duminică, 10 iulie 2016

Elie Wiesel est mort

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. După lectura mea a broșurilor semnate de Marius Mircu, unde, printre altele se scrie despre înmormântarea în 1945, la București, într-un cimitir evreiesc, a unor bucăți de săpun prezentate ca fiind fabricate de naziști din grăsimea unor evrei exterminați, cred că merită să continui studierea, să încurajez studierea comparativă a variantelor propagandei de război : aliată, anglo-americană, sovietică și nazistă, ca și propaganda ulterioară, americană, sovietică, adică pro-americană, anticomunistă, pro-comunistă, sionistă sau antisionistă, comunistă etc. ca versiuni specifice a unor storytelling. 
Difuzarea intensă, recentă, a cărții lui Matatias Carp nu este motivată de necesitățile cercetării istorice ci de acelea ale noii propagande holocaustice cu implicațiile financiare cunoscute.
Există sâmburi de realitate în toate versiunile propagandei, altfel ea nu ar fi eficientă, dar din acești sâmburi cresc tufele sălbăticite ale urii, ale priorităților etnice, politice sau ideologice sau economice, arborii strâmbi și putrezi ai propagandei active. Eliminarea lăstarilor vicleniei și minciunii este extrem de dificilă și orice acțiune în acest sens duce la acuze grave, chiar dacă scopul nu mai este contra-propaganda ci adevărul. 
Cu prietenie, Dan Culcer

Bibliografie
Autor Mircu, Marius (1909-2008)
Pogromurile din Basarabia şi alte câteva întâmplări : contribuţii la istoria încercării de exterminare a evreilor
Pogromul de la Iaşi : (29 Iunie 1941)

Pogromurile din Bucovina şi Dorohoi
Editură, Bucureşti : Editura Glob
Data apariţiei    1947
Format Extent    84 p. ; 21 cm

Autor    Carp, Matatias (1904-1952) .
Contributor    Şafran, Alexandru (1910-2006)
Cartea neagră : Suferinţele evreilor din România : 1940-1944. Volumul 1 : Legionarii şi rebeliunea
Titlu. Alternativ  [Cartea neagră : Fapte şi documente : Suferinţele evreilor din România : 1940-1944]
Editură    Bucureşti : Atelierele Grafice Socec & Co.
Data apariţiei    1946
Format Extent    380 p., [16] f. : il., portr. ; 24 cm

3 Iulie 2016

Elie Wiesel est mort

Elie Wiesel est mort le samedi 2 juillet 2016 à l’âge de 87 ans.
Sur le personnage, voyez Un grand faux témoin : Élie Wiesel (17 octobre 1986) ainsi que Un grand faux témoin : Élie Wiesel (Suite) (29 juin 1993).
Il passe pour un grand témoin, par excellence, d’Auschwitz. Or, dans son témoignage sur ce camp, il ne mentionne jamais les chambres à gaz mais prétend que les Allemands exterminaient leurs victimes dans des brasiers en plein air.
Dans ce témoignage, il nous rappelle également qu’en janvier 1945, à l’approche des troupes soviétiques, les Allemands ont décidé de partir en laissant le choix aux internés soit de rester sur place, soit de partir vers l’intérieur de l’Allemagne avec leurs gardiens allemands. Après mûre réflexion, Wiesel père et Wiesel fils ont décidé, votant avec leurs pieds, de partir avec leurs gardiens et bourreaux plutôt que d’attendre leurs libérateurs soviétiques.
L’Armée Rouge s’est emparée d’Auschwitz le 27 janvier et j’ai personnellement découvert que la Pravda (La Vérité) est restée silencieuse sur la découverte du camp les 28, 29, 30, 31 janvier et que c’est seulement le 2 février 1945 qu’elle a annoncé la grande nouvelle : à Auschwitz, les Allemands tuaient systématiquement leurs victimes à l’électricité : les cadavres des victimes tombaient sur un tapis roulant qui les transportait jusqu’au sommet d’un haut fourneau où ils étaient déversés et brûlés.
Vers la même époque, le document du Tribunal de Nuremberg PS-3311, résumant en anglais des attestations polonaises, nous apprenaient qu’à Treblinka les juifs étaient tués à la vapeur d’eau dans des « steam chambers » (chambres à vapeur).
Mais très vite tout ce beau monde de menteurs s’est ensuite abonné au gaz des Américains du War Refugee Board, laissant de côté le feu, l’eau, l’électricité, la chaux vive, les pompes à faire le vide et autres folles inventions de la propagande de guerre souvent reprises des inventions, pendant la Première guerre mondiale, de la propagande des Alliés sur le compte des Huns et des Teutons.  
« Le délire de mentir et de croire s’attrape comme la gale » (Céline). 
Comme disent les bonnes gens, « Tout cela est forcément vrai ! C’est tellement gros ! Cela ne s’invente pas ! Qui irait inventer de pareilles horreurs ? »

PS : Notez ce que l’historien conventionnel Pierre Vidal-Naquet (1930-2006) disait du caractère « dangereux » d’Elie Wiesel, l’accusant de « raconter n’importe quoi » : Pierre Vidal-Naquet juge Elie Wiesel (20 avril 1987).
3 juillet 2016
 
 

Sunday, July 3, 2016

Elie Wiesel is dead

Elie Wiesel died on Saturday, July 2, 2016 at the age of 87.

On the individual, see A Prominent False Witness: Elie Wiesel (October 17, 1986) and, in French, Un grand faux témoin: Elie Wiesel (Suite) (June 29, 1993).

He passes for a renowned witness, par excellence, of Auschwitz. However, in his account of that camp he never mentions gas chambers but claims that the Germans exterminated their victims in open-air blazes.

In that account he also reminds us that in January 1945, with the Soviet troops approaching, the Germans decided to leave, giving the internees the choice of either staying there or heading for the interior of Germany with their German guards. After careful consideration, Wiesel father and Wiesel son decided, voting with their feet, to leave with their guards and mass-killers rather than wait for their Soviet liberators.

The Red Army took over Auschwitz on January 27, 1945 and I personally uncovered the fact that Pravda (The Truth) had, in its editions of the 28th, 29th, 30th and 31st of January, remained silent about the discovery of the camp, and that only on February 2 did it announce the big news: at Auschwitz the Germans systematically put their prisoners to death with electricity: the victims’ bodies fell onto a conveyor belt that carried them to the top of a blast furnace where they were dumped and burnt.

At around the same time Nuremberg Tribunal document no. PS-3311, summarising in English certain Polish affidavits, instructed us that at Treblinka the Jews were killed with water vapour in “steam chambers”.

But very soon afterwards all those fine lying people were connected to the “gas grid” of the War Refugee Board in Washington, discarding the fire, water, electricity, quicklime, vacuum pumps and other mad inventions of war propaganda, which were often reprises from those of the Allied propaganda about the Huns and Teutons during the First World War.

“The frenzy of lying and believing is catching like the itch” (Céline).

As the good folk will say, “It’s all certainly true! It’s so enormous! It can’t just be made up! Who would go and make up such horrors?”


PS: Note what the conventional historian Pierre Vidal-Naquet (1930-2006) said of Elie Wiesel’s “dangerous” character, accusing him of “talking rubbish”: Pierre Vidal-Naquet juge Elie Wiesel (April 20, 1987, in French).
July 3, 2016
 

Niciun comentariu: