OBRAZNICUL
MĂNÂNCĂ PRAZNICUL
„Autonomia
găgăuză şi raionul Taraclia sunt exemple demne de urmat pentru
celelalte unităţi teritorial-administrative din ţară”
(Farid
Muhamedşin,
ambasadorul
Rusiei în Republica Moldova)
Priveam
deunăzi la scandalosul post de televiziune Accent TVE o emisiune,
avându-l ca protagonist pe un emisar rus (cu regret nu i-am reţinut
numele dar nu contează, aproape toţi care vin să ne fericească cu
sfaturile lor sunt de o teapă), subiectul discuţiei fiind alegerile
din Găgăuzia. Ce m-a deranjat mai mult în acea emisiune era modul
în care se comporta individul, de parcă ar fi fost invitatul unuia
din posturile ruseşti de la Moscova. Într-o formă batjocoritoare
pentru noi declara „În
Moldova care are cele mai bune soluri fiecare al treilea locuitor a
plecat la lucru peste hotare (cu
regret are dreptate obraznicul. Din cauza proastei guvernări în
aceşti peste 20 de ani multă lume a plecat, multe familii au fost
distruse.
Dar ar oare drept acest şovin imperial să spună aceste lucruri
atunci când lumea întreagă e plină de ruşi)…Toţi
zece candidaţi la postul de başcan trâmbiţează că sunt pentru
legături strânse cu Rusia. Determinaţi-vă o dată cu cine
sunteţi!
(este un demn la acţiuni concrete antistatale pentru a câştiga
bunăvoinţa şi sprijinul ruşilor. Câtă obrăznicie!!!)…Peste
60 la sută din populaţie doreşte apropierea de Rusia iar
conducerea Moldovei desconsideră această alegere (ei
bine, insul o duce cam rău cu aritmetica elementară. În recentele
alegeri alegătorii au acordat 55% din voturi partidelor proeuropene.
Este problema liderilor celor trei partide care nu au fost în stare
să fructifice acest rezultat)…Moldova,
Ucraina şi Georgia sunt conduse de oligarhi”.
Parţial are dreptate. Dar Rusia, de cine e condusă? Oare nu de
oligarhul nr. 1 Putin şi de două partide – partida militară şi
cea economică. „Statul
rus, la cârma căruia se află funcţionarul cunoscut (V.
Putin – n.n.)
a plătit întreprinzătorului Abramovici 13,7 mlrd dolari pentru
compania „Sibneft’”, furată de ultimul de la acelaşi stat în
anii 90’…În momentul scandaloasei cumpărături de către
Gazprom preşedinte al consiliului de directori şi conducătorul
administraţiei prezidenţiale era D. Medvedev, iar preşedinte al
Federaţiei Ruse V.V. Putin”
scrie analistul din anturajul lui Putin
A.
Dughin. „Hodorkovskii
a fost judecat de Putin la închisoare pe viaţă nu pentru faptul că
era oligarh ci pentru că a încetat să mai fie oligarh” scrie
cunoscutul jurnalist rus A. Piontkovskii în „A
treia cale spre …sclavie”.
„În Rusia a avut loc o trecere fazică de la autoritarismul
poliţienesc la dictatura poliţist-hoţească. Diferenţa este că
nu a mai rămas nicio şansă de a schimba puterea prin alegeri”
declara recent cunoscutul oponent al lui Putin (împușcat până la
urmă la doar câteva sute de metri de Kremlin!) Boris Nemţov.
„Putin
este capul într-o imensă clică banditească. Eu nu aştept nimic
bun de la el, iar rău aştept – dacă se va speria puternic poate
împuşca, închide în închisori”
scrie despre Putin ultimul enciclopedist contemporan, culturolog şi
vizionar rus V.V. Ivanov. „Nu
vreau să fac parte dintr-o țară care agresează Ucraina. Îmi este
rușine să fiu cetățean rus”
a declarat fostul director general al postului de televiziune NTV E.
Kiselev aflat actualmente la Kiev. „Eu
nu văd ţara cu care să mă mândresc”
este strigătul în hău al cunoscutului în toată lumea regizor şi
actor rus A. Konchalovskij. Şi după toate acestea acest obraznic
rus vine să ne propună modelul rusesc!!!
Ar
fi treaba poporului rus dacă asta doreşte. „Născut
să se târască nu are cum zbura”.
Problema este că pe această cale spre sclavie nu vrea să meargă
de unul singur ci să-i tragă în „raiul
de tip rusesc”
(a se vedea iadul) şi pe vecinii ei, fraţii mai mici de ieri, în
primul rând pe noi, pe ucraineni, georgieni. Nu ştiu de ce dar
mulţi dintre noi suntem cu memorie scurtă. „Rusiei,
probabil, îi este sortit rolul istoric de a fi o oarecare lecţie
pentru alte popoare, arătând ce nu trebuie făcut în nici un caz”
ne avertiza încă 180 de ani în urmă democratul rus P. Ceaadaev,
iar astăzi mancurţi gen Dodon cu aleasa sa pentru funcţia de
başcan al Găgăuziei I. Vlah (are o patimă către femei acest
pavlic Morozov!) şi restul candidaţilor la această funcţie
declară ca papagalii că „…salvarea
noastră este doar
împreună cu Rusia”.
Într-adevăr, obraznicul mănâncă praznicul.
Este
un vechi proverb românesc, foarte corect, născut din confruntarea
românilor cu prea mulţi obraznici pe parcursul existenţei sale.
Numai că în Basarabia aceiași obraznici mănâncă întotdeauna
praznicul. E vorba de obraznicii ruşi pe parcursul a peste 200 de
ani. Aici românii (probabil, mai mult românii din partea estică a
ei, din Moldova) mai au un proverb născut din amarele contacte cu
ruşii „Dă-i
voie lui Ivan şi el se urcă pe divan”.
De cum au ajuns în acest spaţiu mult jinduit (vă mai amintiţi că
încă în sec. 10 d.Hr. obraznicul kneaz al slavilor Sveatoslav
dorea să-şi strămute capitala statului său de la Kiev la
Pereslaveţ (actualul Preslav din jud. Tulcea, Dobrogea)) ruşii au
avut un comportament sălbatic faţă de localnici. 200 de ani în
urmă ruşii îi mânau pe bieţii ţărani din nordul şi centrul
Basarabiei (ocupate de ruşi) cu carele lor în corvoadă pe 2-3 luni
în sudul Basarabiei pentru a construi case pentru colonişti.
Obtuzul Kutuzov (erou naţional al ruşilor, considerat şi de unii
de-ai noştri cu creierii spălaţi ca atare, şi satrap pentru
românii basarabeni) îi înhăma pe bărbaţii şi femeile
basarabence ca pe animale la carele de război în timpul
necontenitelor războaie ruso-turce. Ofiţeraşi ruşi de mâna a
doua se căpătuiau în mod obraznic în Basarabia cu posesii,
devenind mari latifundiari. Bieţii ţărani basarabeni, nefiind de
jure iobaji (şerbi) cum erau cei din Rusia, erau trataţi de
stăpânii ruşi iobăgește. Tot soiul de lepădături obraznice se
scurgeau din toate colţurile necuprinsului imperiu rus în gubernia
Basarabia nou cucerită pentru a forma funcţionărimea guberniei: de
la cele mai înalte posturi până la cel mai mic erau ocupate de
ruşi, avantajul de bază al cărora faţă de localnici era
cunoaşterea limbii ruse şi că erau ruşi. Aceste ploşniţe
nesătule sugeau ultima picătură de sânge din bietul ţăran
basarabean. „Legi!
Legile nu existau în Basarabia…”
spunea L. Berg. Şi bisericile deveniseră un loc de căpătuială
pentru funcţionarii clerici ruşi aduşi din Rusia. Limba oficiată
în biserici era limba rusă, pe care nu o cunoşteau ţăranii
basarabeni.
Şi
obraznicul A. Puşkin a tot mâncat praznicul pe parcursul „exilului”
său la Chişinău. Oraşul, care la primit cu braţele deschise, a
devenit pentru el ”Prokleatyj
gorod Kishinev
(Blestematul oraş Chişinău)”,
basarabenii
ospitalieri – berbeci, boi, iar doamnele basarabence – proaste.
Primit de ospitalierii români basarabeni în frumoasele căsuţe
văruite cu var cu sineală, cu prispe împrospătate cu lut cu
balegă de cal, cu o cameră pentru oaspeţi (casa mare) şi cu
nelipsitul ulcior cu vin şi gustărică românească obraznicul rus,
arătând cât de înapoiat era poporul în mijlocul căruia era
„forţat”
să trăiască scria prietenilor săi de acasă „Vy
predstavlyaete! Zdes’ lyudi majut doma konskim navozom (Vă
imaginaţi! Aici oamenii mânjesc casele cu balegă de cal (nişte
sălbateci – n.n.!!!)”. Mulţi dintre noi, care am cutreierat
Rusia, în lung şi în lat, ştim în ce case trăiesc ruşii de la
ţară astăzi, nemaivorbind de „izba”
(căsuţă de lemn) rusească de pe timpuri „…înegrită
de timp şi fum, îmbibată cu un miros izbitor de varză acră, de
sudoare, de vite
(din cauza gerurilor mari vitele erau ţinute într-o jumătate a
casei – n.n.) ş.a.”
cum scria la 1839 marchizul de Custine în cunoscutele „Scrisori
din Rusia”.
„Ţăranul
român l-a urât întotdeauna pe moscal”,
scria ideologul comunismului K. Marx, recunoscut ca atare şi de
comuniştii ruşi. De ce oare? Pentru că era prea obraznic.
Dar
oare civilizatorii ruşi sovietici veniţi în Basarabia după 1944
erau mai breji. „Odată
cu ocuparea Basarabiei a început să vină populaţia sovietică
civilă. Necomunicativi şi cu un aer de superioritate (într-adevăr
se ţin superiori? Citisem pe un site opinia unui reprezentant
contemporan al „rasei
superioare” „Eu
scuip pe opinia lor deoarece eu sunt slav şi am opinia mea, şi
onoarea mea ca să întreb dacă nu i-am insultat pe săracii ...”),
păreau
dintr-o altă lume, diferită de cea în care trăiam”
scrie regretatul savant de origine basarabeană Gleb
Drăgan despre primele contacte cu „eliberatorii
din est” în
memoriile sale „Exerciţii
de memorie. O paranteză tristă a istoriei”.
Faptul
că noi suntem permanent priviţi de sus de tot soiul de derbedei
reprezentanţi ai
„marii naţiuni asiatice”
nu mă mai surprinde. Mă miră însă resemnarea mioritică a
multora dintre noi (inclusiv din vârful puterii), cum le permitem
diferitor indivizi ruşi gen Kozak, Naryshkin, Rogozin ş.a. să vină
în Republica Moldova ca în fosta lor gubernie Basarabia, ca la ei
acasă. „Autonomia
găgăuză şi raionul Taraclia sunt exemple demne de urmat pentru
celelalte unităţi teritorial-administrative din ţară” declara
anul trecut ambasadorul
Rusiei în Republica Moldova,
Farid Muhamedşin. Declaraţiile obraznicului diplomat rus nu sunt
altceva decât îndemnare la nesupunere, sunt o acţiune antistatală.
Să ne întrebăm de ce nu i se cere socoteală, de ce până acum nu
e declarat persona non grata pentru amestec în trebuirile interne al
Republicii Moldova, încompatibile cu statutul de diplomat? Găgăuzia
este plină acum de tot soiul de emisari ruşi. Cei de la Chişinău
nu sunt prezenţi nici măcar ca oaspeţi. În
una din emisiunile „În
Profunzime”
de la ProTv V. Filat a recunoscut necesitatea asigurării securităţii
Republicii Moldova (se referea la evenimentele din alegerile
başcanului din Găgăuzia, unde vin nestingheriţi (aduşi de Dodon
cu candidatul său I. Vlah) tot soiul de boxeri, artişti,
politicieni, chiar criminali ruşi, dar şi la necesitatea
reglementării sub acest aspect a retranslării unor canale TV
ruseşti. Ce-i încurcă să facă acest lucru?
Vă
puteţi imagina o situaţie similară ca cineva dintre politicienii
noştri să plece nestingheriți, să zicem, în Cecenia, să iasă
la una din televiziunile locale şi să-i îndemne pe ceceni să
voteze unirea, să admitem, cu Iranul sau Turcia. Ve-ţi spune că e
imposibil. Absolut corect. Putin a declarat în nenumărate rânduri
că nu va permite nimănui să se amestece în treburile interne ale
Rusiei. De ce însă ei îşi permit acest lucru la noi? Fiindcă noi
le permitem. Obraznicul mănâncă praznicul!
Dar
de ce le permitem? Fiindcă politicienii noştri nu au elementara
coloană vertebrală verticală. Fiindcă, în special, acum
guvernarea este ca racul, broasca şi ştiuca din fabula lui Donici.
Fiindcă unii din vârful piramidei sunt preocupaţi de interesele
personale unde nu mai este loc pentru apărarea intereselor
naţionale. Comportamentul unora din ei este sub orice nivel al
normalului. Deunăzi paparazii l-au surprins pe V. Plahotniuc vorbind
la una din şedinţele parlamentului la un telefon mobil cu corpul de
aur, pe care era gravat propriul portret. Cum poţi numi acest gest
al obraznicului politician în situaţia actuală când se caută
urmele a 18 mlrd de lei dispăruţi nu fără concursul unora din
vârful piramidei din cele trei bănci, când mulţi din acest colţ
de ţară foarte prost guvernat abia leagă tei de curmei, când
cursul valutar este artificial manipulat, creând mari probleme
oamenilor de rând, micilor întreprinzători, când bugetul nu mai
este în stare să asigure plata pensiilor şi salariilor, un astfel
de comportament al unui oficial este cel puţin amoral. Obraznicul
mănâncă praznicul!
În
cea mai avantajoasă situaţie se află obraznicul V. Voronin. Apele
sunt tulburi, tulburate în mare parte de el din prostia (să fie
numai prostie?) liderilor democraţi, iar după cum se ştie în
apele tulburi peştele se prinde uşor. Şi-a instalat în funcţia
de premier marioneta sa, a favorizat crearea unei coaliţii
minoritare şantajabile. Prin şantaj (să fie doar şantaj?) a
obţinut recent votarea în parlament a legii privind serbarea a „70
de ani de la marea victorie asupra fascismului”.
Se vorbeşte că comuniştii au scos deja pe masă o lege prăfuită
privind „neaderarea
Republicii Moldova la NATO”.
Nu mă voi mira dacă într-o bună zi comuniştii vor pune la votare
o lege care să protejeze (de noi cei mulţi!!!) „limba
moldovenească şi naţiunea moldovenească”.
La sigur, va avea susţinători în actualul parlament din afara
partidului său. Ştim şi care va fi poziţia comuniştilor privind
legea despre reforma administrativ-teritorială, tot de ei compromisă
12 ani în urmă.
Într-adevăr,
obraznicul mănâncă praznicul!!!
Valeriu
Dulgheru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu