Liviu Valenas Raport preliminar al expeditiei speologice internationale LAOS 2016

Raport preliminar al expeditiei speologice internationale LAOS 2016

Expeditia speologica internationala LAOS 2016 s-a desfasurat in provincia Khammouane, zona Thakhek, Laosul central si partial in zona Lak Sao, provincia Bolikhamxay, intre 19 ianuarie si 10 februarie 2016. Au participat 9 speologi din sapte tari sub conducerea lui Liviu Valenas, Clubul de Speologie "Z". Participantii: Liviu Valenas (Germania /Romania), Maliwan Valenas (Thailanda), Camlex Comsaisana (Laos), Dr. Petar Kirilov Beron (Bulgaria, presedintele Federatiei Bulgare de Speologie), Marjan Vilhar (Slovenia), Alfred Uwe Walther (Germania), Volker Dorausch (Germania), Gerhard Osswald (Germania) si Christian Lüthi (Elvetia). In prima parte a expeditiei echipa s-a intalnit, absolut intamplator, in satul Ban Na, cu echipa franceza Jean-Francois Vacquié - Claude Mouret (primul speolog care a facut cercetari in Laos, dupa deschiderea spre exterior a tarii de catre autoritatile comuniste in 1992). Acestia au participat de altfel, in cinci zile diferite, la explorarile conduse de Liviu Valenas in masivul Pha Soung.

Provincia Khammouane

In zona Thakhek obiectivul principal a fost masivul Pha Soung, situat la sud de raul Nam Don, in imediata apropiere a satului Ban Na (22 km de orasul, capitala de provincie, Thakhek), unde a fost stabilita, in prima perioada, baza expeditiei. Cercetarile au pornit de la pestera Tham Kai Nau (Nao), explorata de echipa Clubului "Z" in ianuarie 2015 pe o lungime de 2.019 m si o denivelare de +31 m. Intr-o prima faza s-a reusit urcarea unui tobogan inalt de 25 m in panta de 70-90 grade si, asa cum se banuia, in raportul publicat in anul 2015 ("Speomond", nr. 18 /2015, pag. 36) s-a ajuns la o galerie de mari proportii, care dupa 330 m s-a terminat, printr-o verticala surplombata de 24 m, intr-un urias lac, lung de 60 m si lat de 45 m. O navigatie cu barca pneumatica efectuata de Marjan Vilhar nu a gasit nicio continuare aerata a giganticei sali, doar o lucarna in peretele surplombat din capatul sudic al salii, care nu a putut fi urcata. Din Galeria Marelui Lac Liviu Valenas a descoperit un sistem labirintic extrem de frumos concretionat, cu o dezvoltare de 194 m, care corespundea si cu o noua intrare suspendata, cea mai de sus intrare a pesterii. In Tham Khai Nau a mai fost topografiat un labirint fosil pornind de la o noua intrare, lung de 91 m si lacurile terminale din Bratul Mort au fost parcurse inot de Liviu Valenas pana la capatul lor, adaugandu-se inca 65 m la dezvoltarea lui Tham Khai Nau, care a ajuns astfel la 2.960 m (denivelare +53 m).

​Masivul Pha Soung, Khammouane, zona Thakhek. Harta militara americana din 1965.

O alta echipa, compusa din Christian Lüthi, Marjan Vilhar si Volker Dorausch, au parcurs in doua zile diferite pestera vecina, Tham Hay, explorata de o echipa franceza in 2009 pe o lungime de 1.827 m, in scopul unei eventuale jonctiuni cu Tham Khai Nau . Echipa a descoperit cateva sute de metri de noi galerii laterale, dar nicio posibilitate de jonctiune cu Tham Khai Nau.

Dupa 5 zile cercetarile au fost directionate spre marea depresiune din sudul lui Pha Soung, "Depresiunea Mistretilor", lunga de 900 m si lata de 700 m, cu fundul perfect plat. A fost reperata o pestera resurgenta, Tham Guan Muh, ea a fost explorata imediat, solitar, pe aproximativ 1 km de Liviu Valenas, care a fost nevoit sa inoate in lacul de la intrare lung de 40 m. Imediat a fost clar ca se ascunde aici o mare retea subterana si totodata o noua resurgenta a lui Tham Khai Nau. Cercetarile au fost axate, in ultima perioada, in principal numai pe aceasta mare cavitate. Mai intai Christian Lüthi (in echipa cu Liviu Valenas) a atins, pe activul statator, in ianuarie 2016, un sifon terminal, mai mult ca sigur corespondent cu sifonul din marele lac din Tham Khai Nau. Ulterior, explorandu-se marele sistem labirintic care pornea imediat dupa lacul lung de 40 m de la intrare din Tham Guan Muh, s-au mai raliat 5 intrari din faleza care margineste la nord "Depresiunea Mistretilor", dispuse pe o lungime aeriana de peste 400 m.

