? Au timp şi resurse la dispoziţie? Mai devreme arătam cum stau cu aviaţia pentru a-şi proteja trupele, dar să mai vorbim de bombardamente masive, pe scară largă? De către cine, de către cele subgrupuri de câte trei patrule? Dar protecţia de luptă de unde vine? Să fim serioşi!

Prima lovitură aeriană a ruşilor urmăreşte obţinerea supremaţiei şi destructurarea conducerii trupelor române ce acţionează în teatrul de luptă. Cele dintâi ţinte vor fi reţeaua de radare ale forţelor aeriene şi navale româneşti din Dobrogea, precum şi Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmează aerodromurile M. Kogălniceanu şi Feteşti, punctele de comandă şi de dirijare ale aviaţiei în luptă, fregata Mărăşesti, corvetele Zborul, Pescăruşul, Lăstunul şi vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul.

Prima lovitură contra reţelei de radare, ni se spune şi cum: Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff şi are bătaia de 130 km. Se mai folosesc versiunile: antiradar supersonică Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansată de la distanţe sub 110 km, care se dirijează automat după emisia radarului ţintă (propulsia fiind realizată de un ramjet ca motor de marş) şi rachetata subsonică Kh-59 cu bătaia de 115-200 km. În faza iniţială, ghidarea Kh-59 este inerţială, până la 10 km de ţintă când sistemul de ghidare TV/IR intră în funcţiune. Manevrarea ei din acest moment, până la impactul cu ţinta, este executată de un operator aflat la bordul avionului SU-24. Desigur, există şi o versiune NATO a rachetei antiradar despre care ni se vorbeşte, respectiv racheta HARM. Dar ambele versiuni, atât cea rusească, cât şi cea NATO, au o parte slabă. Ele se dirijează după emisia undei radar a ţintei, respectiv radarul ţintă. Ori, această emisie poate fi oprită oricând, în momentul în care se detectează lansarea rachetei. Rămasă fără detecţie, racheta nu are unde să lovească şi se prăbuşeşte. Sârbii au folosit această tactică în 1999, ei pornind radarele doar pentru perioade scurte de timp, suficiente pentru încadrarea aeronavelor inamice, după care le opreau pentru a nu fi lovite de rachetele antiradar. Bănuiesc că românii nu vor fi mai proşti.

Dar hai să vedem ce încărcătură poate duce fiecare avion Mig-29, Su-25 şi Su-27 la o ieşire, ca să ne dăm seama dacă poate să-şi îndeplinească obiectivele, deşi cred că am demonstrat suficient până acum contrariul. Un Mig-29 poate duce 4 tone combustibil şi 4,5 tone armament, un Su-25 3,5 tone combustibil şi 6,5 tone armament, toate incluzând rachetele aer-aer pentru protecţie şi luptă aeriană. O rachetă Kh-35 Uran cântăreşte 750 de kilograme, calculaţi dumneavoastră câte poate duce un avion şi vedeţi în ce măsură îşi poate îndeplini misiunile. Cred că nu mai am ce să demonstrez la acest capitol despre componenta aeriană, doar prin acest aspect scenariul este sărit de pe fix, ca şi autorii lui desigur. Dar nu am terminat, mai sunt şi alte componente pe care le voi dezvolta în continuare.

Componenta terestră

Cred că am demonstrat suficient de complet faptul că aviaţia rusă nu are cum să-şi îndeplinească misiunea. Dar facem abstracţie de asta şi mergem mai departe, abordând componenta terestră. Spre surpriza mea, datele aici sunt foarte laconice, ar trebui ca românii să fugă înspăimântaţi numai când citesc acest scenariu, cum ne lasă să înţelegem răspândacii lui. Să vedem datele concrete, respectiv ceea ce ni se oferă în scris.

Misiunea principală a Grupării aero-navale ruse constă în executarea unei operaţiuni de desant maritim şi aerian, în vederea ocupării regiunii Dobrogea şi controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii şi Feteşti-Cernavodă. Debarcarea se va face în două raioane pe litoral, iar paraşutarea în trei zone, fiecare acţiune desfăşurată la nivel “batalion”, pe fluviul Dunărea. Direcţia principală de ofensivă a forţelor ruse este Constanţa-Feteşti. 

Divizia maritimă D.30M va fi întărită cu Divizia 7 operaţiuni speciale (alcătuită din 1 Reg.Pst – regiment paraşutişti, 1 R.Aeropurtat, 1 R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizată) şi R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 şi dispuse pe aerodromul Taganrog, pe malul Mării Azov).

Misiunea imediat următoare a trupelor de uscat ruseşti este atingerea aliniamentului delimitat de confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea, cursul în amonte al râului Dâmboviţa. Ocuparea localităţilor Cernica şi Corbeanca, DN-1 până la Ploieşti, SubCarpaţii de curbură până la localitatea Odobeşti şi atingerea râului Siret, la vărsarea în Dunăre. Statul Major General al ruşilor a stabilit ca direcţie principală de ofensivă linia Feteşti-Bucureşti. Direcţia secundară va fi Feteşti-Focşani-Nămoloasa.

Gruparea navală rusă subordonează şi Brigada Amfibie 197 M alcătuită din şapte nave de desant care transportă Bg. Infanterie marină, întărită cu încă un batalion de infanterie marină. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si Mecanizată sunt înzestrate cu câte un batalion de artilerie cu 45 autotunuri tip 2S31Vena şi 2S23 Nona (cal. 120 mm, bătaie 13 km, care perforează blindaje de până la 65 cm).

Am să încep cu partea de debarcare, ruşii îşi fac capul de pod. Trebuie să fim bine înţeleşi, navele din flota rusă nu ajung până la ţărm, nu au cum, nu debarcă în porturi care să aibă adâncimea suficientă pentru a putea acosta. Rămân în larg şi trimit primul val cu şalupe de debarcare. Acestea parcurg distanţa necesară de câteva sute de metri până la câţiva kilometri, îşi lasă încărcătura de oameni şi materiale pe ţărm, apoi revin pentru a aduce al doilea val. Vorbim de şapte nave de desant aici. O fi mult, o fi puţin? Trebuie menţionat că singura forţă navală din lume capabilă să lanseze o divizie în primul val pe un ţărm este marina SUA, singura care are în dotare un număr suficient de astfel de nave (în jur de 65), dar şi acestea sunt împrăştiate pe toate oceanele lumii. Marina rusă are cam 18, împărţite între cele patru flote, a Mării Negre, Baltice, a Oceanului Pacific şi Îngheţat. Ni se spune că la Marea Neagră sunt şapte, care vor fi toate folosite pentru debarcări (în două puncte parcă). Atunci aceste mijloace vor trebui împărţite, să zicem trei şi patru nave.

Dar să vedem ce poate duce o navă de desant. Ca mai mare din marina rusă este de clasa Ropucha, numită şi Proiect 775 (şase nave în serviciu activ, dintre care una în marina ucraineană), dar mai există şi o versiune uşor îmbunătăţită, numită Proiect 775M sau Rapoucha 2 (3 unităţi în serviciu). Această navă de desant poate transporta 10 tancuri şi 200 de oameni echipaţi, SAU 12 transportoare BTR şi 340 de soldaţi, SAU 3 tancuri, 2 tunuri autopropulsate 2S9 Nona-S, 5 transportoare uşoare MT-LB şi 313 soldaţi SAU 500 tone cargo. Alegeţi dumneavoastră combinaţia care o credeţi de cuviinţă, dar ţineţi cont că vă trebuie din fiecare, atât soldaţi, cât şi tancuri şi transportoare blindate. Bine, respectivul prim val debarcă fără probleme în zonele desemnate. Veştile proaste abia încep, deoarece al doilea val va ajunge abia peste o zi şi ceva. Cum aşa? Păi, navele de desant merg cam cu 30 de noduri, asta înseamnă cam 45-50 de kilometri la oră. Distanţa Constanţa – Sevastopol dus întors este de 800 de kilometri, asta înseamnă cel puţin 16 ore doar pe drum, iar încărcarea durează şi ea câteva ore, că doar nu încărcăm cartofi, ci materiale militare, tancuri şi transportoare blindate care trebuie fixate, prinse, asigurate. La fel şi muniţiile.

Rămâne problema capului de pod, sau a capurilor de pod, dacă vorbim de două. Dacă sunt două capuri de pod, respectiv două zone de debarcare, acestea sunt extraordinar de slabe şi nu numai că nu au cum să avanseze în teritoriu ostil, dar nu nici măcar cum să se apere pentru a nu fi aruncate în mare! Pentru simplificarea exerciţiului, voi presupune că este un singur cap de pod, deoarece în cazul a două, ar fi vorba de sinucidere colectivă a trupelor ruseşti, la forţele lor împărţite putând fi bătute pe rând fără drept de apel, înainte de ziua Z+1, data în care ar putea ajunge al doilea val, după cum explicam mai devreme.

În acest cap de pod ar putea ajunge în ziua Z un număr de maxim 70 de tancuri şi 1400 de soldaţi echipaţi. Sau 21 de tancuri, 14 tunuri autopropulsate 35 de transportoare uşoare (fiecare putând duce 11 oameni plus echipajul de 2 oameni) şi aproape 2400 de soldaţi. Sau combinaţii, în care introduceţi şi BTRM-urile. Indiferent, puteţi vedea că dacă veţi creşte numărul de tancuri, scade proporţional numărul de soldaţi şi invers. Iar tancurile nu se pot deplasa în atac fără sprijin de infanterie, altfel orice soldat român instruit ca vânător de tancuri s-ar putea apropia suficient ca să lanseze o rachetă sau să amplaseze o mină. Iar infanteria trebuie transportată motorizat dacă vrei o avansare rapidă, în ritmul în care pot merge tancurile, deci vei avea nevoie de mijloace de transport pentru infanterie. Nu ai cum să încarci infanteria în transportoare blindate, deoarece nu ai destule, ca să aduci suficiente, scazi numărul tancurilor. Mai ai nevoie de sprijin de artilerie cât de cât pe parcursul deplasării, deci din nou scazi din tancuri, poate şi din transportoare. Aşa-i că dilema devine tot mai grea?

De ce? Rolul forţelor debarcate în capul de pod nu este să stea să aştepte, altfel ce rost avea debarcarea lor? Trebuie să avanseze, să extindă capul de pod, apoi să pornească în avans spre obiectivele vizate. În cazul unei debarcări în Dobrogea, obiectivul iniţial nu poate fi decât securizarea podurilor de la Cernavodă şi Vadu Oii, pentru a interzice accesul eventualelor rezerve româneşti de pe malul stâng al Dunării. Ori, lăţimea medie a Dobrogei este de circa şaizeci de kilometri, asta înseamnă cam două ore de marş (luând în calcul şi timpul necesar pentru a atinge şoselele după ieşirea din zona de debarcare). Dar această distanţă poate fi parcursă de infanterie pe jos într-o zi şi jumătate, de aici apare o altă problemă, de sincronizare. Nu poţi merge rapid înainte doar cu tancurile din motivele expuse mai sus, nu poţi aştepta infanteria, deoarece astfel nu ai cum să-ţi îndeplineşti misiunea. Deci, va trebui să improvizezi, de exemplu să încarci infanteriştii pe tancuri şi să mergi înainte cu ei. Mergem pe ipoteza unei forţe maxime de penetrare, respectiv 70 de tancuri şi 1400 de infanterişti. Asta ar însemna câte 20 de infanterişti încărcaţi pe fiecare tanc, lucru imposibil. Presupunem că rechiziţionezi autovehicule de pe parcurs, inclusiv dube şi autobuze, şi reuşeşti să îi bagi pe toţi.

Bineînţeles, nu îi vei lua pe toţi, va trebui să laşi câţiva pe traseu, în capul de pod, pentru o asigurarea a teritoriului cucerit. Dar să presupunem că laşi două sute de infanterişti şi iei restul cu tine să avansezi în teritoriul ostil, aşa cum spuneam, pe tancuri, în automobile şi autobuze rechiziţionate. Problema este că traversezi un teritoriu ostil, orice soldat român rătăcit pe traseu care are un AK-47 în mână va putea să-şi încerce automatul descărcând unul sau două încărcătoare în coloana de pe şosea. Soldaţii de pe tancuri şi din automobile vor avea mari probleme, nu beneficiază de protecţia blindajului unui transportor. Dacă vă amintiţi imaginile din timpul războiului din Georgia din 2008, tancurile şi transportoarele ruseşti înaintau bară la bară, înghesuite pe porţiuni de şosea, toţi fumau de zor şi sunt sigur că mai sorbeau din când în când dintr-o sticlă de votcă. Nu cred că în acest timp au învăţat regulile de deplasare, respectiv distanţa de siguranţă între vehicule şi altele.

În 2008, un soldat georgian rătăcit cu un aruncător prin zonă, ar fi putut face prăpăd. Ori, în scenariul amintit, ni se spune că avem trupe speciale de comando, respectiv Batalionul 1 Vulturii Târgu Mureş sau Batalionul HUMINT (Human Inteligence) Buzău. Cel de la Buzău este destul de aproape pentru a fi deplasat rapid în zona de operaţii, astfel ca să poată intra în acţiune încă din prima zi a ostilităţilor, urmaţi la scurtă vreme de camarazii lor de la Târgu Mureş. Băieţii ăştia îşi ştiu meseria, au luptat în Afghanistan alături de Delta Force american (vezi Ce căutăm în Afghanistan?). Şi vor face ce ştiu mai bine, adică vor provoca mari pierderi ruşilor. Ca să vă reamintesc, în 2008, a fost rănit general-locotenentul Anatoli Kruliov, comandantul Armatei 58 şi ucis maiorul Denis Vetchinov, decorat post mortem cu titlul de Erou al Federaţiei Ruse (vezi Învăţămintele conflictului ruso-georgian din 2008 (II)). Câţi au mai căzut acolo, nimeni nu ştie, deoarece ruşii nu şi-au publicat niciodată pierderile.

Am plusat puţin ca să explic cu ce dileme se vor confrunta forţele ruseşti ajunse în capul de pod. Am mers ceva mai înainte, arătând ce ar trebui să facă aceste forţe pentru a-şi putea îndeplini misiunea care nu poate fi alta decât ocuparea Dobrogei şi securizarea podurilor peste Dunăre ca să o poată izola de restul teritoriului românesc. Mai departe voi arăta că nu numai ocuparea Dobrogei este imposibilă, dar scenariul care prevede dezvoltarea ofensivei încă pe două direcţii ţine mai mult de science fiction, nu de realitate.

Din start, trupele debarcate în capul de pod sunt extrem de vulnerabile. Aşa au fost în tot decursul istoriei debarcărilor sau desanturilor maritime. Sunt vulnerabile când se apropie de ţărm în navele de desant (o lovitură norocoasă de rachetă sau de artilerie ar scoate din ecuaţie o şeptime din forţele invadatoare), sunt teribil de vulnerabile după debarcare în capul de pod. Nu trebuie să fii geniu sau super general în armata română ca să ştii ce ai de făcut. În orice armată, infanteria este baza, coloana vertebrală, tancurile sunt factorul de decizie, cel care rupe frontul şi avansează impetuos spărgând rezistenţa, dar cel mai mare ucigaş în război rămâne artileria. Bătrâna şi demodata artilerie, acum modernizată cu mijloace de foc şi putere extremă de a-şi vărsa continuu obuzele aducătoare de moarte. Armata română nu trebuie în acest caz să atace cu tancuri şi infanterie, riscând pierderi nejustificate. Trebuie doar să-şi regleze tunurile şi să tragă, să tragă un baraj de foc şi moarte în capul de pod, tocând continuu forţele invadatoare.

Sistemul de lansatoare de rachete Larom, dotarea MApN

Pentru mai multe date interesante despre artileria română accesaţi aici..

Întrebarea este, se poate? Desigur, cum să nu. Tunurile din dotarea forţelor armate române au bătaia de peste 20 km, acestea ar putea măcina forţele inamice din capul de pod cu obuze de 155, 130 şi 100 mm fără probleme. Sistemul de lansare Larom modernizat cu israelienii de la Elbit aruncă rachete cu o cadenţă de 40 de bucăţi de calibru 122 mm în 20 de secunde sau 26 de 160 mm în 45 ce secunde, primele cu bătaie de 20 km, ultimele de 46 km. Foarte interesant, chiar după autorii scenariului, dispozitive Larom sunt chiar încartiruite în Dobrogea. Sau ei se bazează pe activitatea aviaţiei lor, despre care am vorbit mai sus? După un bombardament masiv de artilerie şi Larom, ar urma logic un atac puternic de tancuri TR-M1 susţinute de infanterie în MLI-84 Jder şi BTR-uri, care ar distruge definitiv capul de pod, sau ce a mai rămas din el. La fel, autorii scenariului vorbesc despre anihilarea acestor tancuri şi MLI de către aviaţia rusă, dar am lămurit despre asta mai devreme.

TR-85M1 Bizonul

Romanian Main Battle Tank

Amănunte despre TR-85M1 aici.,

iar despre MLI-84 Jder aici.

Dar hai să le facem pe plac autorilor scenariului şi să las de la mine (am lăsat multe, deja este imposibil ce vorbim mai departe, în sensul că nu au cum să se petreacă atâtea coincidenţe favorabile atacatorilor). Să zicem că ruşii scapă de bombardamentul nostru şi pornesc spre obiectivele lor, podurile. Ţinând cont că trebuie să le ocupe pe amândouă, forţa lor de atac trebuie să se împartă în două, scăzând astfel şocul. De aşteptat o zi după valul doi nu au cum, deoarece timpul decurge împotriva lor, forţele noastre crescând continuu prin întăririle trimise din ţară în teatrul de operaţiuni. Dar coloanele inamice vor putea fi atacate cu artileria şi hărţuite cu elicopterele Puma Socat, al căror rol ăsta este. Aviaţia inamică nu poate face mare lucru contra acestora, elicopterele zboară la joase înălţimi, se folosesc de teren, doar apar după un deal, de după coroanele copacilor, lansându-şi rachetele antitanc şi retrăgându-se rapid. Gândiţi-vă câţi inamici vor ajunge la cele două poduri şi în cât timp, deoarece toate unităţile militare româneşti din ţară se vor îndrepta spre Dobrogea. Iar inamicul debarcat nu prea poate fi ajutat, decât cu aviaţia, despre care am vorbit, sau prin bombardament naval, dar care va fi executat de la distanţă cu precizia corespunzătoare. Iar flota rusă nu are atâtea guri de foc câte pot concentra românii pe uscat.

Un alt aspect interesant în scenariu este ideea ocupării Dobrogei, precum şi a unei părţi din Muntenia, precum şi capitala, avansând pe două direcţii. Pe lângă faptul că nu le-ar fi de ajuns trei divizii, poate îmi explică şi cum ajung aceste divizii pe teatrul de luptă, din moment ce am stabilit că ruşii pot debarca doar o brigadă pe zi. Deci, ca să pună pe ţărm trei divizii, le-ar trebui cam o săptămână. Asta doar pentru oameni şi tancuri, sau transportoare blindate, cum vorbeam mai devreme. O zicală militară spunea amatorii studiază strategia şi tactica, profesioniştii studiază logistica.

Ca să avanseze, tancurile, transportoarele blindate, vehiculele în general, au nevoie de combustibil, mentenanţă şi piese de schimb. Datorită folosirii intensive în condiţii de luptă, acestea se defectează, dacă nu poţi să le repui în circulaţie, rişti să pierzi mai multe tancuri din cauza defecţiunilor decât în luptă. De exemplu, o şenilă ruptă poate fi înlocuită pe loc, dacă ai cu ce. Totodată, ai nevoie de muniţii, soldaţii au nevoie de hrană, echipament şi asistenţă medicală. Fără toate acestea, divizia ta nu este de niciun folos, nu poate face nimic, riscând să rămână paralizată după primele lupte. Ca să fiu mai clar, un tanc intră în luptă cu muniţia pe care o poate transporta, circa 40 de proiectile pentru tun, plus atâtea pentru mitralieră câte poate duce. Asta reprezintă o unitate de foc. Restul vin din urmă, tancul se reînarmează când poate şi când apucă, la fel procedează şi cu combustibilul, dar asta înseamnă ca rezervele să fie în apropiere şi să poată ajunge în intervalul dintre lupte.

Ca să vă daţi seama de nivelul necesarului logistic pentru o divizie, vă dau datele medii necesare unei divizii americane de infanterie şi pentru una blindată pentru o zi de luptă. Pentru una rusească sau de alte naţionalităţi, datele sunt aproximativ apropiate, în funcţie de număr şi grad de dotare cu tancuri şi vehicule. Datele sunt diferite pentru ofensivă, defensivă, urmărire sau pentru atunci când divizia este în rezervă, şi este foarte logic să fie aşa, deoarece atunci când te aperi încerci să menţii terenul şi să dai coontraatacuri, consumând mai multă muniţie, dar mai puţin combustibil. Repet, este vorba de datele medii pentru o zi, respectiv 24 de ore în ofensivă, cifrele fiind exprimate în tone. Divizie de infanterie: muniţie 2500 tone, combustibil 1210 tone, raţii alimentare 51 tone şi piese de schimb 55 tone. Divizie blindată: muniţie 2300 tone, combustibil 1133 tone, raţii alimentare 40 tone şi piese de schimb 137 tone. Un total de 3816 tone pentru divizia de infanterie sau 3610 tone pentru cea blindată, din care cam două treimi reprezintă doar muniţia. Hai să zicem că pentru combustibil s-ar putea încerca aprovizionarea pe plan local, de la benzinăriile din regiune, dar mă îndoiesc că românii vor fi aşa de proşti încât să lase ceva întreg în calea ruşilor, tehnica pământului pârjolit fiind aplicată de români din vremuri imemoriale. Dacă în 1916 au fost în stare să aprindă câmpurile petrolifere din valea Prahovei pentru a nu cădea în mâinile inamicului, credeţi că astăzi vor ezita în faţa câtorva benzinării şi depozite de combustibil? Tot rămâne problema aprovizionării cu muniţii, care vor trebui aduse pe mare, dar toate cele şapte nave de desant, luate împreună, abia pot aduce 3500 de tone (500 tone fiecare), dar asta înseamnă că nu vor mai putea debarca în ziua aceea nici măcar un tanc sau un BTRM. Deci, abia necesarul unei singure divizii pentru o zi! Atunci cum pot strategii şi planificatorii ruşi să rezolve această problemă fără rezolvare? Desigur că autorii scenariului nu ne dau vreo soluţie.

Componenta navală

Coloana vertebrala a Grupării aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritmă 11 M alcătuită din cinci nave de luptă mari: un crucişător purtător de rachete din clasa Slava (12.500 t), două distrugătoare din clasa Kara (9.900 t) şi două fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete supersonice navă-navă, navă-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-rachetă de croazieră, care zboară cu 2.5 Mach şi loveşte ţinta din zbor orizontal. Rachetele sunt capabile să poarte încărcături nucleare, muniţie termobarică şi submuniţii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviaţiei de sprijin a grupării navale ruse, care operează în Dobrogea, împotriva avioanelor de interceptare româneşti, este asigurată de crucişătorul din clasa Slava, înarmat cu opt lansatoare de rachete S-300 M-1 (bătaie 90 km, altitudine maximă 25.000 m). Apărarea antiaeriană (AA) propriu-zisă a grupării navale ruse este realizată prin 80 rachete cu raza medie de acţiune (bătaie = 40 km) de tip SA-N-3B. Apărarea nemijlocită a fiecărei nave din gruparea navală rusă este realizată de câte 40 de bucăţi rachete AA cu rază scurtă de acţiune de tip SA-8 Gecko/OSA şi până la şase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ ţevi cal. 30 mm şi 16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de două tunuri rotative GSh-30k cu şase tevi, cal. 30 mm şi două containere-lansatoare de rachete AA cu rază foarte scurtă de acţiune de tip 9M311.

Forţele navale şi infanteria marină

Divizia 30 M mai are în organizare Brigada 41 M, vârful său de lance fiind batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtătoare mici de rachete, corvete din clasa Tarantul şi din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai modernă navă din clasa sa, are o viteză maximă de 102 km/h şi este înarmată cu lansatoare de rachete navă-navă, navă-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bătaie 120 km) este apărată de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA şi de sistemele de tip Kashtan.

În replică, forţele noastre navale maritime, după acelaşi scenariu:

Forţa de apărare a României

Marina militară a forţelor române se bazează pe Flotila 56 Maritimă care dispune doar de o fregată operaţională (Mărăşesti) înarmată cu lansatoare de rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bătaie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm şi 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte două fregate tip 22 „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, fiind patrulă în baza navală Constanţa. Divizionul de corvete (F-188 Zborul, F-189 Pescăruşul, F-190 Lăstunul) este şi el înarmat cu rachete 4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtătoare de rachete din clasa Osa este şi el înarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul). Restul navelor (corvete, vânători de submarine, puitoare de mine, monitoare fluviale) nu sunt capabile să opună rezistenţă grupării navale ruse.

Bineînţeles, este un lucru clar că flota rusă a Mării Negre este cea mai puternică din regiune. După ea urmează în clasament cea a Turciei, dar pe locul trei este cea română, înaintea celei ucrainene. Dar să vedem situaţia navelor noastre patrulă, pe alte scenarii înrudite fiind numite nave “de paradă”, respectiv fregatele Regele Ferdinand şi Regina Maria. La ora actuală se află la al doilea ciclu de modernizare, iar Regele Ferdinand urmează să plece în această lună în misiune de luptă de combatere a pirateriei în Oceanul Indian, alături de alte nave NATO. Dacă este doar de paradă, înseamnă că nu numai noi suntem tâmpiţi, ci întreaga conducere NATO este lovită în cap din moment ce acceptă o navă de paradă în zone de luptă, care mai mult i-ar încurca decât ajuta. Cu Regele Ferdinand va pleca şi primul nostru elicopter Puma Naval, care are capabilităţi de luptă antisubmarin. Este primul din cele trei cu această destinaţie. Reţineţi că încă cele două fregate sunt în fază de modernizare, urmând să treacă la tipul de AAW (Anti Aerian Warfare), ele fiind destinate iniţial ca fregate cu specific în lupta antisubmarin. Dar şi aşa, în faza actuală, sistemele de lansare torpile sunt operaţionale, alături de tunuri. Autorii scenariului au uitat că mai avem şi patru corvete clasa Tetal I şi II, înarmate cu tunuri, torpile şi grenade antisubmarin (Vice –Amiral Eugeniu Roşca şi Petre Bărbunenanu, respectiv Contraamiral Eustaţiu Sebastian şi Horia Măcellariu).

Au expediat rapid puitoarele de mine, uitând că în una din confruntările navale dintre noi şi ruşi, la 26 iunie 1941, când flota sovietică a atacat Constanţa, distrugătorul Moskva a fost scufundat se pare de barajul nostru de mine.

Cunoscând disproporţia de forţe (5 nave mari ale lor contra 3 ale noaste, plus mai multe auxiliare), sunt convins că amiralii noştri nu vor aborda flota rusă direct, ci vor folosi o tactică diferită. Se pot face multe speculaţii, dar pornim de la faptele prezentate în scenariu. Care este rolul flotei ruse aici? În mod sigur, protejarea transporturilor forţei de debarcare şi asigurarea siguranţei transporturilor cu întăriri şi materiale. Am văzut că navele de desant şi aprovizionare vor trebui să facă o cursă continuă dus-întors pe ruta de 400 km dintre Sevastopol şi Constanţa. Atunci, o parte importantă din flota rusă va trebui să rămână în apropierea capului de pod pentru a-l proteja, o altă parte va trebui să însoţească pe această rută navele de desant şi de aprovizionare. Din start, flota rusă va trebui să se împartă, apărând posibilitatea ca grupările rezultate să fie abordate separat.

Fregata Regele Ferdinand, pregătită pentru misiunea de 

combatere a pirateriei în Oceanul Indian

Dar misiunea de bază a flotei noastre nu poate fi distrugerea flotei ruse, ci împiedicarea aprovizionărilor capului de pod. Chiar şi scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant ruseşti ar scădea capacităţile acesteia cu 14%, enorm dacă revedem cifrele logistice arătate mai sus. De aici flotei noastre i se deschid mai multe posibilităţi, culmea, făcându-i probabilă luarea iniţiativei. O posibilitate, nu zic că este cea ideală, asta depinde de felul în care se împarte flota rusă, dar eu cred că forţa principală va rămâne să protejeze capul de pod, este cea mai logică mişcare, deoarece dacă cade sprijinul naval aici, se duce şi capul de pod înainte de a putea să mişte ceva. Deci, rămâne o forţă rusă mai mică pentru protecţia navelor de desant şi aprovizionare pe traseu. În mod sigur, în acest caz şi flota română se va rupe în două, posibil grupare mai redusă, cu fregata Regele Ferdinand, două corvete clasa Tetal, o corvetă purtătoare de rachete (Zborul) şi o navă torpiloare rapidă (Smeul) vor manevra de la distanţă gruparea principală rusă cu scopul de a o fixa şi ţine pe loc, pentru a nu putea interveni în altă parte. Vor simula deplasări şi atacuri, după care se vor retrage, distragând atenţia forţei principale ruseşti. În cursul acestor manevre, Zborul şi Smeul, ţinte rapide de dimensiune redusă şi greu de lovit, vor încerca să se apropie sub umbrela rachetelor de pe Regele Ferdinand suficient încât să angajeze cu torpile orice navă rusă ieşită din dispozitiv, dar fără să-şi asume riscuri prea mari. Va fi suficient ca să-i ţină pe ruşi în alertă şi în poziţie defensivă, deoarece nu pot pleca în urmărire fără a risca să lase capul de pod fără protecţie de pe mare. Dacă totuşi ar face-o, ar fi sfârşitul capului de pod, acesta putând fi atacat şi masacrat pe plaje de la sol, fiind în imposibilitatea de a se apăra în adâncime sau a manevra.

Între timp, restul flotei române va încerca interceptarea liniei de comunicaţii, atacând cu două fregate (Mărăşeşti şi Regina Maria) convoiul rusesc de nave de desant protejate de o parte mai mică din flota rusă. Şi de această dată, fregatele vor angaja o luptă de la distanţă, distragând atenţia escortei şi creând o fereastră de oportunitate pentru navele torpiloare rapide (Vijelia şi Vulcanul, suratele Smeului) şi corvetele purtătoare de rachete (Pescăruşul şi Lăstunul, suratele Zborului) pentru a se apropia şi ataca navele de desant. Am spus-o şi mai devreme, scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant scade cu 14% posibilitatea de aprovizionare a capului de pod. Această dezvoltare a reacţiei navale române poate continua, de exemplu, profitând de luptele de hărţuială dintre corpul naval principal rus care protejează capul de pod şi navele noastre, un puitor de mine (avem 5 în serviciu, fiecare putând duce 200 de mine marine) s-ar putea strecura între ţărm şi flota rusă pentru a planta câteva mine marine, făcând debarcarea rezervelor o aventură mai mare decât întregul scenariu. În fine, de aici se poate dezvolta la infinit, cum spunea şi Sun Tzu, totul e să respecţi principiile strategiei, conservarea forţelor şi obiectivul final.

Scurtă concluzie

As vrea să închei cu o scurtă observaţie, referitoare la acest scenariu. Sunt sigur că mulţi dintre cei care mi-au citit cărţile, după ce vor parcurge acest articol vor sări în sus plini de revoltă strigând: “Păi bine, mă omule, dacă este real ce scrii tu în acest articol, înseamnă că ne-ai vândut gogoşi în prima ta carte, Când armele vorbesc, în care descrii o invazie ucraineană chiar pe ţărmurile Mării Negre, în Dobrogea!”. Nu, nu este aşa, nu aţi dat banii pe degeaba. Scenariul din Când armele vorbesc era mult mai specific şi mai clar, debarcarea ucraineană se petrecea în contextul unui atac în nordul Maramureşului şi al unuia pornind din sudul Basarabiei, teritoriu ucrainean. Nu era vorba de o debarcare rusească de la o aşa mare distanţă, ci doar de una costieră, folosind bazele ucrainene din vecinătate, practic o manevră tactică de învăluire pe flanc a trupelor noastre. În plus, obiectivul atacatorilor era pe acest front ocuparea Dobrogei şi a portului Constanţa, în acest scenariu ni se vorbeşte de ocuparea Bucureştiului. Chestiunile logistice şi de comandament se simplifică, forţele de reacţie româneşti sunt altele, vorbim deja de un război pe mai multe fronturi.

Dar acest scenariu este absurd chiar prin concepţia şi executarea sa. Analizându-l pe îndelete (nu mi-aş fi pierdut timpul cu el până nu am văzut faptul că a fost preluat şi a penetrat destul de mult la noi, sunt mulţi aşa zişi analişti care l-au înghiţit pe nemestecate) pot spune că poate fi posibil în unele condiţii. Din păcate, nimeni nu a reacţionat serios la această provocare cu scop clar de scădere a încrederii noastre de a ne realiza obiectivele strategice, respectiv unirea cu Republica Moldova, subminând chiar baza încrederii noastre, capacitatea de apărare a ţării, inclusiv a ţării reîntregite cu teritoriile noastre de peste Prut. Iar încrederea adevăraţilor patrioţi de dincolo şi dincoace de Prut este în România, în instituţiile şi valorile sale, dar şi în capacitatea ei de a apăra la nevoie cu arma aceste valori şi principii.

De aceea, este important, crucial, ca politicienii, de orice orientare sau partid, să dea banii pentru înzestrarea armatei, fiindcă trebuie să înţelegem odată pentru totdeauna, banii pentru apărare nu sunt o cheltuială, sunt investiţii. Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război, spuneau vechii romani. Ne place sau nu, trăim vremuri de schimbare, vremuri interesante, dar vechii chinezi tocmai asta spuneau, să te ferească zeii să trăieşti vremuri interesante. Iar dovada faptului că trăim vremuri interesante este chiar punerea în circulaţie a acestui tip de scenariu.

Nu zic din start că este rupt de realitate, ar putea deveni posibil în unele circumstanţe. De exemplu, în cazul unei înţelegeri între Rusia şi Ucraina, în care aceasta din urmă dă acces total la bazele şi facilităţile sale. Au şi pornit pe drumul ăsta, deja au prelungit închirierea portului Sevastopol de către marina rusă până în 2042. Mai este o posibilitate, un atac din spate, o lovitură de pumnal care ne-ar da peste cap planurile de apărare. Aici mă refer la Ungaria, care în decursul istoriei sale tot timpul a avut tendinţa de a se înţelege cumva cu ruşii în dauna României (după cum arată şi Larry Watts). Un semnal în acest sens mi se pare şi frăţia ideologică demonstrată inclusiv pe internet şi siteuri între grupările proruse ce militează pentru independenţa Moldovei şi iredentiştii maghiari. Dar asta cu altă ocazie, într-un alt articol.

Revenind la scenariul în discuţie, în condiţiile date, nu pot să nu accept faptul că sunt de acord cu una din afirmaţiile din final. Ţinând cont de cele expuse mai devreme, sunt de acord cu concluzia lui, cu un singur mic amendament.

Se va termina cu o defilare a trupelor ruse prin Bucureşti. Da, e adevărat, vor defila câteva sute de ruşi prin Bucureşti. Atâta doar că vor fi dezarmaţi, cu mâinile pe cap, şi vor defila ca prizonieri încadraţi între baionetele româneşti.   

Comments

4 comments

Powered by Facebook Comments

1. Anonymous says:

   03/09/2012 at 22:47

   nenea… mie imi place ce scri matale acia… dar m-am cam oprit pe la partea cu aviatia… ca incepeai sa te repeti excesiv de mult (daca intentionat sau nu… e discutabil)… insa, legat de ce ziceai tu acolo cu distanta… vad ca esti destul de informat cu privire la domeniul asta, militar… de port-avioane ai auzit si matale? nu de alta… dar numa din ce stiu eu rusia are vreo 3 la marea neagra. 3×20(sa zicem, minim) ar fi vreo 60 de avioane dintr-un foc. plecate toate de la o distanta de 100km din largul tarmului romanesc…. cam care e rezultatul? dar, ca sa iti fac pe plac… nu, NU cred ca Rusia o sa indrazneasca sa ne atace… suntem membri NATO, iar ceilalti membri au obligatia prin tratatul semnat, sa ne sara in ajutor. Exista si posibilitatea sa fie miseli si sa nu o faca… insa, ma indoiesc.
   

   Reply
   • Negrea Cristian says:

     03/09/2012 at 23:04

     Om bun, rusii au un singur portavion, numit Amiral Kuznetov, dar care are doar opt avioane Su-33 cu capacitati de decolare de pe portavion. Si acesta nici nu este locat in Marea Neagra. Iar cele opt avioane cu decolare de pe platforme marine, nu cred ca pot schimba situatia, chiar daca ar fi in Marea Neagra. Deci nu sunt trei portavioane, este unul singur care nu este in Marea Neagra, si nu sunt 60 de avioane, ci doar opt. Asa ca nu te opri la aviatie, mergi mai departe!
     

     Reply
   • Anonymous says:

     04/09/2012 at 00:43

     sa zicem ca e gresit ce stiu eu… dar vreo 2 submarine cu rachete in dotare, tot au.
     

     Reply
   • Hans says:

     04/09/2012 at 09:53

     Domnule draga, rusii au un singur submarin in Marea Neagra. Este din aceeasi clasa si generatie cu cel care zace la chei in portul Constanta. Este redutabil insa in apa, nu la tarm.
     

     Reply
   • Marius Z. says:

     04/09/2012 at 17:42

     Vor avea in cativa ani si navele clasa Mistral, din Franta… Situatia se va schimba radical, iar daca noi nu facem ceva bun cu inzestrarea intre timp, chiar si cu NATO in spate, tot vom fi vulnerabili.
     

     Reply
   • Negrea Cristian says:

     04/09/2012 at 19:03

     De acord cu inzestrarea si ca trebuie facut ceva urgent. Cele patru Mistral vor fi impartite pe cele patru teatre maritime, deci in Marea Neagra va ajunge unul. Poate duce 16 elicoptere si 450 de soldati care pot debarca cu salupe de debarcare.
     

     Reply
2. Anonymous says:

   03/09/2012 at 23:38

   Interesant subiect…
   De altfel, un exercițiu de logică, chiar și militară (ce paradox haios, expresia #logica militară#, mai ales cea cu specific românesc/cazon, adaptată la economia de piață, neodemocrată și cu iz comunitar…mai glumim…) nu strică nimănui. În mediul didactic militar se fac scenarii, așa-zisele războaie pe hartă, menite să pună mintea viitorilor comandanți la lucru.Poate că și scenariul respectiv este postat de vreun student de pe la o universitate militară de pe acolo…Vreun rusofon vorbitor și de română care încearcă o glumă gri, cum este numită mai sus. Au existat și mai există, desigur, asemenea scenarii în documentele de război ale Rusiei (veche sau nouă).
   Că rușii au planuri pe aici, este adevărat, este moștenire genetică de le Petru cel Mare. Dar rușii nu-s așa nărozi, cum îi arată filmele americane din anii 80. Vor aici, o spun partenerului lor de afaceri de peste Atlantic, pardon vecinul de peste Str. Bhering, iar acesta, amical, îi lasă să facă ce vor. Ca de atâtea ori în istorie. Chiar prezentă.
   Dincolo de scenariul prezent, detaliile tehnice sunt interesante, merită un pic de atenție dpv geopolitic: națiuni mai mici, dar vivace, vecine, vor resurse de la noi. Iar ai noștri politrucei, nepoți ai celor din anii roșii, la dau bucuroși concursul…(că de, sunt ei băieți deștepți, cu conturi umflate…). Tineretul acestor națiuni duce o viață aparent sănătoasă, face sport și este educat/motivat naționalist. Al nostru își arată bucuros strălucita prostie picând examenul de bacalaureat și este culturalizat prin manele și mondenități.
   Ca o glumă: prin anii 98-99, un profesor (ce preda, scapă) de pe la Tecuci, primea semnale direct de la îngeri, care-i spuneau, printre multe altele, strategia armatei române de a înfrânge definitiv forțele ruse, cu avioane, tancuri, etc…
   Încă odată, bun articol și merită citit cu atenție. Spre a ne pune mintea la lucru și a înțelege că apărarea țării și aspectul militar al acesteia nu-s doar … știri mondene.
   Cu respect, itdr.
   

   Reply
   • Anonymous says:

     04/09/2012 at 00:52

     Acelasi anonim din primul comentariu:
     Mare dreptate aveti domnle draga. Mai ales la partea cu tradarea nationala din parte politicienilor.
     

     Reply
   • Anonymous says:

     05/09/2012 at 09:15

     Articolul are implicatii mai vechi.Asemenea scenarii se faceau si acum 30 de ani,tot cu izbanda de partea lor,insa mult mai greu obtinuta.Cred ca unii analisti abia acum s-au trezit sa-l abordeze.Este tarziu!Suntem cufundati in colaps cu capul in jos.Oricum suntem niste biete gaze la ora actuala d.p.d.v.militar-strategic si nu are rost sa ne imbatam cu apa rece,cum ca scenariul nu este plauzibil.Asta-i adevarul crud !Bazandu-ne pe parteneriatul cu NATO,am pierdut infrasrtuctura apararii,mostenirea regimului trecut,care nu era in totalitate de aruncat la gunoi.Elefantii ,si cand se bat si cand fac dragoste,calca totul in jurul lor !Si sa nu uitam tradarea…
     

     Reply
   • Negrea Cristian says:

     06/09/2012 at 22:59

     Multumesc, domnule itdr, pentru toate comentariie dvs. Cu stima.
     

     Reply
3. Unknown says:

   04/09/2012 at 09:57

   GeorgeGMT. Sceanariul a fost lansat de dl Valentin Vasilescu, din cate stiu, si cred ca am avut “onoare” sa fie lansat pe RoMilitary in decembrie.
   Este bineinteles o dovada ne amatorism tactic sa gandesti doar la asa ceva.
   O operatiune amfibie este mama la toate opertiunile militare, cea mai grea adica, iar apoi ar urma o a doua miscare, la fel de dificila: fortarera Dunarii. Ori in zona dobrogeana, Dunarea are in jur de 2 km. Nici cel mai prost general rus nu ar gandi o astfel de operatiune, mai ales ca locatia capului de pod ar cunoaste-o oricine: zona porturilor, Agigea -Constanta.
   In nord este zona lagunara a Deltei, nu poti sa debarci tancuri in Delta, iar sudul este blocat datorita faptului ca exista o sigura sosea si o si singura cale ferata.
   Raspunsul Romnaiei ar consta din 1-2 salve lansate de pe LAROM si GRAD, cateva mii de rachete ar izbi avansul rus, concentrat pe cativa kilometri patrati si…end of story!
   In 1944 rusii au evitat sa debarce in Dobrogea, tocmai datorita acestor factori naturali, si autorul scenariului cred ca vor ajunge la Bucuresti in cateva ore?!
   Ciudat este ca am scris, in extenso, un raspuns pe blogul original, pe care acest articol a aparut, corectnews, parca ii zice…a fost sters imediat.
   

   Reply
4. Unknown says:

   04/09/2012 at 11:11

   In primul rand scuze pt scrierea decalata a numelui “Romania”, a fost din graba, in al doliea rand vreau sa fiu foarte clar: articolul cu pricina, faimosul plan de ocupare a Bucurestiului in nus cate ore, NU a FOST publicat pe RoMilitary, ci a aparut doar intr-un comentariu. Am refuzat sa-l public sub forma de articol, din mai multe motive, cel mai evident…ma faceam dracului de ras, cu asa ideei strategice.
   Acum revenind la…batalie. Sa dea Dumnezeu, ca daca va fi sa fie un atac asupra Tarii acesta sa fie pe acest scenariu. Nu am avea nici macar motive sa concentram rezervistii.
   Si un lucru pe care nu il stiam, capacitatea de transport a flotei ruse…foarte buna si pertinenta aceasta analiza. Pe de alta parte cred, din ce in ce mai mult, ca jurnalistii din presa noastra sunt uimitor de prost pregatiti si de cele mai multe ori pot fi usor exploatati “in orb” de cei interesati. Ca daca habarnuai despre ce scrii..
   Oricum extrem de elocventa si amanuntita demonstratie in articolul domnului Negrea.
   Pe cand a treia carte?!
   PS Si ca o gluma, am citit undeva, referitor la acest scenariu, cum ca trupele ruse ar putea inainta pe…Canalul Dunare-Marea Neagra! Am ras bine. Numai gandindu-ma la viteza si vulnerabilitatea unor trupe in atac pe Canal, m-a bufnit rasul. Asadar sunt destui, care desi nu fac diferenta intre tactica si strategie, isi dau cu parerea, iar pt ei scenariul acesta este foarte real. La fel ca si posibilitatea cu existenta vampirilor.
   

   Reply
   • Negrea Cristian says:

     04/09/2012 at 17:20

     Foarte interesant, domnule George, de stiut de unde si de cand a pornit scenariul acesta, se vede ca este mai vechi si este evident ca s-a incercat strecurarea lui prin intermediul RoMilitary, o platforma serioasa si bine informata in chestiuni militare, pentru a-i da greutate si credibilitate mai mare prin asta. Va felicit inca o data pentru site, era nevoie de un astfel de site competent pe chestiunile militare, daca ati observat, am pus linkuri din articol catre el pentru informatii si date tehnice pentru Larom, TR-85 si MLI-84.
     Este adevarat, avem multi jurnalisti nepregatiti in domeniu, dar care isi dau cu parerea.
     Despre a treia carte, imi pare rau ca s-a intarziat cu ea, dar in toamna asta sper sa fie in librarii.
     

     Reply
   • GeorgeGMT says:

     04/09/2012 at 20:57

     Va multumesc foarte mult pentru aprecieri, sunt cu adevarat onorat. Din pacate acest articol a fost preluat, sau s-a facut trimitere catre el, in general de catre doritorii de senzational: azi Zavoranca face nustiu ce, maine Romania ocupata in cateva ore…si tot asa. Nimeni serios nu l-a preluat.
     Insa o palma peste bot merita si ma bucur ca a primit-o acum.
     Va pot asigura ca nimeni din SMG, sau alte State Majore ale Armatei nu are a face cu acest asa-zisa aplicatie pe harta. Ba sunt absolut convins ca daca au existat ofiteri cu operatile care sa fi citit acest…delir, au ras cu lacrimi.
     Toata suflarea RoMilitary asteapta cu cea mai sincera nerabdare noua dumneavoastra carte si speram noi, sa ne acordati placerea de a sti din timp data aparitiei pentru a o putea populariza printre cititorii nostri.
     

     Reply
   • Negrea Cristian says:

     04/09/2012 at 22:41

     Eu va multumesc, domnule George, si pot spune ca eu sunt cu adevarat onorat de atentia de care scrierile mele (inclusiv romanele) se bucura din partea cititorilor siteului dvs. Sunt sigur ca profesionistii din SMG s-au distrat copios, dar stiu ca prin functia lor nu aveau cum sa raspunda cumva la aceasta provocare, de aceea, am incercat prin posibilitatile si informatiile mele, sa o fac eu.
     Voi fi onorat sa va anunt cu cateva zile inainte de aparitia celui de-al treilea roman si sper sa se bucure de aceleasi aprecieri pozitive ca si primele doua. Cu toata modestia, cred ca am reusit sa-l fac mai bun decat celelalte doua, dar asta vor putea decide doar cititorii, carora le multumesc de pe acum, anticipat.
     Primiti, va rog stima si aprecierile mele pentru munca dvs.
     

     Reply
5. Anonymous says:

   06/09/2012 at 01:02

   Duminică 9 septembrie , ora 15.00
   La Sibiu va avea primul Marş Unionist din Oraş.
   Câteva sute de oameni se vor strânge din tot Ardealul pentru a cere Unirea României cu Moldova.
   Voi trebuie să promovaţi acest mesaj mai departe. Se pleacă din piaţa centrală.
   UNIREA FACE PUTEREA !!!
   http://www.Actiunea2012.ro
   

   Reply
6. Florin says:

   06/09/2012 at 06:56

   Domnule Cristian, excelenta analiza dvs.
   Si apropo de la fel de bine punctatul articol Dreptul istoric, starea dfe fapt şi bătăliile internetului nu pot sa ma abtin de la o sugestie oarecum…malitioasa pentru unii –> ar fi fain sa puteti realiza cumva o traducere a articolului de fatza in ruseste si ungureste si apoi sa-l injectati pe site-urile, blogurile si forumurile lor…
   Vorba aia, daca-i bal apoi bal sa fie.
   In asteptarea partii a treia a romanului dumneavoastra, va salut cu stima si respect.
   

   Reply
   • Negrea Cristian says:

     06/09/2012 at 22:53

     Multumesc mult, domnule Florin, inclusiv pentru aprecierile cartilor mele. Este o idee buna, dar care mie imi este oarecum peste mana, sa zic asa, as avea nevoie de traducatori pentru asta. Daca sunt voluntari, pot sa o faca, eu am scris articolul, trebuie ca altii sa mearga mai departe. Mi-au fost traduse unele articole in ceha sau italiana, dar au facut-o altii, cu acordul meu, desigur.
     Sper ca urmatoarea mea carte sa corespunda pe deplin asteptarilor dvs si cititorilor, eu cel putin m-am straduit
     Cu aceeasi stima si respect,
     Cristian Negrea
     

     Reply
7. Anonymous says:

   07/09/2012 at 09:11

   Pentru partea de logistica se mai pot realiza parasutari de materiale de la joasa altitudine, adica avionul cargo merge la cativa metri deasupra solului, deschide trapa din spate si declanseaza parasuta, care smulge containerul din avion si cade pe sol.Pentru munitii nu este o varianta fericita.Iar parasutarea clasica ofera ceva materiale suplimentare insa cantitatea necesara nu se poate asigura.
   Se mai poate folosi metoda cu o nava portcontainer, de unde cu elicoptere sa fie aduse la tarm containerele de materiale.
   Pe de alta parte, te duci la supermarket si te aprovizionezi cu suruburi, piulite, cuie si alte obiecte contondente, pe care le pui in containere de plastic, amestecate cu benzina si motorina, pe care le plasezi pe drumul unde vin tancurile cu desant.
   Poate nu distrugi tancul dar infanteristii de pe el sunt terminati, poate ca bonus, o senila rupta si astepti sa iasa afara sa o repare.
   Odata infanteria distrusa, tancurile nu mai rezista mult.
   Iar AG7 distribuit cu generozitate le pot face sa ajunga mormane de fiare vechi.
   Pierderile pot sa fie mari daca ataci tancurile doar cu infanteria dar daca distrugi blindatele sunt acceptabile.
   Iar in toate camionetele pe care le gasesti in zona( in principal Dacia papuc) montezi cate un aruncator de mine si le trimiti pe langa traseul pe unde vine desantul rusesc.Ieftin, rapid si practic, asa golesti si benzinariile din calea atacului.
   Iar pe langa poduri aduci vanatori cu psl si ZB-uri, le dai cateva lazi de gloante si vanatoare libera, nene..
   Daca dai la tot poporu ag7, akm si zb-uri, se imprastie prin zona in grupuri mici pe jos sau cu masini, ai o forta care sa-i macine partea de aprovizionare si forta vie.
   Ce folos sa ai 100 tancuri, daca nu mai ajungi la ele cu aprovizionarea.
   

   Reply
8. RoC says:

   07/09/2012 at 15:12

   Partea cu desantul maritim si marsul spre Bucuresti e evident o gogoasa introdusa in acel scenariu.
   Daca ignoram complet contextul geopolitic si luam in calcul un atac al Rusiei impotriva Romaniei atunci cel mai probabil e ca acel atac sa fie doar aerian si naval, cu sprijin oferit de Ucraina (partea de aprovizionare cu combustibil a avioanelor rusesti si nu numai). Si ar fi “anexa” unui conflict in Republica Moldova. Unde ar fi localizata si componenta terestra a actiunilor militare.
   Daca ar fi sa luam in calcul o invazie terestra atunci directia principala ar fi cea clasica, nu desantul pe coasta. Desantul ar putea fi un efort secundar, dar in acel moment chiar nu ar mai conta daca am reusi sau nu sa-l respingem.
   

   Reply
9. caracicula says:

   07/09/2012 at 22:07

   Pe vremea serviciului militar obligatoriu, la fiecare încorporare (de absolvent de liceu) creştea nivelul intelectual al armatei, acum am devenit o armată pROFESIONISTO-cAPITALISTĂ adică pleava societaţii ( defavorizaţii, proştii, puturoşii şi beţivii se mai angajează acum în amată(e) la aceste salarii, un căpşunar câştigă salariul anual al unui militar în două luni).
   Toate armatele din lume sunt la fel la ora actuală, şi tuturor politicienilor le convine.
   O reuşită intr-un război presupune înzestrarea şi iiiiiinstruirea armatei (deci a ….), asta costă , politicienii şi cei puşi (nu promovaţi) de iei la conducerea armatelor ce mai fură.
   Greşeala cu instruirea celor angajaţi în armată au făcuto comuniştii şi ?
   

   Reply
10. Anonymous says:

    08/09/2012 at 11:57

    Deci ii batem pe rusi din toate pozitiile. Bun! O singura chestiutsa: cand citati, puneti link! si nu prea aveti voie sa dati copy\paste pe mai mult de 500 de semn. Asta asa, ca respectare a profesiei. Restul e cancan cu psl-uri si vrajeli.
    

    Reply
    • Negrea Cristian says:

      08/09/2012 at 14:57

      Nu prea vad unde bateti cu acest comentariu incarcat de frustrari…
      

      Reply
    • florin says:

      09/09/2012 at 14:35

      “Restul e cancan cu psl-uri si vrajeli.”
      Domnu' Anonim, ati tras vreodata cu PSL-ul? Ce varsta aveti? Ati facut armata? Un glont expediat dintr-un PSL romanesc intr-o teasta de membru Spetnaz ce efect estimati ca are?
      

      Reply
11. Szasz Sebes Paul says:

    08/09/2012 at 21:32

    Nu prea cred ca vom fi invinsi asa usor
    

    Reply
12. Anonymous says:

    09/09/2012 at 16:04

    Stiti zicala aia,'un prost arunca o piatra in apa si o multime de intelepti se chinuie s-o scoata'.
    Cum spuneau si altii mai sus,scenariul pare conceput de domnul Vasilescu si nici n-ar trebui bagat in seama pt ca e plin de inexactitati,de concluzii false,de interpretari eronate.Pe scurt,prostii pe care n-are sens sa le comentam.
    Legat de ce ati scris, as adauga:
    - FPS-117 si Gap Filler nu “formează sistemul de război radioelectronic românesc AZUR”.
    - la Tg Mures exista o brigada de operatii speciale (o parte din unitatile de parasutisti subordonate sunt la Buzau respectiv Bacau).
    - militarii din unitatea humint au in general misiuni de finete,nu actioneaza impotriva desantului.Pot face si asta in anumite situatii,dar este o utilizare care nu le pune in valoare pregatirea.
    - armata rusa este una dintre cele mai bune armate din lume,chiar si asa peticita.A maturat pe jos cu georgienii in 2 zile.E tentant sa-i luam misto ca beau,ca li s-a invechit tehnica,dar daca o sa discutati cu ofiteri care au luptat in razboi sau care s-au instruit cu sovieticii,o sa vedeti ce parere au oamenii aceia despre ei.Nu-nseamna sa avem vreun complex de inferioritate sau sa fim defetisti,insamna doar sa fim realisti.
    Ps: Se spune operatii speciale,nu operatiuni speciale.Operatiuni speciale sunt in MI. Iar zicala miltara care 'spunea amatorii studiază strategia şi tactica, profesioniştii studiază logistica.' e o prostie scrisa de Tom Clancy.
    Spor la scris.
    

    Reply
    • Negrea Cristian says:

      09/09/2012 at 20:17

      Multumesc pentru cele scrise, dar as avea unele amaendamente. FPS-117 si Gap Filler, alaturi de Raytheon, fac parte din sistemul AZUR, m-am exprimat eu gresit. La targu Mures exista Batalionul 1 Vulturii, la Buzau Batalionul HUMINT, Detasamentul 495 este trecut la parasutisti si este independent, dupa cate stiu eu. Cei de la HUMINT aumisiuni diferite, dar impotriva unui invadator pot fi folositi ca atare, trupe de insertie contra comandamentelor sau sistemelor de telecomunicatii, precum si pentru culegerea de informatii. Referitor la armata rusa, parerile noastre nu prea coincid. Spuneti ca au maturat cu georgenii in doua zile, de fapt au fost cinci. Cinci zile in care pierderile rusesti nu au fost publicate, dar au pierdut patru avioane, a fost ranit comandantul Armatei 58 si ucis loctiitorul acestuia. Armata georgiana, cu un efectiv sub 20 de mii de oameni, contra celei rusesti (Armata 58 o divizie blindata si una mecanizata, infanteria marina, plus aliatii sud osetini, abhazi si cazaci, respectiv armata georgiana a pierdut 168 de morti. Rusia nu a publicat pierderile proprii. Sau la fel, aceeasi armata rusa matura continuu cu cecenii din 1994, singurul rezultat fiind pierderi de mii de oameni si un razboi de insurgenta de joasa intensitate care s-a extins din Cecenia in Daghestan, Ingusetia si Kabardino-Balkaria, aproape tot Caucazul de Nord si care face cam 500 de victime pe an, mai mult de una pe zi. Cand cecenii vor considera momentul propice, intensitatea razboiului va creste exploziv. Adevarul este ca armata rusa la ora actuala se bazeaza doar pe numar si este puternic demotivata.
      Iar aceasta zicala nu este o prostie, este valabila, si nu am luat-o de la Tom Clancy, ci de la altcineva care o citeaza ca si zicala militara.
      

      Reply
      • mihais says:

        21/12/2012 at 21:26

        Stricto senso,au maturat cu gruzinii in 12 ore,restul a fost exploatarea succesului.In alea cateva ore decisive,rusii erau inferiori georgienilor pe directia efortului principal.Nu numai numeric ci si tehnic.Victoria a fost obtinuta prin clasicele elemente ale succesului:comanda superioara si trupe mai bune.Despre cum apreciati dvs. nivelul artei operationale rusesti,numai de rau.Ati vazut corect erorile tactice(aparente) rusesti.Numai ca acestea au fost un risc asumat,in ideea ca georgienii nu le vor vedea sau nu vor putea sa le fructifice(apreciere corecta).Ca sa va dau un indiciu,conceptul de coloana mecanizata stransa care merge cu mare viteza si face mare consum de munitie s-a facut prima data acum 72 de ani si 6 luni.De catre unii numiti Divizia Fantoma,la ideea unui nene care a fost turist si prin muntii nostrii.O chestie similara in concept,diferita in detalii e Thunder Run.Morala este ca tactica e o chestie flexibila.Nu exista solutii corecte in orice situatie.Exista doar solutii care duc la victorie,sau unele care duc la infrangere.Pe langa Tsinkvali a mai fost si manevra strategica a VDV.A mers ca la carte.In campul tactic,comandantii rusi au dovedit initiativa si adaptabilitate.Par example,comandantii rusi de batalion au avut probleme cu comunicatiile(se intampla in orice razboi,la oricine,desi e drept ca la rusi se intampla mai des).Cum nu puteau sa afle ce-i cu UAV-urile georgiene ce-i flimau non-stop,au recurs la o inaintare rapida,atat de rapida incat comanda georgiana nu a putut folosi acest avantaj.Chestie decisa de capul lor de maiori si lenti-colonei.Artileria rusa a executat cu succes misiuni,desi unitatile din zona faceau calcule cu creionul.Evident,nu e cea mai moderna metoda,dar iete ca idiotii aia incompetenti care se bazeaza doar pe vodca si numar,nu-s chiar asa de prosti cum incearca unii omuleti din Romania(altfel bine intentionati) sa se autoconvinga.
        Aviatia a pierdut aparate si a fost punctul slab,dar si asa varza cum a fost a determinat abandonarea unei cantitati insemnate de echipament de catre gruzinii aflati in retragere,prin simpla prezenta.
        Despre Cecenia e alta mancare de peste.Multi vad,putini pricep.Nu va argumenta nimeni ca primul asalt de la Groznii a fost altceva decat un dezastru sau ca primul razboi nu a fost o catastrofa.Dar al doilea e o victorie stralucita in planul strategic.Nu mai exista combatanti ceceni pe campul de lupta,exista doar cativa insi care nu pricep ca e game over.Cecenia e integrata din nou in Federatia Rusa iar pericolul ca tot Caucazul sa sara in aer,foarte real acum 12-14 ani,a disparut in totalitate.E lesne sa te uiti la pierderile mai mari ale rusilor si sa razi de ei,cand compari Caucazul cu Irakul si Afganistanul.E mai greu sa vezi ca raporturile de forte nu erau atat de favorabile in Caucaz comparat cu razboaiele americane in Orient.Cu cat raportul de forte e mai mic,proportia pierderilor creste.Asta ar fi un aspect ce explica pierderile ruse.Al doilea ar fi ca rusii au pierdut,dar pierderea se merita,din motivele de mai sus.Pierderile NATO in Afganistan din 2007 incoace sunt fix degeaba.Iar Irakul nu e integrat unei sfere americane,inclinand mai mult spre Iran.Se poate discuta pe marginea acestor 2 conflicte,dar idea nu e sa lungesc povestea cu ele,ci sa argumentez ca rusii au castigat cu un cost ceva mai mare,dar au castigat.Americanii au pierdut ieftin,in plan uman cel putin.
        p.s Am gasit pe undeva si a doua carte a dvs. M-am amuzat copios la partea ce tine de cafteala.Mi-au dat lacrimile in alte parti.Per ansamblu faceti o chestie foarte faina si utila,dar va recomand cu caldura sa va bagati nasul prin cartile imperialistilor americani despre glorioasa armata sovietica.Chiar si multe rusesti sunt accesibile in limbi pe care noi sa le putem pricepe mai lesne.
        pps Scenariul de la care s-a pornit a fost postat intradevar de d-l Vasilescu pe Rumania military si pe Resboiu.Dupa cum stiti pe blogul aiesta din urma se mai fac meciuri din astea telectuale.E drept ca sa rezolvi problema asta nu fu asa de evident pt. oricine,dar in esenta e banal.Nu cred ca e vreo operatiune a GRU de sapare a moralului bravilor romani,dar stiu sigur ca d-l Vasilescu s-a distrat colosal de aberatiile si strofocarile multora.Presa manca delicatese turcesti.Pacat de ea,ii recomand sa tina un pic de post si sa aiba rabdare pana la sarmale.
        Pardon de interventia intarziata,acum am vazut.
        

        Reply
        • itdr says:

          22/12/2012 at 00:50

          Cum a răsturnat ursul stiubeiul cu miere fără să-i pese de muște sau de paznic… Cam așa și cu conflictul / incidentul din Georgia.
          Un president care-și mușca cravata în direct pe tv în așteptarea ajutorului promis de marele licurici și care întârzia.
          Să o considerăm o avertizare pentru riveranii cu speranțe atlantice sau doar o caeealma ruso-americană într-un joc de tratat naivi…e Cu miză pe resurse energetice și pot gras.
          Operațiunea militară în sine nu a arătat cine stie ce, aveți dreptate, mai degrabă un soi de manevră în condiții aproape reale și cu trupe auxiliare (derbedei îmbrăcați în uniforme, ce cu greu pot fi controlați de comandanții proprii dar care dau randament bun în acest gen de conflict – ne aducem aminte de batalionul Dniestr de acum 20 de ani și de modu l cum a fost alcătuit și a operat…).
          O lecție de maskirovă la care rușii sunt maeștri.
          Iar noi, națiuni mici cu politruci nemernici ce se gudură pe lângă mari stăpâni…
          

          Reply
        • Cristian Negrea says:

          25/12/2012 at 01:09

          Desigur, fiecare are dreptul la opinie, dar as dori sa va contrazic in unele aspecte, atat cat permite spatiul redus. Va citez: “In alea cateva ore decisive,rusii erau inferiori georgienilor pe directia efortului principal.” Nimic mai fals. Efortul principal a fost dat de o armata de tancuri, georgienii nu aveau asa ceva. Mai mult, rusii au avut pe campul de lupta de cateva ori mai multi combatanti decat georgienii, a caror armata se ridica in total la 20000 de oameni, iar la rusi ii putem adauga pe osetini, abhazi, cazaci si alti voluntari veniti din timp, din moment ca sosirea lor a fost anuntata de presedintele sudosetin cu o saptamana inainte de declansarea conflictului. Comparatia cu divizia fantoma a lui Rommel de la invazia Frantei este deplasata, atunci totul era viteza, deoarece francezii nu dispuneau de formatiuni compacte de tancuri, iar armamentul individula antitanc al infanteriei practic nu exista. Era vorba de ruperea unui front. Aici blindatele rusesti nu se deplasau nici macar in viteza, ci aglomerate pe sosea, bara la bara, iar conducatorii lor injurau si se rasteau unii la altii, fumand de zor si sorbind din sticle. Probabil, in opinia dvs, si acest lucru, fumatul pe langa munitie, este una din cheile victoriei, deoarece arata dispretul fata de moarte al soldatului rus. Probabil, daca ati fi avut timp si spatiu, ati fi demonstrat ca si pierderile aviatiei ruse au fost de fapt o victorie.
          Referitor la Cecenia, comparatiile sunt la fel de deplasate. Ca sa pastram proportiile, nu putem compara cu Vietnamul, Irakul sau Afghanistanul. E ca si cum am reduce intregul razboi din Vietnam, in sensul ca acesta s-ar fi desfasurat doar in provincia Hue, cel din Irak la Basra si cel din Afghanistan la Kandahar. Iar ceea ce dvs numiti o victorie ruseasca este de fapt o gherila dejoasa intensitate care nu numai ca nu a ramas limitata la Cecenia, dar s-a extins in Daghestan, Kabardino-Balkaria si chiar in Osetia de Nord, zone din care nu poate fi eradicata, vorbim de sute de victime din randul fortelor de mentine a ordinii, iar aceasta gherila se mentine asa pana in momentul in care il va considera propice pentru a trece la lupta deschisa. Nu este o victorie ruseasca, mai degraba o schimbare de tactica a insurgentilor care isi mentin potentialul de a lovi inclusiv in Moscova (aeroportul Domodedovo, 24 ianuarie 2011 mi se pare o data destul de apropiata).
          Cam atat pentru azi, d-le Vasilescu.
          

          Reply
          • mihais says:

            26/12/2012 at 23:35

            Presupunerea e mama erorilor.Ma tem ca nu ma numesc Vasilescu.Legat ce scrieti ma tem si mai tare ca v-am suprapreciat.Sincer chiar imi doresc sa ma insel.Asta pt. ca si eu am o ”slabiciune” pt. rosu galben si albastru(si chiar pt. continuarea ”… este al nostru tricolor,sa ne pupe in fund dusmanii ca aici nu-i tara lor”).Aveti la dispozitie o mie si una surse despre razboiul din Georgia.Cercetati si veti afla ca ce am spus despre raportul de forte nu-i vrajeala.Dvs. imi povestiti basme.”Armata de tancuri” fu de fapt alcatuita din elemente din 2 divizii.Si repet,elemente.Armata ca unitate operativ-strategica(termen rusesc) avea cateva divizii.Asta pt. ca intre timp s-au schimbat multe in organizarea armatei ruse.Nu aveti decat sa adaugati la rusi si pe granicerii de la granita Mongoliei sau submarinele din Baltica.Pe directia efortului principal,la momentul decisiv,nu erau decat ce a ajuns prin tunelul Roki in alea cateva ore,batalionul din Tsinkhvali si osetinii.Nu ma faceti sa repet a treia oara,e plictisitor.Georgienii aveau si ei tancuri,ba chiar superioare versiunilor de T72 rusesti.Prin ”ruperea frontului” presupun ca vreti sa spuneti ruperea apararii,operatiune care nu s-a executat pt. ca a fost o lupta de intalnire.
            Despre fumat,ce sa zic,sunt sanse mai mari ca soldatii respectivi sa faca cancer decat sa sara in aer fumand langa tanc.Armata rusa nu e vestita pt. aspectul ei frumos,nici pt. disciplina ei formala.Dar daca vreti sa vedeti doar forma nu si fondul…
            Cum ziceam despre Cecenia,multi vad,putini pricep.Sa vedem,ce au reusit cecenii in 1996,cum a evoluat societatea cecena si in principal militantii pana la al doilea razboi,cum se punea problema in Daghestan si ce ganduri aveau nu putini in Caucaz si lumea islamica.Si apoi sa vedem ce pot astazi si ce impact pot avea.Nu va trimit la lucrari despre razboiul de gherila,intrucat daca nu ati ajuns pana acum la Mao,Che,Galula,Von der Heydte,Kilcullen si inca o duzina de astfel de indivizi.Daca va interesa ajungeati singur si daca aveati cea mai mica notiune despre dinamica unui razboi de gherila ati fi observat ca militantii din Caucaz o iau in jos de vreo 10 ani,iar acum sunt jos-jos.Si da sa pastram proportiile.La Fallujah au luptat 20000 din Marines si Army,contra 2000 de arabeti,multi din ei cam tampitei,sau care cel putin nu au aratat nivelul cecenilor.Mai buni au Hamas in Cast Lead.Batalia cea mai cea din razboi.La asaltul initial la Groznii 1 au fost cecenii superiori.Pe parcursul asediului rusii au ajuns la 35-40000 fata de 10-15000 de ceceni.La Cecenia 2 au fost cam 90000 fata de maxim 20000 de ceceni,iar la asediul orasului au fost cam 50-60000 de rusi fata de 10-12000 de ceceni.Daca luam in considerare si calitatea relativa a fortelor,resursele logistice,sprijinul aerian,timpul avut la dispozitie rezulta ca rusii au avut de infruntat greutati incomparabil mai mari.Despre razboiul per total,NATO are,(avea) 60% din A-stan iar in Irak coalitia avea 80% din populatie.Rezulta,cca 10 civili ostili/militar aliat,cam la fel ca-n Cecenia.Diferenta intre rezultate pana acum nu ne favorizeaza.Ca sa fiu mai exact,sa fii civil in fata armatei ruse e mai nasol decat a fi militar in fata celei americane,dar fapt e ca ce fac ei functioneaza.
            
          • Cristian Negrea says:

            27/12/2012 at 14:30

            De acord ca presupunerea este mama erorilor, dar in cazul in care se bazeaza pe rationament marja de eroare poate fi redusa considerabil, nu-i asa? Oricum, ma tem ca nici domnul Vasilescu nu se numeste Vasilescu. Sa vedem ce scriati mai devreme: “dar stiu sigur ca d-l Vasilescu s-a distrat colosal de aberatiile si strofocarile multora”. Deci stiti sigur, asta inseamna ca il cunoasteti, pasiuni si preocupari comune, poate chiar colegi de redactie, de ce nu? Nu vad de ce dl Vasilescu v-ar delega pe dvs sa incercati sa ridicati prestigiul armatei ruse, cand este destul de talentat sa o faca si el singur. Dar nu importa.
            In efortul dvs de a ma convinge de vilabilitatea si competenta unei anumite armate ati facut o serie de erori, nu am spatiu sa le abordez pe toate. Va citez: “Stricto senso,au maturat cu gruzinii in 12 ore,restul a fost exploatarea succesului.In alea cateva ore decisive,rusii erau inferiori georgienilor pe directia efortului principal”. Atunci puteti explica cum de georgienii au luptat in capitala osetina pana in seara zilei de 10 august, dupa 3 zile si 3 nopti, deci la 72 de ore de la declansarea operatiunilor in Tskinvali, dupa care s-au retras la sud de oras. Cum spuneati dvs, sunt o multime de surse despre acest razboi, de ce nu le consultati dvs inainte? De acord, nu se poate vorbi de front, dar nici de batalie de intalnire, deoarece asta ar fi presupus ca ambele forte sa fie in miscare, ori acest lucru nu s-a intamplat. Georgienii au facut greseala de a se infunda in oras in lupte de strada (la fel ca Wermachtul la Stalingrad), fara a invata nimic din experienta americanilor cu un an inainte la Falujah. A doua mare greseala a georgienilor este ca nu au ocupat podul Didi Gupta si neutralizat cumva tunelul Roki, lansandu-se in lupte de uzura in Tskinvali, pe considerentul ca ocuparea capitalei este o buna lovitura de imagine si moral. Ei bine, ca raport de forte, din cei 10-11000 de militari georgieni de la granita sudosetina 3-4000 au luptat in oras impotriva a 3500 de sudosetini si 1000 de rusi din contingentul de mentinere a pacii. Conform datelor rusesti, in Osetia de Sud au fost adusi prin tunelul Roki circa 10000 de combatanti militari rusi care s-au putut concentra linistiti la nord de oras in timp ce georgienii pierdeau timp si resurse in lupte de strada contra sudosetinilor. Mai departe, aviatia, artileria, tancurile, ce doriti dvs, inclusiv o racheta cu raza scurta de actiune SS-21, dar in primul rand inceperea operatiunilor in Abhazia, unde, tot dupa sursele rusesti, au fost adusi 6000 de militari rusi pe langa cei 1000 (!) abhazi declarati. Am pus semnul exclamarii deoarece numarul declarat mi se pare ridicol de mic, tinand cont de puterea militara a abhazilor si de voluntarii cazaci veniti din vreme atat in Abhazia, cat si in Osetia. Atunci cum ramane cu inferioritatea din primele ore si cu maturatul in 12 ore? Mai e ceva, rusii sustin ca au intrat in Osetia de Sud in dupa amiaza zilei de 8 august, georgienii si serviciile occidentale ca au intrat in zorii zilei de 8 august, interceptari radio sustin ca au intrat in noaptea de 6 spre 7 august. Oricum, americanii nu vor da publicitatii imaginile din satelit pentru a nu-si arata rusilor capabilitatile, astfel disputele si dezbaterile vor continua.
            
          • mihais says:

            28/12/2012 at 02:00

            Ok,ca sa nu va mai tulbur,recunosc spasit.Ma numesc Mihail Aleksandrovici Vasilevsky.Colegul meu de redactie se numeste de fapt Konstantin Gheorghievici Jukov.Si ne-ati prins cu mata-n sac(parca asa era expresia aia romaneasca) cu agerimea dvs. Ne-ati distrus carierele.La cosmodromul de la Plesetk,numarand fulgii de zapada o sa iesim la pensie.
            De explicat,pot.Alea 12 ore,au fost momentul decisiv,iar caile de acces catre Tsinkvali terenul cheie.Orasul in sine nu reprezenta un obiectiv cheie dpdv militar.Aparitia avangarzii ruse e momentul in care initiativa trece de partea rusilor(”Uraaa,za slava,bratishka”).Georgienii au fost angajati in oras,dar nu se poate vorbi de o mare batalie,in parte pt ca osetinii si rusii(mai mult osetinii) au evitat lupta,preferand sa bage capul la cutie si sa faca ambuscade unitatilor georgiene care se indreptau prin oras spre nord.Georgienii au incercat sa evite bastile albastre ruse,cel putin pana cand bastile albastre ruse nu au vrut sa-i evite pe georgieni.Batalie de intalnire este,pt. ca ambele parti erau in miscare spre acelasi obiectiv.Ambuscada in care maiorul Vetchinov(coleg de academie cu noi aia de mai sus) a luat medalia de Erou al FR(pm) e singura miscare mai desteapta a georgienilor.In rest,georgienii au descoperit flancul,numai bine ca 2 regimente sa intre in flancul georgian.Moment in care dispozitivul georgian nu numai ca nu mai serveste vreunui scop,dar devine o capcana.Faptul ca niste uitati de soarta faceau poc-poc in 10,nu mai avea nici o relevanta.
            E drept ca 40000 de rusi si ciraci ai lor sunt mai mult decat 12000 de gruzini(multe unitati gruzine aveau pifanii lipsa chiar de la inceputul razboiului,ca doar in prag de razboi se dau permisii,ce strategia mea).Dar pana au venit aia 20000 la Tsinkvali si inca cei 20000 in Abhazia mai curse vodca pe Volga.E iarasi drept ca in momentul in care brigada a 2-a a plecat spre est,frontul abhaz era expus,exceptand cativa speciali care au avut niste impuscaturi cu 45 ORP si baietii fostului meu sef de la Groznii,generalul Samanov.Gruzinii si in cazul fericit in care aveau vreun succes tactic(n-au avut) erau terminati dpdv strategic.
            Doctrina sovietica respectata ca la carte.Surpriza,derutarea inamicului cu privire la directia efortului principal,viteza,exploatarea breselor,ofensiva din miscare in coloana,socarea comandamentelor prin cele de mai sus si a trupelor prin foc intens de artilerie,exploatarea succesului de catre esalonul secund,detasamente avansate care ocupa potentiale pozitii inainte ca trupele invinse sa se poata regrupa.Pe bune,daca ma siliti sa va dau citate din Triandafillov,Isserson,Sokolovsky,Reznichenko sau manualele OPFOR ma apuc sa beau vodca si sa fumez langa tanc.
            
          • Cristian Negrea says:

            28/12/2012 at 04:14

            Nu trebuie sa-mi dati citate, domnilor generali. Daca dvs ati fi fost mai interesati si de alte articole de pe site, poate ati fi gasit unul intitulat Invatamintele conflictului ruso-georgian din 2008, partea a doua, si acolo ati fi citit cate ceva despre aparitiile celor multi rusi la momentul oportun, asa ca nu trebuia sa curga votca prea multa pe Volga, deoarece acestia o degustau langa tanc, chiar langa gardul Georgiei. Cu bietul Vetchinov nu cred ca ati fost coleg de academie, era prea tanar, la fel si general-locotenent Anatoli Kriulov, comandantul Armatei 58, ranit cu aceeasi ocazie. Inca ceva, daca il vedeti pe Vasilevsky, sa-i spuneti georgienii stapaneau in dimineata de 10 august aproape tot orasul Tskinvali (la de 5 ori cele 12 ore despre care imi tot vorbeste), iar seara (la de 6 ori acel timp) inca erau stapani peo buna bucata din sudul acestuia, deci nu era vorba doar de niste uitati de soarta. Nu stiu daca v-ati putea face o cariera din numaratul fulgilor de zapada, dar asa cum numarati orele alea, nu prea iese. In rest, numai de bine.
            
          • mihais says:

            28/12/2012 at 19:56

            Domnule,ma tem ca nu suntem mai multi,sunt doar unul.Restul au plecat in concediu de Anul Nou.Si daca va face placere,puteti sa ma includeti ca personaj negativ in viitorul roman.Ce va rog frumos,sa nu ma torturati rau.Faceti in asa fel incat sa mor repede.
            Io vaz ca dvs ori nu stiti,ori nu pricepeti.Nu doar legat de razboiul din Georgia,cat despre razboaie in general.Cat despre sarcasm,ioi mama.Dar cum mie imi face placere sa aduc contributii pozitive(asta nu-i sarcasm,desi il veti lua ca atare) fac un efort sa-mi aduc aminte ce si cum.Au fost 3 asalturi georgiene asupra orasului propriu-zis.Primul e evident cel initial,care a esuat in jurul orei 1400,dupa ce batalionul 42 Inf(care intrase disnpre Thybet,adica dinspre vest) a fost supus unui atac aerian iar echivalentul unui pluton din Btn Ind. Tc a fost distrus in centrul orasului.Pe la ora 1500 artileria Reg. 693 si Reg 292 Art Mixta au luat pozitie de lupta la S de Java(hehe,era si o carte de Alistair MacLean:”La sud de capul Java”,dar cred ca se refera la alta zona si alt razboi) si au inceput sa cante slagarul preferat al lui Carol I.Aceste 3 evenimente au dus la demoralizarea unitatilor georgiene si la retragerea lor de pe pozitiile cucerite.Exceptie au facut cei care incercuiau cazarma rusilor,din S orasului.Al doilea atac a fost dat in jurul orei 1800 dinspre Zemo-Nikozi,adicatelea dinspre sud si a fost oprit dupa ~ o ora.Cam in acelasi timp a sosit dinspre Abhazia si Bg. a 2-a,din care o parte a mers pe flancul drept,iar grosul s-a pregatit sa recucereasca pozitiile abandonate pe drumul de acces.Atacul a inceput in 9 in jur de 0600 si s-a lovit de compania de recunoastere a Reg. 135.Ambuscada cea faimoasa a avut loc pe 9 la ~1400,pt. ca ghinararul sef a dorit sa profite de faptul ca soseaua dinspre Zar(asta-i drumul ala din stanga,pt. cei ce nu stiu citi o harta) era inca libera si sa repeada un batalion pt. a intari pozitiile bastilor albastre din oras,dar s-au lovit la marginea orasului de compania de Cc a Bg. a 2-a(Bg. asta a doua fu unitatea georgiana care a nimerit mereu in postura de a salva situatia).Rusii au trecut de ambuscada si au intrat in oras.Numai ca au scapat de dracu ca sa dea de tac’su,nimerind in fata atacului frontal dat dinspre sudul orasului.O parte a luat pozitii de aparare,o parte s-a retras in afara orasului,nimerind de data asta in fata grosului Bg .2,care ocupase drumul intre timp.Cum artileria e zeul razboiului,rusii s-au rugat de ea sa salveze situatia,iar Spetsnaz si cecenii au lovit brigada a 2-a pe flancul stang.Pe la 6 seara ambele atacuri,atat cel de pe flancul stang cat si cel asupra orasului au fost respinse.Exceptand ~2 companii,ambele batalioane ruse au fost retrase din oras in seara de 9.Georgienii nu ocupau nimic,in oras fiind sud-osetinii,cazaci si ce Dumnezeu de trupe de stransura
            Momentul decisiv a fost cel in dupa-amiaza de 8 in care artileria rusa a anihilat atacul georgian si in care elementele avansate ruse au luat pozitii in vestul orasului. Btn 42 georgian a disparut de pe campul de lupta.Btn 43 era si mai la vest,in afara bataliei decisive(nu a facut nici 2 bani in misiunea sa),iar 41 era pe centru.Acele elemente ruse au intarziat in 9 atacul gruzin pe stanga cu 6 ore,iar compania de Cc a Bg a 2-a a ajuns la drum dupa 8-9 ore de la pornirea atacului.
            Grosul intaririlor ruse a ajuns in zona pe 10(desi in seara de 9 spre 10 elemente din Div 76 au curatat enclavele georgiene de la N(drumul cel mai scurt) si au asigurat drumul de vest.In prima zi au fost osetinii si cele 2 batalioane de basti albastre(unul rus,unul nord-osetin),iar incepand din seara de 8 elementele de avangarda.In 9 s-a adaugat inca un batalion+ Spetsnaz si btn. Vostok.Alte 2 batalioane intarite tineau soseaua de la tunelul Roki pana aproape de Tsnkhvali(evident,nu luptau,dupa cum nu luptau nici specialii georgieni care se plimbau prin paduri in vecinatatea astora).Si asta fu tot.Restul a fost rutina.Pt. ca aparent sunteti bun la matematica va las placerea sa-i numarati.Pt. ca sunt un sadic va las sa calculati si raportul de forte,pe momente si locatii.
            Va mai zic,iarasi,pana pricepeti.Dumneata scrii carti cu si despre razboaie.Din motive care tin de orice altceva decat de geopolitica anilor 2000,ai fixatie pe rusi ca mari inamici(mari pretini nu ne sunt,da’ nici noi nu ne chinuim sa avem relatii bazate pe inteligenta si forta autentica in loc de isterie si scuipat in vant).Ce incerc io de vreo cateva postari incoace e sa-ti explic ca daca vrei sa fii un mai bun scriitor(asa cum esti nu esti rau,da’ e loc de mai bine) si sa faci in acelasi timp un serviciu real tarii si natiunii e bine si sa ai habar de ce scrii.Sa exagerezi un pic(mai mult)capacitatile armatei romane se cheama licenta poetica si da bine la moral.Sa faci din prezumtivii adversari,rusii,niste caricaturi e un grav deserviciu atat tie ca analist(autor,in fine,ce vrei matale sa fii) cat si natiunii.Nu de alta,dar noi am mai luptat odata cu rusii plecand de la ideea ca-s niste retardati iar noi suntem niste zmei.Pt. edificare te invit sa citesti raportul facut de MStM dupa Odessa.Dupa Odessa ne-am trezit un pic si-am facut cateva chestii faine de tot,dar pornind de la realism,nu de la fantezii,aberatii si minciuni(si despre ei si despre noi).
            Si inca o chestie,nu neaparat in legatura cu dumneata.Istoria militara e o chestie destul de cu cantec.Sunt 2 parti,fiind vorba de razboi.Ca in orice alt domeniu,detaliile sunt ceea ce face diferenta intre a pricepe si a trage lectia corecta sau nu pricepe.Intreaba-l pe profesorul Daianu daca pe mine nu ma crezi(si despre el am ceva de comentat,dar il iert momentan fiindca-i un tip simpatic) .
            
          • Cristian Negrea says:

            29/12/2012 at 20:47

            Dom general, multumesc pentru sfaturi, nu stiu ce m-as fi facut fara ele! cat despre personaj in romanele mele, cam tarziu, am terminat deja al treilea, poate vorbim pentru urmatorul. Dar ma tem ca imi vei cere cine stie ce drepturi de copy-right sau de reprezentare, cine stie cat! Ei, lasand gluma la o parte (si sarcasmul, nu stiu cine a inceput), apreciez efortul de a posta modul de desfasurare al conflictului din Osetia de Sud, poate fi de un real folos pentru cei interesati, comparand fiecare cu sursele avute la indemana. Astept si partea din perspectiva georgiana, cea promisa (fara gluma!), aceasta putand fi o contributie pozitiva pentru cei interesati de istoria militara recenta. Numai bine!
            
          • mihais says:

            29/12/2012 at 12:57

            pps O versiune din surse exclusiv gruzine urmeaza.Poliloghia de mai sus e din surse neutre,rusesti si ceva analiza postconflict.Life is interesting.Oricum toate sursele primare au vazut dublu(cel putin),indiferent de tabara.Se intampla si la case mai mari.Stiu o armata in care s-au vazut de catre martori oculari elicoptere libiene la cateva mii de km de baza,care au zburat nevazute peste mari si tari pt. a ataca pe Gigi de la Afundata.
            
    • Anonymous says:

      10/09/2012 at 15:02

      -FPS 117 si Gap Filler nu au nicio legatura cu sistemul Azur. Azur este un sistem de razboi electronic (cercetare+bruiaj radioelectronic),celelalte sunt sisteme de radiolocatie (radare).Azur este utilizat in cadrul unui batalion EW,celelalte in cadrul mai multor batalioane radiotehnice.
      - nu exista niciun Detasament 495.Probabil va referiti la Batalionul 495 Infanterie,care mai are parasutisti in cadrul lui (a fost o unitate de operatii speciale in urma cu niste ani).
      - militarii humint sunt pregatiti similar cu militarii din unitatile LRS americane,care apartin unitatilor Military Intelligence.Alaturi de celelalte unitati din BIM,formeaza o structura ISTAR.Misiunea principala este obtinerea de date si informatii despre teren si inamic prin diferite procedee.Nu exista “trupe de insertie”,insertia este un termen preluat din doctrina americana si inseamna patrunderea in dispozitivul inamic.Unitatile humint nu arunca chestii in aer,daca la asta va referiti prin “insertie contra comandamentelor sau sistemelor de telecomunicatii”,cu asta se ocupa altii.
      - Glumind (doar putin),as spune ca doua zile a durat lupta propriu-zisa dintre rusi si georgieni,celelalte trei zile a durat fuga georgienilor.Indiferent ca-s doua sau cinci,cand o armata fuge mancand pamantul si-si abandoneaza tehnica,e un fel de KO militar in runda 1.
      - Tom Clancy a spus prostia respectiva in Red Storm Rising.Cine spune ca “amatorii studiază strategia şi tactica” bate campii si n-o face nici macar cu gratie.
      Spor
      

      Reply
    • Negrea Cristian says:

      11/09/2012 at 15:42

      Incerc sa apreciez pozitiv meticulozitatea si insistenta dvs pe detalii, desi mi-e destul de greu sa vorbesc cu un Anonim. Nu are rost sa ducem discutia la infinit, eu raman la parerea mea referitoare inclusiv la momentul Georgia 2008, am un articol despre acest razboi si nu mi se pare o mare realizare a rusilor, dimpotriva. Despre Cecenia si Basarabia nu mai vorbim. Iar maxima care dvs o atribuiti lui Clancy nu mi se pare deloc o prostie, deoarece degeaba ai o divizie in prima linie daca nu o poti aproviziona cu munitii si combustibil, transformand-o in carne de tun.
      

      Reply
    • GeorgeGMT says:

      12/09/2012 at 20:44

      FPS-ul si Gap-ul fac parte din sistemul integrat de monitorizare si control al teritoriului national. AZUR-ul este partea activa a sistemului de lupta radio-electronica, radarele si alte sisteme fac parte din zona pasiva. AZURUL nu detine mijloace proprii de detectie decat pe raze scurte si in anumite conditii.
      Radarele de supravegehere, FPS si Gap, sunt utile sistemului AZUR pentru detectia si urmarirea tintei.
      Mai corect ar fi sa spun ca atat partea pasiva de radio-detectie (FPS, Gap Filler si cele doua radare cu microunde si puls electromagnetic, de la malul marii), cat si partea activa, AZUR-ul sunt integrate in sistemul national de supraveghere electronica a teritoriului.
      FPS-urile sunt 10 unitati operationale pe teritoriul Romaniei: 5 apartin Armatei si cinci Institutului de meteorologie, insa de facto toate cele 10 unitati au scop dual, civil si militar, si sunt integrate militar…
      

      Reply
    • Anonymous says:

      15/09/2012 at 22:58

      -Din cate cunosc la INMH exista intr-adevar 5 radare Lockheed Martin,dar nu FPS 117,ci WSR 98D- adica radare meteo.
      -AZUR este un sistem SIGINT/EW (cercetare radioelectronica). AZURUL detine propriile mijloace de detectie,asta este functia sistemului,dar nu este un sistem radar,ci unul de cercetare radioelectronica,adica transmisiuni.Este daca vreti un sistem radiogonio care face si bruiaj.Vorbind foarte simplist,un sistem radar detecteaza un obiect,in vreme ce un sistem radiogonio detecteaza o emisie electromagnetica.
      -Pasiv,activ…Nu stiu daca e corect sa impartim asa pt ca majoritatea radarelor sunt active (adica detecteaza tintele emitand unde).Exista si sisteme pasive (Vera spre exemplu) care doar receptioneaza undele.
      

      Reply
13. florin says:

    09/09/2012 at 22:29

    “- armata rusa este una dintre cele mai bune armate din lume,chiar si asa peticita..dar daca o sa discutati cu ofiteri care au luptat in razboi sau care s-au instruit cu sovieticii,o sa vedeti ce parere au oamenii aceia despre ei.Nu-nseamna sa avem vreun complex de inferioritate sau sa fim defetisti,insamna doar sa fim realisti.”
    Sunt buni dar nu sunt supra-oameni, de exemplu si-au luat-o binisor in freza in razboiul din Basarabia, de la o mana de volutari basarabeni, slab inarmati si prost coordonati sau chiar fentati de sefii lor de la Chisinau.
    Recet am citit cartea lui Gheorghe Budeanu, Transnistria in flacari, cititi-o sa vedeti ce parere aveau ofiterii din Armata a 14-a de burunducii basarabeni…
    Georgienii au pierdut asa usor in fata rusilor in principal din cauza prostiei prezidentului lor mancator de cravate
    

    Reply
    • Anonymous says:

      10/09/2012 at 23:20

      Ehe, basarabenii nu au fost (nu sunt si nu vor fi) asa cum cred unii ametiti de pe la rusi (ucrainieni) sau altii, ignoranti, de la noi, adica moi sau profitori.
      Atunci si-au aparat tara, asa cum era ea, in forma Republicii Moldova in granitele date. Si au luptat bine, patriotic si profesional (adica in forma artei moderne a razboiului, atipic, adica cu un adversar supradimensionat).
      Ca noi am pierdut momentul reunirii (si, cu toata opozitia rusofililor, poporul romanesc de peste Prut a dorit aceasta), asta tine de conditiile politice de atunci (liderii de la noi filorusi, inca frica de marele Urs, ceva diplomatie, ignoranta Occidentului preocupat de subrezirea rasaritilui..samd).
      Ce ziceti, unii din Ucraina iar arunca gaz pe foc: in urmatoarea criza politica a lor, noi, stat NATO (deci cu multi parteneri), realipim nordul Bucovinei/eu am preluat dupa http://www.razbointrucuvant.ro.
      Ca dorim ca marea nedreptate a istoriei sa piara, este normal, dar sa o facem noi, vrednici de asta, nu sa primim scenarii, mai ales slave…Cam ciudat cu aceste oferte, parca ne fac in ras…Iar ai nostri (adica oficialitatile), ca intotdeauna, tac.
      Cu respect, itdr
      

      Reply
14. Lonfull full says:

    12/09/2012 at 18:41

    Ukraina a fost din totdeauna un dușman al Romaniei si RM , si vor ramâne în continuare aături de Rusia. Noi trebuie să ne unim pentru ca sa rămânem o forță…
    

    Reply
    • Anonymous says:

      13/09/2012 at 23:27

      Clar, au aceeași grupă sanguină, slavă, chiar dacă politic s/au mai contrat, uneori dur.
      Ori suntem prea creduli ori neputincioși, așa că spunem că ne înconjoară numai prieteni. Acu că ne trase de urechi și prezidenta Lituaniei…De pomină. Alții, aflați în anumite momente în situații incomparabil mai bune decât a României, au tratat serios problema și au găsit consensul național de a ieși cât mai curați. Iar noi parcă nu mai scăpăm de obiceiul căciulelii pe la înalte porți.
      Să vedem ce-o mai veni cu circoteca făcută de europarlamentari, de toate rasele. Bine, în nici un caz. Oricum, tot noi decontăm cheltuielile.
      itdr
      

      Reply
15. GeorgeGMT says:

    14/09/2012 at 18:23

    Si inca o informatie despre cat de usor ar fi ca Romania sa fie luata prin surprindere de o flota rusa in drum spre Constanta
    http://www.rumaniamilitary.ro/razboiul-atipic-radarele-aesa-hfswr-ale-romaniei
    

    Reply
16. Anonymous says:

    21/09/2012 at 15:13

    Partea 1
    Am citit scenariul apocaliptic si mi se pare o mare tampenie.
    Incerc sa ma pun in pielea invadatorului.
    Pentru a pregati invazia am nevoie sa-mi concentrez fortele si mijloacele in cel mai mare secret. Pe scurt, trebuie rasi toti posibilii agenti romani si NATO din zona.
    Ar urma mutari discrete de trupe si avioane/elicoptere catre bazele din Crimeea, aducerea de mijloace suplimentare de transport naval si de unitati navale mici (VPR-uri). Aducerea lor se poate face din alte mari, folosind raurile interioare ale Rusiei.
    In paralel, trebuie sa am informatii detaliate si in timp real in privinta locatiei trupelor, navelor si unitatilor de aviatie romanesti. La momentul declansarii invaziei trebuie sa am deja, pe teritoriul advers, “turisti” care sa saboteze instalatiile militare (radare, centre de transmisiuni, depozite de munitie si carburanti), sa asasineze lideri politici si militari.
    Trebuie sa sincronizez foarte bine lansarea bruiajului, sabotajele si atacurile cu rachete cu momentul plecarii desantului pe mare si cu elicopterele. Solutia optima ar fi ca grupul naval de sprijin sa fie deja pe mare, sub pretextul unor exercitii. Astfel, va putea lansa, la momentul stabilit, atacul cu rachete asupra navelor romanesti si asupra obiectivelor de la litoral si sa lanseze elicopterele cu trupe de desant.
    Un punct foarte important: am mare nevoie de cele doua aeroporturi Kogalniceanu din Dobrogea (CT si TL). Asta inseamna ca trebuie anihilate fortele de aparare, fara a distruge pista, si ocupate rapid de trupele debarcate din elicoptere.
    Sub umbrela aviatiei de vanatoare as aduce rapid, cu avioane de transport, echipamentele si trupa pentru operarea aeroporturilor, pentru a permite avioanelor de atac la sol sa aterizeze dupa primul atac asupra obiectivelor din Dobrogea.
    Am nevoie sa ocup repede portul Midia pentru ca e mai izolat si-l pot cuceri/apara mai usor.
    

    Reply
17. Anonymous says:

    21/09/2012 at 15:17

    Partea 2
    Trebuie sa fac inutilizabile aeroporturile de peste Dunare, civile si militare (Fetesti, Buzau, Galati etc) pentru a mari distanta de la care trebuie sa opereze avioanele romanesti. Probabil ca nu pot face asta decat cu rachete balistice. Aici as face o improvizatie de tip: rachete Iskander urcate, cu tot cu masina, pe nave comerciale rechizitionate, venit la cca 150 km de mal si lansate rachetele.
    As lasa inamicul sa creada ca urmaresc ocuparea podurilor peste Dunare (greu de ocupat, usor de minat/bombardat)si as forta Dunarea cu blindatele amfibii, urmate de tancuri (snorkeling).
    Pentru a-mi usura actiunea as bombarda ecluzele de la Cernavoda ale Canalului pentru a forta scaderea nivelului Dunarii din zona de traversare (cel mai probabil, in zona Vadu Oii).
    Cam asta ar fi sistemul dar de aici apar problemele:
    1. Imi pot permite sa plec sageata spre Bucuresti si sa las neocupate aglomerarile urbane din Dobrogea (Constanta, Tulcea, Mangalia, Megdidia, Cernavoda)? Sigur ca nu. De cate trupe as avea nevoie pentru a prelua ai mentine controlul asupra lor? De multe trupe (orasele inghit trupe). In plus, ar trebui sa lupt cu trupe si rezervisti care cunosc locul si pot organiza rezistenta relativ rapid. Chiar daca bombardez unitatile militare si le distrug mijloacele principale de foc, in orase este cu totul altceva iar diferenta de tehnologie poate fi usor anihilata.
    2. Problema acoperirii spatelui ramane valabila si dupa traversarea Dunarii iar aici intervine si necesitatea acoperiri flancului drept, pentru blocarea trupelor romanesti care vin din Moldova;
    3. Dupa tot acest consum imens de oameni si mijloace, ajung la Bucuresti unde trebuie sa cuceresc o aglomerare urbana de 2 milioane de locuitori.
    Una peste alta, am nevoie de un cantitate foarte mare de oameni si mijloace pentru a ajunge pana la Bucuresti apoi trebuie sa maresc efortul pentru a avea o oarecare sansa sa ocup orasul.
    Este drept ca poate avea un impact asupra moralului bombardarea si distrugerea unor unitati militare dar, odata teritoriul ocupat, lupta se duce cu alte mijloace, mult mai greu de detectat si de anihilat de catre inamic. Daca inamicul ajunge intr-o saptamana sau doua la Bucuresti nu inseamna nimic. De abia in acel moment, cand reteaua de aprovizionare este intinsa, el devine cel mai vulnerabil.
    

    Reply
    • Negrea Cristian says:

      03/10/2012 at 23:55

      Apreciez efortul dvs de a imbunatati scenariul apocaliptic prin care ar trece armata noastra in cazul unei tentative de invazie rusesti. Desigur, acesta poate fi imbunatatit la nesfarsit, dar problemele esentiale pe care le-am evidentiat in articol raman valabile. Chiar si dvs concluzionati in acest sens.
      

      Reply
18. Anonymous says:

    29/09/2012 at 12:29

    CUI foloseste articolul? Cuiva care vrea sa isi actualizeze baza de date despre tehnica de lupta romaneasca, dispunerea si modul ei de folosire? Cuiva care vrea sa analizeze efectele propagandei asupra celor interesati de domeniul militar romanesc? Prin comentariile de mai sus i-ati ajutat pe cei nominalizati in comment-ul meu.
    

    Reply
    • Negrea Cristian says:

      04/10/2012 at 00:03

      Imi pare rau, dar dvs dati dovada cel putin de naivitate daca considerati ca cei nominalizati de dvs nu au aceste informatii si nu numai. Sceanariul descris si combatut de mine are alta directie, alt vector, este destinat populatiei care sa-si piarda increderea in capacitatea armatei romane de a-si apara tara. Nu este destinat structurilor profesionalizate care cunosc vulnerabilitatile unui astfel de scenariu.
      Iar comentariul dvs, prin care spuneti ca am ajutat pe unii sau altii, este la fel de naiv, deoarece daca intoarceti capul si va faceti ca nu vedeti un lucru, nu inseamna ca acest lucru nu exista. Este vorba doar de tipica politica a strutului, care baga capul in nisip, facandu-se ca nu vede ceea ce exista cu adevarat.
      

      Reply
19. GeorgeGMT says:

    30/10/2012 at 21:52

    Felicitari pentru noul site! Doamne-ajuta!
    

    Reply
    • Cristian Negrea says:

      01/11/2012 at 09:44

      Multumesc mult! Doamne ajuta!
      

      Reply
20. MirceaS says:

    01/11/2012 at 12:11

    Am citit cu atentie si scenariul acesta mi se pare neverosimil, atât în prezentarea initialà cât si în critica de fatà.
    Si echipa în deplasare, si echipa gazdà au posibilitàti “care se poate”.
    Cum mà pricep mai mult la aviatie decât la blindate, artilerie si infanterie, mà voi axa pe acest aspect.
    În ceea ce îi priveste pe rusi, nu vàd ce i-ar împiedica sà folosescà rachete de croazierà lansate de bombardiere strategice, inclusiv împotriva ultimilor pozitii semnalate de sateliti ale radarelor AN/FPS-117. Si à propos de radare la sol, ultimele evolutii ale rachetelor aer-sol anti-radar americane nu mai pot fi înselate prin deconectarea emisiei radar, ele îsi continuà zborul spres ultima sursà identificatà geospatial. Îndràznesc sà cred cà rusii au procedat la fel cu rachetele lor.
    Apoi nu stiu de ce trebuie sà ne legàm de flotele actuale existente pe aerodroamele din nordul Màrii Negre.
    Nu e foarte greu sà se deplaseze escadrile care sà dispunà de relimentarea în aer si sà poatà asigura suportul aerian trupelor invadatoare.
    La fel si cu ajutorul aliatilor NATO, vorbesc mai mult de americani. Dacà decizia polticà este luatà imediat, în maximum douà ore poate sà intervinà si o aviatie amicà.
    S-a vorbit de Tom Clancy si romanul sàu.
    Cucerirea Islandei a fost precedatà de un bombardament cu rachete de croazierà care au permis folosirea ulterioarà a pistelor aeroportului capitalei, iar desantul maritim a fost adus de o navà camuflatà în navà civilà.
    Un pachebot sau douà într-o croazierà de plàcere poate sà-si debarce passagerii în portul Constanta chiar la chei.
    

    Reply
21. Calin says:

    01/11/2012 at 22:57

    Nu-i ringaie vreun bell la nimeni,invazia Cehoslovaciei din 1968?
    Stiu, conditiile de atunci erau altele, dar totusi…
    

    Reply
22. enzo says:

    06/11/2012 at 16:10

    Felicitari pentru nou sait – arata excelent.
    Spor la vanat cai verzi pe pereti . Rusii nu voi invada militar zona pe principiul — nu iti face probleme si cheltuieli inutile daca nu ai. Incet incet o sa devina cam inutil sa ne ocupe – nu prea ar avea ce prada ca au avut grija altii sa taie tot si sa vanda la fier vechi.
    Este mult mai usor si mai ales eftin pentru ei sa conduca prin agenti sau oameni politici gen Iliescu. Ce rost are sa mobilizezi sute de mii de militari si sa cheltui miliarde cand poti foarte usor cumpara tot fara sa iti faci deranj pe acasa?
    Dar in eventualitatea unei agresiuni din partea Rusiei sunt gata sa pariez pe orice ca ungaria ar participa la agresiune fara sa stea pe ganduri. Poate ca nu ar trimite trupe clasice dar cu siguranta ar pune umarul la o capitulare cat mai rapida.
    

    Reply
23. alexandru says:

    26/12/2012 at 19:06

    Aceste analize nu-şi au rostul decât dacă vrem să ne jucăm de-a războiul modern făcând analiza forţelor şi mijloacelor, a spaţiului tactic şi strategic, posibile direcţii de ofensivă şi interzicerea acestora, etc.
    Totuşi să nu uităm că suntem în NATO din 2004, timp în care au fost pregătite în occident mai multe generaţii de ofiţeri, s-a creat interoperatibilitatea între structurile de conducere ale NATO şi ale României.Întreaga strategie de apărare a fost schimbată în corelaţie cu noile misiuni ale României în teatrele de operaţii din lume alături de statele membre NATO.
    Astfelde diversiuni nu pot fi înghiţite decât, eventual de nişte elevi mai slab pregătiţi.
    Sper că nimeni nu pune la îndoială seriozitatea NATO în a-şi respecta angajamentele înscrise în Tratatul semnat cu România.
    Această seriozitate a statelor occidentale face diferenţa faţă de fostul Tratat de La Warşovia (şi actualele state din CSI)-un tratat formal, lipsit de orice credibilitate (aşa au fost posibile invaziile din Ungaria şi Cehoslovacia când s-au încălcat toate regulile din Tratat.De altfel, chiar Ceauşescu s-a prevalat de încălcările flagrante, de către URSS, a statutului Alianţei de la Warşovia pentru a refuza să li se alăture în 1968)
    

    Reply
24. alexandru says:

    26/12/2012 at 19:29

    Ar mai fi de remarcat, în opinia mea, că mai grave sunt încercările USL de a ne scoate din NATO şi USL.Aici e mâna KGB (FSB) care transmitea ordine către Ponta et Căcărău et Voiculescu prin Vocea Rusiei, prin vocea unor socialişti europeni (Svoboda..) şi prin, evident, Ion Iliescu.Aici este miza avănd în vedere interesele şi spaimele Rusiei (precizate f.bine de Cristian Negrea).Şi atunci, poate că această diversiune cu războiul vrea să mascheze adevăratul conflict în plan politic şi economic.
    Sper că SUA şi UE mai sunt interesate de această regiune cu România în centru, ca şi prioritate strategică economică şi militară.Dacă mai există interes pentru această zonă geografică atunci aştept reacţia dură a serviciilor secrete româno-occidentale, reacţie care mi s-a părut destul de slbă (când era evident ce vor să facă aceşti indivizi prin acapararea unor televiziuni – care fac, nu-i aşa, cât o armată de tancuri-pentru a-i spăla pe creier pe români.Şi procesul a durat circa 4-5 ani!!).E clar că acţiunile grupării mafiote (grup infracţional organizat) din USL din ultimile luni miros a trădare naţională, dar trebuie dovedită de SRI, SIE cu ajutor occidental.
    Aştept cu interes ce se întâmplă: Dacă DNA şi ANI vor acţiona cu aceiaşi forţă şi independenţă, cu sprijinul SRI şi SIE lichidând grupul infracţional organizat care a atacat ordinea constituţională şi chiar statul de drept şi suveranitatea României (cf.recentei Hotărâri a CC privind ultimile alegerile şi referendumul), atunci va fi un şoc care poate va trezi pe cei indiferenţi dacă nu vom fi în pericol de dezintegrare ca stat în viitorul apropiat.
    Dumnezeu să ne ajute!

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer