MORALA
CANIBALULUI
Câteva
zile ne despart de încheierea președinţiei lui ibn Hussein Obama,
lider din lumea a treia care a condus timp de opt ani cea mai
dezvoltată ţară din lume. Fiecare poate să- l aprecieze cum vrea
– el, desigur, se vede un succes formidabil, alţii nepreafiind de
acord cu el – dar putem să căutăm anumiţi indici obiectivi. Ca
orice om (sau neom), președintele ibn Hussein a avut parte de
succese și de eșecuri, dar nu întotdeauna așa cum le prezintă
el.
Chiar
la începutul președinţiei sale, ibn Hussein a primit premiul Nobel
pentru pace! Nu e vorba aici de ideile sale, care pot fi apreciate
într -un fel sau altul, ci de faptul simplu, că încă nu apucase
să facă nimic. Dar aici e vorba de o ideologie anume…
Odată,
de mult, „socialiștii” își puneau speranţele în „clasa
muncitoare” (și partidul lui Hitler era „muncitoresc”); dar
speranţele acestea s -au dovedit a fi neîndreptăţite:
muncitorilor, în majoritate, nu le pasă de ideologii, ci de
îmbunătăţirea situaţiei lor, socială și materială; ceea ce
nici Hitler, nici Musolini, nici Stalin n -au făcut.
Așa
încât noii „revoluţionari”, în turnurile lor de fildeș, au
găsit un nou obiect al speranţei: sălbaticii din „lumea a
treia”, a căror ură faţă de civilizaţia umană este
neîmpăcată, care nu pot fi cumpăraţi cu bunuri materiale, și
care, desigur, vor acţiona neobosit pentru a distruge omenirea. Ibn
Hussein era din acest punct de vedere o pleașcă deosebită:
politician american, cu charismă, care știe să vorbească și mai
ales să mintă, în spiritul „corectitudinii politice”.
Să
vedem ce -a făcut.
Ideea
lui e, că Occidentul trebuie să vină înaintea naţiunilor „lumii
a treia”, mult exploatate și dispreţuite, și să -și ceară
iertare; așa că s -a dus la Cairo și a ţinut un discurs, bine
ponderat și plin de minciuni. Citez.
«I’m
a Christian, but my father came from a Kenyan family that includes
generations of Muslims. As a boy, I spent several years in Indonesia
and heard the call of the azaan at the break of dawn and at the fall
of dusk. As a young man, I worked in Chicago communities where many
found dignity and peace in their Muslim faith.»
[Eu
sunt creștin, dar tatăl meu vine dintr o familie kenyată care
numără generaţii de musulmani. Copil fiind, am trăit câţiva ani
în Indonezia și am auzit chemarea muezinului când se crăpa de
ziuă și când cădea seara. În tinereţe, am lucrat în comunităţi
din Chicago în care mulţi găseau demnitate și pace în credinţa
lor musulmană.]
Fiul
unui musulman e musulman; crescut și educat într -o ţară
musulmană, și trăind mai apoi printre musulmani… Tot felul de
idioţi au încercat să anuleze investitura prezidenţială a lui
ibn Hussein, susţinând că nu s- ar fi născut în Statele Unite
(ceea ce era o prostie); dar nimeni nu s -a gândit să- i ceară să
prezinte certificatul de botez (sau să -și dea jos pantalonii și
să arate că e circumcis, pentru un politician african nu e rușine).
Da’ce – nu- i frumos să ceri așa ceva!
Mai
apoi:
«The
Holy Koran teaches that whoever kills an innocent is as -- it is as
if he has killed all mankind. (Applause.) And the Holy Koran also
says whoever saves a person, it is as if he has saved all mankind.»
[Sfântul
Coran ne învaţă că oricine ucide un nevinovat e ca și cum — ca
și cum ar fi ucis omenirea întreagă (…) Şi Sfântul Coran ne
mai învaţă că oricine salvează o fiinţă umană, e ca și cum
ar fi salvat omenirea întreagă.]
Minte
ca un musulman; mai rău, le spune musulmanilor, prin coduri, cum să
se poarte. Textul în cauză, tradus în engleză, e precum urmează:
(5:32)
«On
that account: We ordained for the Children of Israel that if any one
slew a person - unless it be for murder or for spreading mischief in
the land - it would be as if he slew the whole people: and if any one
saved a life, it would be as if he saved the life of the whole
people. Then although there came to them Our apostles with clear
signs, yet, even after that, many of them continued to commit
excesses in the land.»
[Tot
despre aceea: Am poruncit Fiilor lui Israel că dacă cineva ucide un
om – afară dacă numai e pentru omucidere sau împrăștierea
răului în ţară – e ca și cum ar fi ucis omenirea întreagă,
și dacă cineva salvează o viaţă, e ca și cum ar fi salvat
omenirea înteagă. Atunci chiar dac -au venit la ei apostolii Noștri
cu semne vădite, da, chiar după aceea, mulţi dintre ei au
continuat să -și facă de cap pe Pământ.]
Nu
e interesant? Apostolii „noștri”, ca și ibn Hussein, care e
„creștin”; dar asta n- are importanţă. Important e ce urmează
în „sfântul” Coran, 5:33:
«The
punishment of those who wage war against God and His Apostle, and
strive with might and main for mischief through the land is:
execution, or crucifixion, or the cutting off of hands and feet from
opposite sides, or exile from the land: that is their disgrace in
this world, and a heavy punishment is theirs in the Hereafter.»
[Pedeapsa
pentu cine se războiește cu Dumnezeu și trimisul Său, și se
ridică cu sila și puterea pentru a face răul pe Pământ este:
execuţia, sau răstignirea, sau tăierea mâinilor și picioarelor
sale din ambele părţi, sau alungarea din ţară; aceasta e
nenorocirea lor pe lumea aceasta, și -i mai așteaptă o pedeapsă
grea în lumea de apoi.]
De
pe buze îi picură mierea; dar el prezintă sursa evreiască –
prezentată de Coran ca evreiască – drept musulmană! Însă
adevăraţii cunoscători ai Coranului știu ce urmează, și înţeleg
bine mesajul: în fruntea Statelor Unite ale Americii se află un
musulman, și el vă susţine. Ideologia „statului islamic” este
bine insinuată aici.
Într -adevăr,
în scurtă vreme a izbucnit „primăvara arabă”, care a făcut,
până acum, sute de mii de morţi, și a dus la milioane de
refugiaţi – care nu -s mai buni decât cei care i -au alungat de
acasă. Milioanele acestea vin în Europa, și fac ce ce știu:
jefuiesc, violează și asasinează, dezechilibrând astfel
civilizaţia umană. Pentru ibn Hussein, este un succes. Alt succes
este exacerbarea tensiunii inter-rasiale în Statele Unite.
A
mai rămas un Stat în Orientul Mijlociu, pe care ibn Hussein n -a
reușit să- l distrugă: Israelul. Are el grijă… Consiliul de
Securitate se întrunește, sub presiunea lui ibn Hussein, și adoptă
o rezoluţie anti -israeliană – picură mierea din ea, doar despre
pace e vorba – care va fi adoptată de „conferinţa de pace” de
la Paris, a cărei decizie va fi sancţionată definitiv de Consiliul
de Securitate… Un cerc vicios, care nu va mai putea fi anulat, și
care, ca și discursul mieros de la Cairo, va duce la o vărsare
grozavă de sânge. Après
moi le déluge, după
mine potopul; tactica pământului pârjolit. Ce -i pasă – vina va
fi aruncată în spinarea lui Netaniahu și a lui Trump.
*
Dar
ibn Hussein a mai avut parte și de eșecuri.
El
a fost ales prin votul tribal al negrilor – când președintele
Statelor Unite este kenyat, și votul acolo devine tribal – și
prin corectitudine politică: nu- i frumos ca un alb să voteze
împotriva unui negru, ca un evreu (sau creștin) să voteze
împotriva unui musulman. Dar când a încercat să continuie această
tradiţie, a eșuat lamentabil.