In ultima parte a expeditiei cercetarile in Tham Guan Muh au fost intensificate in special de echipa Liviu Valenas - Camlex Comsaisana. O noua galerie fosila, dupa un parcurs accidentat de aproape 1 km, a permis, la 6 februarie 2016, prin fortarea unui pasaj jos cu un puternic curent de aer, debusarea un Tham Hay, echipa a iesit afara prin intrarea nr. 5 din Tham Hay, reusind astfel traversarea in premiera a masivului Pha Soung de la SV la NE! A doua zi, 7 februarie 2016, aceasi echipa Liviu Valenas-Camlex Comsaisana a descoperit in sectorul nordic al lui Tham Guan Muh o galerie de mari proportii, frumos concretionata, care a debusat in Marele Lac din Tham Khai Nau, reusindu-se astfel jonctiunea si cu aceasta ultima pestera, din acest moment existand in masivul Pha Soung un singur sistem mare subteran, lung de aprox. 15 km, topografiat pana in prezent pe 11.240 m dezvoltare si +53 m denivelare.

​Tham Guan Muh, Marele Lac, unde s-a realizat pe 7 februarie 2016 jonctiunea cu Tham Khai Nau (Nao).

In paralel cu explorarile in sistemul Pha Soung (Tham Khai Nau, Tham Hay si Tham Guan Muh) au mai fost descoperite in acelasi masiv inca 12 cavitati, majoritatea fiind mici, cu lungimi de pana la 30 m, cu cateva exceptii. Mai intai un urias tunel natural, cu mai multe intrari, de proporti gigantice, care asigura un acces lejer intre terasa 1 a raului Nam Don si Depresiunea Mistretilor. El a fost topografiat de echipa Claude Mouret - Jean-Francois Vacquié, in doua zile, pe 600 m, cartografierea lui nefiind, din pacate, terminata. Acest mare tunel nu are insa nicio legatura cu sistemul Pha Soung. O legatura insa pare a avea o pestera labrintica, explorata de echipa Alfred Uwe Walther si Volker Dorausch, pe cateva sute de metri, o cavitate cu un potential de 1 km, care se afla numai la 70 m de intrarea nr. 5 din Tham Khun Mu! O alta pestera promitatoare este o intrare mare descoperita la 30 m inaltime in faleza care adaposteste Tham Khai Nau, fiind situata la aproximativ 300 m NV de capatul acestei pesteri. In fine, a fost identificat si un lac statator (in sezonul sec) aproape de Nam Don, care nu este altceva decat insurgenta intregului sistem Pha Soung!

Sistemul Pha Soung reprezinta pierderea in subteran unei mari parti din debitul in sezonul ploios al raului Nam Don. In subteran, la ape mari, se produce o difluenta: o parte din debit iese la suprafata prin intrarea nr. 1 din Tham Khai Nau, deversandu-se din nou in Nam Don. Cealalta parte din debit se indreapta spre sud, spre intrarea resurgenta a lui Tham Khun Mu, inundand in intregime marea depresiune carstica a Mistretilor. Sistemul Pha Soung are pana in prezent 26 de intrari, este numai o problema de timp pana cand vor fi raliate si altele.

​Marjan Vilhar (Slovenia) coborand un V 24 spre Marele Lac din Pha Soung System.

De remarcat ca in Tham Khai Nau a fost descoperit un nou depozit paleontologic de fosile pietrificate, fapt certificat ulterior si de geologul Claude Mouret.

Provincia Bolikhamxay

In aceasta provincie conducerea expeditiei a hotarat efectuarea doar de prospectiuni in cadrul unei perioade limitate de timp. Obiectivul expeditiei a fost masivul Pha Hong situat la NV de orasul Lak Sao din apropierea frontierei cu Vietnamul. Cercetarile au fost efectuate in special de echipa Christian Lüthi si Marjan Vilhar. Ei au reusit doua ascensiuni spectaculoase (pornind de la versantul din NE al masivului) in platoul, cu caracter alpin, invingand o diferenta de nivel de aproape 900 m! A fost urcat inclusiv cel mai inalt varf al masivului, de 1413 m. Din pacate descoperirile speologice majore au lipsit, fiind gasite doar cateva pesteri mici, de pana la 25 m lungime, in rest un platou cu doline gigantice, intr-o zona aproape total impadurita. In ultima zi a expeditiei in Lak Sao aceasi echipa a urcat un perete de 320 m, in conditii dificile, pentru a atinge un important portal. Din pacate acesta a dat acces doar la o pestera de aprox. 50 m, in interiorul careia a fost descoperit un mic templu budist recent, cum au urcat calugarii budisti pana aici, mister! De remarcat ca ascensiunea, in parte artificiala, si coborarea peretului de 300 m, a durat 9 ore si jumatate! In fine, echipa Liviu Valenas - Petar Beron a parcurs din nou pana la capat pestera resurgenta Tham Mongkham, negasind nicio continuare fata de explorarile anterioare (cavitatea a fost topografiata in trecut de Claude Mouret). S-au efectuat doar o documentatie fotografica completa si cercetari de biospeologie.

​ Masivul Pha Hong. In dreapta-sus Pestera Templului, explorata de echipa Christian Lüthi - Marjan Vilhar, dupa o escalada de 320 m.

Este evident ca masivul alpin Pha Hong (lung de 35 km, latime maxima 4,7 km), ciuruit de nenumarate doline, mega-doline si uvale, ascunde un mare sistem carstic subteran, probabil mai multe, iar aici se poate usor bate si recordul de denivelare al Laosului: potential de aprox. 800 m. Mai multe resurgente importante la baza masivului demonstreaza o clara subteranizare a lui Pha Hong. Din pacate terenul este impadurit in proportie de 90%, potecile sunt extrem de rare, iar ascensiunea pana pe platou dureaza min. 4-5 ore. Este evident ca pe viitor orice expeditie speologica trebuie sa-si instaleze o tabara de corturi pe mijlocul platoului - o mare operatiune logistica, in conditiile in care nu exista  nicio sursa de apa de altitudine.


​Masivul Pha Hong, zona Lak Sao. Harta militara americana din 1965.

Concluzii

Tinand cont de timpul relativ redus avut la dispozitie pentru explorarile in masivul Pha Soung, de eterogenitatea echipei speologice (participantii s-au cunoscut pentru prima data abia in Bangkok), de motivatiile diferite, de bugetul relativ redus avut la dispozitie, rezultatul obtinut in masivul Pha Soung se poate considera senzational: a fost explorat unul din cele mai mari sisteme din Laos si probabil din Asia, explorarile pot fi considerate doar un inceput. In fine, nu poate fi ignorat si faptul ca au avut loc, pentru prima data in istoria speologiei din Laos, primele ture de prospectiune in platoul alpin al lui Pha Hong din provincia vecina Bolikhamxay.  Nu in ultimul rand, expeditia a avut in componenta si un reputat biospeolog, Dr. Petar Beron, care a efectuat primele cercetari in domeniu in zonele explorate, colectand sute de animale cavernicole, in prezent studiate de o echipa multidisciplinara de specialisti din Bulgaria.

​Tham Guan Muh (Pga Soung System).

Ca fapte pozitive se mai pot mentiona ca expeditia nu a inregistrat niciun accident si nicio problema medicala demna de acest nume. In fine, relatiile cu autoritatile locale au fost foarte bune si cu locuitorii satului Ban Na exemplare.

LIVIU VALENAS

ANEXA

Istoricul explorarilor in masivul Pha Soung, provincia Khammouane

Masivul a fost complet ignorat de toate expeditiile straine, in special franceze, pana in anul 1998, cand un club de scufundatori din Franta a efectuat prima explorare in Tham Khai Nau. Ei au fortat toate sifoanele si au reusit pentru prima data sa faca jonctiunea intre aceasta pestera si intrarea resurgenta din Tham Guan Muh, o certa performanta tehnica. Au topografiat doar 1.200 m, neavand o idee clara asupra potentialului urias al cavitatii. Nu avem nicio informatie unde s-ar gasi harta celor 1,2 km din Tham Khai Nau. Din pacate echipa franceza a publicat doar o descriere fantezista a cavitatii, au localizat pestera complet intr-o alta locatie, iar intrarea resurgenta din Tham Khai Nau au descris-o ca intrare-insurgenta (?!), toate acestea facand ca imposibil de recunoscut si identificat pestera. In 2009 o alta echipa franceza exploreaza si topografiaza pe 1.827 m pestera vecina, fosila, Tham Hay, nedescoperind pasajul fortat la 6 februarie 2016 de Liviu Valenas si Camlex Comsaisana, care facea legatura cu Tham Guan Muh. In plus harta francezilor din 2009, corecta ca distante si orientari, a fost realizata intr-o maniera foarte simplista, fara nicio atentie fata de morfologia reala a pesterii, fiind ignorate mai toate lateralele si buclele, ca si o serie de intrari.

In anul 2010 Liviu Valenas, Maliwan Valenas si Camlex Comsaisana repereaza din nou Tham Khai Nau, peste care se asternuse o uitare totala de 12 ani si decid reluarea explorarilor. Ele au avut loc, intr-o prima faza, in ianuarie 2015, in aceasi componenta, reusindu-se explorarea si topografierea a 2.019 m.

In fine, in ianuarie-februarie 2016, aceasi echipa din 2010-2015, la care s-au mai adaugat Dr. Petar Kirilov Beron (Bulgaria, presedintele Federatiei Bulgare de Speologie), Marjan Vilhar (Slovenia), Alfred Uwe Walther (Germania), Volker Dorausch (Germania), Gerhard Osswald (Germania) si Christian Lüthi (Elvetia) si partial Claude Mouret si Jean-Francois Vacquié (ambii, Franta) au reusit, prin jonctiuni succesive (de data aceasta exclusiv prin galerii fosile, care scurcircuiteaza toate sifoanele)  sa uneasca cele trei pesteri amintite mai sus si sa exploreze aproximativ 15 km (majoritatea galeriilor fiind descoperite cu acest prilej), lungime topografiata pana in prezent: 11.240 m, denivelare: +53 m.


​

Foto: Liviu Valenas, 2016. Nikon D 5200, obiectiv Tamron, 18-270 mm, flashuri: Metz 58 AF-2 digital si Metz 64 AF-1 digital, radiocomanda: Kaiser MultiTrig AS 5.1. Toate drepturile rezervate.