Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Argumentele plângerii penale erau corecte. Nu a fost luată în seamă. Grupul de dialog social, al cărui mentor și manipulator a fost Brucan, va trebui să dea seama pentru complicitatea cu un criminal. Cu prietenie, Dan Culcer
Domniei Sale
Domnului Procuror General al Republicii România[1][1],
Bucureşti
Subsemnatul Ion VARLAM, născut în Bucureşti la 8 Iunie 1938, condamnat politic între 1952, şi 1954 şi 1956, constrâns la exil de opoziţia mea faţă de regimul totalitar din România, cu domiciliul actual la Paris (adresa), am onoarea ca prin prezenta să depun plângere împotriva numitului BRUCAN Silviu, a cărui inculpare o cer pentru următoarele motive :
1) CRIMĂ ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII - comisă în calitatea de director al ziarului « Scânteia ». Între 1945 şi 1955 această publicaţie
a. A propăvăduit instaurarea unei discriminări instituţionale menite să excludă din comunitatea naţională categorii umane desemnate oprobiului în numele « responsabilităţii » colective şi ereditare ;
b. A incitat la intoleranţă, la ură şi la omucidere ;
c. A făcut apologia crimei – cerând « lichidarea fizică şi morală a duşmanului de clasă »;
Cele da mai sus având drept efect exterminarea în masă a opoziţiei politice şi a elitelor spirituale şi sociale ale României, BRUCAN Silviu este principalul autor moral[2][2] al acestor crime împotriva umanităţii şi a demnităţii omului.
2) ETNOCID – săvârşit în calitatea de responsabil local al instrumentului de dominare a imperialismului sovietic – ideologia marxist-leninistă :
a. Prin înjosirea şi distrugerea sistematică a tradiţiilor şi a patrimoniilor istoric, cultural şi artistic ale poporului roman;
b. Prin pervertirea metodică a procesului de creaţie - în toate domeniile;
c. Prin caracterul organizat al operei de alienare a identităţii naţionale şi de denigrare a valorilor specific româneşti ;
d. Prin înlocuirea conştiinţei naţionale de către supunerea faţă de o putere străină.
BRUCAN Silviu, ca director al « Scânteii » şi al radio-difuziunii, între 1945 şi 1955, este principalul autor[3][3] al crimei de etnocid prin depersonalizare din perioada stalinistă.
3) ÎNALTĂ TRĂDARE – crimă ce rezultă din :
a. Participarea la complotul împotriva independenţei naţionale a României, având drept scop subjugarea poporului român de către o putere străină ;
b. Conspirarea împotriva stării de drept, în vederea distrugerii democraţiei şi a instaurării unei dicaturi totalitare.
BRUCAN Silviu, ca membru notoriu al ierarhiei P.C.R. între 1945 şi 1955, este direct implicat în acţiunea de înaltă trădare a acestei organizaţii.
Toate aceste crime dovedesc implicarea personală a lui BRUCAN Silviu în stabilirea în România a unui regim de natură criminală şi de obârşie străină – comunismul, varianta sovietică a fascismului[4][4].
Ţin să precizez că, neavând nimica personal cu BRUCAN Silviu, nu sunt inspirat de răsbunare şi nu caut vre’o satisfacţie. Prezenta plângere îmi este dictată de simţul datoriei : doresc să contribui la opera de salubritate publică care este condiţia prealabilă a întoarcerii la democraţie[5][5].
Bucureşti, 5 Februarie 1990.
Ion Varlam
N.B. Acuzaţiile pe care i le-am adus în presă lui Brucan au avut un efect revelator neaşteptat, dând în vileag adevărata orientare a solidarităţilor « disidentului » (la comandă şi sub control) Mircea Dinescu (soţul unei fiice de nomenclaturist sovietic). Director, pe atunci, al revistei « Caţavencu », a replicat automat atacându-mă personal, în cel mai pur stil comunist şi pe tonul suburban pe care-l cultivă.
[1][1] Plângere depusă la Procuratura Generală la 5 Februarie 1990 şi înregistrară sub Nr. 75/63. A fost publicată pentru prima dată în „Dreptatea” din 9 Februarie 1990.
[2][2] Dintre cei rămaşi în viaţă.
[3][3] Ca supravieţuitor.
[4][4] Termenul fascism, scos din contextul italian, are aceeaşi semnificaţie ca totalitarism şi constituie varianta „populistă” a acestei noţiuni.
[5][5] Legea prevede că, atunci când în cauză este ordinea publică, producerea probelor îi revine ministerului public. Cu toate acestea, în 1991, Procurorul General a clasat dosarul, sub motivul că „pârâtorul nu a constituit probe”.
duminică, 15 iulie 2012
UDMR, o afacere ce nu are legatura cu nevoile cetatenilor maghiari
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cred că autorul acestui articol poate fi selectat de Consiliul Bătrânilor. Cu prietenie, Dan Culcer
UDMR, o afacere ce nu are legatura cu nevoile cetatenilor maghiari
Marti 30 August 2011
http://www.horeavuscan.ro/wp-content/gallery/articole/kiss.jpg
http://www.horeavuscan.ro/udmr-o-afacere-ce-nu-are-legatura-cu-nevoile-cetatenilor-maghiari/
Conferinta de presa – Marti 23 august 2011
Liderul UDMR Bihor, Kiss Alexandru, se autodenunta, iar UDMR duce o politica prin care tine comunitatea maghiara in izolare si in saracie
Zilele trecute am citit stupefiat in mass-media locala cum presedintele UDMR Bihor, Kiss Alexandru, a facut mai multe declaratii halucinante in cadrul sedintei Consiliului Judetean Bihor. Eu cred ca trăim intr-o societate in care toate valorile deontologice si normele juridice sunt intoarse pe dos si anormalul devine normal sau ilegalul devine legal. Practic domnul Kiss s-a autodenunțat si a oferit organelor competente un adevărat probatoriu bazat pe propriile sale declaraţii. Fostul președinte al Consiliului Judetean Bihor a recunoscut ca in timpul mandatului sau, institutia pe care o conducea derula afaceri cu propria firmă. Din postura de presedinte al Consiliului Judetean Bihor, Kiss Alexandru organiza licitatii pentru programul laptele si cornul, iar din postura de patron al fabricii de lapte Biolact, domnul Kiss avea grija sa fie principalul furnizor de lapte pentru acest program. Pentru a salva aparentele si pentru „a prosti pe prosti” (pentru ca eu nu cred ca poate pacali institutiile abilitate) se folosea de un intermediar, daca nu ma insel firma Derpan, care in calitate de distribuitor participa la licitatia organizata de Consiliului Judetean Bihor, dar care avea misiunea de a cumpara laptele de la firma Biolact. Daca acesta afacere nu este un vadit conflict de interese eu ma intreb retoric daca in Rmania mai exista lege si daca mai verifica cineva aplicarea ei. Tupeul domnului Kiss Alexandru de a recunoaste public aceasta afacere ma face sa-mi pun serioase intrebari cu privire la statul de drept in care traim.
In alta ordine de idei am primit anumite informatii cu privire la ce se intampla in doua localitati din Bihor unde avem o comunitate maghiara semnificativa: municipiul Salonta si comuna Paleu. Mi-au fost relatate doua cazuri pe care eu le consider extrem de grave si la care etnicii maghiari trebuie sa cugete. Se spune ca fostul primar al comunei Paleu, Papp Gyorgy, nu a mai fost sustinut de UDMR Bihor pentru a candida in anul 2008 la un nou mandat pentru ca a deschis comuna pentru dezvoltatorul imobiliar Calin Raita. Lui Papp Gyorgy i s-a reprosat ca prin construirea mai multor cartiere de vile in Paleu se va schimba componenta etnica a localitatii. Deci pentru UDMR Bihor nu conta ca localitatea se dezvolta si ca prospera, singurul criteriu important era daca comunitatea maghiara ramane majoritara in localitate. Cu alte cuvinte UDMR nu dorea ca romanii din Oradea sa se mute la vile in Paleu si sa schimbe componenta etnica a comunei. Prin acest scenariu UDMR isi facea griji ca nu va mai castiga mandatul de primar al comunei. Acesta este un exemplu clar al faptului că UDMR pune interesele sale de grup în faţa intereselor comunităţii maghiare pe care spune că o reprezintă.
Al doilea exemplu care mi-a fost relatat este cel al municipiului Salonta unde au fost refuzate mai multe investitii pe acelasi considerent. Primarul UDMR din Salonta nu a permis unor investitori straini sa-si deschida fabrici in Salonta de teama ca românii din comunele limitrofe vor veni la munca in Salonta si se vor stabili aici schimbând componenta etnica a municipiului. Datorita blocajelor pe care le-au intalnit la Salonta, investitorii au plecat cativa km la incolo, in localitatea Madaras, unde s-a dezvoltat un parc industrial foarte promițator.
Nu ma feresc sa acuz UDMR de tradare a intereselor comunitatii pe care spun ca o reprezinta. UDMR pune interesul sau personal deasupra intereselor maghiarilor care au dreptul la o viata mai buna si la un nivel de trai ridicat. Existenta unei formatiuni politice, UMDR, care nu respecta criteriile de definire ale unui partid politic si care se hraneste din tinerea in ignoranta si in izolarea a unei minoritati nu se mai justifica in Europa anului 2011. Potrivit teoriei politice orice partid se cladeste pe norme, valori si principii doctrinare economice si sociale. Constituirea si functionarea unei formatiuni politice strict pe criterii etnice este profund nesanatoasa pentru comunitate in ansamblu si pentru respectiva minoritate.
Miscarea Verzilor Democrati Agrarieni isi propune sa protejeze drepturile minoritatilor, inclusiv drepturile minoritatii maghiare si in consecinta ma vad obligat sa reiterez cateva obiectii pe care le am fata de politica dusa de UDMR. Celelate partide mari din Romania: PSD, PNL şi PDL stiu aceste lucruri, dar nu le spun si prefera sa curteze UDMR in guverne si sa sacrifice bunastarea cetatenilor romani de etnie maghiara.
In primul rand UDMR condamna la izolare comunitatea maghiara din Romania. Intr-o Uniunea Europeana unde natiunile invata va conlucreze, sa vietuieasca impreuna fara granite si sa aboleasca orice mentalitate segregationista, UDMR vrea sa izoleze constant minoritatea maghiara din Romania. Formatiunea politica maghiara stie ca doar un grup minoritar distinct care nu s-a integrat in viata comunitara a tarii din care face parte si care nu pleaca din respectiva tara ii poate asigura si pe viitor voturile si procentele electorale menite sa pastreze UDMR in structurile de putere ale statului. Izolarea comunitatii maghiare este unul dintre principiile pe care UDMR le-a legiferat si prin legea educatiei nationale cand a introdus prevederi prin care minoritatea maghiara sa-si poata constitui propriile unitati de invatamant separate de cele romanesti. Din pacate UDMR nu face diferenta intre pastrarea identitatii etnice ale unei minoritati si izolarea acestei minoritati in arealul statal al unui alte natiuni conlocuitoare.
In al doilea rand UDMR serveste interesele unei clientele politice pe cand majoritatea maghiarilor sunt săraci. Daca mergem in judetele Covasna si Harghita vedem ca săracia este la ea acasa. In timp ce majoritatea liderilor politici ai UDMR s-au imbogatit in ultimii 20 de ani, prin metode la fel de dubioase ca si politicienii de etnie româna, zonele maghiare au un nivel de trai foarte scăzut. Politicienii maghiari au adoptat la perfectiune ingineriile financiare care au adus România pe cel mai inalt nivel de coruptie din toate tarile europene.
In al treilea rand UDMR este o formatiune care isi tine comunitatea pe care spune ca o reprezinta intr-o crasa lipsa de informare si ignoranta. UDMR are o pozitie de monopol in cadrul etniei maghiare fiind un fel de Partid Comunist Maghiar, cum spunea Laszlo Tokes. Maghiarii sunt fortati sa voteze cu UDMR fara sa aiba orice alta alternativa si fara sa poata opta in mod democratic intre mai multe oferte. Maghiarii nu pot sa-si sanctioneze pe liderii UDMR care sunt parte a acestui „sistem politic ticălosit” – ca sa-l citez pe Traian Basescu – pentru ca sunt facuti „tradatori” daca nu voteaza cu UDMR-ul. Formatiunea etnica maghiara controleaza si o buna parte a mass-mediei maghiare unde nu regasim o abordare obiectiva a activitatii politice desfasurate de catre UDMR. Ignoranta etniei maghiare din Romania este hranita cu discursuri fanteziste privind Ungaria Mare. UDMR merge pe formula: „Un popor sau grup care este tinut in ignoranta si este dezinformat este usor de condus si manipulat”.
In al patrulea rand UDMR este aproape incapabil sa se reformeze din interior. Formatiunea etnica maghiara a avut alaturi de PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor cea mai longeviva structura de conducere dintre toate formatiunile politice din Romania. Acest lucru nu este deloc intamplator pentru ca PRM si UDMR s-au sustinut reciproc pe principiul vaselor comunicante, ambele parti avand discursuri sovine, revansarde si nationaliste. Un alt tango politic este reprezentat de asa zisele aripi din cadrul elitei conducatoare maghiare, aripa moderata reprezentata de UDMR si aripa radicala reprezentata de Laszlo Tokes. Trebuie spus ca ambele parti au contribuit la mentinerea actualei stari de izolare, ignoranta si saracie in care se zbate marea masa a comunitatii maghiare. UDMR Bihor este condus de duetul Kiss&Biro de peste zece ani de zile, timp in care averile personale ale viceprimarului Oradiei, Biro Rozalia si al vicepresedintelui/presedintelui Consiliului Judetean Bihor, Kiss Alexandru au crescut in acest timp cu mult mai mult decat salariul de viceprimar sau de presedinte de consiliu judetean. La nivel national averea lui Verestoy Attila ar putea sa creeze invidie pentru orice capitalist american care are in spate generatii de inaintasi care au derulat afaceri de milioane de euro. „Retragerea” lui Marko Bela si alegerea lui Kelemen Hunor in functia de presedinte al UDMR a fost cel mai bine comentata de Laszlo Tokes care spunea: „Cand Kelemen Hunor se uita in oglinda il vede pe Marko Bela”.
In opinia mea UDMR ar trebui sa se integreze ca aripa a partidelor romanesti. Liderii UDMR care au o viziune social democrata ar trebui sa se inscrie in PSD, cei cu viziune liberala in PNL, cei cu viziune crestin-democrata in PDL, iar cei simpatizanti ai ecologismului ar putea veni in randurile noastre. Dorim sa avem cate un vicepresedinte maghiar la nivelul judetean si municipal al partidului pentru a putea reprezenta cat mai bine interesele comunitatii maghiare. Din punct de vedere juridic ar putea ca UDMR sa mai existe ca o organizatie civica menita sa garanteze protectia drepturilor minoritatii maghiare, dar din punct de vedere politic, elita maghiara ar trebui sa se exprime prin aceste aripe ale partidelor politice care sunt constituite pe criterii si valori doctrinare.
Articole în legătură
• Noi platim esecurile politicienilor!
• Rogerius candideaza la Primarie
• Centrul candideaza la Primarie
• Valorile mele: Cred în tehnologie, energie regenerabilă și responsabilitatea fata de mediu!
• Moment de reculegere pentru arborii de pe malul Crisului
Autor
Nume: Vuscan Horea-Tudor
Data nasterii: 04 Iunie 1981
Stare civila:casatorit
Adresa: Str. Nufarului, nr.17, bl. D135. ap. 9, Oradea
Telefon: 0760672908
» Educatie si training
Numele si tipul institutiei de invatamant sau a organizatiei care a sustinut trainingul: Universitatea din Oradea – Facultatea de Stiinte Economice
Perioada: 2002-2005
Tema principala / aptitudinile obtinute: Specializara: Marketing
Numele si tipul institutiei de invatamant sau a organizatiei care a sustinut trainingul: Colegiul National “Emanuil Gojdu”
Perioada: 1996-1999
Marti 30 August 2011
http://www.horeavuscan.ro/wp-content/gallery/articole/kiss.jpg
http://www.horeavuscan.ro/udmr-o-afacere-ce-nu-are-legatura-cu-nevoile-cetatenilor-maghiari/
Conferinta de presa – Marti 23 august 2011
Liderul UDMR Bihor, Kiss Alexandru, se autodenunta, iar UDMR duce o politica prin care tine comunitatea maghiara in izolare si in saracie
Zilele trecute am citit stupefiat in mass-media locala cum presedintele UDMR Bihor, Kiss Alexandru, a facut mai multe declaratii halucinante in cadrul sedintei Consiliului Judetean Bihor. Eu cred ca trăim intr-o societate in care toate valorile deontologice si normele juridice sunt intoarse pe dos si anormalul devine normal sau ilegalul devine legal. Practic domnul Kiss s-a autodenunțat si a oferit organelor competente un adevărat probatoriu bazat pe propriile sale declaraţii. Fostul președinte al Consiliului Judetean Bihor a recunoscut ca in timpul mandatului sau, institutia pe care o conducea derula afaceri cu propria firmă. Din postura de presedinte al Consiliului Judetean Bihor, Kiss Alexandru organiza licitatii pentru programul laptele si cornul, iar din postura de patron al fabricii de lapte Biolact, domnul Kiss avea grija sa fie principalul furnizor de lapte pentru acest program. Pentru a salva aparentele si pentru „a prosti pe prosti” (pentru ca eu nu cred ca poate pacali institutiile abilitate) se folosea de un intermediar, daca nu ma insel firma Derpan, care in calitate de distribuitor participa la licitatia organizata de Consiliului Judetean Bihor, dar care avea misiunea de a cumpara laptele de la firma Biolact. Daca acesta afacere nu este un vadit conflict de interese eu ma intreb retoric daca in Rmania mai exista lege si daca mai verifica cineva aplicarea ei. Tupeul domnului Kiss Alexandru de a recunoaste public aceasta afacere ma face sa-mi pun serioase intrebari cu privire la statul de drept in care traim.
In alta ordine de idei am primit anumite informatii cu privire la ce se intampla in doua localitati din Bihor unde avem o comunitate maghiara semnificativa: municipiul Salonta si comuna Paleu. Mi-au fost relatate doua cazuri pe care eu le consider extrem de grave si la care etnicii maghiari trebuie sa cugete. Se spune ca fostul primar al comunei Paleu, Papp Gyorgy, nu a mai fost sustinut de UDMR Bihor pentru a candida in anul 2008 la un nou mandat pentru ca a deschis comuna pentru dezvoltatorul imobiliar Calin Raita. Lui Papp Gyorgy i s-a reprosat ca prin construirea mai multor cartiere de vile in Paleu se va schimba componenta etnica a localitatii. Deci pentru UDMR Bihor nu conta ca localitatea se dezvolta si ca prospera, singurul criteriu important era daca comunitatea maghiara ramane majoritara in localitate. Cu alte cuvinte UDMR nu dorea ca romanii din Oradea sa se mute la vile in Paleu si sa schimbe componenta etnica a comunei. Prin acest scenariu UDMR isi facea griji ca nu va mai castiga mandatul de primar al comunei. Acesta este un exemplu clar al faptului că UDMR pune interesele sale de grup în faţa intereselor comunităţii maghiare pe care spune că o reprezintă.
Al doilea exemplu care mi-a fost relatat este cel al municipiului Salonta unde au fost refuzate mai multe investitii pe acelasi considerent. Primarul UDMR din Salonta nu a permis unor investitori straini sa-si deschida fabrici in Salonta de teama ca românii din comunele limitrofe vor veni la munca in Salonta si se vor stabili aici schimbând componenta etnica a municipiului. Datorita blocajelor pe care le-au intalnit la Salonta, investitorii au plecat cativa km la incolo, in localitatea Madaras, unde s-a dezvoltat un parc industrial foarte promițator.
Nu ma feresc sa acuz UDMR de tradare a intereselor comunitatii pe care spun ca o reprezinta. UDMR pune interesul sau personal deasupra intereselor maghiarilor care au dreptul la o viata mai buna si la un nivel de trai ridicat. Existenta unei formatiuni politice, UMDR, care nu respecta criteriile de definire ale unui partid politic si care se hraneste din tinerea in ignoranta si in izolarea a unei minoritati nu se mai justifica in Europa anului 2011. Potrivit teoriei politice orice partid se cladeste pe norme, valori si principii doctrinare economice si sociale. Constituirea si functionarea unei formatiuni politice strict pe criterii etnice este profund nesanatoasa pentru comunitate in ansamblu si pentru respectiva minoritate.
Miscarea Verzilor Democrati Agrarieni isi propune sa protejeze drepturile minoritatilor, inclusiv drepturile minoritatii maghiare si in consecinta ma vad obligat sa reiterez cateva obiectii pe care le am fata de politica dusa de UDMR. Celelate partide mari din Romania: PSD, PNL şi PDL stiu aceste lucruri, dar nu le spun si prefera sa curteze UDMR in guverne si sa sacrifice bunastarea cetatenilor romani de etnie maghiara.
In primul rand UDMR condamna la izolare comunitatea maghiara din Romania. Intr-o Uniunea Europeana unde natiunile invata va conlucreze, sa vietuieasca impreuna fara granite si sa aboleasca orice mentalitate segregationista, UDMR vrea sa izoleze constant minoritatea maghiara din Romania. Formatiunea politica maghiara stie ca doar un grup minoritar distinct care nu s-a integrat in viata comunitara a tarii din care face parte si care nu pleaca din respectiva tara ii poate asigura si pe viitor voturile si procentele electorale menite sa pastreze UDMR in structurile de putere ale statului. Izolarea comunitatii maghiare este unul dintre principiile pe care UDMR le-a legiferat si prin legea educatiei nationale cand a introdus prevederi prin care minoritatea maghiara sa-si poata constitui propriile unitati de invatamant separate de cele romanesti. Din pacate UDMR nu face diferenta intre pastrarea identitatii etnice ale unei minoritati si izolarea acestei minoritati in arealul statal al unui alte natiuni conlocuitoare.
In al doilea rand UDMR serveste interesele unei clientele politice pe cand majoritatea maghiarilor sunt săraci. Daca mergem in judetele Covasna si Harghita vedem ca săracia este la ea acasa. In timp ce majoritatea liderilor politici ai UDMR s-au imbogatit in ultimii 20 de ani, prin metode la fel de dubioase ca si politicienii de etnie româna, zonele maghiare au un nivel de trai foarte scăzut. Politicienii maghiari au adoptat la perfectiune ingineriile financiare care au adus România pe cel mai inalt nivel de coruptie din toate tarile europene.
In al treilea rand UDMR este o formatiune care isi tine comunitatea pe care spune ca o reprezinta intr-o crasa lipsa de informare si ignoranta. UDMR are o pozitie de monopol in cadrul etniei maghiare fiind un fel de Partid Comunist Maghiar, cum spunea Laszlo Tokes. Maghiarii sunt fortati sa voteze cu UDMR fara sa aiba orice alta alternativa si fara sa poata opta in mod democratic intre mai multe oferte. Maghiarii nu pot sa-si sanctioneze pe liderii UDMR care sunt parte a acestui „sistem politic ticălosit” – ca sa-l citez pe Traian Basescu – pentru ca sunt facuti „tradatori” daca nu voteaza cu UDMR-ul. Formatiunea etnica maghiara controleaza si o buna parte a mass-mediei maghiare unde nu regasim o abordare obiectiva a activitatii politice desfasurate de catre UDMR. Ignoranta etniei maghiare din Romania este hranita cu discursuri fanteziste privind Ungaria Mare. UDMR merge pe formula: „Un popor sau grup care este tinut in ignoranta si este dezinformat este usor de condus si manipulat”.
In al patrulea rand UDMR este aproape incapabil sa se reformeze din interior. Formatiunea etnica maghiara a avut alaturi de PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor cea mai longeviva structura de conducere dintre toate formatiunile politice din Romania. Acest lucru nu este deloc intamplator pentru ca PRM si UDMR s-au sustinut reciproc pe principiul vaselor comunicante, ambele parti avand discursuri sovine, revansarde si nationaliste. Un alt tango politic este reprezentat de asa zisele aripi din cadrul elitei conducatoare maghiare, aripa moderata reprezentata de UDMR si aripa radicala reprezentata de Laszlo Tokes. Trebuie spus ca ambele parti au contribuit la mentinerea actualei stari de izolare, ignoranta si saracie in care se zbate marea masa a comunitatii maghiare. UDMR Bihor este condus de duetul Kiss&Biro de peste zece ani de zile, timp in care averile personale ale viceprimarului Oradiei, Biro Rozalia si al vicepresedintelui/presedintelui Consiliului Judetean Bihor, Kiss Alexandru au crescut in acest timp cu mult mai mult decat salariul de viceprimar sau de presedinte de consiliu judetean. La nivel national averea lui Verestoy Attila ar putea sa creeze invidie pentru orice capitalist american care are in spate generatii de inaintasi care au derulat afaceri de milioane de euro. „Retragerea” lui Marko Bela si alegerea lui Kelemen Hunor in functia de presedinte al UDMR a fost cel mai bine comentata de Laszlo Tokes care spunea: „Cand Kelemen Hunor se uita in oglinda il vede pe Marko Bela”.
In opinia mea UDMR ar trebui sa se integreze ca aripa a partidelor romanesti. Liderii UDMR care au o viziune social democrata ar trebui sa se inscrie in PSD, cei cu viziune liberala in PNL, cei cu viziune crestin-democrata in PDL, iar cei simpatizanti ai ecologismului ar putea veni in randurile noastre. Dorim sa avem cate un vicepresedinte maghiar la nivelul judetean si municipal al partidului pentru a putea reprezenta cat mai bine interesele comunitatii maghiare. Din punct de vedere juridic ar putea ca UDMR sa mai existe ca o organizatie civica menita sa garanteze protectia drepturilor minoritatii maghiare, dar din punct de vedere politic, elita maghiara ar trebui sa se exprime prin aceste aripe ale partidelor politice care sunt constituite pe criterii si valori doctrinare.
Articole în legătură
• Noi platim esecurile politicienilor!
• Rogerius candideaza la Primarie
• Centrul candideaza la Primarie
• Valorile mele: Cred în tehnologie, energie regenerabilă și responsabilitatea fata de mediu!
• Moment de reculegere pentru arborii de pe malul Crisului
Autor
Nume: Vuscan Horea-Tudor
Data nasterii: 04 Iunie 1981
Stare civila:casatorit
Adresa: Str. Nufarului, nr.17, bl. D135. ap. 9, Oradea
Telefon: 0760672908
» Educatie si training
Numele si tipul institutiei de invatamant sau a organizatiei care a sustinut trainingul: Universitatea din Oradea – Facultatea de Stiinte Economice
Perioada: 2002-2005
Tema principala / aptitudinile obtinute: Specializara: Marketing
Numele si tipul institutiei de invatamant sau a organizatiei care a sustinut trainingul: Colegiul National “Emanuil Gojdu”
Perioada: 1996-1999
«Care este diferenţa dintre "politician" şi "hoţ"?»
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:
«Care este diferenţa dintre "politician" şi "hoţ"?»
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi.
"Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?".
Iar replica lui Millor fu doar: "Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi".
Scriitorul brazilian Fernandes Millor a lansat o dezbatere publică cu tema:
«Care este diferenţa dintre "politician" şi "hoţ"?»
Un anume răspuns i-a sărit în mod special în ochi.
"Diferenţa dintre un politician şi un hoţ este că pe primul îl aleg eu, în timp ce al doilea mă alege el pe mine. Am nimerit-o?".
Iar replica lui Millor fu doar: "Stimate domn, sunteţi un geniu. Sunteţi singurul care a reuşit să găsească o diferenţă între cei doi".
sâmbătă, 14 iulie 2012
Ion Coja. Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Domnul Ion Coja se lasă prea repede convins de niște declarații ale lui Crin Antonescu, care nu-l angajează pe acesta la nimic. Ar fi bine să nu se uite că un general american în rezervă este din senin consilier al lui Victor Ponta. Iar americanii au tot interesul să distrugă orice unitate a Europei. Ca de obicei avem de ales între ciumă și holeră.
Cu prietenie, Dan Culcer
Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!
Prin condamnarea și încarcerarea lui Adrian Năstase s-a făcut primul pas și a început astfel sfârșitul haitei de criminali și hoți instalați la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc și absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbușirea sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!
Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situația ca o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinoși și mai hoți și mai incompetenți decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru!
Din fericire, nu aceasta este situația. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut multe greșeli, dar răul făcut de ei Țării și cetățenilor acestei Țări este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite Băsescu le-a depășit chiar înainte de a deveni președinte!
Avem acum ocazia acestui referendum și trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii de a face mai departe rău în jurul său!
Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Țării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța că măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.
Să ne fie clar așadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferința pentru acesta!
Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României de azi!
*
De ce trebuie demis Băsescu?
Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem seama în ziua referendumului.
Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici ministru!
1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică. Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.
Apartenența lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion (?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului ocult primit de acesta din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație. Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României și românilor.
2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanța, unde multă lume îl cunoaște foarte bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relațiile cu vama din port... A venit la București unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.
3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990 până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și nereguli. Iată câteva:
- a permis și a coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.
- a demarat acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Ca să le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor să fie exasperant de mică și lumea să prefere transportul auto. Linia Constanța-București este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara. Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!
- a descurajat și amânat orice proiect de construcție a unor auto-străzi noi. A decis că „România nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparațiilor la auto-strada Pitești, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a lucrărilor.
- a introdus sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până azi.
- s-a implicat direct sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a știut să-și facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky Șpagă și alții, de aceeași teapă!
- demascat de dl Gabriel Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.
- altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat...
- alegerea sa ca primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi aparțin...) Băsescu și oamenii săi au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă, este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a personalității sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!... Eu nu recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți pe malul mării! Traian Băsescu nu este constănțean! Nu este născut la Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu este de-al nostru!
Ca președinte, și-a arătat arama în nenumărate ocazii.
- răpirea ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea țara era guvernată de coaliția PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!
- la referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv și a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el și Crin Antonescu... Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.
- după alegerile din 2008 a refuzat să ofere funcția de prim ministru majorității parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constituțional pe Emil Boc, care își dovedise deja incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera Constituției!
- lui Băsescu îi aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!
- a luat o serie de măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.
- în disprețul opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio competență, dimpotrivă, erau contra-indicați în modul cel mai categoric cu putință.
- în schimb, a eliminat-o din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de student intrau în țară mulți veritabili teroriști! Nu am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei!... Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!
- în anii de guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în Țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeași perioadă guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe?
Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!
- nu putem uita și ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate, nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!...
- cel mai vinovat și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare și aservire națională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele sale, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?! (Voi reveni asupra chestiunii.)
- și-a permis să iasă în public cu declarații ne-constituționale de susținere a unor proiecte economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a rîs în nas: care nepoți?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de Țară:
- Măi, țigane, sări că-ți arde satul!
- Nu-i nimic! Mă mut în altul!
Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!
Ion Coja
Post scriptum. Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu. Și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății civile. Știu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere și speranță la Dumitru Prunariu... Și la încă vreo trei-patru posibili candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți.
Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestația sa din ultimele zile, prestația sa la Cotroceni, mă satisface. Declarațiile sale limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.
Doamne, ajută!
Cu prietenie, Dan Culcer
Pasul următor: Demiterea lui Băsescu!
Prin condamnarea și încarcerarea lui Adrian Năstase s-a făcut primul pas și a început astfel sfârșitul haitei de criminali și hoți instalați la guvernarea României pe 22 decembrie 1989. Pasul următor este demiterea lui Băsescu, la referendumul din 29 iulie. Votul nostru trebuie să împingă lucrurile spre acest deznodămînt firesc și absolut necesar. Ne-am săturat de ei. Din păcate, nu-i putem demite pe toți printr-un singur referendum, printr-un singur gest public! Va trebui să-i luăm pe rând. Știe toată lumea cine va urma după Băsescu! Dar e musai ca Băsescu, capul răutăților din România, să dispară acum de pe scena politică pentru ca prăbușirea sistemului politic mafiot să continue, să meargă până la capăt, dacă ne ajută bunul Dumnezeu!
Presa mercenară, inclusiv televiziunile, încearcă o diversiune parșivă și ticăloasă în sprijinul lui Băsescu, prezentând situația ca o luptă între Traian Băsescu și Crin Antonescu, inducând în mintea românilor ideea că la referendum vor avea de ales între Băsescu și cuplul Ponta-Antonescu! Nimic mai fals și mai periculos decât această interpretare a situației în care ne aflăm! Noi acum avem posibilitatea de a elimina din jocul politic pe unul dintre cei mai mari răufăcători din politica românească! Faptul că adversarii săi s-ar putea să fie mai mincinoși și mai hoți și mai incompetenți decât Băsescu nu trebuie să ne inducă în eroarea de a-i mai acorda lui Băsescu creditul nostru!
Din fericire, nu aceasta este situația. Adversarii politici ai lui Băsescu au păcatele lor, incomparabil mai mici însă. Au făcut multe greșeli, dar răul făcut de ei Țării și cetățenilor acestei Țări este, dacă pot spune așa, în limitele normalității. Aceste limite Băsescu le-a depășit chiar înainte de a deveni președinte!
Avem acum ocazia acestui referendum și trebuie folosită fără niciun regret, pentru a scăpa astfel de un individ care ne-a făcut mult rău și ne va mai face, dacă nu-i luăm din mână pârghiile puterii de a face mai departe rău în jurul său!
Pentru ceilalți politicieni, tovarăși sau adversari, unii cu nimic mai de soi decât Băsescu, nu avem încotro și trebuie să așteptăm până la următorul soroc electoral, în toamnă. Imediat după demiterea lui Băsescu, societatea civilă va trebui să se aplece asupra candidaturii lui Crin Antonescu. Ar fi o mare rușine ca românii să aleagă încă un președinte, al patrulea, care nu are ce căuta în fruntea Țării. Să sperăm că scurtul răgaz de câteva săptămâni nu ne va împiedica să ne edificăm corect asupra lui Crin Antonescu și a celorlalți candidați, în speranța că măcar unul dintre ei să prezinte un palmares demn de a fi luat în seamă.
Să ne fie clar așadar: votul nostru pentru demiterea lui Băsescu nu înseamnă un vot pentru Crin Antonescu! Nu înseamnă preferința pentru acesta!
Votăm împotriva lui Traian Băsescu numai și numai prin raportare la isprăvile bine cunoscute ale lui Băsescu, unul dintre principalii vinovați pentru starea precară a națiunii române, a României de azi!
*
De ce trebuie demis Băsescu?
Nu au nicio valoare acuzațiile pe care i le aduce Parlamentul. Motivele pentru care Băsescu trebuie să cadă sunt cu totul altele, mult mai serioase, mai numeroase, și de ele trebuie să ținem seama în ziua referendumului.
Mai întâi, amintim câteva dintre motivele pentru care Băsescu nici nu trebuia să ajungă în cea mai înaltă funcție! În mod normal, Băsescu nu trebuia să ajungă nici parlamentar, nici ministru!
1. În decembrie 1989 Traian Băsescu ocupa o funcție de director în Ministerul Transporturilor, la Constanța, în Port. Erau ani buni de când nu mai naviga. Era cunoscut printre colegi și subordonați ca un impostor în funcția respectivă. O funcție pe care nu o onora, nici prin comportamentul său, nici prin pregătirea sa profesională destul de îndoielnică. Se știa că la câteva examene importante din cariera unui comandant Băsescu nici nu se prezentase, dar le promovase prin intervenția „organelor de partid”, a protectorilor săi din Securitate.
Apartenența lui Băsescu la Securitate este certă, a fost demonstrată public. Personal, am discutat acest subiect cu Ion (?) Cătuneanu, fost director în Portul Constanța, care după 1990 și-a recunoscut apartenența la Securitate în fața unui grup de prieteni constănțeni. Cătuneanu ne-a spus că a fost coleg cu Băsescu în structurile Securității. După părerea mea, acest detaliu biografic nu îl încriminează în mod automat pe Traian Băsescu. Nu este grav dacă Băsescu a colaborat cu Securitatea sau dacă a lucrat efectiv în Securitate, ca ofițer! Problema este despre ce Securitate vorbim! După decembrie 1989 a devenit clar că Securitatea nu a fost un monolit, cu oameni de aceeași factură, toți o apă și un pământ. A devenit clar că unii dintre securiști, nu puțini, au făcut parte din Securitatea trădătoare, din Securitatea aservită unor servicii secrete străine, care n-au rămas străine de ce a urmat după 1990 în România. Avem toate motivele să credem că toată cariera politică a lui Traian Băsescu, atât de neașteptată, este datorată sprijinului ocult primit de acesta din partea unor astfel de instituții și structuri. Evident, nici pe departe Băsescu nu este singurul om politic aflat în această situație. Îi țin companie ceilalți doi președinți de după 1990, precum și importanți lideri politici sau din mass media etc. Partea proastă este că au primit acest sprijin ca să facă mult rău României și românilor.
2. În ianuarie 1990, Băsescu a fost printre primii directori demiși la cererea colegilor și a subordonaților. S-a aflat pe lista de directori demiși semnată de ministrul Burada. După câteva zile, acesta a fost „sfătuit” și, practic, obligat să revină asupra demiterii lui Traian Băsescu, revocând ordinul. Subalternii au protestat vehement, contestându-l în continuare, inclusiv în justiție. Băsescu a fost obligat să cedeze și să plece din Constanța, alungat propriu zis de foștii colegi și subordonați. În mod semnificativ, la alegerile parlamentare nu a candidat niciodată în Constanța, unde multă lume îl cunoaște foarte bine câte parale face. Era vestit printre marinari ca un comandant de vas extrem de priceput în relațiile cu vama din port... A venit la București unde aceiași protectori discreți și eficienți l-au plasat sub pulpana lui Petre Roman și Ion Iliescu. Așa a început o carieră politică de care n-ar fi avut parte dacă nu ar fi primit constant ajutorul unor entități secrete, imposibil de identificat de publicul larg, de alegători.
3. Ca ministru la Transporturi (din mai 1990 până în octombrie 1992 și după 1996), se face vinovat de multe abuzuri și nereguli. Iată câteva:
- a permis și a coordonat deplasarea minerilor la București, la mineriadele din iunie 1990 și septembrie 1991. Un simplu ordin al ministrului putea să împiedice venirea minerilor. Dimpotrivă: Băsescu i-a pedepsit pe subalternii care, din proprie inițiativă, au încercat să oprească năvala minerilor.
- a demarat acțiunile complexe de sabotare a CFR-ului. Din ordinul său a fost suspendat primul tren de călători, pe ruta Craiova-Cluj. La concurență cu CFR au apărut firme particulare de transport auto. Aceste firme sunt, cele mai multe, controlate prin interpuși de Traian Băsescu și alți foști miniștri la Transporturi. Ca să le meargă bine acestor firme, au fost suspendate o mulțime de trenuri, au intrat în reparații nesfârșite liniile cele mai circulate, pentru ca viteza trenurilor să fie exasperant de mică și lumea să prefere transportul auto. Linia Constanța-București este cel mai bun exemplu pentru ce s-a întâmplat și se întâmplă în toată țara. Se urmărește distrugerea CFR și privatizarea a ceea ce nu poate fi distrus!
- a descurajat și amânat orice proiect de construcție a unor auto-străzi noi. A decis că „România nu are nevoie de auostrăzi”! A supravegheat personal reparațiilor la auto-strada Pitești, lipsa sa de pricepere vădindu-se imediat prin calitatea proastă a lucrărilor.
- a introdus sistemul de dijmuire în transportul internațional auto, sistem perpetuat până azi.
- s-a implicat direct sau prin interpuși în falimentarea flotei comerciale și înstrăinarea acesteia. Dosarul Flota, ajuns în justiție, n-a fost finalizat deoarece Băsescu a știut să-și facă complici persoane din conducerea celorlalte partide parlamentare, precum Micky Șpagă și alții, de aceeași teapă!
- demascat de dl Gabriel Ștefănescu, șeful corpului de control din minister, Băsescu a trecut la represalii, concediindu-l pe funcționarul corect și curajos.
- altă persoană care l-a demascat pe Băsescu a fost Mihai Erbașu. Mihai Erbașu a murit asasinat în propria sa casă, a doua zi după ce l-a criticat pe Băsescu la OTV și a promis că va aduce la următoarea emisiune a lui Dan Diaconscu dovezile certe ale fărădelegilor și abuzurilor săvârșite de Traian Băsescu de-a lungul ultimilor ani, ca ministru și ca primar general al Capitalei. Îi sugerez lui Dan Diaconescu să scoată din arhiva OTV și să prezinte emisiunile făcute cu Mihai Erbașu și Gabriel Ștefănescu pe tema abuzurilor lui Traian Băsescu. Mă îndoiesc însă că Dan Diaconescu va urma sugestia mea. Face în momentul de față o propagandă fățișă în favoarea lui Băsescu. Păcat...
- alegerea sa ca primar și președinte s-a făcut prin fraudă electorală. Vorba lui Ponta: „Au furat mai mult decât noi!” (Ghilimelele îmi aparțin...) Băsescu și oamenii săi au inventat procedee inedite de furt electoral, au inovat în domeniu. La asemenea prostii le merge bine mintea! Căci prost nu este Băsescu, dimpotrivă, este inteligent și mai ales viclean! Predispus genetic spre infracțiune, spre eludarea legii, a normelor și regulilor bunei creșteri, ale corectitudinii! Lasă să se înțeleagă că această „dimensiune” golănească și interlopă a personalității sale a dobândit-o la gura portului! Ca băiat de port!... Eu nu recunosc în acest comportament stilul constănțean, mentalitatea celor născuți pe malul mării! Traian Băsescu nu este constănțean! Nu este născut la Constanța, cei șapte ani de acasă nu i-a petrecut la Constanța, iar constănțenii, când au avut prilejul, l-au alungat dintre ei! Prin felul său de a răzbi în viață, mințind și păcălind, având mereu ceva de ascuns, Băsescu nu este de-al nostru!
Ca președinte, și-a arătat arama în nenumărate ocazii.
- răpirea ziariștilor din Irak a fost o manevră tembelă și criminală deopotrivă. Chiar și azi, dacă s-ar face o anchetă serioasă, s-ar putea dovedi că Băsescu a fost de acord cu această diversiune prin care a sperat să pozeze în salvator al Patriei! Se pare că au gândit-o alții, dar el a fost în permanență în cunoștință de ce se întâmplă. La data aceea țara era guvernată de coaliția PSD-PNL, de Călin Tăriceanu prim ministru, iar Băsescu șoma la Cotroceni, nu-l băga nimeni în seamă!
- la referendumul din 2007 a evitat un scrutin corect introducând în mod abuziv și a doua întrebare pentru alegătorii naivi: dacă sunt de acord cu reducerea Parlamentului, la o singură Cameră, cu numai 300 de parlamentari? Întrebare capcană, care atrăgea simpatia naivilor și a deturnat atenția electoratului de la miza reală. Băsescu încearcă acum o manevră similară prin răspândirea ideii că lumea are de ales între el și Crin Antonescu... Repet: manevră abilă, dar perfect ticăloasă, care denotă lașitate și fuga de răspundere pentru faptele sale.
- după alegerile din 2008 a refuzat să ofere funcția de prim ministru majorității parlamentare, care îl propusese pe Klaus Johannis. L-a numit în mod perfect ne-constituțional pe Emil Boc, care își dovedise deja incompetența, și a demarat acțiunea de racolare, prin șantaj și șpagă, a parlamentarilor traseiști dispuși să se alăture PDL-ului, pentru a inversa raportul politic din Parlament stabilit democratic prin votul nostru. Așa a ajuns să inventeze un nou partid, UNPR, într-un dispreț total pentru voința electoratului și litera Constituției!
- lui Băsescu îi aparține ideea de a interzice oamenilor săi din Parlament să participe la votul secret, neavând încredere că aceștia vor vota la ordinul primit. Moment extrem de rușinos, fără pereche în viața parlamentară din toată lumea!
- a luat o serie de măsuri care au discreditat și dezonorat armata. A dispus trecerea în rezervă a unor ofițeri superiori de valoare, veritabili profesioniști, caractere autentice, și a ridicat la gradul de generali o seamă de impostori, în frunte cu fostul ministru al Armatei.
- în disprețul opiniei publice, a adevăratei intelectualități, i-a numit pe Vladimir Tismăneanu și Horia Patapievici în funcții pentru care aceștia nu aveau nicio competență, dimpotrivă, erau contra-indicați în modul cel mai categoric cu putință.
- în schimb, a eliminat-o din viața politică pe dna Mona Muscă atunci când, din sondaje, a reieșit că lumea prețuia tot mult mai mult eleganța și competența unei adevărate doamne în comparație cu mârlănia și bădărănia prezidentului nimerit în funcția supremă prin tertipuri și minciună. Mona Muscă nu a făcut poliție politică. Eu însumi și toți colegii mei de la Universitatea București, care aveam ore cu studenții străini, am acceptat să informăm ierarhic – în cazul nostru la prodecan, dacă ni se pare ceva suspect la vreun student străin! Era știut că sub eticheta de student intrau în țară mulți veritabili teroriști! Nu am semnat niciun angajament în acest sens, dar dacă ni s-ar fi cerut să semnăm, nu am fi avut nimic împotrivă! Presa noastră a avut atunci un comportament dezgustător, făcându-se complice la mârșăvia lui Băsescu. Ca și colegii de partid ai bietei femei!... Căci acesta este pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Băsescu: proliferează în societate, în rândurile tineretului mai ales, modelul său de succes: prin fraudă, bădărănie, viclenie, diversiune, nerușinare!
- în anii de guvernare a lui Emil Boc, când Traian Băsescu a controlat tot ce se făcea în Țară, guvernul a contractat cele mai mari împrumuturi din istoria României. În aceeași perioadă guvernul a procedat și la cea mai severă scădere de salarii și pensii din istoria României! Unde s-au dus aceste fonduri uriașe?
Cât timp va mai sta la Cotroceni, lui Băsescu nu i se va cere socoteală pentru acest jaf!
- nu putem uita și ierta recomandarea prezidențială făcută tinerilor români aflați în dificultate, nemulțumiți de ce le oferă societatea: să emigreze, să plece în străinătate!...
- cel mai vinovat și inacceptabil gest politic al lui Băsescu îl constituie declarațiile repetate făcute de acest saltimbac politic potrivit cărora România trebuie să cedeze din suveranitatea națională în favoarea „guvernului” de la Bruxelles sau din alte capitale, exponente ale Noii Ordini Mondiale. Niciun alt președinte european nu s-a arătat atât de dispus să accepte acest raport politic de subordonare și aservire națională. Cui a cerut nevrednicul de Băsescu mandat pentru asemenea declarații iresponsabile? Nu este acesta un gest de trădare națională? Sau de iresponsabilitate majoră?! Ce trebuie să mai facă acest individ că să fie îndepărtat de la orice funcție publică și tras la răspundere pentru faptele sale, incompatibile cu legea penală și cu exigențele funcției prezidențiale?! (Voi reveni asupra chestiunii.)
- și-a permis să iasă în public cu declarații ne-constituționale de susținere a unor proiecte economice precum Roșia Montană! Interpelat de activiști voluntari ai interesului național, când aceștia i-au pomenit de obligațiile pe care fiecare generație le are față de urmași, față de nepoți, neisprăvitul le-a rîs în nas: care nepoți?! Exact cu aceeași mentalitate a țiganului nomad, pe care nimic nu-l leagă de vatra satului, de Țară:
- Măi, țigane, sări că-ți arde satul!
- Nu-i nimic! Mă mut în altul!
Chiar are patrie acest Băsescu? Iar acea patrie este România? Mă îndoiesc!
Ion Coja
Post scriptum. Oameni buni, să nu ne facem griji prea mari și prea devreme pentru cel care va urma să-i ia locul Băsescului în toamnă la Cotroceni. Să rezolvăm la referendum problema Băsescu. Și vom vedea ce va fi mai departe! Sunt convins că vor apărea candidaturi noi, valabile, demne de funcția respectivă, din partea societății civile. Știu bine că vreo doi-trei dintre generalii pe care i-a îndepărtat Băsescu din Armată ar fi foarte potriviți cu funcția supremă. Academia Română și mediul academic ne oferă de asemenea câteva candidaturi valabile, mai valabile decât cele cu care ne amenință clasa politică. Personal, mă gândesc cu plăcere și speranță la Dumitru Prunariu... Și la încă vreo trei-patru posibili candidați, oameni tineri, români de care să fim mândri și mulțumiți.
Dar mă văd obligat să fac următoarea constatare: deși nu mi-a plăcut niciodată de Crin Antonescu, impresie pe care am făcut-o public în mai mult rânduri, trebuie să recunosc că prestația sa din ultimele zile, prestația sa la Cotroceni, mă satisface. Declarațiile sale limpezi în apărarea demnității și suveranității funcției de președinte al României în raport cu funcționărimea de la Bruxelles m-au surprins în modul cel mai plăcut. Sper că le va confirma în continuare.
Doamne, ajută!
joi, 12 iulie 2012
Rețeaua socialistului Hollande, autodeclarat președintele « normal»
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
C'est quoi le normalitude ?
Bon, analysons un peu le président normal :
Il a eu 4 enfants avec Ségolène Royal : Thomas en 1984, Clémence en 1986, Julien en 1987, et Flora en 1992Entre temps, il a eu Elsa en 1988 avec Anne Hidalgo, première adjointe au maire de Paris.
Pendant cet interlude, Ségolène Royal s'est tapé Jean Marc Ayrault, qui est maintenant le Premier Ministre.
Maintenant, le président normal est en couple avec Valérie Trierweiler, du nom du mari dont elle n'a pas encore divorcé. Cette Valérie Massonneau est la petite fille du fondateur de la banque Massonneau et Cie, qui sera racheté par le Crédit de l'Ouest, lui même racheté par CIC Ouest. Par ailleurs, Valérie Massonneau est actionnaire de la chaîne Direct 8.Bref, le mec normal nomme premier ministre celui qui l'a fait cocu, et vit avec une rentière qui fait semblant d'être pauvre....!!!Normalité?
Genealogia și CIA la sursa succesului lui B. Obama
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Doar naivii mai pot crede că ar fi putut să fie altfel. Cu prietenie, Dan Culcer
Et en plus, la grand-mère d'Obama semble elle aussi avoir eu des
liens particuliers avec la CIA. Sa famille étant par ailleurs une
vieille famille esclavagiste...
Quant à son père, un noir mais
non descendant d'esclaves, il fut au Kenya et en Afrique en charge de
promouvoir la "culture américaine", ce qui, comme le Congrès pour la
liberté de la culture en Europe au moment de la guerre froide, fut une
activité très liée à celle de la ...CIA ... Bref, il n'y a que du beau
monde qui tombe "spontanément" élu dans la plus belle des démocraties
...Obama "l'afro de service", après "l'élection" d'un Bush dont le grand
père fit sa fortune en exploitant les prisonniers d'Auschwitz, ce qui
facilita au moins financièrement l'élection de son fils au poste de
président, puis son petit-fils manipula les résultats des élections en
Floride pour que l'autre petit-fils soit élu tout aussi "librement" au
poste de président de la plus belle des démocraties sur terre avec sa
"destinée manifeste" comme aime le dire l'amie des enfants irakiens
assassinés, Madeleine Allbright.
Barack Obama, sa mère et la CIA
Sur France-Irak Actualité :
Dimanche 8 juillet 2012
Par William Blum* (revue de presse : Mondialisation.ca – 6/7/12).
Dans son autobiographie, Dreams From My Fathers,
Barack Obama écrit qu’il a travaillé à un moment donné après avoir été
diplômé de l’université de Colombia en 1983. Il y décrit son employeur
comme étant “une maison de consultation pour de grosses entreprises multinationales” de la ville de New York et que ses fonctions étaient celles “d’assistant de recherche” et d’ “écrivain financier”.
Bizarrement, Obama ne mentionne jamais le nom de son employeur. Pourtant, un papier duNew York Times daté du 30 Octobre 2007, identifie la compagnie comme étant Business International Corporation. Tout aussi bizarrement, le NYT n’a pas rappelé à ses lecteurs que le journal avait lui-même révélé en 1977, que Business International avait donné une couverture pour 4 employés de la CIA qui furent envoyés dans différents pays entre 1955 et 1960 (1). Le journal britannique Lobster,
qui, malgré ce sobriquet, est une publication internationale de
référence en matière de renseignement, a rapporté que Business
International était actif dans les années 1980 dans la promotion des
candidatures de candidats favoris de Washington en Australie et aux îles
Fidji (2). En 1987, la CIA a
renversé le gouvernement fidjien après que celui-ci ne fut installé que
depuis un mois, parce que ce gouvernement avait décidé de garder l’île
comme une zone non-nucléaire, ce qui voulait dire que les navires de
guerre américains ou les vaisseaux transporteurs d’armes nucléaires,
propulsés au nucléaire, ne pourraient pas y faire escale (3). Après le coup d’état aux Fidji, le candidat soutenu par Business International,
qui était bien plus souple avec les désirs de Washington concernant le
nucléaire, fut réinstallé au pouvoir; R.S.K Mara fut premier ministre ou
président des Fidji de 1970 à 2000, à part le mois de rupture en 1987…
Dans
son livre, non seulement Obama ne mentionne pas le nom de son
employeur, mais il ne dit pas non plus exactement quand il a travaillé
pour lui, ou quand il a quitté l’emploi. Il n’y a peut-être aucune
importance à ces omissions, mais dans la mesure où Business International a
une longue association avec le monde du renseignement, des actions,
opérations secrètes et des tentatives d’infiltrer la gauche radicale,
ceci incluant la Students Democratic Society (SDS), il est raisonnable de se demander si l’évasif Mr Obama cache quelque chose au sujet de son association avec ce monde (4).
De
surcroît, il y a le fait que sa mère, Ann Duhnam, a été associée comme
employée dans les années 1970 et 80 et aussi comme consultante,
bénéficiaire ou élève, avec au moins 5 organisations qui avaient des
liaisons intimes avec la CIA durant la guerre froide: La Ford Foundation (NdT: gérée par des cadres de Rockefeller et de la Rockefeller Foundation), L’Agence Internationale de Développement (NdT: l’USAID, vitrine de la CIA pour l’étranger), l’Asia Foundation, Development Alternatives Inc., et l’East-West Centre de Hawaii (5) Durant
cette période, elle travailla essentiellement comme anthropologiste en
Indonésie et à Hawaii, étant en très bonne position pour collecter et
transmettre des informations cruciales sur les communautés locales.
Exemple parmi les connections de la CIA et de ces organisations, considérez la divulgation par John Gilligan, le directeur de l’USAID pendant le gouvernement Carter (1977-81): “A
un moment donné, beaucoup des bureaux de l’AID furent infiltrés du haut
vers le bas de la pyramide par des gens de la CIA. L’idée était
d’implanter des agents de terrain dans toutes sortes d’activités que
nous avions à l’étranger, dans les gouvernements, les bénévoles, les
religieux, tout” (6). Development Alternatives Inc. est
l’organisation pour laquelle travaillait Alan Gross lorsqu’il fut
arrêté à Cuba et accusé d’être partie prenante des opérations de
déstabilisation du gouvernement cubain.
*
William Blum est un journaliste et écrivain étasunien, connu pour
dénoncer les méfaits de la CIA depuis la fin des années 60, notamment en
publiant les noms de certains de ses agents dans le monde. Il dirige The Anti-Empire Report. Ouvrages traduits en français : Les Guerres scélérates (Parangon, 2004), L'État voyou (Parangon, 2002), Mythes de l'Empire(Aden).
Traduction : Résistance 71
(1) New York Times, December 27, 1977, p.40
(2) Lobster magazine, Hull, UK, #14, November 1987
(3) Rogue State, op. cit., pp.199-200
(4) Carl Oglesby, Ravens in the Storm: A Personal History of the 1960s Antiwar Movement (2008), passim
(5) Wikipedia entry for Ann Dunham
(6) George Cotter, "Spies, strings and missionaries", The Christian Century (Chicago), March 25, 1981, p.321
duminică, 8 iulie 2012
Cornel-Dan Niculae. Premierii Ungureanu si Ponta, vinduti si ei masonilor
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.
Două observații și două întrebări adresate «cincișutistului» premier Victor Ponta. Cine, în ce condiții a amenințat familia Ponta? De ce nu se dau detalii elementare despre o astfel de situație incredibilă? De ce are nevoie de un consilier american un prim-ministru român? Cine i l-a propus sau cum l-a selectat?
Vedeți mai jos un posibil răspuns care nu este dat de surâzătorul Ponta, cu zâmbetul său superior, de băiețoi blând, care ne va ieși pe nas, precum ocheadele de complicitate ale lui Băsescu.*
Sper că va răspunde public la astfel de întrebări clare ca să permită concluzii cu privire la transparența acțiunii sale politice și la independența României actuale față de marile puteri.
Cu prietenie, Dan Culcer
Cornel-Dan Niculae. Premierii Ungureanu si Ponta, vinduti si ei masonilor
Victor Ponta isi face cartile in Israel. Aparitia la varful politicii romanesti, in anul 2001, a tanarului procuror Victor Ponta venea dupa ce acesta a instrumentat un dosar penal in care i-a facut jocurile inculpatului israelian Elan Schwartzenberg, individ care pe atunci, in anii 2001-2004, intermedia relatiile dintre politicienii romani de la guvernarea P.S.D. si cei israelieni. Pentru a-l proteja pe romano-israelian, procurorul Ponta, care era si asistentul premierului Nastase la facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar si un Ordin de sechestru pronuntat impotriva lui Elan Schwartzenberg de catre inalta Curte de Justitie a Angliei si Tarii Galilor. Imediat incheiata „afacerea penala Schwartzenberg“, Victor Ponta parasea procuratura si devenea sef al Corpului de Control al primului-ministru Adrian Nastase si, pe linie politica, seful tineretului P.S.D. Aveam sa vedem, apoi, cum Schwartzenberg a aranjat intalnirile semi-oficiale dintre premierul roman Adrian Nastase si cel israelian, Bibi Netanyahu. Ajuns sef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Romania , Victor Ponta a preluat si toate conexiunile israeliene ale acestuia, construite de mentorul sau politic, Adrian Nastase (pe larg prezentate in lucrarea Ofensiva iudaismului asupra Romaniei) [1]. Una dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului Mordechai (Motti) Zisser, un
sionist care este principalul finantator al Partidului Muncii din Israel si care detine in Bucuresti hotelul Radisson Blue (fostul Hotel Bucuresti), ca urmare unei privatizari frauduloase.
Asa se face ca, in 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea in Israel insotit de Daciana Sarbu, sotia sa europarlamentar, ca si de „pupila“ lui Ion Iliescu, Corina Cretu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv pentru inaugurarea unei nou infiintate filiale a P.S.D. in Israel, dar ei au discutat si alte treburi cu Colette Avital, la resedinta lui Armand Schor, influent om de afaceri israelian,
reprezentantul P.S.D. pentru Israel si Orientul Apropiat. Interesul lui Ponta la Colette Avital era faptul ca aceasta ar avea puternice legaturi la varful administratiei de la Casa Alba, fiind totodata, de cateva decenii, intima presedintelui israelian Shimon Peres, iar scopul sau era „sa prezinte americanilor, prin intermediul israelienilor, planul sau de revenire a P.S.D. la conducerea Romaniei“, dorindu-si pentru el insusi „functia de prim-ministru, pe care vrea sa o ocupe in urma unor alegeri anticipate sau la termen…
Victor Ponta doreste sa negocieze sustinerea administratiei de la Casa Alba prin intermediul israelienilor“. Raportul S.I.E., prezentat presedintelui Basescu in acele zile, ar fi aratat ca VictorPonta a convins-o pe Colette Avital „sa sustina in fata lui Shimon Peres, dar si la Casa Alba, un plan prin care atat israelienii, cat si americanii sa marseze in cazul unor alegeri anticipate… la schimbarea guvernului actual cu un guvern de coalitie condus de P.S.D., cu Victor Ponta premier“. Totodata, insa, Ponta aducea asigurari de fidelitate in privinta „relatiilor comerciale si politice
dintre Israel si Romania “ si privind „pozitia statului roman in procesul politic din Orientul Apropiat“, cum anuntau comunicatele de presa[2].
Pana la urma, Ponta si Colette Avital nu erau la prima discutie. In acelasi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca romano-israelianca Avital sa devina presedintele Romaniei la alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o „doamna de fier de origine evreiasca“, „o Margaret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea“. Exact dupa o luna de cand s-a discutat in „cercurile inalte“ ale P.S.D. aceasta propunere, in iunie 2010, Victor Ponta, in calitate de sef al P.S.D. se intalnea la New York cu madame Colette Avital, la intrunirea Consiliului Internationalei Socialiste, avand o lunga discutie cu aceasta (conform unui comunicat al P.S.D.), Colette Avital detinand functia de secretar general al Partidului Muncii din Israel si fiind o intima a centrelor de putere ale lumii[3].
Ungureanu nominalizat de Washington Am vazut, in mare parte din continutul acestei lucrari, trecutul, mai mult decat vulnerabil, care il leaga pe personajul Mihai-Razvan Ungureanu de evrei, in general, de organizatiile americane si mondiale evreiesti, in special, de Israel si interesele lui, mai ales. Devenit premier al Romaniei la inceputul lunii februarie 2012 in urma revoltelor de strada din tara si indeosebi Bucuresti, urmate de demisia guvernului Emil Boc 5, aveam sa aflam, ulterior, de la Traian Basescu ca decizia ca Ungureanu sa devina premier al Romaniei o luase cu Emil Boc inca din decembrie 2011 (deci fara nici o legatura cu revoltele populare din ianuarie-februarie 2012). De ce sa fi intervenit, insa, aceasta decizie. Raspunsul sta, cum se aflase deja, in afara tarii.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Basescu sa il aduca la guvernarea Romaniei pe Mihai-Razvan Ungureanu, pana atunci sef al spionajului romanesc (S.I.E.). Cum am vazut, M.-R. Ungureanu i-a deschis usile S.U.A. lui Traian Basescu inca din anul 2005 (8-10 martie), cand, fiind ministru de Externe, Ungureanu s-a folosit de vechile si stransele sale relatii cu organizatiile evreiesti, in frunte cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vizite si intrari lui Basescu in Statele Unite. Ei bine, ceea ce nu se stie, este ca, inca de atunci, din 2005, Traian Basescu a incercat sa il faca premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reala, este urmatoarea: Basescu a negociat cu premierul Tariceanu la Vila Lac 3 ca acesta sa isi dea demisia ca sa forteze alegerile anticipate (erau siguri ca Alianta „D.A.“ va obtine o majoritate, pe care nu o avea) si, in calitatea sa de premier interimar, sa si organizeze alegerile.
Numai ca, dupa ce Tariceanu a anuntat ca va demisiona, Basescu a declarat ca il va numi pe Ungureanu premier interimar, fapt ce a facut ca Partidul National Liberal sa respinga demisia lui Tariceanu, care si-a si retras-o, intrand, alaturi de P.N.L., in bine-cunoscutul razboi de uzura cu Traian Basescu[4].
Era inainte ca guvernul Emil Boc sa plece in Israel , in noiembrie 2011, cand, pe canalele politice neoficiale se aflase ca, in urma vizitei presedintelui Traian Basescu in S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Razvan Ungureanu trebuia scos in prim-planul politicii romanesti pentru a fi, mai apoi, ales presedinte al Romaniei, in 2014 (sau mai devreme, in cazul alegerilor anticipate).
Ungureanu se afla si el alaturi de Basescu la Washington [5]. De aceea, un ziar titra: „Succesorul lui Traian Basescu“ inca din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), aratand ca oficialii S.U.A. i-au cerut lui Traian Basescu „sa-si gaseasca repede un succesor de soi la tronul Cotrocenilor“, caci, „cum Romania face parte din N.A.T.O. si U.E., partenerii nostri externi se arata, la randul lor, preocupati inca de pe acum de cine va conduce Romania in epoca post-Basescu“. Concret, discutia a fost impusa de sefa politicii Externe a S.U.A., Hillary Clinton, ca si de vicepresedintele american Joe Biden, un interlocutor curent al lui Basescu, dupa 2009. Numele agreat de toata lumea la Washington a fost cel al lui Mihai-Razvan Ungureanu. „Ca dovada – scria Cotidianul –, nici nu au trecut doua saptamani [de la vizita lui Basescu in SUA] si despre Ungureanu se aude ca va fi dislocat din dispozitivul SIE si aruncat pe scena politica. Scopul: antrenarea lui pentru Cotroceni… O data rezolvata Presedintia, mai marii Americii si Romaniei au trecut la guvernul Boc. De care toti s-au declarat satui… Conform ecourilor revarsate pana pe malurile Dambovitei, partea americana ar fi sugerat o schimbare rapida si majora…“.
A urmat apoi discutia lui Basescu cu Boc, dupa ce acesta a fost lasat totusi sa semneze ca premier angajamentele Romaniei cu Israelul in 23-24 noiembrie 2011 (vezi subcapitolul Guvernare mixata: israeliano-romana, in Cornel Dan Niculae, Politica filo-sionista a Romaniei, Editura Carpathia Rex, ed. a IV-a, pag. 261-264), in decembrie 2011 presedintele cerandu-i premierului Boc ca, in circa o luna, sa demisioneze. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca, aflandu-se in Israel si fiind indemnat public (in conferinta de presa) de premierul israelian Netanyahu sa se alieze Israelului in atacarea Iranului, Emil Boc a facut un pas inapoi, declarand ca Romania se raliaza sanctiunilor ONU si UE la adresa Iranului (prea blande si insuficiente, in opinia lui Netanyahu). A mai facut si „impolitetea“ de a cere sa citeasca acordul romano-israelian, pregatit de gazde, inainte de a-l semna.
Două observații și două întrebări adresate «cincișutistului» premier Victor Ponta. Cine, în ce condiții a amenințat familia Ponta? De ce nu se dau detalii elementare despre o astfel de situație incredibilă? De ce are nevoie de un consilier american un prim-ministru român? Cine i l-a propus sau cum l-a selectat?
Vedeți mai jos un posibil răspuns care nu este dat de surâzătorul Ponta, cu zâmbetul său superior, de băiețoi blând, care ne va ieși pe nas, precum ocheadele de complicitate ale lui Băsescu.*
Sper că va răspunde public la astfel de întrebări clare ca să permită concluzii cu privire la transparența acțiunii sale politice și la independența României actuale față de marile puteri.
Cu prietenie, Dan Culcer
Cornel-Dan Niculae. Premierii Ungureanu si Ponta, vinduti si ei masonilor
Victor Ponta isi face cartile in Israel. Aparitia la varful politicii romanesti, in anul 2001, a tanarului procuror Victor Ponta venea dupa ce acesta a instrumentat un dosar penal in care i-a facut jocurile inculpatului israelian Elan Schwartzenberg, individ care pe atunci, in anii 2001-2004, intermedia relatiile dintre politicienii romani de la guvernarea P.S.D. si cei israelieni. Pentru a-l proteja pe romano-israelian, procurorul Ponta, care era si asistentul premierului Nastase la facultatea unde preda acesta, a ignorat chiar si un Ordin de sechestru pronuntat impotriva lui Elan Schwartzenberg de catre inalta Curte de Justitie a Angliei si Tarii Galilor. Imediat incheiata „afacerea penala Schwartzenberg“, Victor Ponta parasea procuratura si devenea sef al Corpului de Control al primului-ministru Adrian Nastase si, pe linie politica, seful tineretului P.S.D. Aveam sa vedem, apoi, cum Schwartzenberg a aranjat intalnirile semi-oficiale dintre premierul roman Adrian Nastase si cel israelian, Bibi Netanyahu. Ajuns sef al Partidului Social Democrat (P.S.D.) din Romania , Victor Ponta a preluat si toate conexiunile israeliene ale acestuia, construite de mentorul sau politic, Adrian Nastase (pe larg prezentate in lucrarea Ofensiva iudaismului asupra Romaniei) [1]. Una dintre aceste conexiuni este cea cu oamenii miliardarului Mordechai (Motti) Zisser, un
sionist care este principalul finantator al Partidului Muncii din Israel si care detine in Bucuresti hotelul Radisson Blue (fostul Hotel Bucuresti), ca urmare unei privatizari frauduloase.
Asa se face ca, in 26 noiembrie 2010, Victor Ponta se ducea in Israel insotit de Daciana Sarbu, sotia sa europarlamentar, ca si de „pupila“ lui Ion Iliescu, Corina Cretu. Oficial, cei trei se aflau la Tel Aviv pentru inaugurarea unei nou infiintate filiale a P.S.D. in Israel, dar ei au discutat si alte treburi cu Colette Avital, la resedinta lui Armand Schor, influent om de afaceri israelian,
reprezentantul P.S.D. pentru Israel si Orientul Apropiat. Interesul lui Ponta la Colette Avital era faptul ca aceasta ar avea puternice legaturi la varful administratiei de la Casa Alba, fiind totodata, de cateva decenii, intima presedintelui israelian Shimon Peres, iar scopul sau era „sa prezinte americanilor, prin intermediul israelienilor, planul sau de revenire a P.S.D. la conducerea Romaniei“, dorindu-si pentru el insusi „functia de prim-ministru, pe care vrea sa o ocupe in urma unor alegeri anticipate sau la termen…
Victor Ponta doreste sa negocieze sustinerea administratiei de la Casa Alba prin intermediul israelienilor“. Raportul S.I.E., prezentat presedintelui Basescu in acele zile, ar fi aratat ca VictorPonta a convins-o pe Colette Avital „sa sustina in fata lui Shimon Peres, dar si la Casa Alba, un plan prin care atat israelienii, cat si americanii sa marseze in cazul unor alegeri anticipate… la schimbarea guvernului actual cu un guvern de coalitie condus de P.S.D., cu Victor Ponta premier“. Totodata, insa, Ponta aducea asigurari de fidelitate in privinta „relatiilor comerciale si politice
dintre Israel si Romania “ si privind „pozitia statului roman in procesul politic din Orientul Apropiat“, cum anuntau comunicatele de presa[2].
Pana la urma, Ponta si Colette Avital nu erau la prima discutie. In acelasi an, prin luna mai, unii lideri ai P.S.D. avansau ideea ca romano-israelianca Avital sa devina presedintele Romaniei la alegerile din 2014, pe care o vedeau ca o „doamna de fier de origine evreiasca“, „o Margaret Thatcher a Romaniei, o mana de fier intr-o manusa de catifea“. Exact dupa o luna de cand s-a discutat in „cercurile inalte“ ale P.S.D. aceasta propunere, in iunie 2010, Victor Ponta, in calitate de sef al P.S.D. se intalnea la New York cu madame Colette Avital, la intrunirea Consiliului Internationalei Socialiste, avand o lunga discutie cu aceasta (conform unui comunicat al P.S.D.), Colette Avital detinand functia de secretar general al Partidului Muncii din Israel si fiind o intima a centrelor de putere ale lumii[3].
Ungureanu nominalizat de Washington Am vazut, in mare parte din continutul acestei lucrari, trecutul, mai mult decat vulnerabil, care il leaga pe personajul Mihai-Razvan Ungureanu de evrei, in general, de organizatiile americane si mondiale evreiesti, in special, de Israel si interesele lui, mai ales. Devenit premier al Romaniei la inceputul lunii februarie 2012 in urma revoltelor de strada din tara si indeosebi Bucuresti, urmate de demisia guvernului Emil Boc 5, aveam sa aflam, ulterior, de la Traian Basescu ca decizia ca Ungureanu sa devina premier al Romaniei o luase cu Emil Boc inca din decembrie 2011 (deci fara nici o legatura cu revoltele populare din ianuarie-februarie 2012). De ce sa fi intervenit, insa, aceasta decizie. Raspunsul sta, cum se aflase deja, in afara tarii.
Cineva din marii acestei lumii i-a cerut lui Basescu sa il aduca la guvernarea Romaniei pe Mihai-Razvan Ungureanu, pana atunci sef al spionajului romanesc (S.I.E.). Cum am vazut, M.-R. Ungureanu i-a deschis usile S.U.A. lui Traian Basescu inca din anul 2005 (8-10 martie), cand, fiind ministru de Externe, Ungureanu s-a folosit de vechile si stransele sale relatii cu organizatiile evreiesti, in frunte cu B’nai B’rith-ul, pentru a-i aranja anumite vizite si intrari lui Basescu in Statele Unite. Ei bine, ceea ce nu se stie, este ca, inca de atunci, din 2005, Traian Basescu a incercat sa il faca premier pe Ungureanu (ca urmare, probabil, vizitei din S.U.A., din martie). Povestea, strict reala, este urmatoarea: Basescu a negociat cu premierul Tariceanu la Vila Lac 3 ca acesta sa isi dea demisia ca sa forteze alegerile anticipate (erau siguri ca Alianta „D.A.“ va obtine o majoritate, pe care nu o avea) si, in calitatea sa de premier interimar, sa si organizeze alegerile.
Numai ca, dupa ce Tariceanu a anuntat ca va demisiona, Basescu a declarat ca il va numi pe Ungureanu premier interimar, fapt ce a facut ca Partidul National Liberal sa respinga demisia lui Tariceanu, care si-a si retras-o, intrand, alaturi de P.N.L., in bine-cunoscutul razboi de uzura cu Traian Basescu[4].
Era inainte ca guvernul Emil Boc sa plece in Israel , in noiembrie 2011, cand, pe canalele politice neoficiale se aflase ca, in urma vizitei presedintelui Traian Basescu in S.U.A., din 13-14 septembrie 2011, Mihai-Razvan Ungureanu trebuia scos in prim-planul politicii romanesti pentru a fi, mai apoi, ales presedinte al Romaniei, in 2014 (sau mai devreme, in cazul alegerilor anticipate).
Ungureanu se afla si el alaturi de Basescu la Washington [5]. De aceea, un ziar titra: „Succesorul lui Traian Basescu“ inca din noiembrie (Cotidianul din 4 noiembrie 2011), aratand ca oficialii S.U.A. i-au cerut lui Traian Basescu „sa-si gaseasca repede un succesor de soi la tronul Cotrocenilor“, caci, „cum Romania face parte din N.A.T.O. si U.E., partenerii nostri externi se arata, la randul lor, preocupati inca de pe acum de cine va conduce Romania in epoca post-Basescu“. Concret, discutia a fost impusa de sefa politicii Externe a S.U.A., Hillary Clinton, ca si de vicepresedintele american Joe Biden, un interlocutor curent al lui Basescu, dupa 2009. Numele agreat de toata lumea la Washington a fost cel al lui Mihai-Razvan Ungureanu. „Ca dovada – scria Cotidianul –, nici nu au trecut doua saptamani [de la vizita lui Basescu in SUA] si despre Ungureanu se aude ca va fi dislocat din dispozitivul SIE si aruncat pe scena politica. Scopul: antrenarea lui pentru Cotroceni… O data rezolvata Presedintia, mai marii Americii si Romaniei au trecut la guvernul Boc. De care toti s-au declarat satui… Conform ecourilor revarsate pana pe malurile Dambovitei, partea americana ar fi sugerat o schimbare rapida si majora…“.
A urmat apoi discutia lui Basescu cu Boc, dupa ce acesta a fost lasat totusi sa semneze ca premier angajamentele Romaniei cu Israelul in 23-24 noiembrie 2011 (vezi subcapitolul Guvernare mixata: israeliano-romana, in Cornel Dan Niculae, Politica filo-sionista a Romaniei, Editura Carpathia Rex, ed. a IV-a, pag. 261-264), in decembrie 2011 presedintele cerandu-i premierului Boc ca, in circa o luna, sa demisioneze. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca, aflandu-se in Israel si fiind indemnat public (in conferinta de presa) de premierul israelian Netanyahu sa se alieze Israelului in atacarea Iranului, Emil Boc a facut un pas inapoi, declarand ca Romania se raliaza sanctiunilor ONU si UE la adresa Iranului (prea blande si insuficiente, in opinia lui Netanyahu). A mai facut si „impolitetea“ de a cere sa citeasca acordul romano-israelian, pregatit de gazde, inainte de a-l semna.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)