Valer Marian. Românii din Ucraina vor cetatenie romana si consulat in Transcarpatia

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Susțin această interpretare corectă a situației istorice și prin asta și interpelarea senatorului. Strămoșii neamului meu pe linia paternă au locuit la Biserica Albă și au posedat titluri nobliiare care conțineau formula «de Beserika Alba». Aștept demult ca neamul meu să poată trece Tisa liber în aceiași țară căreia i-au fost cetățeni liberi și demni. 
În Wikipedia, versiunea maghiară, se afirmă că numele originar al localității ar fi fost maghiar. (« Nevének eredete [szerkesztés | forrásszöveg szerkesztése]
a Fejéregyháza helységnév magyar eredetű, azzal kapcsolatos,nevét az egykor itt álló fehér falú templomáról, illetve a ma már csak romokban látható kolostoráról kapta. A nevében levő Tisza- előtag a folyó mellékére utal, és 1901 óta van használatban. A párhuzamos román Beserica Alba és a hivatalos ukrán Біла Церква tükörfordítás a magyarból 1363:» 

Informația ar fi corectă doar dacă diploma de confirmare a nobilității familiei mele nu ar conține deja, la mijlocul secolului al XVI-lea, într-un document eliberat de cancelaria maghiară, titlul «de Beserika Alba», adică versiunea română a acestui toponim.

Bunicul meu patern se numea Sigismund, aluzie mai mult decât probabilă la un voevod ardelean care a fost donatorul titlului nobliar al familiei din care se trăgea, de mici nobili «de opincă» (bocskor nemeș). Cu prietenie, Dan Culcer

Referința textului de mai jos : http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/asociatii--ambasade/16484-romanii-din-ucraina-vor-cetenie-roman-i-consulat-in-transcarpatia-valer-marian-a-fcut-o-interpelare-parlamentar-adresat-ministrului-de-externe-al-romaniei.html

Romanii din Ucraina vor cetatenie romana si consulat in Transcarpatia

"În calitate de senator în Parlamentul României şi de preşedinte de onoare al Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia", vă semnalez următoarele probleme şi doleanţe sesizate de comunitatea românească din această regiune a Ucrainei, scrie senatorul Valer Marian în interpelarea adresată Ministerului de Externe, preluată de Romanian Global News.

"În regiunea Transcarpatia din Ucraina, situată lângă frontiera de nord-vest a României, în vecinătatea judeţelor Maramureş şi Satu Mare, locuiesc actualmente circa 50 000 de români, din care 96 % au declarat limba română ca limbă maternă la ultimul recensământ efectuat în statul vecin. Majoritatea acestora, respectiv 35 000, locuiesc compact în doua raioane situate în dreapta Tisei, care au făcut parte din Maramureşul istoric, respectiv în raionul Teceu (în localităţile: Apşa de Jos, Slatina, Strâmtura, Podişor, Peştere, Bouțu Mic, Bouțu Mare, Carbuneşti şi Topcino) şi în raionul Rahău (în localităţile Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Plăiuț şi Dobric). În jur de 10 000 de români denumiţi volohi locuiesc în raioanele Velicoberzeniaschi (în localitatea Mircea), Ujgorog (în localităţile Kamianţa și Antaloviți), Perecin (în localităţile Simer, Turia, Remeta, Turia Pasica, Poroscovo și Svaliavchi), Muncacevo (în localităţile Obava și Verhnia Vajnița) și Irsava (în localitatea Dolga).

O primă doleanţă a comunităţii româneşti din Transcarpatia este legată de înfiinţarea unei misiuni diplomatice (consulat) a României în această regiune, având în vedere că actualmente, pentru a obţine viza de intrare în România, românii din această zonă trebuie să se deplaseze o distanţă apreciabilă până la Consulatul General al României de la Cernăuți, respectiv 600 km dus-întors din raioanele Teceu şi Rahău şi 1000 km dus-întors din raioanele în care locuiesc românii volohi, iar aceste deplasări presupun cheltuieli financiare, alocarea timpului necesar, învoirea de la locul de muncă şi alte probleme.

Înfiinţarea unui consulat în Transcarpatia este necesară, dezirabilă şi fezabilă având în vedere că alte state vecine (Ungaria, Slovacia, Rusia) au câte una sau două misiuni diplomatice în această regiune şi, mai ales, ţinând cont că, în actualul context conflictual din estul Ucrainei, românii din această zonă se plâng că au primit, cu predilecție , ordine de concentrare în fortele armate ale Ucrainei și că actualul guvern de la Kiev nu acceptă statutul de limbă regională acordat limbii române în timpul regimului condus de președintele Viktor Ianukovici.

O doleanţă şi mai importantă a românilor din Transcarpatia, respectiv a celor care locuiesc în raioanele Teceu şi Rahău, care au făcut parte din Maramureşul istoric , este legată de acordarea cetăţeniei române, având în vedere că, începând din luna octombrie 2012, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a început să respingă în masă cererile în acest sens ale românilor din această zonă, cu motivarea că nu au dreptul la cetăţenia română, conform Legii nr. 21/1991 ( legea cetăţeniei române).

Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie invocă faptul că a adresat o solicitare (înregistrată sub nr. 26973/ANC/ 07.08.2012) Institutului de Istorie "George Bariţiu" din Cluj Napoca pentru "identificarea teritoriilor care au aparţinut statului român în diferite perioade istorice", iar acest institut a răspuns, prin adresa nr. 691/01.10.2012, că teritoriul actual al regiunii Transcarpatia, inclusiv zona istorică Maramureşul de Nord, cu raioanele Teceu şi Rahău, nu a făcut parte din statul român.

Răspunsul este eronat pentru că până în decembrie 1918 românii din raioanele Teceu, Rahău şi Hust din Transcarpatia au făcut parte împreună cu românii din stânga Tisei din comitatul Maramureş, înglobat în Imperiul austro-ungar, iar din 1 decembrie 1918 şi până la 25 iulie 1921 fostul comitat Maramureş a intrat în componenţa statului naţional unitar român, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia votând pentru unire și delegații românilor din dreapta Tisei. După 25 iulie 1921 până la sfârşitul anului 1938 această zonă a intrat în componenţa Cehoslovaciei, din 1 ianuarie 1939 pânâ în 20 martie 1939 a intrat în componenţa Ucrainei Carpatice, iar din 20 martie 1939 până în 20 octombrie 1944 a intrat sub ocupaţia Ungariei hortiste, alături de românii din stânga Tisei, fiind reconstituit vechiul comitat Maramureş. Din 20 octombrie 1944 până în 24 august 1991 românii maramureşeni din dreapta Tisei alături de românii volohi din Transcarpatia au intrat în componenţa Uniunii Sovietice, în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucraineene, iar din 24 august 1991 până în prezent fac parte din statul ucrainean independent .

În urma unei solicitări a Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia "Dacia" din 13.11.2014, această eroare a fost îndreptată prin răspunsul transmis de Institutul de Istorie "George Bariţiu" din Cluj Napoca, cu nr. 807/21.11.2014, semnat de directorul Institutului, prof. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, care atestă că zona istorică Maramureşul de Nord, cu raioanele Rahău, Teceu şi Hust din teritoriul actual al regiunii Transcarpatia, a făcut parte din statul român, având următorul conţinut :

Teritoriul actual al regiunii Transcarpatia (zona istorică Maramureşul de Nord cu raioanele Rahău , Teceu şi Hust ) a făcut parte din statul român.

Până la sfârşitul anului 1918 teritoriile în cauză au făcut parte din Comitatul Maramureş, aflându-se sub jurisdicţia monarhiei dualiste austro-ungare, iar din 1 Decembrie 1918 până în 25 iulie 1921 au făcut parte din judeţul Maramureş, aflându-se în componenţa statului român.

Această situaţie rezultă din Decretul XVI publicat în „Gazeta Oficială" a Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor Româneşti din Ungaria , nr. 54/13.09.1919, p.414, în care se precizează că toate cele nouă circumscripţii electorale pentru alegerea deputaţilor, ale judeţului Maramureş de atunci: Vişău, Dragomireşti, Rahău, Sighet, Bârsana, Şugatag, Cîmpulung şi Teceu au făcut parte de facto şi de iuredin componenţa Statului Român din Tabloul rezultatelor alegerilor generale pentru Adunarea Deputaţilor în Transilvania, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş şi din Tabloul alegerilor generale pentru Senat , publicate în "Monitorul Oficial al României" nr.171 din 18 noiembrie 1919, pp. 9640-9642, respectiv nr. 172 din 19 noiembrie 1919, pp. 9718-9719.

Pentru considerentele expuse, vă solicit să analizaţi doleanţele comunităţii româneşti din regiunea Transcarpatia-Ucraina privind acordarea cetăţeniei române şi înfiinţarea unui consulat al României în zonă, urmând să-mi comunicaţi soluţiile preconizate în acest sens de către ministerul pe care îl conduceţi.

Solicit răspuns scris şi verbal" se arată în interpelarea senatorului Valer Marian adresată ministrului de externe.