joi, 18 septembrie a.c., de la ora 16, la Clubul cultural al Sectorului 2, „Jean Louis Calderon“, din str. „Jean Louis Calderon“, nr. 39 (aproape de intersecţia cu str. „Maria Rosetti“ – accesaţi
LANSAREA CĂRŢII
HOLOCAUSTUL – GOGORIŢA DIABOLICĂ
AUTOR: colonel (rtg.) Vasile Zărnescu
absolvent al Facultăţii de filozofie, secţia sociologie, specializat în politologie.
Titlu: Holocaustul:
gogorita diabolica (5)
Tags: înşelătoria,
Auschwitz, holocaust, gazare, gogorita, Joseph Goebbels, Elie Wiesel,
Ernst Zündel, David Irving, Don Heddesheimer, Paul Rassinier,
Benjamin Freedman, Arthur Butz, Talmud
HOLOCAUSTUL:
GOGORIŢA DIABOLICĂ (5)
Postfaţă
la
THE
HOAX OF THE TWENTIETH CENTURY. The Case Against the Presumed
Extermination of European Jewry
Vasile I. ZĂRNESCU
Motto:
„…Nu
vă temeţi!
Căci
nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală
şi
nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“!
Matei,
10,
26
„Jidanii au venit cu
saci de ruble din lagăre“
[...]
Jidanii
veniţi în România din lagărele din Transnistria sau din Germania
– indiferent că, aici, fuseseră trimişi din România, adică, de
fapt, de către autorităţile horthy-ste din Ardealul ocupat în
urma Dictatului
de la Viena[171],
sau din alte ţări, dar optaseră pentru România după trierea
făcută de Aliaţi – s-au comportat, conform opticii adoptate de
toţi jidanii, pe care o recunoaşte şi Elie Wiesel în Noaptea,
în modul cel mai ranchiunos: s-au dedat la tot felul de abuzuri
contra românilor, jefuindu-i şi la drumul mare, îmbrăcaţi în
uniforme sovietice etc. Ca atare, se acutizase starea conflictuală
dintre români şi jidanii care activau în diversele organizaţii
înfiinţate după încheierea războiului. Redau, ad
litteram,
câteva citate din stenograma, din 5 octombrie 1945, redactată la C.
C. al P.C.R, care se referă la populaţia jidănească.
„Tov.
Chiriţă:
… În Moldova situaţia este şi mai grea. În Moldova nu este
aproape un evreu ca să fie în producţie. Toţi se ocupă cu
specula.Tov.
Ghizela Vass:
Cu specula.Tov.
Chiriţă:
Nu, pentru că aceşti evrei ar vrea să intre în producţie. Aceste
mici gheşefturi care le fac nu le asigură existenţa. (…) Şi
noi, în faţa acestor probleme, stăm fără nici un răspuns. (…).Tov.
Vasile Luca:
Dar întreprinderile care se refac în Moldova, nu angajează
muncitori evrei?Tov.
Ghizela Vass:
Numai evrei angajează.Tov.
Chiriţă:
Am convingerea, că în sânul nostru s-a creat un sectarism. (…)
Care este poziţia Apărării Patriotice, după mine sectară? Eu nu
zic, că ar trebui să fie puşi pe primul plan evreii. Dar între
atâţia vorbitori, eu cred că trebuia un vorbitor evreu. Şi nu s-a
pus. (…) Nu avem dreptul să băgăm capul în nisip şi să
ignorăm o problemă care există în ţara românească; şi să
lăsăm ca aceşti câţiva jidănaşi (sic)
să se agite pe stradă, fără a putea să facă ceva. (…)Tov.
Elena Stoie:
Dacă comitetul evreiesc a luat măsuri, ca să nu mai fie atâţia
speculanţi?Tov.
Ghizela Vass:
Merg la ţară, iau vite, iau tot şi dacă îi arestează, spun:
tocmai pe mine mă arestezi, care am fost în Transnistria? Şi
jandarmul le dă drumul. Mi-a povestit un tovarăş, că este o
manifestare şi atitudine pur legionară pe care o întrebuinţează
evreii. Dacă aveau un concurent creştin, se duceau şi-l denunţau,
că: el mi-a împuşcat pe fiul meu. Au aceleaşi metode pe care le
întrebuinţau în Transnistria… (…)Tov.
Ghizela Vass:
Reacţionarii evrei primesc bani din partea englezilor.Tov.
Alice Benari:
Discuţia cu negustorii evrei: ei arată o simpatie grozavă, cei din
Bucureşti, faţă de englezi, curg banii în ţară cum curge în
Ardeal, curg banii reacţiunii aici şi toate «congresele mondiale»
cu Londra şi America sunt praf aruncat în ochii mulţimii, spre a-i
atrage spre o Palestină care nu poate realiza nimic. Tov. Chiriţă
pe care-l cunosc ca foarte realist, venea de obicei cu altă poziţie.
[Chiriţă, în ciuda numelui său, era jidan – n. n., V.I.Z.]. (…)Tov.
Vasile Luca:
… Nu putem tolera, şi în special voi nu puteţi tolera, la evrei,
ca pe baza suferinţelor să se creeze acum o situaţie privilegiată,
de jaf şi asuprire a populaţiei româneşti. Dar voi nu combateţi
aceasta. Şi faptele nu sunt cu caracter izolat, ci au caracter de
masă. Cu aceste fapte m-am întâlnit şi eu personal în Moldova,
atunci când era încă cald, abia ieşiţi din lagăre, din
ghetouri, eliberaţi de Armata Roşie. Cu capcana, cu laţul nu ai fi
putut prinde un evreu, ca să ajute la săparea tranşeelor, în
dosul frontului de 50-100 km, ca să ai linie de apărare şi să nu
reuşească nemţii să facă un contraatac. Şi o sămânţă o
vindeau cu 5 ruble la ostaşii roşii şi puteau trăi bine cu
familia şi au strâns milioane. Şi ce au făcut cei din lagăre? Au
venit cu saci de ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au vândut
cu suta apoi. Dacă ei ar fi vrut să se încadreze în producţie,
de ce nu s-au creat cu aceste imense capitaluri, întreprinderi, pe
care să le pună în funcţie, să refacă Moldova, să ia aceşti
evrei în întreprinderi ca muncitori. De ce n-au făcut-o? Pentru că
sunt capitalişti şi speculanţi. Sunt împotriva populaţiei
evreieşti şi cu ei nu ne putem uni. Nu putem combate
antisemitismul, dacă nu combatem această plagă. Îmi spune că
s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele de la ţărani.
(…) Trebuie să înţeleagă şi trebuie explicat, pentru că ce
nenorocire am fi avut în Moldova… Partidul compus din evrei numai,
organizaţiile celelalte evreieşti, poliţia, aparatul
administrativ, evreieşti, şi atunci s-a spus: Ce este aici, este un
stat evreiesc sau un stat românesc? Şi în multe părţi persistă
asta. Şi când noi avem o masă otrăvită de antisemit, când vede
numai un singur şef sau comisar, spune că nu mai este poliţia
românească, ci poliţia evreiască. ()… Antisemitismul nu-l
combaţi scoţându-i pe evrei din lagăr şi punându-i în fruntea
tuturor. (…) Au venit din lagăr şi în scurt timp au devenit
milionari. În Transilvania au făcut cooperative evreieşti şi
speculează evreii cu firma partidului. Sunt 3-4 evrei acolo, şi cu
agentura lor. Şi pe aceştia, în lupta noastră, trebuie să-i
demascăm, trebuie să luptăm împotriva lor, nu ca să le dăm
drumul, dacă au suferit, ca să facă orice“ (citat în Teodor Wexler,
Mihaela Popov, ANCHETE
şi PROCESE UITATE. 1945-1960.
Documente. Editura Fundaţia W. Filderman, Bucureşti, f. a., vol. 1,
pag. 17-31)[172].
Autorii
acestui volum consideră că afirmaţiile lui Vasile Luca sunt
eminamente antievreieşti şi, de aceea, sunt false. „Singura
explicaţie pentru discursul său antievreiesc o putem găsi în
încercarea unui alogen care a luptat cu arma în mână împotriva
României şi a armatei române, odată (sic)
în 1918 în Ardeal şi a doua oară în 1944 în rândurile armatei
sovietice, să-şi poată face popularitate ieftină şi să-şi
acopere trecutul antinaţional şi antiromânesc“. Eu cred că
tocmai din cauza trecutului său plin de păcate Vasile Luca nu putea
debita inepţii, fiindcă, în acele vremuri tulburi, risca mult. Şi,
apoi, aspectele „antievreieşti“ din discursul său au fost
confirmate de afirmaţiile Ghizelei Vass, precum şi de alte mărturii
şi documente. Dar, fireşte, la fel este caracterizată şi Ghizela
Vass: „Prin întregul său rechizitoriu împotriva evreilor,
Ghizela Vass se autoexcomunică din rândurile populaţiei evreieşti,
devenind purtătoarea de cuvânt a duşmanilor evreilor. Desigur, ca
şi Ghizela Vass au procedat şi alţi comunişti“. Eu văd
atitudinea Ghizelei Vass ca fiind una foarte realistă şi
pragmatică. Într-adevăr, pentru ea, o croitoreasă cocoşată, în
Palestina – cum sugerase Alice Benari – „nu poate realiza
nimic“. Pe când, în România, deja atunci, când avea cu doar
trei clase mai mult ca trenul şi abia i se ştersese din urechi
uruitul maşinii de cusut, ajunsese mare sculă în conducerea
P.C.R., sub aripa Anei Pauker – care, şi aceasta, dintr-o spioană,
prostituată şi codoaşă, ajunsese prima femeie din lume ministru
de Externe al unei ţări. Apoi, cum am mai relevat, este
notoriu[173] că, după 1947, aproape toţi jidanii[174] din România
au fost puşi în posturi de conducere[175]. În Palestina ar fi
muncit în kibuţuri sau ar fi săpat tranşee ca să se apere de
palestinienii cărora le furaseră pământurile.
Într-adevăr,
e un fapt că Ghizela Vass[176] a fost longevivă în mari funcţii
de conducere ale P.C.R., până în preajma retrovoluţiei din
decembrie 1989 şi, în plus, şi-a lăsat moştenitori în politica
la vârf din România postdecembristă: pe nepotul său, Bogdan
Olteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, actual
viceguvernator al Băncii Naţionale. E drept că, acum, Bogdan
Olteanu a intrat într-un con de umbră, Dar, în urmă cu vreo opt
ani, prof. univ. dr. Ion Coja a publicat un articol în care scria că
un prieten al său din S.U.A. îi semnala că, acolo, în S.U.A.,
umblă zvonul că Bogdan Olteanu este pregătit să ajungă
preşedintele României! Să sperăm că va rămîne la stadiul de
zvon, dar, cu ameninţări ca ale Victoriei Jane Nuland[177], cu
consilieri ca Wesley Clark – un general capabil, care era să
declanşeze al treilea război mondial[178] –, cu jidani agresivi
şi impertinenţi ca Radu Ioanid[179], ca Teşu Solomovici – care
scrie în „România
iudaică“
că evreii ar fi prezenţi în ţara noastră de două mii de
ani![180] – sau cu zecile de mii de jidani reveniţi în România
care i-ar fi holocaustizat – cum crede şi ditamai academicianul
Răzvan Theodorescu –, viitorul nostru va fi cam sumbru dacă nu ne
debarasăm de toţi jidanii şi de toate lichelele care ne
guvernează.
Apoi,
circulă opinia – foarte plauzibilă, după mine – că selectarea
persoanelor pentru emigrarea în Palestina o făceau liderii
comunităţilor jidăneşti, de conivenţă cu autorităţile
naziste, după două criterii urmărite foarte strict de sionişti:
indivizii selectaţi să fie sănătoşi, robuşti şi suficient de
avuţi, ca să ducă acolo un bagaj demografic şi economic valid.
Indivizii săraci şi slabi, bolnavi – pleava comunităţilor
jidăneşti – erau trimişi în lagăre, la muncă, unde nu aveau
şanse prea mari să supravieţuiască din cauza condiţiilor
excesive de muncă, a condiţiilor de viaţă în timp de război, cu
riscuri mari de apariţie a epidemiilor de tifos (în special în
rândul prizonierilor aduşi din Est). Prin aceasta „împuşcau
patru iepuri dintr-un foc“: 1) asigurau masa critică demografică
viabilă a viitorului stat Israel cu indivizi apţi de muncă şi de
apărare (într-un stat rasist, constituit pe criterii
etno-religioase, pretins biblice, de „popor ales“, şi înconjurat
de o imensă masă arabă, ostilă din start), 2) scăpau de
elementele slab dotate sau chiar degenerate din cauza căsătoriilor
între rude – căci jidanii, ca să-şi păstreze, din cauza
rapacităţii lor funciare, averea în familie, îşi cuplau
descendenţii cu rude foarte apropiate, ceea ce ducea la degenerarea
neamului (tot aşa cum se întâmplase cu familiile regale europene),
şi, 3) bomboana pe colivă, realizau prin intermediul germanilor
holocaustul pe care-l preziceau de circa şapte decenii (conform
documentelor descoperite până acum), holocaust prin care 4) îşi
vor legitima înfiinţarea statului Israel, conform promisiunii
Declaraţiei
Balfour
şi, totodată, ca recompensă, compensaţie pentru „suferinţele“
prin care a trecut „poporul ales“ – „suferinţe“ pentru
care au cerut, în plus, o compensaţie pecuniară piperată atât de
la germanii care le curăţaseră etnia de stârpituri, cât şi de
la alţii, ca România, care-i protejase pe jidani.
Un
exemplu notoriu de privilegiat al selectării diferenţiate – adică
pentru „unii mumă, iar pentru alţii ciumă“ – făcute de
către liderii comunităţilor jidăneşti – jidanii nedotaţi
(„amărăştenii“, săracii, bolnavii ş.a.) pentru lagăre, iar
cei pricopsiţi (sănătoşi, bogaţi, sus-puşi în ierarhia
comunităţii) pentru emigrare – este Georg Soros, născut
Schwartz György. Tatăl lui, Tivadar Soros, a fost avocat, scriitor
şi unul dintre liderii comunităţii jidăneşti budapestane.
Astfel, deşi regimul lui Horthy s-a remarcat prin zelul cu care i-a
trimis pe jidani în lagărele de muncă germane, fiind campion
printre ţările ocupate sau în aflate în zona controlată de
Germania hitleristă, beneficiind de această poziţie în ierarhie,
familia lui Tivadar Soros a „supravieţuit“ ocupării Ungariei de
către Germania (după detronarea lui Miklos Horthy), a
„supravieţuit“ bătăliei pentru Budapesta dintre sovietici şi
hitlerişti şi a „supravieţuit“ şi instaurării regimului
„democrat-popular“ în Ungaria. George Soros a emigrat în Anglia
abia în 1947, la studii, la o reputată şcoală de economie, căci
taică-su îi dăduse bani, din cei agonisiţi prin selectarea
discriminatorie a jidanilor: sau pentru lagăre sau pentru emigrare
în Palestina. Ulterior, cum se ştie, s-a îmbogăţit prin diverse
maşinaţii financiare, facilitate de înfiinţarea „Fundaţiei
Soros pentru o Societate Deschisă“, care nu este decât un
„aspirator“ de informaţii de toate felurile, adică, de fapt, o
agenţie de spionaj mascată într-una filantropică.
Întrebat fiind cum
preferă să fie numit, Soros a răspuns: „Speculant financiar,
filantrop şi filozof“.
Referindu-se
la atacul asupra lirei sterline, într-un ziar austriac se spune:
„Soros a mai dobândit odată o astfel de reputaţie funestă. În
septembrie 1992, acest speculant putred de bogat a îngenunchiat
Banca Angliei – Banca Naţională engleză nu este o dugheană de
provincie – şi a eliminat lira britanică din sistemul monetar
european, situaţie în care se află şi astăzi“ [adică în 1997
– n.n., V.I.Z.]. Cam în aceiaşi termeni se exprimă şi Kurt
Kister: «Ca nici un alt comerciant de devize, Sörös provoacă
teamă şi admiraţie preşedinţilor şi boss-ilor
băncilor din lumea întreagă. În 1996, italienii au deschis o
procedură de investigaţii împotriva lui, acuzându-l că, în
1992, ca urmare a speculaţiilor sale de bursă, a determinat
înlăturarea lirei italiene din Sistemul Monetar European (EWS). (…)
El este un apărător frecvent al modelului „societăţii deschise“
(…) şi acordă sprijin necondiţionat în special procesului de
democratizare din fostele ţări comuniste. (…)».
Numai
că ceea ce se dă cu o mână, ia înapoi cu mai multe mâini,
provocând nemulţumirea multora – printre aceştia numărându-se
şi ungurul american Szel Karoly: „În Suedia, dacă cineva comite
vreo infracţiune, organele oficiale nu dau publicităţii numele
infractorului. Organele de informaţii comunică pur şi simplu
faptul că X sau Y este bănuit de comiterea unei infracţiuni. În
cazul unor imigranţi, se precizează în toate cazurile că este
vorba de cetăţeni de origine străină. Organele suedeze au făcut
excepţie într-un singur caz. Această excepţie se referă la Soros
György, născut în Ungaria. (…) În august 1992, printr-o
speculaţie valutară necinstită, Sörös a distrus coroana suedeză.
Prin această manevră a băgat în propriul buzunar mai multe
milioane, fapt cu efecte grave asupra economiei ţării. Coroana
suedeză şi-a pierdut stabilitatea şi s-a devalorizat cu 30 la
sută. Pentru a-şi salva banii, întreprinderile de export au scos
din ţară miliarde, în numai câteva ore. Pentru a opri scurgerea
acestor sume uriaşe, băncile au luat măsuri drastice: au crescut
dobânda la credite cu 500 la sută. Urmările: … falimentul, (…)
a sporit numărul şomerilor. Mulţi oameni, pe lângă locurile de
muncă, şi-au pierdut locuinţele sau puţinii bani agonisiţi prin
muncă cinstită timp de ani de zile. Soros a comis asemenea
speculaţii neruşinate nu doar faţă de Suedia, ci şi faţă de
Italia şi Anglia. Urmările sunt cunoscute. Ce a făcut Soros cu
banii astfel obţinuţi? El a declarat că un anumit procentaj a fost
utilizat în diverse acţiuni de caritate în Africa de Sud, Bosnia,
Europa Răsăriteană şi fosta Uniune Sovietică. Dacă din această
valută internaţională aventurieră ar fi dorit, într-adevăr, să
înfiinţeze un fond de caritate, i-ar fi avut la îndemână pe
Rockefeller, Rothschild şi Morgan, care dispun de un număr
inestimabil de miliarde. Dar acei capitalişti evrei, care au pus
temelia comunismului şi continuă să-l sprijine şi în prezent, nu
pot fi storşi de bani.
Suedezii
nu îl uită pe Soros, iar acest semnal de alarmă poate fi
întâlnit zilnic în presă“. Apoi, prin toamna lui 1995, a mai
dat o lovitură de câteva milioane de franci la Banca Republicii
Franceze. Şi, ne reamintim, presa internaţională a comentat, în
vara anului 1997, acuzaţia adusă lui George Sörös de către
premierul Malayeziei, Mahathir Mohamed, pentru că a subminat
economia ţărilor A.S.E.A.N. De aceea, nu ne-a mirat sugestivul
titlu „George Soros – biciul cu care S.U.A. pedepsesc ţările
neascultătoare“: «Purtătorul de cuvânt al Departamentului de
stat al S.U.A., Nicholas Burns, a sărit în apărarea lui Sörös
arătând că „foarte apreciatul şi respectatul miliardar, care a
făcut o mulţime de lucruri bune pentru multe ţări, n-ar putea sta
la originea unei astfel de conspiraţii, despre care Statele Unite
nici nu cred că ar exista“»[181].
Implicat
în frauda de la Roşia Montană şi în alte acţiuni antiromâneşti,
George Soros este unul dintre inamicii intangibili ai României, cum
a fost şi mai este şi al Angliei, Franţei, Italiei, Malayeziei,
Suediei şi al altor state. Vedeţi cum mult lăudata „precizie,
minuţiozitate, disciplină nemţească“ a avut şi lipsuri?! Au
scăpat neduşi în lagăre jidanii mai bogaţi, mai bine pregătiţi
profesional, mai inteligenţi şi, deci, potenţial, mai periculoşi
pentru goyimi. Consecinţa se simte pe pielea noastră: au rămas
mulţi indivizi care, acum, ne agresează în diverse modalităţi,
din 1945 până azi. Vedeţi, în acest sens, măcar următoarele
cărţi: Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu (cord.), ENCICLOPEDIA
VALORILOR REPRIMATE.
Ed. Pro-Humanitate, vol. 1-2, Bucureşti, 2000; Mihai Ungheanu,
Holocaustul
culturii române:
ipoteze
de sociologie literară,
1944-1989; Dan Zamfirescu, „Războiul
împotriva poporului român“
şi trilogia „Războiul nevăzut“ a lui Cornel-Dan Niculae, cu
titlurile: Ofensiva
iudaismului asupra României,
Politica
filo-sionistă a României,
„Războiul
nevăzut al evreilor cu românii“
[182].
Iată
de ce s-a îndatorat România la F.M.I. pentru mai multe generaţii:
ca să plătim „daune“ unor impostori care au tupeul să invoce
escrocheria holocaustului. S-a ajuns cu tupeul unor jidani până
acolo încât, aşa cum releva Norman Finkelstein în INDUSTRIA
HOLOCAUSTULUI,
unii nepoţi ai unora care fuseseră sau chiar muriseră în lagărele
de muncă pretindeau, acum, despăgubiri de holocaust fiindcă
bunicii lor „suferiseră“! Adică suferinţa acelora din lagăre,
care dispăruseră de mult timp, era tranzitivă, ca şi tifosul din
lagăre sau ca gripa spaniolă din 1918! Iată de ce trebuie
răsturnate aceste guverne antiromâneşti şi extrem de slugarnice
faţă de organizaţiile sioniste internaţionale.
Pentru
a-şi ilustra mai bine demonstraţia sa că nu a existat nici un
holocaust, Arthur R. Butz insistă în analiza paralelă dintre marea
escrocherie numită „Donaţia
lui Constantin“
şi escrocheria holocaustului. Chiar dacă nu o spune expressis
verbis,
prin acribia analizei şi revenirea asupra ei în ediţiile
ulterioare, Arthur Butz apreciază „Donaţia constantiniană“ ca
fiind cea mai mare escrocherie din ultimele douăsprezece veacuri; în
ceea ce mă priveşte, prin consecinţele sale, prin faptul că a dus
la crearea celei mai bogate biserici din lume – care a înlesnit şi
înfiinţarea Inchiziţiei, cu toată pletora sa de crime – o
consider cea mai mare înşelăciune din toată istoria cunoscută a
Europei. De aceea, păstrând proporţiile, Arthur Butz consideră
escrocheria holocaustului ca fiind cea mai mare din secolul XX – de
aceea şi-a întitulat cartea cu substantivul cu articolul hotărât:
ÎNŞELĂCIUEA/MISTIFICAREA
SECOLULUI XX!
Cartea lui A. R. Butz poate fi asemuită cu un trunchi viguros, şi
în continuă creştere, ale cărui crengi sunt lucrările celorlalţi
istorici şi cercetători revizionişti, dintre care pe unii i-am
enumerat aici.
[...]
Iată
de ce, de mai multe ori, am propus ca atât România, cât şi toate
statele care l-au decorat pe Elie Wiesel să-i retragă respectivele
decoraţii – inclusiv Premiul Nobel pentru Pace – şi să fie
incriminat,
împreună
cu toţi propagandiştii proholocaust,
la
Tribunalul Penal Internaţional de la Haga pentru dezinformare,
propagandă mincinoasă şi extorcare de fonduri.
Marţi,
8 aprilie 214, Senatul a aprobat proiectul de lege propus de
poltronul şi demagogul Crin-etc.-George Antonescu-Vorbete[183] şi
ciracii lui de a se mări pedepsele introduse prin criminala O.U.G.
nr. 31/2002[184], referitoare la condamnarea celor care contestă în
public „Holocaustul“[185] etc., ordonanţă devenită Legea
nr. 107/2006[186]
prin escrocheria juridică numită „aprobarea tacită“. O.U.G.
31/2002 constituie temeiul legal – dar ilegitim[187]
– al războiului axiologic[188] dus de Israel contra României,
acuzată neîntemeiat de holocaust, tot aşa cum „războiul
preventiv“ este pentru S.U.A. pretextul începerii unui război
contra oricărei ţări în care are ea interese pentru acapararea de
resurse naturale, în special energetice: petrol[189], gaze,
minereuri etc., Afganistanul şi Irakul fiind exemple „clasice“.
În consecinţă, senatorii care au votat pentru respectivul proiect
legislativ sunt vinovaţi de asociere cu propagandiştii escrocheriei
holocau$tic€, de teapa lui Elie Wiesel, Simon Wiesenthal, Radu
Ioanid, Stephen S. Wise et
ejusdem farinae
şi se fac vinovaţi de accentuarea holocaustului comis contra
poporului român şi a culturii sale. Toţi aceşti susţinători ai
MISTIFICĂRII
SECOLULUI XX[190]
trebuie scoşi din viaţa politică şi chiar din viaţa poporului
român. Mulţi dintre cei care susţin, în mod făţiş sau tacit,
MISTIFICAREA
SECOLULUI XX
fac parte din clicocraţia
internă[191]
şi/sau externă, între care există o legătură inextricabilă. Un
exemplu de strânsă simbioză este „Triumviratul
malefic“[192].
Să
sperăm că membrii Camerei Deputaţilor vor fi rămas patrioţi, vor
respinge această aberaţie legislativă antiromânească şi,
dimpotrivă, vor propune o lege de abrogare a O.U.G. nr. 31/2002,
care a fost transformată în lege prin nelegiuita „aprobare
tacită“ – reglementare care, şi ea, trebuie scoasă din
Constituţie.
Unde
eşti, tu, Ţepeş, Doamne!
14
Aprilie 2014
NOTE
[181]
Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/George_Soros.
„Bunicul lui George
Soros
(NOTA
10)
a
colaborat cu naziştii pentru confiscarea averilor evreilor simpli
din Budapesta“, pe
http://saccsiv.wordpress.com/2009/01/05/nazismul-partea-2-finantatorii-si-sustinatorii-national-socialismului/.
Vezi
şi: Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU, „Reinstituirea horthysmului
(Ultimul episod)“, AlterMedia,
26 iunie 2008, pe
http://www.altermedia.info/romania/2008/06/26/reinstituirea-horthysmului-ultimul-episod/;
I.
A., „Miliardarul Sörös urmărit de justiţia franceză“, în
Evenimentul
zilei,
nr. 2592, 27 decembrie 2000, p. 11; C. I. C., „Miliardarul Soros,
pe banca acuzării“, în Curentul,
27 decembrie 2000, p. 9; ***, „Naţionaliştii din Thailanda îl
«aşteaptă la cotitură» pe Sörös György“, în
http://www.mti.hu,
29 ianuarie 2001; Anthony Giddens, „Soros: Franţa în pericol“,
în L’Événement
du Jeudi,
nr. 681, 20-26 noiembrie 1997, p. 18-19; Pascal Riche, „Procesul
intentat lui Soros“, în Liberation,
28 iulie 1997, p. 14; Reuter, „Opinia lui Soros referitoare la
viitorul Uniunii Europene“, în International
Herald Tribune,
6 noiembrie 1997, p. 15;
Evgenii Doncev, „Rasa Bull-Terrier“, în Sega
(Bulgaria), nr. 38, 2-8 octombrie 1997, pag. 50; Redacţia, „Cu
mintea pentru Popper şi cu inima pentru Europa de Est“, în Kurier
(Austria), nr. 263, 23 septembrie 1997, pag. 19; Kurt Kister, «George
Sörös – jucător la bursă şi „mecena“», în Suddeutsche
Zeitung
(Germania), nr. 219, 23 septembrie 1997, pag. 4; Szel Karoly, „Cel
mai neruşinat Robin Hood al secolului“, în Kapu
(Ungaria), nr. 8, 11 septembrie 1997, pag. 62; Evenimentul
zilei,
nr. 1546, 28 iulie 1997, pag. 4; vezi şi M.S.C., „Miliardarul
Sörös se teme de un crah bursier“, în
Cronica Română,
nr. 1360, 8 iulie 1997, pag. 10; Bursa,
nr. 158, 8 sept. 1997, pag. 5; Ben Macintyre şi Jason Nisse,
„Poliţia franceză îi interoghează pe asistenţii lui George
Sörös“, în The
Times,
nr. 65938, 10 iulie 1997, pag. 27; Redacţia, „Asemenea unui
criminal“, în Der
Spiegel,
nr. 32, 4 august 1997, pag. 118; Redacţia, „Asiatismul pus în
discuţie“, în Le
Monde,
30 august 1997, pag. 15; Pascal Riche, „Procesul intentat lui
Sörös“, în Libération,
28 iulie 1997, pag. 14; Paul Blustein, „Sörös contestă că ar fi
părtaş la manevrele necurate care să afecteze cursul monedelor
naţionale din Asia“, în International
Herald Tribune,
31 iulie 1997, pag. 11; Redacţia, „Asemeni unui criminal“, în
Der
Spiegel,
nr. 32, 4 august 1997, pag. 118; Redacţia, „Sörös a fost acuzat
de către Malaysia de complot valutar“, Adevărul,
nr. 2241, 5 august 1997, pag. 5. Pentru alte aspecte ale cazului
George Soros şi referinţe bibliografice, vezi: Vasile
Zarnescu,
„TRANSILVANIA – PRETEXTUL DESTRĂMĂRII ROMÂNIEI (2)“,
AlterMedia,
24 iulie 2008, pe
http://www.altermedia.info/romania/2008/07/24/transilvania-pretextul-destramarii-romaniei-2/.
[182]
Ilie
Bădescu,
Mihai
Ungheanu
(cord.), ENCICLOPEDIA
VALORILOR REPRIMATE.
Războiul
împotriva culturii române (1944-1999).
Ed. Pro-Humanitate, vol. 1-2, Bucureşti, 2000; Mihai
Ungheanu,
Holocaustul
culturii române:
ipoteze
de sociologie literară,
1944-1989, Editura D.B.H., 1999; Dan Zamfirescu, „Războiul
împotriva poporului român“,
Ed. Roza Vânturilor, 2000; Cornel-Dan Niculae, cu titlurile:
Ofensiva
iudaismului asupra României,
Politica
filo-sionistă a României,
„Războiul
nevăzut al evreilor cu românii“.
Colonel
(r.) Vasile I. ZĂRNESCU
Emmanuel Todd, Europe, Russie, Ukraine
134 commentaires