Negrii,
care nu obișnuiau să voteze în alegerile din Statele Unite, chiar
dacă nimeni nu -i mai împiedica, s -au trezit dintr -o dată, când
a fost vorba de a aduce un negru la putere; dar altul ca ibn Hussein
nu s- a mai găsit… Ibn Hussein a intervenit, și și -a somat
alegătorii, să voteze pentru Hillary, cum votaseră pentru el…
Însă acum, fiind vorba de o întrecere între două feţe palide,
negrii și -au pierdut interesul în alegeri, și nu prea s -au mai
prezentat.
Un
alt eșec a fost în privinţa femeilor. Hillary Clinton a făcut
cele mai murdare figuri pentru a- l înjosi pe Trump, considerând că
tot ce e scris în bibliografia feministă e adevărat, și că
femeile americane sunt ușor de momit; mare i- a fost dezamăgirea.
Femeile americane au făcut dovadă de maturitate politică, și au
votat pentru Trump, cu zecile de milioane.
Alt
grup care a făcut dovadă de maturitate politică a fost cel al
hispanicilor, pe care Hillary Clinton a încercat să- i sperie, că
Trump îi va expulza… Şi ei au votat în masă pentru Trump.
Rămâne
problema personalităţii (sau a lipsei de personalitate) a
candidatei. Aici nu e vorba de opinii, ci de probleme… hai să le
zicem fiziologice. Hillary Clinton era binecunoscută pentru
problemele ei de sănătate, atacurile cerebrale de care suferise; în
timpul campaniei electorale, ea s -a prăbușit în transmisie
directă. În loc să se interneze într -o casă de bătrâni, voia
să fie președintă. (Aici trebuie să subliniem amestecul lui Bill
Clinton, căruia îi fusese rezervat un rol de seamă sub halucinata
președinţie a lui Hillary: un președinte care- și teminase
funcţia, și care, după legea americană, nu mai poate participa în
viaţa politică, încerca astfel să pună mâna, ilegal, pe
putere).
*
Nu
putem ști ce va fi.
Trebuie
să- i urăm lui Trump mult succes; de bunăstarea Statelor Unite
ţine bunăstarea lumii întregi. Desigur, revoluţionarii din turnul
de fildeș nu se vor lăsa, și vor face orice, pentru a- i cauza
eșecul; Domnul să ne ferească. Probleme nu lipsesc, în orice colţ
al lumii; dar, mai întâi, el trebuie să asigure muncă și onoare
muncitorilor americani, care l -au adus la putere.
Prin
metode extreme, Mussolini și Hitler au pus capăt haosului din
ţările lor; dar nebunia, ideile fixe, i -au făcut să piardă tot
ce câștigaseră. Prin metode și mai extreme, Stalin a transformat
Rusia, dintr -o ţară înapoiată, într -o supraputere mondială;
dar imperiul răului, pe care- l crease, s- a prăbușit în cele din
urmă.
Prin
metode extreme, Augusto Pinochet a reușit (la cererea Parlamentului
și prin voinţa poporului) să -și scape ţara (Chile) de tirania
„mântuitorului de pe celălalt mal” (aceasta- i semnificaţia
numelui Salvador Allende); dar el a avut cap, și, când poporul n -a
mai fost interesat de metode de urgenţă, a renunţat la puterea
absolută, și a continuat să -și servească poporul, ca
politician.
Slavă
Domnului! În Statele Unite, n -a fost nevoie de metode extreme, și
democraţia a funcţionat. Alegerea lui Trump înseamnă mai mult
decât schimbarea legală a președintelui; e vorba de o schimbare de
direcţie. Spălarea în masă a creierului populaţiei (Stanisław
Lem, Congresul
futurologilor) s- a
dovedit imposibilă; ca și ea, „Planeta maimuţelor”. Succes.
Yossef Abraham
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu