Triumviratul malefic: Valeriu Stoica, Calin Andrei Zamfirescu si Arin Stanescu
Ceea ce se ştia dintotdeauna în mod
neoficial, adică faptul că nimic nu mişcă în justiţia română fără
directivele grupării Valeriu Stoica - Călin Andrei Zamfirescu - Arin
Stănescu, s-a oficializat prin decretul de numire a lui Cătălin
Predoiu ca ministru al justiţiei, semnat de Traian Băsescu la 29
februarie 2008. De precizat că, de facto, noul ministru al justiţiei
este Călin Andrei Zamfirescu, ginerele acestuia, Cătălin Marian Predoiu,
figurând ca ministru în decret, doar de ochii lumii. Aşa că, Ministerul
Justiţiei este condus de Călin Andrei Zamfirescu, nu din sediul
ministerului, de pe Bd-ul. Libertăţii, ci din str. Jean Louis Calderon
nr. 38 (sediul Societăţii Civile de Avocaţi Zamfirescu-Racoţi-Predoiu) .
Nu există cunoscător al culiselor să creadă că Predoiu ar fi acela care
să ia hotărâri în administrarea justiţiei române. De altfel, imediat
după numirea sa ca ministru, prima măsură a fost scoaterea de sub
urmărire penală a socrului său Călin Andrei Zamfirescu şi a celorlalţi
13 învinuiţi în dosarul nr. 194/P/2003 (falimentul fraudulos al BIR)
aflat în instrumentarea DNA. Cine „a năşit” procedura numirii noului
titular la justiţie ? Călin Andrei Zamfirescu cu Tăriceanu şi Valeriu
Stoica cu Băsescu . Şi asta, deoarece Călin Zamfirescu nu putea fi
desemnat oficial în funcţia de ministru, întrucât era urmărit penal de
DNA în dosarul menţionat în legătură cu falimentul fraudulos şi
lichidarea prin jaf a Băncii Internaţioanle a Religiilor. Principalul
consultant al numirii titularului la Ministerul Justiţiei a fost însă
Valeriu Stoica, implicat personal până peste cap în aceleaşi mari
afaceri de lichidări bancare cu Călin Andrei Zamfirescu şi Arin Stănescu
alias Arie Shalev. De altfel, pentru grupul celor trei
(Stoica-Zamfirescu-Stănescu), termenul potrivit ar fi de grupare
mafiotă. Aceasta este cea mai bine organizată, având o penetrare totală
la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor din ţară, inclusiv, şi în
primul rând, la DNA. Este o adevarata caracatiţă!
În
fruntea, dar în umbra acestei caracatiţe, se afla iniţial Valeriu
Stoica, încă de pe timpul mandatului său de ministru al justiţiei, când
împreună cu foştii săi colegi de grupă de facultate, Călin Andrei
Zamfirescu şi Arin Stănescu – nume real Arie Shalev – s-au organizat şi
au pus la punct cele mai mari „afaceri” fără să investească un leu . În
grupare a fost atras apoi şi Flavius Baias, unul din finii lui Valeriu
Stoica care îndeplinea funcţia de Secretar de stat la justiţie – fiind
adjunctul naşului său . De reamintit că Arin Stănescu, după terminarea
facultăţii în 1976 a plecat în Israel, unde înainte de a se reîntoarce
în ţară, ocupa un post de jurist la primăria din Carmiel, fiind urmărit
penal prin mai multe dosare. În România, Arin Stănescu s-a întors în
1992 când, împreună cu Neculaescu Toma înfiinţează societatea „All Kind
of Buisiness Impex” SRL, înmatriculată sub nr. J40/18348/13 iulie1992
având sediul în Bucureşti str. Aviator St. Protopopescu, nr. 9, bloc C,
parter, ap.1, sector 1.
„Marele investitor
străin” Arie Shalev – sub acest nume figurează Arin Stănescu în această
societate, având Paşaport PA/153/565/ eliberat de Ministerul de Interne
israelian – a investit în afacerile din Romania „imensa sumă” de 223 USD
, fiind, de altfel, singura sumă investită din propriul său buzunar în
afacerile din România. La la 14 .12. 1998, Arie Shalev, devenit Arin
Stănescu, împreună cu Călin Andrei Zamfirescu, Stan Târnoveanu şi încă
doi cetăţeni belgieni au constituit societatea „Reconversie şi
valorificare active” înmatriculată sub nr. J40/12704/1998 la ORCB.
Cenzor al societăţii - Andreea Alina Zamfirescu, fiica lui Călin
Zamfirescu şi actuala soţie a lui Cătălin Predoiu. Capitalul acestei
societăţi : 90 milioane lei vechi. Obiect de activitate : afaceri,
consultanţă etc. Sediul social, Bucureşti Bd. Mircea Vodă nr.35 bl.M27,
sector 3, iniţial într-un apartament care, ulterior cu încă alte două
apartamente din acelaşi bloc, aveau să devină proprietatea „Mătuşii
Tamara”, lăsate „moştenire” Danei Nastase. Arie Shalev prin societatea
sa, plătea încă din anul 2000, în mod oficial, o chirie de 7.000
USD/lună, noii proprietare . Aceste apartamente sunt şi astăzi utilizate
tot de către Arie Shalev şi societatea menţionată, denumită în prezent
„ZTS Consultanţă - Management” S.R.L., şi noua societate profesională
„RVA Insolvency Specialists”. Nu există date din care să rezulte noul
plafon al chiriei actuale .
Prima parte a anului
1999 a fost pentru societatea „Reconversie şi valorificare active” o
perioadă de studiu, de marketing, de pregătire a lui Arie Shalev, Călin
Andrei Zamfirescu şi asociaţii lor, care căutau afaceri mari,
profitabile, în care să nu investeasca nimic sau cât mai puţin, dar care
să producă enorm . Aşa au ajuns cei trei foşti colegi de grupă de
facultate, la concluzia că cele mai profitabile afaceri sunt
lichidările. În astfel de afaceri nu investeşti nimic, iar profiturile
îţi vin automat din vânzarea activelor, din încasarea creanţelor, din
folosirea fondurilor societăţilor pe care le lichidezi etc. La 30 august
1999 fostul prim-ministru Radu Vasile semnează OUG nr. 79/1999 privind
organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare .
Autorii actului normativ nu sunt alţii, decât avocaţii Arin Stănescu şi
Călin Zamfirescu, ordonanţa guvernului fiind contrasemnată de colegul
lor, Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei . Interesant este faptul că,
aşa cum rezultă din Fişa procedurii parlamentare, OUG nr. 79/1999 a
plecat de la Guvern la 31 august 1999 şi a ajuns la Parlament la 30
august(!) 1999, publicându-se în aceeaşi zi în Monitorul Oficial. În
baza acestei ordonanţe, cei trei colegi de facultate înfiinţează Uniunea
Naţională a Praticienilor în Reorganizare şi Lichidare, Arin Stănescu
mulţumindu-se pentru început – aşa cum arăta Fănel Păvălache - numai cu
funcţia de vicepreşedinte al acestui ONG .
La 19
noiembrie 1999, în baza unei Note de fundamentare contrasemnată de
Flavius Baias, finul lui Valeriu Stoica, se emite Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.186/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr.
83/1998 privind falimentul băncilor – act normativ avându-I,
bineînţeles, ca autori tot pe cei doi avocaţi, fondatorii firmei
“Reconversie şi valorificare active”. Şi desigur, tot în aceeaşi zi de
19 noiembrie 1999, OUG nr. 186/1999, se publică în Monitorul Oficial al
României, dată la care, în temeiul acesteia se şi cere Tribunalului
Bucureşti falimentul BANKCOOP . Graba a fost atât de mare încât, în acea
vineri – zi scurtă de lucru, Guvernul a şi aprobat-o, a şi trimis-o la
Monitorul Oficial care, în aceeaşi zi a şi publicat-o. Ce s-a uitat însă
? Procedura constituţională prevedea că Ordonanţele Guvernului trebuie
mai întâi să fie depuse spre aprobare la Parlament şi numai după aceea
se pot publica în Monitorul Oficial . Ordonanţa nr. 186/1999 întâi s-a
publicat în M.O la 19.11.1999 şi apoi s-a depus la Parlament (22
noiembrie 1999), încălcându-se procedura constituţională prevăzută de
art. 114 (4) din Constituţie (text în vigoare la data emiterii
Ordonanţei). Care a fost principala modificare adusă Legii nr. 83/1998
privind falimentul băncilor ? Simplu ! La art. 17 al Legii nr. 83/1998
conjuncţia « şi » a fost înlocuită cu prepoziţia « sau », fiind astfel
eliminată etapa obligatorie a « administrării speciale » prevăzută în
Legea nr. 83/1998, astfel că, falimentul unei bănci putea fi solicitat
chiar şi în cazul în care asupra acelei bănci nu s-ar fi exercitat o
acţiune de administrare specială, ci numai o « supraveghere specială »,
cele două condiţii fiind cumulative în Legea nr. 83/1998 .
Această
modificare a facilitat ulterior, conform planului de afaceri al grupării
Arin Stănescu - Călin Andrei Zamfirescu, declanşarea falimentului
băncilor româneşti – victime ale acestui grup de interese. Trebuia însă
bineînţeles, ca totul să fie legal sau ca totul să pară cel puţin legal.
Aşa că, la 27 noiembrie 1999 , avocaţii Arin Stănescu şi Călin
Zamfirescu, în baza Ordonanţei de guvern iniţiată, redactată şi
promovată de ei, aceştia devin şi „practicieni în reorganizare şi
lichidare judiciară” şi se înscriu în « Tabloul practicienilor în
lichidare şi reorganizare judiciară », Tablou înfiinţat tot de către ei,
în baza OUG nr. 79/1999. Şi tot în aceeaşi zi de 27 noiembrie 1999,
societatea lor „Reconversie şi valorificare active” este înscrisă în «
Tabloul persoanelor juridice specializate” în reorganizare şi lichidare
judiciară. Ulterior, cu sprijinul partenerilor lor din BNR, toate
băncile cărora li s-a declanşat procedura premeditată de faliment au
fost încredinţate spre lichidare acestei firme . Lichidarea unor bănci
cu active de mii de miliarde lei, trebuia să fie însă finanţată de
cineva, soluţia nefiind alta, dar găsită cu sprijinul BNR prin Fondul de
Garantare al Depozitelor Bancare al cărui preşedinte nu era altul decât
fostul vice-guvernator al BNR, Mihai Bogza. Aşa cum arăta Fănel
Păvălache, în declaraţiile sale, la început, activitatea societăţii de
lichidare constituită de grupul Arie Shalev - Călin Zamfirescu, nu
mergea prea strălucit, abia se roda, şi se căutau noi bănci-victime,
care să posede active mari, ceea ce ducea desigur la posibilitatea
încasării de onorarii enorme . Pentru această misiune era necesar ca în
grup să fie atraşi noi membri, de preferinţă, tot liberali. Aşa se face
că unul din noii veniţi a fost Mihai Bogza, impus de PNL ca
viceguvernator al BNR, acesta având sarcina să identifice bănci şi să
pregăteasca terenul de faliment al acestora. Şi cum se ştie, în acea
perioadă existau bănci româneşti care se confruntau cu efecte ale
tranziţiei, bănci care în realitate, în nici un caz nu erau sortite
pieirii . Mihai Bogza este cel care în baza unei clare programări, a
ales viitoarele victime ale societăţiii de lichidare a grupării lui Arin
Stănescu – Călin Zamfirescu. De altfel, aşa cum arată Fănel Păvălache,
sarcinile membrilor grupului erau bine şi distinct repartizate – unii se
ocupau cu identificarea victimelor, alţii pregăteau şi emiteau actele
normative necesare care să dea aparenţa de legalitate activităţii
grupului, iar Călin Zamfirescu, Arin Stănescu şi Stan Târnoveanu
lichidau şi adunau imensele sume de la băncile-victimă. A se vedea
declaraţiile lui Fănel Păvălache. Spre exemplificare, dăm câteva cifre
care demonstrează imensele sume încasate de gruparea mafiotă prezentată .
Conform documentelor, depuse la Tribunal chiar de firma de lichidare a
celor doi patroni avocaţi-lichidatori, de la Banca Internaţională a
Religiilor a fost încasată în perioada 10 iulie 2000 – 31 august 2001,
suma de 580, 3 miliarde lei, din care avocaţii-lichidatori au cheltuit
pe propriile lor salarii, bonusuri de performanţă, cheltuieli cu terţii
(terţii fiind tot ei) suma de 211,2 miliarde lei, iar în afara acestei
sume, au mai încasat drept „onorarii lichidator”, încă 55,3 miliarde lei
. Până la 31 decembrie 2002, firma avocaţilor-lichidatori cheltuise din
fondurile BIR suma de 163,2 miliarde lei, în acelaşi mod. Dintr-o
expertiză solicitată de Comisia de Abuzuri a Camerei Deputaţilor,
expertiză depusă la 22.11. 2004, rezultă că în perioada 11.07.2000 –
31.05.2004, lichidatorul RVA – adică, cei doi avocaţi-lichidatori - îşi
auto-plătise din fondurile BIR, salarii şi bonusuri de performanţă 249,6
miliarde lei, plăţi pentru lucrări şi servicii diverse 112,5 miliarde
lei, proprii onorarii 123,7 miliarde lei, plăţi pentru materiale, 22,5
miliarde lei . La pag. 8 a Raportului de expertiză menţionat se arată :
„În concluzie, S.C. Reconversie şi Valorificare Active a păgubit Banca
Internaţională a Religiilor cu suma totală de 640 miliarde lei prin
modalităţile următoare : cu suma de 508,3 miliarde lei prin sustragere
(furt) direct din trezoreria băncii ; cu suma de 132 miliarde lei prin
facilităţi acordate nelegal debitorilor băncii”. Accesând site-ul „Moore
Stpehens RVA” se poate vedea ce lichidări judiciare au mai făcut
obiectul firmei grupării Stănescu – Zamfirescu . Iată spre exemplificare
numai câteva societăţi din portofoliul de lichidări : Bankcoop, Banca
Internaţională a Religiilor, Banca Albina, Banca Populară de Dezvoltare,
Banca Populară Fortuna, Banca de Investiţii şi Dezvoltare, Banca
Columna, Uzinele Republica, Bere Chitila, Rompetrol distribution ,
Modcotton Aurora, Romcereal etc., etc.. Să nu uităm însă relaţiile
existente între Arie Shalev (Arin Stănescu) şi prietenul şi asociatul
său din firma „Euroeconomic”, Varujan Vosganian . „Euroeconomic”, a fost
creată la 23 martie 2001, sub nr. J40/3175, cu sediul în str. Ardeleni
nr. 9 etaj 1 ap. 2, sector 2, activitatea principală a acesteia fiind
„activităţi auxiliare intermedierilor financiare”. În firma lui
Vosganian mai sunt asociaţi Arin Stănescu, Adrian Ciocănea, actualul şef
al Departamentului Afaceri Europene şi Dumitru Cocea, director de
cabinet şi fin al lui Varujan Vosganian . Arin Stănescu a fost, este şi
va rămâne, aşa cum se ştie, nu numai prietenul de taină al lui Vosganian
dar şi ”eminenţa sa cenuşie” . Să nu se uite că Arin Stănescu îl
consilia pe Vosganian şi în fostul partid UFD şi când acesta era
preşedintele Comsiei buget, finanţe, bănci din Senat şi tot Arin
Stănescu îl consiliază şi astăzi pe Vosganian în calitatea sa de
ministru al economiei şi finanţelor. Cei care critică astăzi politica
economică, taxele, impozitele şi tot ceea ce ţine de finanţele României
nu cunosc faptul că, în realitate ideile nu-i aparţin în totalitate lui
Vosganian ci „emineneţei sale cenuşii”, Arin Stănescu , considerat a
avea – o minte diabolică şi rapace. Una din ultimele mari lovituri date
de Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu cu sprijinul lui Varujan Vosganian
şi al Monicăi Macovei a fost modificarea Legii nr. 64/1995 devenită
legea nr. 85/2006 privind insolvenţa . Prin această lege, a fost
pregătit terenul pentru ca fondul de lichidare – fond public - aflat la
Ministerul Justiţiei şi creat prin majorarea cu 20% a taxelor plătite de
mediul de afaceri din România la Oficiile Registrului Comerţului să fie
trecut la Uniunea Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare, adică la
nimeni altul decât la Arin Stănescu . Astfel art. 4 alin. 7 din legea
sus-amintita stipulează ca Oficiile Registrului Comerţului să transfere
sumele provenite din majorarea cu 20% a taxelor încasate de acestea la
UNPIR, “acest ONG având dificila obligaţie să comunice nr. de cont în
care sa fie transferate aceste sume”. Interesant este faptul, că la data
aprobarii Legii nr. 85/2006 - UNPIR nici nu exista sub această
denumire, ci numai ulterior în luna noiembrie 2006, fosta UNPRL, prin o
nouă iniţiativă a celor doi s-a emis OUG nr. 86/2006 şi a devenit UNPIR.
Astfel că, art. 48 lit. k din OUG nr. 86 din 8.11.2006 prevede
preluarea de la Ministerul Justiţiei şi administrarea de către UNPIR a
“fondului de lichidare”, cheltuielile de administrare a acestui fond
fiind încasate, bineînţeles tot de către UNPIR din fondul respectiv . In
acest mod a fost finalizată preluarea unui fond public, “fondul de
lichidare” aflat la Ministerul Justitiei, de către Arie Shalev,
statuându-se defintiv îmbogăţirea anuală a acestuia cu peste 150
miliarde lei vechi - el fiind de acum, noul preşedinte al ONG-ului creat
la 30 august 1999 sub denumirea de UNPRL, devenită UNPIR . Preşedintele
Traian Băsescu a fost avertizat în luna iunie 2007 de către unele ziare
prin mai multe articole, să nu promulge legea de aprobare a OUG nr.
86/2006, dar, probabil, fie nu i s-a adus la cunoştinţă realitatea, fie
nu a dat curs semnalului de alarmă tras de presă, astfel că prin
Decretul nr. 275/2007 de aprobare a ordonanţei sus-amintite, Arin
Stănescu va primi anual peste 150 miliarde lei vechi. Desigur, nu
trebuie uitat faptul că la Palatul Cotroceni este prezent şi nelipsit
partenerul lui Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, numitul Valeriu Stoica
şi că la guvern se află Varujan Vosganian, aşa că decretul de aprobare
al OUG nr. 86/2007 a fost floare la ureche, Arie Shalev şi colegii săi
din UNPIR adăugându-şi colosal la avere din bani publici . Direcţia
Naţională Anticorupţie apreciază că această grupare mafiotă nu prezintă
pericol social, deşi, la 26 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia Penală, prin Decizia nr. 5515, dispune începerea
urmăririi penale împotriva a 14 persoane implicate în gruparea
menţionată în fruntea listei aflându-se Arin Stănescu şi Călin
Zamfiresu, capii acestei grupări. La 24 aprilie 2008 procurorul Maria
Trandabăţ din DNA emite Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a
tuturor învinuiţilor . De altfel, hotărârea de scoatere de sub urmărire
penală a învinuiţilor din dosarul nr. 194/P/2003 (dosarul falimentului
şi lichidării BIR) era cunoscută încă de la 11 martie 2008, din
declaraţia socrului ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu, numitul
Călin Zamfirescu, unul din cei 14 urmăriţi în dosar, care declara în
Jurnalul Naţional că : „ DNA va da în curând soluţia de scoatere de sub
urmărire penală pentru toţi 14” . Ordonanţa dată de procurorul Maria
Trandabăţ la 24 aprilie 2008 de scoatere de sub urmărire penală a
întregului grup a venit să confirme faptul că soluţia era deja stabilită
. De altfel aceasta a fost prima şi cea mai importantă sarcină cu care a
fost investit Cătălin Predoiu : să-l scoată pe socrul său şi pe
ceilalţi învinuiţi în dosarul BIR de sub urmărire penală . Iată
succesiunea faptelor : La 21.02.2007, prin rezoluţie, în baza deciziei
ÎCCJ- Secţia Penală se începe urmărirea penală împotriva învinuiţilor
nominalizaţi şi pentru faptele prevăzute de art. 11 din Legea nr.
78/2000 şi art. 246 Cod pen.. La 04.02.2008 prin Ordonanţă, procurorul
de caz ajunge la concluzia că faptele săvârşite de învinuiţii din grup
sunt mai grave şi dispune schimbarea încadrării juridice din
infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevzută
de art.246 Cod pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanei, în formă calificată, în modalitate continuată,
prevăzută de art.246 rap. la art.2481 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod
pen.. Hotărârea de schimbare a încadrării faptelor, s-a dat deci după un
an de cercetări (21.02.2007 la 04.02.2008) datorându-se, se înţelege,
găsirii în dosar a unor circumstanţe agravante . La 8.02.2008, numitul
Păvălache Fănel invitat la DNA, într-o declaraţie afirmă că datele şi
faptele pe care le-a descris pe 30 de pagini, numite de procurorul de
caz “note date în arestul preventiv” le deţine de la Arin Stănescu şi
apropiaţii acestuia . La 29.02. 2008, Cătălin Predoiu ginerele
învinuitului Călin Zamfirescu este numit ministrul justiţiei . La
11.03.2008 Călin Zamfirescu declară public în Jurnalul Naţional că “DNA
îi va scoate în curând de sub urmărire penală pe toţi cei 14 învinuiţi” .
La 24 aprilie 2008, procurorul Maria Trandabăţ din DNA pronunţă
Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală. Cine poate crede că toate
acestea sunt simple coincidenţe de fapte şi date calendaristice ? Cele
de mai sus se bazeaza numai pe documente autentice.Valeriana N. STOICA,
Bucureşti, str. Batiştei, nr.25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu