Distrugerea sălbatică a fondului forestier național

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

CAZUL NADĂȘ – ACTUALIZARE

Primim de la dl Adrian GRIGORIU următoarele detalii privind cazul NADĂȘ

Today at 6:43 PM

Cu cateva zile in urma S-AU DESCOPERIT NOI FAPTE PENALE de o mare gravitate comise de familia Colțeu cu acordul tacit al autorităţilor care aveau obligaţia să le descopere şi să le oprească. Distrugerile din păduri se vor regenera abia peste un ciclu de mai mult de 100 de ani.

 

Furtul de lemn și distrugerea pădurilor de la Nadăș s-a făcut de către familia Colțeu cu acordul tacit al conducerii ITRSV Oradea. Patrioții din instituţiile de stat ne informează atat cat pot si ei.

 

Infractorii aceştia profită în mod monstruos de munca depusă de pădurari şi localnici în ultima perioadă de peste 80 de ani când pădurile au fost îngrijite cu dragoste pentru viitor. Viitorul s-a concretizat cu mâna unor judecători care au dispus contrar legilor şi probelor, în familia Colțeu şi mafioţii din spatele lor, care au jefuit tot, şi de la înaintaşi şi de la urmaşi.

 

În cei peste 7 ani de când a dobândit prin fraudă întreaga suprafață a satului Nadăș, familia Colțeu a distrus cu minuțiozitate și perseverență cele peste 6,000 de ha pădure pe care le-a administrat prin Ocolul Silvic Privat Nadăș. Această stare de fapt iese la iveală cu ocazia acțiunii de predare a pădurii de către OS privat Nadăș și de preluare a acesteia în administrare de către Direcția Silvică Arad, ca urmare a suspendării activității ocolului la solicitarea DNA și a Comisiei Județene de Fond Funciar Arad.

 

Dealtfel, controalele curente și cele de fond pe care ar fi trebuit să le facă anual conducerea ocolului erau doar de formă, făcîndu-se doar pe hârtie. Familia Colțeu nu avea niciun interes să își demaște propriile ilegalități, respectiv ordinele de tăieri ilegale sau de abatere de la reglementările legale în vigoare pe care le impuneau pădurarilor, în scopul de a stoarce cât mai mulți bani pe seama pădurii.

 

Mai mult, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea (ITRSV Oradea), înstituția statului cu atribuții de „controlul respectării regimului silvic de către toți deținătorii de suprafețe acoperite cu vegetație forestieră, precum și de agenții economici ce au ca obiect de activitate exploatarea, comercializarea, administrarea vegetației forestiere” a avut un comportament foarte “grijuliu și înțelegător” cu OS privat Nadăș. Astfel, controalele efectuate de către ITRSV Oradea de-a lungul a 7 ani, dintre care ultimul în toamna anului 2013, nu au identificat ilegalități în activitatea acestuia, tăierile fiind „făcute conform amenajamentului silvic în vigoare”, după cum afirma dl. ing. Daniel Coraș, șeful ITRSV Oradea. Tratamentul “preferențial” și protectiv acordat de către ITRSV Oradea Ocolului silvic privat Nadăș s-a manifestat, după cum afirmă pădurarii ocolului, prin acțiuni de tipul:

 

•          Controalele erau efectuate cu precădere de către dl. ing. Caunii Vasile, de la ITRSV Oradea, a cărui soție este rudă apropiată cu familia Colțeu, acesta fiind în conflict de interese în această situație;

 

•          Controalele ITRSV Oradea au constat cel mai adesea într-o vizită a inspectorilor la sediul ocolului, prilej cu care se organiza de către cei controlați o masă copioasă, se elaborau documentele privind controlul (din birou, fără a se controla situația concretă din teren), iar la plecare se înmânau “atențiile pentru protecție”;

 

•          Prin controalele efectuate, ITRSV Oradea a acoperit/a trecut sub tăcere grave abateri de la normele silvice în vigoare și încălcări repetate ale amenajamentului silvic, prin care pădurea a fost tratată ca o “mașină de făcut bani”  pentru familia Colțeu, cu prețul degradării și chiar distrugerii acesteia;

 

•          La comanda familiei Colțeu, inspectorii ITRSV Oradea mai administrau câte o amendă contravențională pădurarilor care nu aplicau sau comentau ordinele Colțeilor, respectiv de a tăia arbori nemarcați, de a încălca o serie de prevederi ale reglementărilor silvice, pentru a le insufla un sentiment de frică, de supunere, în acest fel timorând și amenințând cu concedierea pe cei care invocau faptul că astfel de acțiuni încalcă prevederile legale.

 

Preluarea în administrare a pădurii de la Nadăș de către DS Arad până la finalizarea procesului penal instrumentat de DNA scoate la iveală o parte din multitudinea de ilegalități făcute de familia Colțeu și cocoloșite de către autoritățile competente/ITRSV Oradea în cei 7 ani de când dispune după bunul plac de acestea, respectiv:

 

•          Un volum impresionant de arbori tăiați ilegal. In fiecare canton silvic (suprafață de pădure aflată în gestiunea unui pădurar) au fost inventariate peste 500-600 de cioate de arbori tăiați fără drept, iar acest număr este de așteptat să crească în condițiile în care acțiunea de predare-primire s-a făcut doar pe cca. 50-60% din suprafață până la Paște;

 

•          Au fost tăiați ilegal în mod selectiv arborii cei mai valoroși, respectiv din speciile de gorun, fag, sau specii foioase nobile, proveniți din sămânță, de dimensiuni mari, cu lemn de calitate superioară, fără defecte, cu stare de vegetație bună, în dauna arborilor din specii mai puțin valoroase (carpen, plop tremurător, mesteacăn), proveniți din lăstari, rău conformați, rupți sau uscați.

 

În acest fel s-a degradat pădurea în ceea ce privește compoziția, structura, creșterea, calitatea, distrugându-se eforturile de peste 60 de ani de a ameliora valoarea pădurilor din zonă. De asemenea, a fost diminuată capacitatea pădurilor de a îndeplini eficient funcțiile de protecție atribuite, știind fiind că pădurile de la Nadășse află în bazinul de recepție care alimentează lacul artificial de la Tauț, indeplinind un rol hidrologic important.

 

•          Arborii tăiați ilegal au fost identificați în parcelele de pădure în care ocolul silvic a făcut exploatări, nu la marginea pădurii sau în vecinătatea pășunilor sau a terenurilor agricole. Acest lucru denotă clar că aceste tăieri au fost făcute cu bunăștiință  de către desemnați de către ocolul silvic să facă exploatarea, nu de către săteni sau alte persoane necunoscute, cum s-ar putea invoca de către personalul ocolului. Au fost identificate numeroase situații în care arborii marcați pentru a fi exploatați nu au fost tăiați, conform prevederilor, ci au fost tăiați arbori valoroși din proximitate, care ar fi trebuit să fie menținuți în pădure.

 

•          Necurățarea parchetelor de resturile de exploatare precum și abandonarea de arbori întregi sau părți din arbori în parchete și extragerea doar a lemnului de calitate ridicată. Acest fapt este coroborat și cu subestimarea de către ocolul silvic a volumului de lemn destinat tăierii prin actele de punere în valoare, ceea ce permite extragerea preferențială/pe alese a lemnului și abandonarea celui de calitate mai slabă în parchet.

 

•          Nerealizarea lucrărilor de reîmpădurire sau de completare a regenerării naturale în cel mult 2 ani de la tăierea definitivă sau unică. Majoritatea suprafețelor aflate în regenerare în ultimii 7 ani sunt fie regenerate parțial, fie regenerate cu lăstari și drajoni de carpen, tei și alte specii cu valoare economică mai redusă, fie uneori chiar cu arbuști (păducel, măceș, mur și altele). Astfel de situații  conduc la crearea unoor păduri degradate, care produc lemn de calitate inferioară și în cantități mai mici.

 

•          Neexecutarea deloc sau doar parțial și necorespunzător a lucrărilor de îngrijire a arboretelor tinere. Astfel de lucrări, care sunt absolut necesare pentru a crea păduri sănătoase și valoroase, dar care implică investiții, pentru că lemnul rezultat este ieftin sau dificil de vândut, nu au fost efectuate în cele mai multe din pădurile tinere. Iar în unele cazuri au fost efectuate doar pe lângă drum, în locurile vizibile, pe porțiuni reduse, dar au fost justificate în documente ca fiind făcute pe întreaga suprafață;

Nota Redacției: Acest material ar trebui să ajungă la cunoștința autorităților centrale. Dacă n-o poate face dl Grigoriu, poate cineva îl ajută. Important ar fi să identificăm o persoană din Minister sau Guvern care ar fi sensibilă la mesajul celor de mai sus! Un înalt funcționar cu inimă de om, de român!

Dacă cunoașteți o asemenea persoană, vă rugăm să ne comunicați numele și funcția, eventual o adresă, de email preferabil.

Revoluția Constituției 28 - la Nașul TV (7.04.2014)

Vă rog să citiți acest video program selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Aprilie 1944 București

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

ADRIAN GRIGORIU cu privire la cele petrecute în Aprilie 1944

Publicat de Ion Coja in Doctrină naţionalistă pe 06.04.2014 | 20 comentarii

Acum se poate face o sinteză a informaţiei din cele trei articole şi din ce ştim din istorie astfel:

În primul război mondial s-a demonstrat fără dubiu că munţii Carpaţi NU POT FI TRECUŢI de armate străine dacă poporul român se opune. A fost o reconfirmare a capacităţilor noastre, dovedite de atâtea ori în istorie.
Al doilea război mondial a fost organizat de mafia internaţională cu scopul ca la final, Lumea să fie împărţită în două zone, fiecare aflate sub tirania a câte unuia din cele două sisteme de exploatare dezvoltate până atunci de aceasta.
Metoda de desfăşurare a războiului urma să fie constituita din pregătirea şi dotarea a două armate majore: cea a Germaniei naziste şi a Rusiei Bolşevice, iar în iureşul produs de măcelărirea reciprocă, să fie antrenate populaţiile şi armatele acelei părţi a Omenirii care s-a dovedit în trecut ca fiind de cea mai bună calitate umană. La final, intre alte rezultate, trebuia ca URSS să se lărgească substanţial, atat teritorial dar şi ca dominaţie absolută spre sud şi vest.
Pentru a putea porni al doilea război mondial, trebuiau puse în contact cele două armate majore.
O primă etapă în nord s-a organizat relativ fluent, finalizată la 25 septembrie 1939 când la Brest,în Polonia, s-a ţinut parada comună a celor două armate “victorioase”, desigur cea germană şi cea rusă.
Organizatorii măcelului aveau în sud o mare problemă : ROMÂNIA !!
Ca planul lor să poată fi pus în aplicare, armata germană trebuia să treacă munţii Carpaţi. Dar cum sa se realizeze acest scop? Cu forţa, nici vorbă. Trebuia ca românii să fie cumva motivaţi să accepte ca armata germana sa vina pe teritoriul lor si sa fie asmuţita impotriva URSS de pe acesat baza.
Acest scop, au organizat o acţiune în doi paşi :
1) ciuntirea teritorială gravă a ţării, abia reîntregita cu mai puţin de 20 de ani înainte prin eroismul a sute de mii de români, prin trecerea Basarabiei, Ardealului şi a Cadrilaterul sub control străin;
2) urmată de oferta de soluţie : Dacă poporul român colaborează la o acţiune militară organizată de germani, va putea lua teritoriile înapoi.
Dar nici punctul 1) din planul de mai sus nu se putea realiza întrucât Mişcarea Legionară, având un imens suport popular de milioane de oameni, dovedit la alegerile din 1937 şi în creştere, deşi afirmase în clar că se va poziţiona de partea Germaniei pentru a proteja ţara de bolşevism, se declară total împotriva implicării ţării în orice formă de conflict între marile puteri, iar în cazul unei tentative invazii militare, avea capacitatea de a ridica întrega populaţie la orice graniţa cu consecinţa că nici o armată nu ar fi putut intra în ţara cu forţa, nici cea germană nici cea rusă.
Planificatorii măcelului mondial au purces la treabă pentru a elimina obstacolele şi a obţine de la poporul român acceptarea implicării în măcelul planificat.
În fapt aveau un singur obstacol : Mişcarea Legionară. Pentru eliminarea acesteia, trebuiau să facă în aşa fel încât să fie grav compromisă.
Compromiterea unei organizaţii a fost întotdeauna făcută prin sabotori care au acţionat sub falsă calitate sau/şi identitate.
Întrucât fondatorii şi conducerea Mişcării Legionare verificau personal cu extremă rigurozitate ca cei care solicitau primirea în organizaţie să fie oameni de cel mai înalt caracter şi corectitudine şi asigurau aplicarea strictă disciplinei privind toate activităţile mişcării, introducerea de sabotori şi trădători era aproape imposibilă sau dacă ar fi reuşit, nu ar fi putut acţiona.
Era foarte limpede ce aveau de făcut organizatorii războiului precum şi ordinea : eliminarea conducerii, introducerea de sabotori, efectuarea de acţiuni compromiţătoare, izolarea membrilor din societate.Astfel au înfăptuit următoarele :
A. la 30 noiembrie 1938 este decapitată conducerea Mişcării Legionare prin asasinarea Căpitanului, decemvirilor şi nicadorilor;
B. la 22 septembrie 1939 sunt asasinaţi 252 de legionari, practic conducătorii regionali ai Mişcării Legionare (ce coincidenţă surprinzătoare” cum s-a suprapus de bine peste finalizarea luptelor din Polonia şi paradă comună germano-rusă de la Brest – moment la care ţara este adusă în stare de teroare şi de groază, atât externă cât şi internă);
C. Se înscriu în Mişcarea Legionară foarte mulţi oameni care nu ar fi fost admişi de fondatori şi de conducătorii asasinaţi. În acest condiţii, numeroşi agenţi de sabotaj se infiltrează şi îşi iau calitate de membri ai mişcării.
D. în perioada iunie – septembrie 1940 Carol ÎI execută ordinul de predare a celor cele trei teritorii româneşti către URSS, Ungaria şi Bulgaria;
E. la 6 septembrie 1940 Mişcarea Legionară este atrasă la conducerea politică a ţării alături de Ion Antonescu, implicare ce era contrară direcţiilor stabilite de fondatorii mişcării. Încă de la înfiinţarea mişcării, fondatorii au interzis ca accesul la puterea în stat să se facă în vremuri tulburi ori prin forţă ci numai prin consensul larg şi conştient al poporului;
F. la 27 noiembrie 1940 este asasinat Nicolae Iorga de către un grup condus de un agent NKVD infiltrat în Mişcarea Legionară. Prin acest act ticălos, se realizează astfel o substanţială ciuntire a reputaţiei şi compromitere morală a Mişcării;
G. la 21-22 ianuarie 1940 este desfăşurată răzmeriţa organizată de NKVD, de Serviciul de Siguranţă din România condus la moment de Eugen Cristescu şi de Partidul Comunist din România; Operaţiunea a fost denumită propagandistic “Rebeliunea Legionară” ai a avut ca scop să constituie un pretext pentru paralizarea definitivă a Mişcării Legionare;
H. După compromitea morală şi apariţia pretextului de mai sus, agenţii străini din instituţiile de forţă ale ţării au încarcerat toţi legionarii de vază capabili de organizare şi acţiune; Mulţi au rămas în închisoare atât în regimul capitalist cât şi comunist până la eliberarea tuturor în 1964, fapt din care vedem că patrioţii au reprezentat un pericol mortal atât pentru regimul capitalist cât şi cel comunist; Nu întâmplător, epoca de după 1989 a început cu “răgete” ale noii conduceri până în prezent împotriva legionarilor, inc o dovadă că patrioţii sunt un imens pericol şi pentru actualul regim politic.
Revenim la momentul 1941: toate cele de mai sus au produs următoarele efecte concertate :

• au paralizat toată opoziţia existentă faţă de intrarea României în război;

• au produs motivarea românilor pentru a accepta şi susţine implicarea ţării în război alături de germani, ROMÂNII AU PERCEPUT ACEST FAPT CA O ACŢIUNE SALVATOARE PENTRU PROBLEMELE ŢĂRII LA ACEL MOMENT.

Consecinţa a fost că organizatorii războiului au realizat obiectivul urmărit : TRECEREA ARMATEI GERMANE PESTE MUNŢII CARPAŢI FĂRĂ NICI UN EFORT.
Au urmat : campania spre est, stoparea campaniei spre est, campania spre vest. Atât stoparea campaniei spre est cât şi întoarcerea frontului spre vest realizate prin ample acţiuni de trădare din interior atât a germanilor cât şi românilor, cu ajutorul esenţial al americanilor.
Le-a luat ruşilor, cu tot cu ajutor american, 14 luni din februarie 1943 până în martie 1944 să parcurgă cei 1,100 de kilometri pe teren plat şi drept de la Stalingrad la graniţa română.
În martie 1944, avansul rusesc se opreşte la graniţa cu România.
Aveau în faţă… munţii Carpaţi şi poporul Român.
Dacă puteau să treacă fără griji, de ce s-au oprit ? Vom vedea mai departe.
Aici avem nişte consideraţii :
Unii zic că trebuia obţinută cooperarea poporului român la trecerea armatei URSS peste Carpaţi.
Un acord politic de cooperare nu se putea obtine din cauza opozitiei previzibile a lui Ion Antonescu, care nu putea fi nici corupt nici indus în eroare privind capacităţile armatei române.
S-au făcut progrese mari spre un armistiţiu între Antonescu şi URSS, negocieri temporizate si grav sabotate din interior, compromiterea fiind realizată şi cu o importantă contribuţie criminală a lui Neagu Djuvara şi grupului său de la biroul de cifru al armatei.
Între timp, organizatorii războiului pregăteau o trădare dar opinia publică trebuia să o perceapă drept salvatoare.
Din aprilie până în 19 august 1944, bombardamentele americane au terorizat populaţia civilă.
Între timp, s-au pregătit arestarea lui Antonescu şi sabotajul frontului, sabotaj ce a primit numele de “deschiderea de la Iaşi” când în 20 august 1944, un număr de generali trădători au ordonat, fără ştiinţa lui Antonescu, mutarea diviziilor din dreptul Iaşului către nord şi sud sincronizat cu mişcarea de trupe ruseşti prin care Stalin a masat în dreptul Iasilor forţe aduse din nord şi sud. Când rusii au atacat, Iaşul era complet descoperit.
Ce “coincidenţă surprinzătoare” că nici mai devreme dar nici mai târziu de respectiva perioadă, s-a efectuat debarcarea din Normandia la 6 iunie 1944, ceea ce ce a cauzat mutarea de forţe germane din est către vest,oarecum slăbind apararea pe frontul  din est.
Actul de la 23 august 1944 a inclus mai multe acţiuni dependente una de alta cu finalitatea distrugerii forţelor din est: a fost arestat capul armatei, a fost minţită populaţia şi cel mai grav, a fost minţită armata folosindu-se de faptul că a rămas fără conducere centrală, prin comunicatul de la ora 23:00 ţinut de MIhai I la radio a informat întreaga ţara că a fost semnat un armistiţiu cu URSS, în realitate, un armistiţiu nu fusese nici măcar negociat, darămite semnat. Aarmistiţiul ce conţinea condiţii catastrofale a fost semnat abia la 12 septembrie 1944. Prin această minciună, s-a obţinut predarea a 180,000 de soldaţi şi ofiţeri ce au fost dezarmaţi şi duşi în Siberia, o minciună gigantică, un act de mare trădare, nemaiîntâlnit în istorie: în mijlocul războiuluisi pline ostilitati, capul unui stat a predat armata cu conducător cu tot către duşman.
Metoda utilizată pentru motivarea poporului român de a accepta prezenţa URSS pe teritoriul naţional a fost BOMBARDAMENTELE AMERICANILOR ASUPRA CIVILILOR ÎN BUCUREŞTI.
REZULTATUL obţinut de organizatorii măcelului mondial a fost că, prin neinformarea publicului, prin minciuna lui MIHAI I, prin efectul psihologic al bombardamentelor şi atacul fără opoziţie al ruşilor la Iaşi, populaţia a perceput actul de la 23 August 1944 ca o salvare, ROMÂNII AU PERCEPUT ACEST FAPT CA O ACŢIUNE SALVATOARE PENTRU PROBLEMELE ŢĂRII LA ACEL MOMENT. Ce coincidenţă surprinzătoare cu situaţia petrecută cu 3 ani înainte cand a fost obţinut acordul poporului pentru implicarea in razboi.
În fapt, prin acest ansamblu de actiuni tradatoare, armata URSS a fost trecută fără efort peste munţii Carpaţi şi a parcurs 600 de km în 2 luni.

CONCLUZIE GENERALĂ :
În exact acelaşi mod : în 1941, în 1944 dar şi în 1989, printr-un complex de minciuni, trădări, asasinarea patrioţilor care se opuneau dirijării ţării către interese antiromâneşti şi acţiuni concertate ale forţelor străine, poporul a fost condiţionat să susţină şi să participe entuziast uneori la acţiuni împotriva propriului interes. Totul seamănă perfect şi cu ce s-a întâmplat la 1989 şi nu întâmplător deoarece au acţionat aceleaşi forţe şi aceiaşi oameni acţionează la fel şi azi cu scopul ca poporul să susţină o politică antiromânească, având în acelaşi timp convingerea că este cel mai bun lucru pentru naţiune.


ROMÂNIA A FOST ATRIBUITĂ DOMINAŢIEI URSS DINAINTE DE RĂZBOI.
Rolul bombardamentelor americane a fost să ajute armata URSS să ocupe România, dovedindu-se că americanii nu au avut niciodată intenţia de a limita avansul URSS spre vest, dimpotrivă l-au susţinut. Se vede şi prin faptul că nu întâmplător s-au oprit la Elba până aproape de momentul când ruşii au ajungeau la Berlin.
România a fost atribuită URSS înainte de începerea războiului, fapt dovedit prin coordonarea acţiunilor de război, întârzierea invaziei din vest la până la 06 iunie 1944, bombardamentele americane asupra Bucureştiului. Este înca o minciună că România a fost atribuită URSS de Churchill pe un şerveţel la Yalta întrucât Conferinţa de la Yalta a a fost în februarie 1945, mult după ce România fusese forţată într-o relaţie de subordonare militară faţă de ruşi de către chiar pretinşii eliberatori americani.


ADEVĂRUL CARE SE ASCUNDE CU MARE PERSEVERENŢĂ
Cel mai mare adevăr ce se ascunde este că întreg războiul a fost în fapt meticulos planificat pentru a avea un început şi un sfârşit anume iar şi cine a încurcat planurile a fost eliminat fizic cu meticulozitate.
Printe multi altii, in capul listei celor care au prezentat cele mai mari obstacole în îndeplinirea planurilor criminale asupra Omeniriise afla Mişcarea Legionară, Ion Antonescu şi George Patton.
George Patton a propus ca imediat după capitularea Germaniei să pornească atacul asupra URSS să elimine bolşevismul. Cât era de dezinformat ! Nu avea nici cel mai mic gând că s-ar putea ca la conducerea tuturor statelor implicate este aceeaşi grupare a criminalităţii internaţionale organizate iar din punctul de vedere al acestei grupări, războiul a ieşti exact conform planului. Văzând că şefii lui nu reacţionează la propunerile sale, a declarat că va candida la alegerile preşedinţiale din 1948 cu suportul lui Charles Lindbergh şi a lui Henry Ford – o combinaţie imbatabilă în reputaţie în toate planurile. Dacă Patton ajungea să candideze, Truman şi Eisenhower nu ar mai fi avut nici o şansă în 1948 şi 1952, indiferent de maşinaţiunile mafiei internaţionale. Consecinţa anunţului a fost că a suferit un banal accident în decembrie 1945 şi a murit în spitalul militar după o săptămână, iar noi constatam încă o “coincidenţă surprinzătoare”.
Continua diabolizare a Miscarii Legionare pana in prezent are ca scop si impiedicarea deconspirarii acestui adevar catre public.

ANSAMBLUL DE ACŢIUNI CONCERTATE NU AR FI FOST NECESAR ÎN CAZUL ÎN CARE RAPORTUL DE FORŢE ÎNTRE ARMATA URSS ŞI ARMATA ROMANĂ ŞI GERMANĂ AR FI FOST NET DEFAVORABIL ROMÂNILOR ŞI GERMANILOR. Dimpotrivă, se demonstrează opusul.
Propaganda duşmănoasă ne prezintă de 70 de ani că raportul de forţe era copleşitor în favoarea URSS şi prin asta se justifică actul de la 23 august 1944 drept o soluţie benefică ţării noastre la marile probleme la acel moment. Oricine se poate întreba : dacă forţa URSS era copleşitoare, ce utilitate a avut oprirea ofensivei în martie 1944, sacrificul american în bombardamente, compromiterea lui MIhai I cu minciuni, arestarea lui Antonescu, păcălirea armatei române să se lase dezarmată ? Dacă erau aşa puternici, ar fi putut trece peste armata noastră cu dispreţ şi luau ţara indiferent ce ar fi vrut poporul român. Concluzia de fond este că fără toate aceste manevre, există un “ceva” ce nu ar fi putut face iar acel “ceva” era cotropirea ţării cu înrobirea poporului român si nici în vis trecerea munţilor Carpaţi, iar războiul ar fi avut o soartă complet diferită, cu certitudine mult favorabilă poporului român. Aici nu este loc de vreo discuţie cu dacă şi cu parcă. Mafioţii nu fac ceva decât dacă nu au încotro şi în cazul României NU AU AVUT ÎNCOTRO – dacă nu acţionau cu minciuni, teroare şi trădare, finalitatea ar fi fost cu grave consecinţe pentru organizatori şi în asta nu rămâne nici un dubiu. Ca alternativă la trădare, rămâneau negocierile cu Antonescu care ar fi fost net în favoarea poporului român cu efecte benefice până în ziua de azi.

CONCLUZIE FINALĂ
Duşmanul creează o problemă unde nu există pentru a oferi o soluţie atractivă bazată pe mijloacele sale, care produce pentru noi o aparenţă reducere a ameninţării dar în final duşmanul obţine un mare progres al sistemului său de exploatare cruntă, în fapt, un dezastru catastrofal pentru ţară şi neam.
Primul pas este eliminarea patrioţilor, a doilea este crearea unei false probleme, al treilea condiţiile de acceptare a unei soluţii venită de la duşman sub aparenţa de salvator, a patra prezentarea ofertei, a cincea implementarea soluţiei, a şasea învinuirea victimei pentru consecinţele catastrofale ale soluţiei.


CE ÎNVĂŢĂM PEnTRU UTILIZARE VIITOARE ?
Când avem o problemă, să nu ne grăbim să o rezolvăm, să ne uităm la sursă, să studiem meticulos cauza, să nu primim să aplicăm soluţiile propuse de unii şi alţii întrucât probabilitatea este foarte mare, chiar totală, că să nu fi fost nici o problemă real şi PROBLEMA REALĂ URMEAZĂ A FI CREATĂ PRIN IMPLEMENTAREA SOLUŢIILOR OFERITE.
Soluţia în astfel de situaţii vine din analiza problemei găsirea sursei, atacarea sursei AŞA CUM NE DUCE PE NOI CAPUL. Cu nici un preţ să nu facem un anume lucru : să nu acceptăm soluţionarea pe calea oferită de duşmanul conspirat prin slugile lui.
La nivel internaţional se joacă acelaşi joc ca şi la nivel individual : jocul “om bun/om rău” cu consecinţa că victima pierde tot întrucât nu ştie că ambii actori sunt coordonaţi de aceeaşi mână. În cazul nostru vedem că în primă etapă, URSS a fost omul rău şi GERMANIA omul bun care ne-a sărit în ajutor împotriva URSS, în a doua etapă GERMANII au fost oamenii răi, din cauza cărora nişte oamenii buni, AMERICANII, au fost nevoiţi să ne omoare membri neamului în timp ce URSS a devenit omul bun care ne-a sărit în ajutor să ne scape de noul om rău GERMANII;
PARE COMPLICAT ? Păi cum să nu fie complicat să se ia o ţară fără ştirea de la neamul care a apărat-o şi a îngrijit-o milenii ? Asta se face prin mijloace foarte complicate.
Să nu uităm că pentru duşman nu există colaboratori egali, EI NU AU EGALI, EI AU NUMAI SLUGI, VITE DE POVARĂ, există doar instrumente de limitată, dacă nu chiar unică, folosită. Pentru ei, instrumentele cu memorie sunt extrem de periculoase din acest motiv când ştiu prea multe, şi ajung să ştie prea multe când sunt folosiţi în chestiuni conspirate şi importante. Forţa lor constă în puritatea forţelor lor de atac care implică riguroasă sterilizare a organizaţiei de orice elemente nesigure, cu precădere slugile venite să se gudure pe lângă ei din rândurile băştinaşilor atacaţi, oricâte jurăminte ar semna.
Bunătatea şi bună credinţă imensă a neamului nostru precum şi încrederea şi credulitatea care constituie calităţi supreme a omului pornit departe pe calea Divinităţii, caracteristici dominante în neamul nostru, au fost crunt exploatate de duşman pentru a porni şi a termina al doilea război mondial aşa cum au plănuit de la bun început, în dauna neamului nostru şi a întregii Lumi.
Azi lucrurile se petrec exact după acelaşi principiu, dar în alte forme. Schimbă formă pentru ca să nu ne dăm seama de ceea ce ne fac dacă ar repeta atacurile în aceeaşi formă.
Azi, sărăcirea nu se mai face cu bombe ci cu impozite, soluţiile nu se mai oferă cu alianţe militare ci cu înglobarea în organizaţii suprastatale la UE, NATO, NAFTA, CSI etc., “salvarea” nu vine de la armate străine ci de la programe de asistenţă financiară, credite şi investiţii străine etc.. Se vede că forma e alta, dar mecanismul de principiu este acelaşi ca şi rezultatul dezastruos pentru neamul nostru.

COL.(r) PROF.UNIV.DR.ING.MARIAN RIZEA. SCRISOARE DESCHISA TUTUROR CELOR CARE GANDESC SI SIMT ROMANESTE!

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
COL.(r) PROF.UNIV.DR.ING.MARIAN RIZEA .SCRISOARE DESCHISA TUTUROR CELOR CARE GANDESC SI SIMT ROMANESTE!

9MAI
Scrisoare deschisă tuturor celor care gândesc şi simt româneşte!



Sunt col (r). prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice.

Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof.univ.dr.ing. George IORDACHE de la UPG Ploieşti, am studiat în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş etc. “exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor”, cu o teză în premieră naţională. Respectabilii membri ai comisiei de doctorat, dar şi cei care au fost în sală la susţinerea publică, îşi amintesc poate cât de mult am insistat în încheierea expunerii ţinute în amfiteatrul Ap10 al UPG Ploieşti să se sesizeze în mod oficial atât reprezentanţii SALROM Bucureşti (prezenţi în sală), cât şi ai celorlalte instituţii abilitate, despre pericolul iminent al producerii de catastrofe tehnico-ecologice, prin prăbuşirea plafoanelor unor câmpuri de exploatare a sării, în schelele mai sus menţionate, dar şi în alte zone. Mă ofeream atunci, împreună cu conducătorul meu de doctorat, să efectuăm gratis o lucrare de consolidare subterană a unor burdufuri subterane de saramură, după o reţetă şi tehnologie proprie, cu sprijin financiar şi tehnic din partea Ministerului Industriei. Semnalul meu public era un strigăt de disperare şi mare îngrijorare, rezultat al cercetărilor efectuate, un punct de vedere ştiinţific pe care doar câteva persoane iniţiate l-au putut înţelege în profunzime.

La aproape o lună de la afirmaţiile mele publice au avut loc acele accidente tehnice la Exploatarea Ocnele Mari, judeţul Vâlcea, mult mediatizate, cu pierderi materiale mari şi consecinţe sociale negative, pe măsură.

Guvernul luase hotărârea alocării câtorva zeci de miliarde de lei pentru reabilitarea zonei. Am obţinut acceptul şefilor ierarhici (aşa cerea regulamentul militar-eram ofiţer în activitate) şi am prezentat soluţia tehnică pe care o stabilisem cu distinsul conducător de doctorat, la doi politicieni prahoveni, foarte cunoscuţi, pe care i-am vizitat la biroul teritorial, arătându-le documentaţia tehnică, care au apreciat iniţiativa şi au promis că vor face demersurile necesare, la guvern. Unul, care a trecut în lumea celor drepţi, l-a rugat pe celălalt, un traseist politic, astăzi încă în Parlamentul României, să intervină direct la premierul Adrian Năstase. La câteva zile am primit un telefon de la o tipă care susţinea că sună în numele unei persoane guvernamentale importante şi m-a rugat să fiu pregătit să mă prezint la Guvern. Nici până azi nu m-a mai chemat nimeni la Guvern, însă, între timp, au mai fost câteva prăbuşiri de câmpuri de exploatare, cel mai recent în 26 decembrie 2010 la Ocna Mureş. Am aflat că politicianul în funcţie (nu-i dau numele pentru a nu-i face o şi mai mare publicitate, fiind implicat într-un dosar penal mediatizat) ar fi sprijinit un SRL de apartament, desprins din Institutul de Cercetare a Sării Cluj, să obţină un contract de consolidare a exploatărilor de saramură de la Ocnele Mari, în valoare de câteva miliarde de lei. Patronul acelui SRL a decedat la puţin timp, lucrările au rămas nefinalizate, iar banii…

Multe dintre situaţiile critice similare, pe care le-am identificat pe teritoriul naţional în ultimii 15 ani, le-am inserat în cartea “Asigurarea Securităţii Ecologice–Evaluarea riscului”, Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, ISBN 973-8297-68-0, pg. 211, 2005, pentru care, am primit o scrisoare de felicitare şi apreciere de la Directorul de atunci al SRI, domnul gl.mr. (r) conf.univ.dr. Alexandru-Radu TIMOFTE. Printre problemele subliniate în carte se află cele referitoare la Roşia Montană, haldele de steril radioactiv aflate în apropierea unor aşezări urbane, închiderile necorespunzătoare de mine de cărbuni, neecologizarea a mii de sonde PETROM (un subiect aflat pe ţeavă la) etc., etc.

Poate că nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu aş fi primit (probabil şi mulţi dintre Dvs.) astăzi e-mailul de mai jos:

“Băsescu a făcut presiuni asupra SRI pentru ca acesta “să lase in pace” afacerea gazelor de șist

Sursele confirma implicarea lui Traian Băsescu in “Afacerea Chevron” si interesul sau direct, exprimat in mod clar si nemijlocit:

La bilantul SRI de acum doua saptamani, adica cu o saptamana inainte ca MRU sa semneze cele 3 HG-uri secretizate prin care Chevron a primit in exploatare terenurile de la Marea Neagra, Traian Basescu a avut in discursul sau tinut in fata ofiterilor SRI, in absenta presei, o interventie cel putin ciudata.

“Exploatarea gazelor de sist este foarte importanta si binevenita si cine spune altceva atenteaza la siguranta energetica nationala”, a spus Basescu, fara nicio legatura cu restul temelor din discursul sau. SRI-istii din sala au prins insa rapid mesajul, adica lasati-i in pace pe aia de la Chevron, nu va puneti de-a curmezisul, si au primit cu hohote de ris avertismentul Presedintelui. “Hahaha, sa mori tu!”, s-a auzit din sala in care se asternuse o liniste mormantala la finalul interventiei basesciene, cind spionii lui Maior au refuzat sa aplaude discursul prezidential.

Basescu s-a facut stacojiu la fata si n-a mai deschis gura.”

NU comentez textul! Nu am făcut şi nu fac politică. Ştiu doar că „nu iese fum fără foc”.

Dar, pentru că de mai bine de două luni tot scriu (la Monitorul de Petrol şi Gaze Bucureşti, Pulsul-geostrategic Braşov, sesiuni de comunicări ştiinţifice, diverse ziare etc.) despre posibile efecte negative în plan ecologic prin utilizarea tehnologiei de fracturare hidraulică (fisurare hidraulică) în exploatarea gazului de şist, iar bâlbele de la nivelul decizional cel mai înalt au produs îngrijorare şi nelinişte în rândul cetăţenilor României, solicit public, în baza dreptului de cetăţean al acestei ţări şi a Legii nr. 544 din 2001 (privind accesul la informaţiile de interes public), ca reprezentanţii legali ai statului să facă publice următoarele:

- Studiul de impact privind mediul înconjurător al lucrărilor de foraj pentru cercetare, efectuate de firma CHEVRON în perimetrul Nepun din platoul continental al Mării Negre.

- Ce garanţii legale dă statului român firma respectivă sau firma care va trece la exploatarea gazelor de şist din zona litoralului românesc, în cazul unor accidente tehnice cu consecinţe ecologice în proximitatea perimetrului Neptun? Dar a celorlalte potenţiale exploatări din România?

- Ce tehnologii de intervenţie vor fi utilizate dacă se va produce infestarea accidentală a pânzei freatice din zonele de lucru?

Ar mai fi multe întrebări de pus, inclusiv despre modul în care s-au încheiat aceste contracte, cât câştigă sau ce pierde statul român, dacă au fost respectate prevederile legale, dar acestea ar trebui să fie puse de către organele abilitate, în timp util.

Ceea ce mă îngrijorează pe mine este conţinutul unui e-mail pe care l-am primit în martie 2010 de la nişte specialişti petrolişti şi geologi. Atunci nu i-am acordat prea mare atenţie. Nu ştiu unde a apărut articolul de mai jos, dar fiind public, rog pe cei care care cunosc şi înteleg pericolul ce ne paşte odată cu producerea de mici cutremure prin utilizarea tehnologiei de fisurare hidraulică şi asocierea acestora cu acela al reactivării faliei seismice pe direcţia Vidraru-Snagov- Shabla (Bulgaria), să tragă un semnal de alarmă, înainte de a fi prea târziu.

Las pe fiecare dintre dumnevoastră să citească acest e-mail (pe care îl păstrez şi-l pot retransmite celor interesaţi) şi să trageţi concluziile necesare.

Cred că nu trebuie să fii mare specialist în geologie ca să realizezi că producerea de mici cutremure prin fisurarea hidraulică în perimetrul Neptun din Marea Neagră, poate activa ireversibil falia mai sus-menţionată şi poate aduce mai aproape în timp un cutremur devastator.

S-a reactivat falia seismică Vidraru-Snagov-Shabla, mai periculoasă decât cea din Vrancea.

Pentru România sunt două veşti în ceea ce priveşte seismicitatea: una proastă, cealaltă foarte proastă. Profesorul universitar Vasile Mocanu spune că ne putem aştepta oricând la un cutremur în zona Vrancea, care ar putea avea 7,6 grade Richter, adică mai mult decât cel din 1977. În plus, s-a reactivat falia tectonică Vidraru – Snagov-Shabla (Bulgaria), care poate produce seisme cu efecte mult mai grave decât cel din Vrancea.

Vrancea nu este singurul focar seismic din România. Dacă aici cutremurele se produc la adâncimi mari, de peste 100 de kilometri, există o mulţime de alte focare de suprafaţă, dispuse pe aproape tot cuprinsul ţării, din Banat până în Dobrogea şi din Satu Mare până la Giurgiu. În cazul acestora, seismele izbucnesc doar la 5 până la 70 de kilometri adâncime şi au efecte zonale devastatoare. Conform datelor seismologilor români, aceste zone seismice de suprafaţă se activează o dată la 50 sau la 100 de ani.



Harta seismicităţii din România pune în evidenţă 22 de focare seismice (marcate cu linii roşii subţiri), altele decât cel din Vrancea. Acestea se activează periodic, o dată la 50 sau 100 de ani. Falia Vidraru – Snagov – Shabla (Bulgaria) – linie roşie groasă – s-a reactivat. În acest moment, avem practic încă două focare seismice pe lângă cel din Vrancea

“România este o ţară activă din punct de vedere seismic şi ne putem aştepta oricând la cutremure de adâncime de 7,6 grade Richter în zona Vrancea. Din păcate, în acest moment se poate spune că s-a reactivat şi falia Vidraru- Snagov-Shabla (nord-estul Bulgariei-n.r.), care se prelun-geşte sub Marea Neagră, falie care produce cutremure de suprafaţă foarte periculoase”, ne-a spus Victor Mocanu, profesor universitar la Facultatea de Geologie şi Geofizică din cadrul Universităţii Bucureşti. Diferenţa dintre cutremurele de suprafaţă şi cele de adâncime este că primele se resimt pe o arie redusă, dar lasă în urmă distrugeri uriaşe, aşa cum s-a întâmplat în Haiti, de pildă. Cele de adâncime se resimt pe o arie mai mare, dar nu produc victime şi pagube atât de mari, cum a fost cazul recent din Chile.

“Trebuie să ne obişnuim cu ideea că suntem într-o zonă seismică. În Chile, de pildă, a fost cutremur de peste 8 grade, urmat de replici puternice, dar nu au fost aşa multe victime şi pagube materiale. Asta pentru că ei îşi contruiesc locuinţele pe structuri de şină de cale ferată. Adică ştiu că stau într-o zonă activă seismic şi sunt pregătiţi”, a adăugat profesorul Victor Mocanu.

Dacă priviţi cu atenţie direcţia faliei, veţi vedea că aceasta este tangentă perimetrului NEPTUN din Marea Neagră unde urmează să se aplice o tehnologie de extragere a gazelor de şist, interzisă în mai multe ţări europene şi celui de securitate seismică al centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. Oricând putem avea o Fukushima pe teritoriul naţional! Este cazul ca toţi specialiştii români din ţară şi străinătate,(cercetători, profesori universitari, ingineri geofizicieni, geologi, petrolişti şi gazişti) care au cunoştinţă despre riscurile şi ameninţările de acest gen, inclusiv Academia Română să-şi spună punctul de vedere pentru a se lua o decizie corectă, în privinţa oportunităţii trecerii la exploatarea gazului de şist din perimetrele concesionate.

Doamne, ocroteşte ROMÂNIA!

Marian RIZEA

Ploieşti-Romănia

19.04.2012

„Aici sunt sate în care locuiesc români care vorbesc limba română numai cu Dumnezeu!”

Data: 21 octombrie 2013Corneliu Florea

-un dialog de suflet cu  Î. P. S. IOAN SELEJAN, Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei şi Harghita -

Împreună, scriitorul Virgil Raţiu şi cu mine,  am hotărât să facem o vizită la Episcopia Covasnei şi Harghitei, să-i luăm un interviu Î.P.S. Ioan Selejan pentru a cunoaşte realitatea socială şi religioasă românească din aceste judeţe în care, în timpul ocupaţiei horthiste, armata ungară a profanat, distrus sau dărâmat bisericile ortodoxe române iar preoţii şi obştiile călugăreşti alungate. La recucerirea Ardealului de Nord Vest de către armata română nici o biserică din Secuime nu a fost profanată sau distrusă. Adevăr istoric pe care mulţi români nu îl cunosc iar democraţii maghiari  de după 1990 îl nesocotesc şi îl ascund în spatele ţipetelor lor iredentiste. Virgil Raţiu a făcut toate aranjamentele telefonice ca Sâmbătă, 15 iunie 2013, să ne întâlnim cu I.P.S. Ioan Selejan şi să ne acorde un interviu. Am calculat timpul şi kilometri şi pentru că drumurile sunt, cum sunt, între Bistriţa şi Reghin  am luat-o prin Şieu şi am avut ce pomenii la Băsescu şi guvernanţii săi, care bine înţeles circulă cu avionul, helicopterul sau pe perine de aer. De la Topliţa până la Miercurea Ciuc şoseaua naţională este bună şi am oprit să întrebăm de direcţii rutiere de patru ori. De trei ori persoanele întrebate ne-au dat indicaţiile cerute, cu amabilitate şi accent. Le-am mulţumit. A patra persoană, un tânăr, ne întors spatele cu „nem tudom”! Săracul, ce i-au mai spălat creierul!! Ne-am descurcat şi am aflat, în spatele unui gard înalt şi plin, Clădirea Episcopiei. Ne-am anunţat sosirea unei măicuţe. Era multă lume, dar ziua era foarte frumoasă iar curtea cu flori şi arbuşti o adevărată plăcere. După un timp l-am văzut pe I.P.S, împreună cu măicuţă, era foarte modest în purtare şi îmbrăcăminte, faţă şi barbă patriarhală, privire senină şi zâmbet de bună voinţă creştină. Măicuţa i-a prezentat o familie, apoi alta, iar când a ajuns la noi, ne-am prezentat iar dânsul ne-a întrebat cum am călătorit şi ne-a rugat, aşa a zis, să-l mai îngăduim un timp. După acel timp, a revenit şi ne-a invitat să-l urmăm într-o încăpere. De la început i-am simţit apropierea şi căldura. Ne-a invitat să luăm loc, ne-am privit cu omenie deschisă. Dinainte, de la Bistriţă, Virgil Raţiu a hotărât să încep eu interviul.

- Părinte Episcop am venit la dumneavoastră, scriitorul Virgil Raţiu de la Bistriţa şi eu din Canada să vă rugăm să ne împărtăşiţi nouă, şi noi mai departe cititorilor din România şi Canada, starea Episcopiei Covasna şi Harghitei ce are o situaţie specială printre celelalte episcopii din România, fiind o episcopie tânără aşezată într-un foarte vechi spaţiu românesc dar bântuit de vechiul iredentism şi segregaţionism unguresc. În Canada foarte mulţi români au aflat despre greutăţile pe care le întâmpinaţi în desfăşurarea activităţii creştin-ortodoxe în Covasna şi Harghita, ceea ce contravin sistemelor democratice atât în Europa cât şi în Nord America. Înainte de a trece la întrebări dorim să vă mulţumim că ne-aţi primit şi am dori să aflăm câte locaşuri creştin-ortodoxe aveţi în această eparhie ?

- Biserici de mir, capele de spital şi militare cu mânăstirile sunt o sută şaizeci şi cinci. Mânăstiri sunt ridicate opt şi avem şi două schituri.

- Cum se manifestă aici libertatea bisericească? Aveţi libertate deplină fără nici o nelinişte sau grijă, teamă? Cum vă desfăşuraţi activitatea creştin-ortodoxă?

- Din mila lui Dumnezeu nu am fost îngrădiţi în construirea de biserici şi mânăstiri. Există însă o anumită categorie de oameni – nu din partea autorităţilor – un anumit segment de oameni care sunt împinşi de idei şi concepte revizioniste, şi s-a întâmplat astfel că am avut biserici şi mânăstiri profanate. Zideam Mânăstirea Izvorul Mureş şi, într-o sâmbătă, a pătruns o maşină cu ostili agresivi verbali prin porţile mânăstirii, a făcut un adevărat raliu prin curte, am reuşit să închidem porţile şi uşile reuşind să-i identificăm. I-am identificat şi deferit Poliţiei. Nu am auzit să se fi întâmplat ceva în urma plângerii noastre. Am cerut ca persoanele respective să fie trase la răspundere, dar nu s-a întâmplat nimic. Pe urmă au fost scrise pe zidurile mânăstirii cuvinte jignitoare. Astfel de fapte însă nu au avut nici un fel de urmări. Am mai avut momente de acest fel. Înainte de înfiinţarea  Episcopiei  Covasnei şi Harghitei în 1994 , un preot îmi povestea că s-a deplasat într-un sat cu puţini credincioşi români ca să ţină slujba Învierii. La Înviere, după obicei, se înconjoară biserica cu Evanghelia şi se cântă ’’Hristos a  înviat’’. Preotul mi-a spus că, la un moment dat, erau aruncate pietre peste acei puţini credincioşi, iar preotul, ce să facă, şi-a pus Evanghelia în cap şi a continuat să cânte ’’Hristos a înviat’’ Acel preot nu s-a plâns niciodată. Nu a făcut plângeri la autorităţi, a rămas cu Hristos şi cu crucea. Nu de mult, mai puţin de o lună de zile, aici, la Catedrala noastră din Miercurea Ciuc, unul sau mai mulţi cetăţeni, care bănuiesc că nu au fost români, au spart geamurile stativelor unde se pun luminări pentru vii şi pentru morţi din pridvorul biserici, geamuri care apărau de vânt flacăra luminărilor. Urme de violenţă şi profanare erau foarte clare pentru faptul că au luat lăzi de gunoi de pe stradă şi le-au vărsat acolo în pridvorul bisericii. Dimineaţa când au ajuns maicile noastre acolo, totul era o mizerie şi un gunoi. Acestea sunt evenimente recente. La această dată persoanele care au profanat biserica a fost identificată de Poliţie. Dar la astfel de fapte nu poate fi încadrată toată populaţia maghiară din oraş. Subliniez că există doar o grupare, un lanţ de idei şi fapte care exprimă ca noi să nu fim pe aici. Ei cred că pot face totul ca în această zonă  să rămână un spaţiu pur etnic, spaţiu care să fie oarecum decupat  din harta României. Nu să-l mute în altă parte, ci un decupaj unde să nu se mai afle urmă de român. Este interesant ce am găsit şi am aflat aici. Mereu aud din partea maghiarimii  că ar fi trăit demult sub opresiunea statului român, fapt care este de mare mirare. Susţin că îşi pierd identitatea  şi alte chestiuni similare răuvoitoare. La noi, aici, au venit mulţi ziarişti, sociologi care vor să afle şi să studieze problemele relaţiilor interetnice. Le-am indicat să cerceteze în oraşele şi satele din această zonă dacă există un maghiar care, sub o formă sau alta, a fost împiedecat să înveţe limba lui maternă, care să nu ştie vorbi maghiara. Dar vă pot trimite în satul cutare şi în satul cutare şi veţi putea constata că sunt români care vorbesc limba română numai cu Dumnezeu. Adică, numai în biserică. Ei aşa puţini cum se află într-un loc, vin şi spun: ’’Părinte Episcop daţi-ne un preot aici, român, să facă slujbă românească’’. Sunt puţini, este adevărat, dar prin asta se dovedeşte că cea care pătrunde cel mai adânc în fibra conştiinţei umane este credinţa. Credinţa. Celelalte elemente de ştiinţă, de cultură îşi au partea lor pozitivă, ele pot preveni, însă credinţa este darul lui Dumnezeu. Este darul pe care nu ţi-l dă să-l aşezi undeva în casă, ci ca să lucrezi cu el, să dobândeşti cu el alţi talanţi, de viitor, cum spune Mântuitorul. De aceia spun eu, că plângerile maghiarilor despre noi, românii de aici, la curţile Europei nu sunt justificate. Dimpotrivă, de pildă, pentru maghiari toate şcolile sunt puse la punct, toate dispun de materiale didactice necesare procesului de învăţământ. Nu plouă în ele. Nu mi-e frică să spun, dar aici situaţia din şcoli este inversă, de aceia abandonul şcolar este mai accentuat în cele româneşti. Noi, Episcopia am ajutat şi ajutăm în fiecare iarnă aproximativ 200 de copii, cărora le oferim  în fiecare zi câte o masă caldă, pentru că în această perioada presiunea materială asupra părinţilor este mai mare. În situaţii grele i-am ajutat şi cu încălţăminte şi îmbrăcăminte.

- Cât de mult, la rândul ei, vă ajută pe Dumneavoastră cu adevărat  Patriarhia Română? Mă interesează dacă patriarhia bucureşteană îşi face datoria din plin faţă de credincioşi ortodocşi romani din Secuime. Vă întreb aceasta pentru că în Nord America, unde trăiesc mulţi români ortodocşi, s-a conturat o opinie oarecum nefavorabilă, chiar dubioasă faţă de activitatea patriarhiei bucureştene, în special de actualul patriarh. Vă adresez această întrebare şi din partea lor, fiindcă există convingeri, că aici faţă de Dumneavoastră, care sunteţi o episcopie tânără şi într-o situaţie cu totul şi cu totul specială faţă de celelalte, nu se face diferenţierea şi nu vă acordă tot sprijinul moral şi material. Avem impresia, pe baze de fapte, că în Secuime Budapesta face mai mult decât Bucureştiul, de la Patriarhie la Guvern şi Parlament.

- Cel mai important lucru, care constă mult mai mult decât un ajutor  material, a fost chiar înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei în această zonă în 1994. După Decembrie 1989,  toate instituţiile statului se aflau în derivă, iar aici, pe toate zidurile scria: ’’Români, plecaţi de aici’’ şi plecările au început. Patriarhia a fost prima instituţie care a contracarat iredentismul maghiar, manifestat atât de brutal şi antidemocratic, prin înfiinţarea Episcopiei şi numindu-mă pe mine să o păstoresc. În 1994 mă aflam la Ierusalim la studii, după ce am restaurat  mânăstirile de la Tismana şi Polovraci, după construirea noi biserici de la Mânăstirea Lainici şi am venit aici, într-o profundă rană românească. Vă pot spune ce era în sufletul meu când am venit aici?… Pot, dar cui foloseşte?… M-am dus într-o duminică dimineaţă, cu maşina, într-o anumită direcţie, şi am bătut la uşa a nouă biserici româneşti, dar acolo nu erau nici preoţi, nici credincioşi. M-a primit o singură biserică, care era pe jumătate dărâmată, fără uşi şi fără ferestre. Rămăsese aşa, dărâmată din 1940 de către armata de ocupaţie a lui Horthy! În ea am putut intra fiindcă nu mai avea uşi, nici acoperiş  şi devenise o ladă  de gunoi şi crescuseră rugi de mure. Era duminica, era vremea Liturghiei şi mi-am zis ‚’’Doamne, am ajuns ca bufniţa, pe dărâmături”. În acel moment pe zidul bisericii s-a aşezat o  pasăre cerească şi a început să cânte. Atunci am zis în sinea mea că Dumnezeu mi-a trimis o mângâiere şi am săvârşit şi eu o liturghie a lacrimilor. Ceea ce a întreprins Patriarhia, atunci în 1994, a fost un act de mare curaj creştinesc, ortodox, pentru că  populaţia maghiară nu a văzut cu ochi buni înfiinţarea ei. Şi iată că, după nouăsprezece ani, în Episcopia Covasnei şi Harghitei nu mai este nici o biserică românească ortodoxă fără cruce, toate au fost reparate sau reclădite. Biserica  aceia de care v-am vorbit, este din Herculean, a fost dărâmată de un colonel maghiar în 1940, când şi-a pus conaţionali să lege crucea, turlele şi acoperişul cu funii pe care boii le-au tras jos. Astăzi e refăcută, după 55 de ani !  În alt sat românesc, tot după Dictatul de la Viena, când a intrat armata horthistă în el, ofiţerul maghiar a ordonat ca toţi bărbaţii români din sat să vină mâine la primărie cu unelte de construcţie. Fiind sub stăpânire maghiară, s-au prezentat gândindu-se  că vor fi trimişi undeva la muncă. La primărie acelaşi ofiţer  cu soldaţii lui le-a ordonat: „Cu toţii mergeţi la biserica voastră şi o dărâmaţi”. Atunci toţi românii au rămas încremeniţi, iar ofiţerul  i-a ameninţat: „Dacă nu executaţi ordinul pun armele pe voi”. Românii nu s-au mişcat  şi soldaţii maghiari au început să tragă intermitent rafale de avertizare deasupra lor, şi la fiecare nouă rafală coborau puştile până ce gloanţele au început să treacă razant deasupra capetelor lor. Se adunase tot satul, femeile romanilor plângeau cu copii în braţe în timp ce maghiarii îşi manifestau bucuria în fel şi chip. Românii văzându-şi femeile şi copiii cu sufletele frânte au executat ordinul de distrugere a bisericii ce era sufletului credinţei lor…

- În ce localitate a avut loc această bestialitate antiumană?

- La Doboşeni, mi-a povestit un om bătrân din sat, care vorbea tare rău româneşte, dar s-a dovedit a fi român. A fost de faţă tot satul, a fost o mare tragedie pentru românii. Biserica fără acoperiş s-a degradat an de an, cincizeci şi cinci, până ce am venit noi şi am reconstruit-o.

- Şi nici un regim, nici un guvern, nici un român din 1940 până în 1995 nu a refăcut nimic în Doboşeni, în timp ce guvernele româneşti respectau dreptul la limbă şi credinţă a minorităţilor?

- Aici este marea tragedie antiromânească. Şi tragedia continuă fiindcă mai avem şi astăzi probleme la biserici. În unele locuri am fost obligaţi să punem bârne, scânduri la ferestre pentru a nu fi sparte după ce au fost restaurate. Într-un caz am chemat Poliţia fiindcă cineva a spart fereastra bisericii. Arata ca şi cum cineva a înfipt o suliţă în piept. Azi aşa, mâine aşa, iar rănile acestea le purtăm mereu. Acum am început să avem mai multă înţelegere şi ajutor de la Consiliul Judeţean. Trebuie să revin la Patriarhia română care ne-a ajutat foarte mult să obţinem locuri la Seminarul şi Facultatea de Teologie din Bucureşti pentru elevi de la noi din zonă care după absolvire să revină din nou aici. Şi aşa am reuşit să şcolim peste patru sute de români din Covasna şi Harghita dintre care o sută au fost hirotonosiţi, ceilalţi lucrând în învăţământ, cultură şi alte ramuri sociale ce rămăseseră vacante după 1989. Aici preoţii trebuie ajutaţi mult mai mult pentru că unii au parohii doar cu 50-60 de suflete. Aici suntem grăniceri, grănicerim în interiorul României, unde avem mai multe probleme decât la frontierele externe. Cu părere de rău spun la români încă nu funcţionează  deplin sentimentul de solidaritate.

- De la Episcopia Ortodoxă Română din America de Nord a fost cineva aici, să vă cunoască, să afle ceea ce am aflat noi acum? Să vă ştie, să vă ajute?

- Am fost eu odată în zona Montrealului, la hirotonia Episcopului Nicolae. Aşa se face că ţinem legătura  iar unii  români de acolo ne mai trimit daruri sau le aduc când trec pe la noi.

- Este adevărat că în şcolile ungureşti se predă dintr-un manual special istoria secuilor?

- Da. Este adevărat. În manual, printre altele, se scrie că aici românii au fost nişte slugi ale maghiarilor. Distorsionări. Cu părere de rău, pentru România noi nu facem tot ce ar trebui să facem. România este foarte puţin cunoscută în străinătate, de exemplu, dacă vrei să te documentezi despre ea în marile biblioteci de acolo, abia găseşti câteva cărţi vechi sau depăşite, în timp ce despre Ungaria sunt rafturi întregi la zi. Mai mult, fiind prin străinătate, am aflat că în ambasadele noastre nu avem nici hărţile ţării.

- Aveţi mare dreptate, trăiesc în străinătate, de treizeci şi cinci de ani, şi cunosc ce fel de ambasade şi ambasadori avem în Nord America. De ataşaţii culturali, în ghilimele, nici să nu mai vorbim. Am o întrebare, o curiozitate personală, rămâne la latitudinea Dumneavoastră: Patriarhia Română, din fondurile sale, cât dă la Muntele Atos?

- Din Fondul Central Misionar, un fond mic, ce se strânge odată pe an, în Duminica Ortodoxiei, o mică parte se trimite la Muntele Atos, însă statul român îl sprijină cu mai mult.

- Părinte Episcop, în aceşti aproape douăzeci de ani, aţi împlinit ceea ce nu s-a făcut în cincizeci şi cinci de ani după abominabila silnicie horthistă ce se continuă, e drept atenuată, sub aripile iredentiste şi segregaţioniste ale unor unguri de azi, meritaţi toată consideraţia românilor de pretutindeni, la care o adăugăm şi pe a noastră. Ce perspective aveţi ?

- Acum, ne pregătim pentru hramul bisericii de la Valea Mare, unde Sfânta Liturghie o vom sărbători pe un tăpşan unde vom împărţi credincioşilor câte un tricolor, este steagul României. Am cumpărat deja doi kilometri de steag naţional, măicuţele noastre lucrează la ele iar de la o mănăstire am primit port-drapele. Trebuie să facem liturghia cu drapelele noastre în mâini.

- Să vă ajute Dumnezeu. Şi vă va ajuta, aşa cum a făcut-o în toţi aceşti ani.

Î.P.S. Ioan Selejan nu ne-a lăsat să plecăm la asemenea drum lung, până la Bistriţa, până nu ne-a poftit la masă. A rugat măicuţele să aibă grijă de noi, dânsul fiind aşteptat de mulţi credincioşi. Când am plecat în curtea mânăstiri încă era aşteptat de alţi români. Am fost foarte impresionaţi de personalitatea Î.P.S. Ioan Selejan, am fost emoţionaţi şi tulburaţi de cele relatate de acest patriarh spiritual şi naţional, ce trebuie cunoscut şi respectat.

 Interviu de Virgil Raţiu şi Corneliu Florea

Scrisoare deschisă a lui Radu Golban către președintele Parlamentului European

Economistul Radu Golban i-a adresat o scrisoare deschisă președintelui Parlamentului European Martin Schulz, în care reclamă că Uniunea Europeană pedalează excesiv pe notele date justiției și separării puterilor în stat, în detrimentul altor valori fundamentale ale democrației și ale statului de drept.

Scrisoarea integrală a lui Radu Golban:

“Domnule Președinte,

Vă scriu pentru a-mi manifesta îngrijorarea față de pasivitatea instituțiilor Uniunii Europene în privința unor grave derapaje de la principiile statului de drept în România. Constat că liderii europeni practică o pasivitate selectivă atunci când decid și intervin să sancționeze comportamentele antidemocratice și, în consecință, antieuropene ale unui stat membru.

Așa cum putem deduce modul în care este condiționat un elev de către profesor din sistemul de pedepse și de recompense care îi dezvoltă sau îi inhibă învățăcelului anumite abilități și talente naturale, putem deduce și modul în care este condiționat un stat în cadrul unei construcții politice suprastatale din modul în care liderii acestei construcții frânează sau încurajează o evoluție într-o direcție anume.

În cazul evaluării României, Uniunea Europeană pedalează excesiv pe notele date justiției și separării puterilor în stat, în detrimentul altor valori fundamentale ale democrației și ale statului de drept: protecția dreptului la proprietate, a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și garantarea dreptului de a avea o economie funcțională, definit în criteriile Copenhaga și prin ”capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul UE”.

Această capacitate a fost slăbită: anterior, dar și ulterior aderării la UE. Economia României a fost subminată sistematic prin rele practici în privatizare, din care menționez aici doar practica uzuală de a șterge datoriile unor societăți de stat care au fost preluate de investitori străini. În acest fel, România a pierdut zeci de miliarde de euro, iar românii au pierdut sute de mii de locuri de muncă, fără ca UE să se sesizeze pentru acordarea ilegală de ajutoare de stat către entități private. Astfel, un stat diform, modelat în sensul unei justiții extrem de puternice și de independente, dar cu o economie firavă, incapabilă să își hrănească cetățenii, nu este un stat de drept, ci este o distopie sinistră care creează premisele unui stat polițienesc.

Mă voi referi, în acest sens, la câteva situații punctuale care au stârnit indignarea opiniei publice.

Ați declarat, în 2012, într-un discurs susținut în Parlamentul României, în numele Uniunii Europene, că ”suntem o comunitate de valori care se aplică tuturor membrilor, nu doar României, iar statul de drept trebuie respectat”.

Vă solicit să acționați consecvent cu principiile dvs și cu propriile dvs declarații și să luați o poziție oficială cu privire la derapajele de la mecanismele esențiale ale statului de drept, acceptate tacit de instituțiile europene, pe care le voi prezenta în continuare.

Datoria Rompetrol

Pe 23 ianuarie, Guvernul Ponta a aprobat „Hotărârea de Guvern pentru aprobarea tranzacției convenite prin Memorandumul de Înțelegereîncheiat între statul românși The Rompetrol Group N.V. semnat la București la 15 februarie 2013” prin care compania deținută de statul kazah este iertată de o datorie de aproape ojumătate de miliard de dolari.

Această măsură nu este doar anticoncurențială, imorală și anticonstituțională, așa cum s-a pronunțat, anul trecut Curtea Constitutionala a Romaniei. Această măsură pune o presiune uriașă pe deficitul bugetar și va crea probleme serioase României în respectarea criteriilor impuse de către Comisia Europeană. O presiune care va fi transferată către cetățenii români, care vor fi nevoiți să acopere, din taxe și impozite, suma pe care Guvernul României o face cadou companiei kazahe.

Așa cum știți, domnule Președinte Martin Schulz, statul de drept nu se poate înfăptuiîn lipsa unei legislații accesibile, juste, nepărtinitoareși previzibile. Orice act normativ trebuie sa fie așteptatși înțeles de către societate. Memorandumul prin care statul român șterge aproape o jumătate de miliard de dolari din datoriile Rompetrol încalcă flagrant acest principiu fundamental al statului de drept.

Dosarul Bancorex

În anul 2012, într-un discurs susținut în Parlamentul României ați declarat: ”De aceea vă spun că lupta împotriva corupţiei nu a fost finalizată, dar nu sunteţi singuri, Uniunea Europeană vă susţine”.

Vă reamintesc faptul că cel mai scandalos dosar de corupție din istoria postdecembristă este neatins de Justiția română.Peste 6.000 de file secretizate zac în arhivele serviciilor de informații. Bancorex este un caz-școală al al devalizării celei mai importante bănciromânești de comerț exterior, cel puținpână la data „îngropării” ei. În acest moment, există posibilitatea executării fondurilor de investiții care au gajat firmele care au luat credite de aproape 2 miliarde de dolari e la Bancorex. În fapt, un furt grosolan pentru că aceste firme nu intenționau să returneze și nici nu au returnat creditele. Chiar dacă prejudiciul produs a fost imens, banca statului nu a dat niciodată faliment. În 1999, autorităţile române au scos de la buget 580 milioane de dolari pentru a acoperi pierderile şi au preluat portofoliul de credite neperformante. Înainte de fuziunea prin absorbţie a Bancorex cu Banca Comercială Română (BCR), statul a garantat aranjamente financiare până la 900 de milioane de dolari. De aceste aranjamente a beneficiat Erste Bank, care a cumpărat BCR după ce statul român a preluat toate pierderile Bancorex.

Vă rog să vă reafirmați susținerea în lupta anticorupție pentru acest dosar, care pentru toți românii este cel mai puternic simbol al corupției instituționalizate din istoria democrației România, după căderea Blocului de Est. Vă invit să cereți deschis soluționarea acestui dosar, ale cărui consecințe se simt și astăzi în sistemul bancar din România, și să pledați pentru o soluționare transparentă în justiție, în spiritul valorilor europene actuale, a celui mai flagrant caz de corupție din perioada postdecembristă.

Restituirea proprietăților confiscate de la naziști

Vă supun atenţiei o altă situaţie, pe care o considerăm cel puţin la fel de scandaloasă: restituirea proprietăţilor din Ardeal, moştenite de la nazişti, către FDGR (Forumul democrat al germanilor din România). Această organizaţie, care se bucură de o înaltă susţinere politică în Germania, a fost recunoscută în 2007 de către Judecătoria Sibiu, la propria cerere, ca succesor al GEG (Grupul etnic german), grupare înfiinţată pe teritoriul României de cel de-al treilea Reich. Restituirea proprietăţilor naziste către FDGR, la presiunea Germaniei şi în urma intervenţiei personale a Angelei Merkel, este o imposibilitate juridică prin care se încalcă grav Constituţia României, tratatele internaţionale şi principiile statului de drept.

Iată argumentele: GEG este o organizaţie nazistă înfiinţată de Reich în 1940, imediat după Dictatul de la Viena. Scopurile declarate ale acestui Grup Etnic German (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. GEG a fost desfiinţată în 1944, la fel ca toate celelalte organizaţii naziste, potrivit prevederilor Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944. Convenţia statua, la articolul 15, dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Prin tratatele internaţionale de după război, România s-a obligat şi să confişte averile organizaţiilor naziste – aşadar şi posesiunile patrimoniale ale Grupului Etnic German. Or, aceste averi sunt revendicate şi câştigate în instanţă de către FDGR, în calitatea sa recunoscută în instanţă, în 2007, de succesor al GEG. Acest demers încalcă grav Constituţia României, care prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Practic, la presiunea Germaniei, România este obligată să restituie licee, şcoli, grădiniţe, clădiri ale filarmonicii, cămine de bătrâni şi biserici, foste posesiuni ale unei organizaţii naziste, confiscate dealtfel prin aplicarea tratatelor internaţionale, către FDGR. Statul român a ajuns să plătească chirie către un succesor al naziştilor.

Dreptul fundamental de a alege și de a fi ales în Parlamentul European

Cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European a dobândit statutul de drept fundamental (articolul 39 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene).

Cu toate acestea, legislația electorală din România este una dintre cele mai restrictive din Uniunea Europeană, și neagă atât dreptul fundamental de a fi ales, cât și acela de a alege, statuate în Constituție. Concret, legislația română cere candidatului la europarlamentare să prezinte o listă cu 100.000 de semnături, la care se adauga datele personale ale semnatarilor (seria și numărul cărții de identitate). Aceasta doar pentru dreptul de a fi ”admis” pe listele alegerilor europarlamentare, adică pentru dreptul de a fi ales. Asta în condițiile în care un candidat are nevoie de circa 120.000 de voturi (luând în calcul actualul prag electoral) pentru a ajunge în Parlamentul European.

Cele mai multe state membre nu impun astfel de limitări (Suedia) sau dacă o fac, solicită câteva mii de semnături (Italia, Ungaria, Spania etc). Condiționările impuse în România candidaturilor independente sunt, practic, de natură pecuniară. În plus, votul este secret: deci divulgarea datelor personale a 100.000 dintre cei 120.000 de alegători care ar vota un anumit candidat la europarlamentare încalcă un principiu fundamental al sistemului democratic de vot: caracterul secret!

Cu stimă,

Dr. Radu Eugen Golban, Candidat Independent la alegerile Europarlamentare din 2014″.

Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. Afaceri cu răscumpărări de drepturi litigioase

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Raport Curtea de Conturi: Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a analizat dosarele de retrocedare "pe considerente politice sau de oportunitate". O persoana a cumparat drepturi litigioase cu 1,5 mil dolari si a castigat 189 mil dolari

de Catiusa Ivanov      HotNews.ro

Vineri, 31 ianuarie 2014, 17:18 Actualitate | Esenţial

 Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a analizat dosarele de retrocedare "pe considerente politice sau de oportunitate", potrivit unui raport al Curtii de Conturi realizat in 2013 si publicat pe site-ul Camerei Deputatilor. In plus,  potrivit documentului, sumele care s-au acordat de la bugetul statului pentru plata despagubirilor, pentru perioada 2009-2011, au fost stabilite dupa bunul plac al evaluatorilor independenti si in folosul exclusiv al solicitantilor, ANRP limitandu-se la efectuarea de plati. "Evaluatorii angajati de ANRP au efectuat evaluari ce depasesc cu mult realitatea, prin estimarea valorilor pe baza anunturilor din ziare (ipotetice si nereale)", se mai arata in raport.
Controlul Curtii de Conturi s-a facut pentru perioada 2007-2011 si a fost finalizat in anul 2013. Potrivit documentului, In perioada 2009-2011 au fost inregistrate ANRP 16.000 de dosare pe Legea 18/1991 dintre care 8734 au fost solutionate si 2821 platite. In aceeasi perioada, pe Legea 10/200, au fost inregistrate in total un numar de 7.811 dosare de despagubire, fiind solutionate 5.846 dosare si platite 4.630, pentru care au fost emise titluri de plata in suma de 250 milioane lei si titluri de conversie in suma de 5 miliarde lei. Numarul total al actiunilor la Fondul Proprietatea, distribuite in perioada 2007 - 2012 conform titlurilor de conversie emise de ANRP a fost de 13.447.329.134.

Interesant este daca aruncam o privire de ansamblu asupra sumelor castigate din cumpararea drepturilor litigioase pentru retrocedarea proprietatilor.

Curtea de Conturi a constatat ca pe Legea nr. 18/1991 au fost cumparate drepturi litigioase pentru bunuri a caror valoare este de circa 2,4 miliarde lei. Mostenitorii au primit insa pentru aceste bunuri sume derizorii fata de valoarea pe care au primit-o cei care au cumparat drepturile litigioase, dupa solutionarea dosarelor, dupa cum reiese din Raportul Curtii de Conturi.

Cei mai mari cumparatori de drepturi litigioase pe Legea 18/1991, care se pare ca au facut un adevarat bussines din aceasta activitate, sunt:

• Gheorghe Stelian. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 6 milioane lei, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat 377 milioane lei;
• Gheorghe Iaciu si Rotaru Mihai. Acestia au platit pentru drepturile litigioase circa 3 milioane lei, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat 35 milioane lei;
• Popescu Ana. Aceasta a platit pentru drepturile litigioase circa 19 mii lei, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 1,7 milioane lei;

Curtea de Conturi a constatat ca pe Legea nr. 10/2001 au fost cumparate drepturi litigioase pentru bunuri a caror valoare este de circa 1,5 miliarde lei. Si aici, mostenitorii au primit pentru aceste bunuri sume derizorii fata de valoarea pe care au primit-o cei care au cumparat drepturile litigioase, dupa solutionarea dosarelor, dupa cum reiese din Raportul Curtii de Conturi.

Cei mai mari cumparatori de drepturi litigioase pe Legea 10/2001 sunt:

• Schiopu Simu Horia. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 1,5 milioane dolari, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 466 milioane lei;
• Rotaru Mihai. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 750.000 euro, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 109 milioane lei;
• Barbu Marius. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 500.000 euro, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 93 milioane lei;
• Militaru Marius Bogdan. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 290.000 lei, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 44 milioane lei;
• Nisiparu Irina Alexandrina. Aceasta  a platit pentru drepturile litigioase circa 660.000 euro, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 36 milioane lei;
• Groza Daniel. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 420.000 lei, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 33 milioane lei;
• Osman Laurentiu. Acesta a platit pentru drepturile litigioase circa 1,5 milioane euro, iar valoarea bunurilor obtinute s-a ridicat la 30 milioane lei;

"Dupa cum se poate observa, cesionarul Schiopu Simu Horia a inregistrat un castig din cumpararea drepturilor de creanta de cca. 189 milioane dolari (curs dolar la 05.03.2008 (emis titlul de conversie nr. 140 = 2,45 lei/dolar), Rotaru Mihai a inregistrat un castig brut de cca 25 milioane euro, Barbu Marius a inregistrat un castig de 21.608.000 euro (curs euro la 03.08.2010 = 4,2371 lei/euro, Militaru Marius de 44.649.000 lei etc. In urma verificarilor efectuate de echipa de control a Curtii de Conturi, in dosarele in care au fost cesionate drepturile de creanta s-a sesizat faptul ca cele mai multe drepturi au fost transmise la preturi derizorii/ infime in comparatie cu valoarea care reiese din evaluarea proprietatilor imobiliare revendicate", se arata in raportul Curtii de Conturi.


Cele mai importante nereguli descoperite de Curtea de Conturi la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in perioada 2009-2011:

-  Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor pentru acelasi autor a validat mai multe hotarari ale Comisiilor Judetene si a Municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, a emis mai multe decizii de validare si a efectuat plati multiple catre persoane care nu si-au dovedit vocatia de mostenitor al autorului, bugetul statului fiind prejudiciat cu suma de 2.034.479,45 lei.

- nu au existat criterii in baza carora sa fie repartizate dosarele pentru a fi analizate de consilieri, aceasta facandu-se uneori "pe considerente politice sau de oportunitate" asa cum a precizat vicepresedintele ANRP Baciu Remus Virgil, in raspunsul la nota de relatii. De asemenea, nu exista un termen stabilit de lege sau in procedura de lucru in cadrul caruia sa fie redactate deciziile si sa fie transmise beneficiarilor, ordinea redactarii deciziilor de validare sau invalidare fiind dispusa de Vicepresedintele ANRP, Baciu Remus Virgil.

- nu au existat criterii dupa care sa se intocmeasca tabelele pe beneficiari in vederea efectuarii platii, intalnindu-se situatii in care dupa aproape 5 ani de la emiterea Deciziei nu s-a achitat nici macar prima transa in timp ce in cazul altor decizii plata s-a facut integral intr-o luna de la emiterea deciziei. De remarcat este faptul ca tocmai persoanele care au beneficiat in mod nelegal de compensatii banesti au fost cele carora li s-au efectuat plata in termenul cel mai scurt.

- sumele care s-au acordat de la bugetul statului pentru plata despagubirilor, pentru perioada 2009-2011, au fost stabilite dupa bunul plac al evaluatorilor independenti si in folosul exclusiv al solicitantilor, ANRP limitandu-se la efectuarea de plati. Evaluatorii angajati de ANRP au efectuat evaluari ce depasesc cu mult realitatea, prin estimarea valorilor pe baza anunturilor din ziare (ipotetice si nereale)

- urmare controlului efectuat la ANRP pentru perioada 2007 - 2011, s-a constatat ca in cele mai multe situatii analizate in ceea ce priveste plata despagubirilor banesti nu a fost respectata ordinea cronologica a depunerii cererilor de optiune, in timp ce despagubirile platite pe cazuri exceptionale au avut la baza adeverinte eliberate de medicul de familie, in general pe cazuri de boli specifice batranetii: hipertensiune, diabet, tulburari functionale digestive, rinita alergica s.a

- din verificarea registrelor de numere pentru titlurile de plata emise in perioada 2009 -2011 a rezultat ca la nivelul ANRP au fost utilizate concomitent doua registre de numere si anume in anul 2009 s-au acordat intr-un registru numere de la 1 (07.05.2009) la 572 (17.12.2009) si in alt registru de la 1 (08.01.2009) la 1012 (29.12.2009). Pentru anul 2010 s-au acordat numere de la 1 (26.01.2010) la 291/22.04.2010, ulterior acestei date nemaifiind trecute numere in niciunul dintre registre

- la ANRP nu a fost implementata o baza de date care sa asigure accesul facil la toate informatiile si datele relevante din dosarele de despagubire de la nivelul ANRP, ceea ce ar fi permis o mult mai buna administrare a acestora.

Numarul total de dosare inregistrate pana in prezent la ANRP este de 75.381. Dintre acestea, s-au emis titluri de despagubire pentru 26.646 de dosare. Din numarul total de 75.381 dosare inregistrate, un procent de 67% dintre acestea (50.537 dosare) sunt pe Legea nr. 10/2001, in timp ce doar 33% din totalul celor evaluate este ocupat de dosarele pe Legea nr. 18/1991.