Intervenția domnului Sergiu Nistor în cadrul ședinței „Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minelor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere în România” - 26 septembrie 2013

Dau cuvântul domnului Nistor Sergiu, de la Asociația ICOMOS. 

Domnul președinte. 

(Aplauze) 

Domnul Sergiu Nistor: 

Da. 

Vă mulțumesc, domnule președinte. 

Înainte de a începe, aș vrea și eu să spun că am rămas absolut șocat la scena pe care am văzut-o și pe care colegul meu a încercat să v-o relateze, și anume confiscarea drapelului național și reținerea sa la intrarea în Parlamentul României. Nu știam că este steagul regal, dar eu îmi aduc aminte ca una din cele mai frumoase zile momentul în care Majestatea Sa a fost invitat în acest palat. 

A se reține steagul național, indiferent că este al regalității sau al republicii actuale, mi se pare un gest inadmisibil și ași susține ca persoana care a luat aceasta inițiativă ar trebui să fie imediat sancționată. 

Eu vă mulțumesc pentru... 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Noi vom comunica tot ceea ce ne-ați transmis dumneavoastră președintelui Camerei Deputaților, pentru a lua măsuri. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Vă rog. Cred că nici nu e cazul să argumentăm. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Dumneavoastră sunteți în fața Comisiei speciale. Nu noi administrăm toata această clădire. Noi suntem doar pentru acest subiect. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Sigur. Domnule președinte, v-am relatat o chestie care pe mine m-a șocat. Suntem cu toții aici pentru că ne iubim aceasta țară. Asta este și punct. 

Ne-ați cerut să începem prin a ne prezenta. O să fac o scurtă prezentare a organizației pe care o reprezint. 

ICOMOS România este o filială a ICOMOS Internațional. Este acea organizație care este trecută în Convenția Patrimoniului Mondial ca organism de expertiză în domeniul patrimoniului construit, pe lângă UNESCO. Știm cu toții ce înseamnă UNESCO. 

Ca să vă dau o imagine a expertizei de care dispune aceasta organizație internațională, ea are un număr de aproape 10.000 de membri. În România, sigur, suntem sensibil mai puțini, și din alte cauze. Avem 70 de membri, dar, chiar și așa, vă compar cu numărul de specialiști pe care domnul ministru, profesor universitar doctor Daniel Barbu, a spus că îi are la minister. 

Ministerul, în acest moment, are în Direcția de patrimoniu doi arheologi, doi arhitecți, un inginer, un pensionar reîncadrat și un stagiar. Eu am mai mulți specialiști atestați în departamentul pe care îl conduc la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu. 

Noi, în acest departament, avem mai mulți specialiști atestați decât are plenul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. 

Am spus aceste lucruri din două motive. Unul, să spun că ceea ce am prezentat în acest documentar pe care am să-l las, nu este o creație pe dinafara științei și doi, să vă atrag atenția asupra capacității sau incapacității instituționale a unuia dintre organismele care ar fi trebuit să fie în acest proces și care ar trebui, dacă – Doamne ferește ! – proiectul s-ar realiza, să monitorizeze respectarea legii patrimoniului în România. 

Este ca și cum noi am vrea să intram în Schengen având trei babe surde la granița cu spațiul non Schengen. Despre asta vorbim, dacă discutam de capacitatea instituțională a Ministerului Culturii, o capacitate constant redusă. În 1998 eram directorul general, sub Ion Caramitru, și aveam 25 de arhitecți în Direcția Monumentelor, și astăzi sunt doi, și cu ăștia vrem să păstrăm și să apăram patrimoniul excepțional al României. 

Documentarul pe care l-am pregătit începe arătând care este statutul juridic. Am venit aici nu pentru a încerca să îmbunătățesc legea. Vă spun de la început că ICOMOS România și ICOMOS Internațional consideră că nu se pot concilia exploatarea și păstrarea vestigiilor și, întâmplător sau nu, aceasta opinie de specialiști să știți că are și autoritatea lucrului judecat. Vă citesc, și am să vă las în documentar, un extras din Decizia nr. 4607/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, examinând acțiunea Asociației Aurarilor Alburnus Maior, în care, pe calea contenciosului administrativ, au cerut anularea certificatului de descărcare de sarcină arheologică asupra unuia dintre cele patru masive ale Muntelui Cârnic, constata următoarele: „Instanța de fond a reținut că exploatarea unei părți a masivului Cârnic este incompatibilă cu obligația de protejare a galeriilor miniere romane descoperite în zonă.” 

Autoritatea lucrului judecat. 

Și atunci, ne întoarcem la regimul de protecție și constatăm, prin Legea nr. 5/2000 de aprobare a planului de amenajare a teritoriului național, secțiunea „Zone protejate”, că în localitate avem două valori de patrimoniu cultural de interes național – așa spune legea – și, în paranteză, continuă, spunând: „monumente istorice de valoare națională excepțională”, și le definește ca fiind: centrul istoric și galeriile romane. 

Prin urmare, suntem în fața unor valori recunoscute prin lege ca fiind de importanță națională și chiar excepțională. 

Mult timp s-a pus problema: de fapt, ce mare lucru cu scorburile alea de acolo ?

Sigur, noi putem să luăm multe lucruri în derâdere, după cum putem să și reținem drapelul național la intrarea unor oameni în niște instituții, dar ceea ce ar fi judicios să analizăm ar arăta că absolut toate cele 8 puncte care definesc valorile monumentelor istorice în Legea nr. 422/2001, art. 3, se regăsesc acolo. 


Discutăm de valori arhitecturale, arheologice, istorice, etnografice, religioase științifice, tehnice. Nu discut de patrimoniul natural, care nu face parte din expertiza organizației mele. 

Aș da un citat dintr-o persoană care este invocată deseori și de partizanii proiectului. Este vorba de Beatrice Cauuet, care, în „Cronica cercetărilor arheologice”, din 2003, spune textual: „Minele de aur și argint de la Alburnus Maior constituie, fără îndoială, unul dintre cele mai vaste complexe miniere de epocă romană.” 

Prin urmare, avem deja niște atestări ale valorilor. Să nu uitam că avem un text în raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit și Natural, care vorbește despre acest lucru. Vorbim de o înaltă reprezentativitate a siturilor miniere, pentru că, în comparație chiar cu altele înscrise în Lista Patrimoniului Mondial, cum este Las Medulas, așa cum s-a mai spus aici, Rammelsberg, acestea din străinătate cuprind doar o parte din istoria exploatărilor umane miniere, unu, două, câteva secole, în timp ce, la noi, discutăm de două milenii. 

Tehnologie. E singurul sit semnificativ pentru mineritul aurifer din perioada romană de acest tip de tehnică specială de exploatare în galerie. Celelalte au altă tehnică de exploatare. 

Raritate. Alte situri miniere medievale, precum Faloon, în Suedia, Roros, în Norvegia, cel din Slovacia au fost transformate în perioada modernă, în timp ce Roșia Montană își păstrează încă mărturiile perioadei preindustriale. 

S-a pus problema: sunt atât de importante încât noi să ne abținem a face altceva pe acest teren ?

Și aici, discutam, evident, de semnificație și noi spunem de zece ani de zile, cu documente, că discutam de un sit de o înaltă semnificație europeană și chiar mondială, pentru că ilustram prin galeriile romane un număr important de proceduri, numai aici pot fi ele documentate, pentru că tăblițele cerate sunt o sursă inestimabilă de documentare a dreptului roman, pentru că peisajul minier compus – și ați văzut la fața locului – prezintă o fărâmă din peisajul preindustrial al unei Europe care nu mai există.

Semnificația universală a sitului a fost recunoscută – nu le dau pe toate – de următoarele organisme științifice: Academia Inscripțiilor și Literelor – Institute de France; Asociația Internațională de Arheologie Clasică; un număr de 990 de profesori și cercetători din universitățile europene; de Comitetul International pentru Istorie și Tehnologie, prin rezoluția adunării sale generale din 2009; de Uniunea Internațională a Arhitecților, prin semnătura președintelui; de Consiliul European al Arhitecților, prin semnătura președintelui; de ICOMOS – organizație pe care am onoarea să o reprezint în România, prin cinci rezoluții, începând cu adunarea generală din 2002 de la Madrid și terminând cu ultima din 2011, la Paris. 

De ce trebuie să păstrăm acest patrimoniu cultural ? Păi, hai să o luăm așa. Avem un text în raportul comisiei prezidențiale, care spune următoarele: „Cazul Roșia Montană exemplifică, în cel mai înalt grad, posibilitatea de atingere a securității naționale prin distrugerea patrimoniului subteran și suprateran, în numele unei investiții economice, prezentate, în mod abuziv, drept unica variantă pentru dezvoltarea durabila – septembrie 2009”, raport însușit de Președintele României. 

De ce trebuie să le păstrăm ? Pentru că avem un text în Convenția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural UNESCO. Și aș vrea să vă atrag atenția că România, la apropiata conferință generală a UNESCO, candidează pentru un loc în Comitetul Patrimoniului Mondial. Până mai ieri, eram coordonatorul acestei campanii. Am fost, de ieri, înlocuit de un coleg de-al meu, un fan al Proiectului Roșia Montană. 

Art. 5 al Convenției prevede ca „statele membre se vor strădui ca, în măsura posibilului, să adopte o politică generală, prevăzând atribuirea unei funcții patrimoniului cultural și natural în viața colectivă”. 

Ni se mimează acolo ca singura șansă a patrimoniului este ca el să fie aruncat în aer. 

Convenția Europeana pentru Protecția Patrimoniului… 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Domnule secretar de stat, vă rog să finalizați. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Închei. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Acum am văzut din CV că ați fost secretar de stat până în decembrie 2012. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Am fost secretar de stat până în decembrie 2012. Și să nu mă întrebați de ce nu mai sunt. 

Domnule președinte, aș încheia spunând că cei care prezintă proiectul vin cu diverse soluții. Sunt unele absolut ridicole. Unii spun că de ce să păstrăm nu știu câte galerii, că, în fond, până la urmă, oamenii nu pot să le viziteze pe toate. 

La Borobudur sunt 504 ipostaze ale lui Buda. Am putea păstra 100, că, oricum, ne plictisesc restul de 400. La Versailles sunt câteva sute de camere și vizităm Galeria Oglinzilor. Nu înțeleg de ce le păstrăm pe restul ! 

Alta soluție este să facem un facsimil. Adică să construim undeva un fel de minigalerie în care oamenii să vadă ce a fost. Și exemplul care se dă este Lascaux, în sudul Franței, într-adevăr, patrimoniu mondial. 

Uită să spună că la Lascaux exista și peștera originală, și acest facsimil. Or, ceea ce ei propun este ca originalul să dispară. Ne propun un muzeu foarte frumos. 

Am putea, în acest mod simplu, să le propunem celor de la Roma să arunce în aer Columna lui Traian, pentru ca noi avem o copie aici, pe Calea Victoriei. 

Refacerea peisajului și promovarea sa turistica. Am văzut ultima găselniță a companiei, de parcă se duce cineva să facă turism uitându-se la un tău cu cianuri și, în loc să vadă o pădure, vede un fel de teren de golf. 

Închei, domnule președinte, spunând că este evident de ce parte mă situez, dar vrând, pentru că e o chestie pe care eu o spun studenților deseori, să vă spun următoarele: Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieții noastre și asta este o mare responsabilitate. Ne aparține atât nouă, cât și celor care vor veni după noi și ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creației. Și nu avem niciun drept, prin ce facem sau neglijam, ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moștenire din partea noastră. 

„Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma”. John Ruskin, acum 200 de ani. 

Vă mulțumesc. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Și eu vă mulțumesc mult. 

Domnul deputat Stefan Viorel. Apoi, domnul deputat Dolha Mircea. Vă rog. 

Domnul Viorel Stefan: 

Mulțumesc, domnule președinte. 

Domnule profesor, vă mulțumesc pentru că ați creat oportunitatea de a asculta opinia unui specialist pe acest domeniu și, de aceea, aș vrea să vă consult într-o problema care va fi, cu siguranță, de actualitate, indiferent de scenariul ce va urma. Zona cu galeriile romane, sigur, trebuie să fie arie protejată, chiar dacă continua proiectul sau dacă se întrerupe proiectul minier. 

Este arie protejată. Trebuie să rămână așa și trebuie făcute eforturi pentru recuperarea și conservarea acestui patrimoniu unic. Am văzut și noi ieri. Mărturisesc că mi-am propus, în prima vacanță, primul concediu, să revin la Roșia Montană, exclusiv pentru aceste galerii romane. Mărturisesc că nu am știut. 

De aceea, v-as ruga să vă aplecați, punctual, pe acest proiect de recuperare și conservare a acestui patrimoniu și, dacă puteți, să ne dați opinia dumneavoastră, punctual, în aceasta materie, pentru că va fi necesar să știm ce vrem să facem acolo, independent de soarta proiectului minier. 

Vă mulțumesc. 

Domnul Sergiu Nistor: 

Vă mulțumesc pentru întrebare. 

As începe spunând că, în doua rânduri, ICOMOS Internațional, prin scrisori ale președintelui său, s-a adresat Președintelui României, prim-ministrului, miniștrilor culturii și mediului. Întâmplarea face ca din toate partidele. 

Oferta ICOMOS Internațional a fost întotdeauna aceea de a sprijini Guvernul României – și subliniez, Guvernul României – cu expertiza internațională independentă cu privire la relevanța și modul de salvare a acestor piese de patrimoniu. 

De ce am subliniat Guvernul României ? Pentru că Compania Roșia Montană – Gold Corporation a înaintat ICOMOS o oferta de a-i face pentru companie o astfel de expertiză. Or, s-a considerat, la nivelul cel mai înalt al Organizației Mondiale ICOMOS, că, în afara unei comenzi din partea statului român, orice altă îmbiere pentru o expertiză ar fi compromițătoare sau ar putea să fie compromițătoare. 

Aceasta ofertă este în continuare valabilă. 

În aceste zile, se desfășoară la Costa Rica Comitetul executiv și Comitetul consultativ al acestei organizații, care va emite o nouă rezoluție pe aceasta temă, reiterându-și disponibilitatea, dacă statul român, prin Guvernul României, i-o cere, să vină și să facă o evaluare a semnificației și valorii sitului și a căilor de salvare. 

Cred că acesta este cel mai bun răspuns. Restul, vă stau la dispoziție oricând, personal. 

Domnul Stefan Viorel: 

Vă mulțumesc. 

Domnul Darius-Bogdan Vâlcov: 

Și eu vă mulțumesc.

MIŞCAREA PENTRU CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR REGULAMENT DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

Tel./Fax: 021 310 4623; Mobil: 0726 561 114; E–mail: constitutiacetatenilor@gmail.com;

WEB: www.variantacojocaru.ro; www.mccsolidari.wordpress.com

MIŞCAREA

PENTRU

CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR

REGULAMENT

DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

Capitolul I. DISPOZITII GENERALE

Secţiunea 1 – Denumirea şi însemnul permanent

Articolul 1

Denumirea integrală a asociaţiei este Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor, iar denumirile prescurtate sunt: MCC şi Mişcarea.

Articolul 2

Semnul permanent al Mişcării constă în două coloane ale infinitului, orientate vertical, unite prin drapelul Romaniei. Deasupra drapelului, sunt înscrise iniţialele MCC, iar sub drapel este înscrisă denumirea integrală: MIŞCAREA PENTRU CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR.

Forma grafică alb-negru şi color sunt prezentate în Anexele 1 şi 2 la prezentul ROF.

Sectiunea a 2-a - Definirea, scopul şi obiectivele Mişcării

Articolul 3

(1)- Mişcarea se constituie prin voinţa liber exprimată a membrilor săi fondatori, în conformitate cu prevederile Constituţiei României.

(2) Mişcarea este o asociaţie nonprofit, fără personalitate juridică, care are ca scop edificarea în România a unui stat de drept, democratic.

(3) Obiectivele Mişcării sunt următoarele:

a) Promovarea de iniţiative legislative ale cetăţenilor, inclusiv pentru revizuirea Constituţiei României;

b) Monitorizarea modului în care instituţiile statului român respectă prevederile Constituţiei şi ale legilor ţării.

c) Organizarea de acţiuni civice pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României.

(4) Mişcarea aşează la temelia statului român, a Constituţiei României, următoarele principii fundamentale:

a) Statul este creat de popor. Statul există şi funcţionează sub controlul poporului. Raţiunea de a fi a statului este să slujească poporul, să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, să furnizeze servicii publice, de uz şi de interes public.

b) Poporul poate să-şi exercite controlul asupra statului, asupra puterii politice, dacă şi numai dacă el, poporul, deţine şi puterea economică, dacă este proprietar asupra capitalului. Constituţia trebuie să dispună mecanismele juridice şi financiare prin care poporul să devină şi să rămână proprietar al capitalului utilizat în economia naţională.

c) Statul este constituit din mai multe componente, numite puteri, complet separate una de alta şi total independente una faţă de alta, care se controlează reciproc şi toate sunt controlate de popor. Statul român este constituit din cinci componente: legislativă, executivă, judecătorească, mediatică, financiară. Nici o componentă nu se amestecă în treburile celorlalte componente. Toţi cei care exercită puterea politică sunt aleşi de popor, prin vot, şi demişi, oricând, de popor, prin vot.

d) România este patria poporului român. Statul român este obligat să apere teritoriul naţional al poporului său, să actioneze necontenit pentru Reîntregirea Patriei cu teritoriile rupte din trupul ţării de către participanţii la cel de al doilea Război Mondial.

Capitolul II. MEMBRII MIŞCĂRII. DREPTURI ŞI ÎNDATORIRI

Secţiunea 1 - Calitatea de membru al Mişcării

Articolul 4

(1) Poate deveni membru al Mişcării, pe baza liberei adeziuni, orice persoană fizică, sau juridică, română, care îndeplineste următoarele condiţii:

- Are drept de vot, în cazul persoanelor fizice; este formată din personae fizice române şi este înregistrată în România, în cazul persoanelor juridice;

- Cunoaşte scopul şi obiectivele Mişcării;

- Se angajează să militeze şi să activeze pentru înfăptuirea scopului şi obiectivelor Mişcării;

(2) Cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot deveni membri ai Mişcării şi pot constitui comitete de acţiune ale Mişcării, cu respectarea legislaţiei statului pe teritoriul căruia se află.

Articolul 5

(1) Adeziunea pentru dobândirea calităţii de membru al Mişcării, formulată în scris, se depune la comitetul de acţiune în raza căreia solicitantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau zona unde îşi desfăşoara activitatea. În cazul persoanelor

prevăzute la articolul 5, alin. (2), adeziunea pentru dobândirea calităţii de membru al Mişcării se depune la comitetul de acţiune al sectorului 1 din municipiul Bucureşti, care ţine şi evidenţa acestora.

(2) Comitetul de acţiune local dezbate şi aprobă adeziunea care îndeplineşte condiţiile cerute de prezentul Regulament, în prezenţa solicitantului, în termen de cel mult o lună. Prezenţa la dezbatere nu este obligatorie pentru persoanele prevăzute la articolul 5, alin (2).

(3) Calitatea de membru al Mişcării se dobândeşte la data hotărârii comitetului de acţiune local, prin care a fost aprobată adeziunea.

(4) Hotărârea comitetului de acţiune local poate fi contestată de cei interesaţi, în termen de 15 zile, la comitetul de actiune judeţean sau al municipiului Bucuresti, care se pronunţă prin decizie definitivă.

(5) Atestarea apartenenţei la Mişcare se face pe baza carnetului de membru al Mişcării, eliberat potrivit normelor stabilite de Comitetul Naţional al Mişcării.

Articolul 6

Nu pot fi membri ai Mişcării:

(1) Persoanele care fac parte, sau au făcut parte, din organele de conducere ale partidelor care au participat la guvernarea României;

(2) Persoanele compromise moral si politic, inclusiv prin actiuni abuzive împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor României;

(3) Persoanele care au suferit condamnări pentru tradarea intereselor ţării, corupţie, infracţiuni săvârşite cu violenţă şi alte fapte antisociale grave;

(4) Persoanele lipsite de drepturi electorale; persoanele cărora, în mod expres, prin lege, le este interzisă asocierea politică;

(5) Persoanele care promoveaza idei ori actiuni contrare drepturilor si libertatilor cetăţenilor României;

(6) Persoanele care fac parte din organizaţii apolitice care promoveaza obiective sau programe contrare principiilor, scopului şi obiectivelor Mişcării; persoanele care fac parte din asociaţii sau organizaţii secrete din ţară sau de peste hotare.

Articolul 7

(1) Cetăţenii români care nu au calitatea de membri ai Mişcării, dar care recunosc şi sunt de acord cu principiile, scopul şi obiectivele Mişcării, pot activa ca simpatizanţi ai Mişcării.

(2) Evidenta simpatizanţilor Mişcării se ţine de către comitetele de acţiune pe lângă care aceştia doresc să activeze.

Sectiunea a 2-a. Drepturile membrilor

Articolul 8.

Membrii mişcării au următoarele drepturi:

(1) Să-şi exprime liber opiniile, în cadrul organizat, cu privire la activitatea Mişcării şi a membrilor aceasteia;

(2) Să fie informaţi cu privire la activitatea Mişcării şi a membrilor acesteia;

(3) Să participe la luarea hotărârilor în cadrul comitetelor de acţiune ale Mişcării, potrivit prevederilor prezentului Regulament;

(4) Să beneficieze de protecţia Mişcării şi a organelor sale de conducere, faţă de atacurile şi presiunile politice injuste, de orice fel;

(5) Să participe la sedinţele în care se discută problemele legate de persoana şi activitatea sa;

(9) Să demisioneze din Mişcare în orice moment, cu efect imediat;

(10) Să se adreseze forurilor Mişcării în orice probleme de interes public sau personal.

Secţiunea a 3-a. Îndatoririle membrilor

Articolul 9

Membrii Mişcării au următoarele îndatoriri:

(1) Să militeze pentru unitatea, suveranitatea, independenta şi integritatea teritorială a statului naţional român, pentru ridicarea prestigiului României in lume;

(2) Să cunoască şi să respecte Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Mişcării;

(3) Să militeze şi să acţioneze pentru înfaptuirea scopului şi obiectivelor Mişcării;

(4) Să participe cu regularitate la activităţile comitetului de acţiune din care face parte;

(5) Sa nu exprime in public păreri care contravin principiilor, scopului şi obiectivelor Mişcării şi să nu participe la manifestări cu astfel de caracter;

(6) Să respecte caracterul confidenţial al documentelor Mişcării;

(7) Să militeze pentru păstrarea şi întărirea unităţii Mişcării;

(8) Să aibă un comportament civilizat în societate, să nu aducă daune imaginii şi prestigiului Mişcării;

(9) Să acţioneze pentru atragerea de noi membri în randurile Mişcării;

Secţiunea a 4-a. Sancţiuni disciplinare.

Articolul 10

Membrilor Mişcării care au săvârşit abateri de la prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Mişcării, li se aplică, în funcţie de gravitatea acestora, una din următoarele sancţiuni:

(1) Discutarea şi avertizarea în comitetul de acţiune local în evidenţa căreia se află;

(2) Avertismentul;

(3) Suspendarea din funcţia de conducere;

(4) Revocarea din funcţia de conducere;

(5) Excluderea din Mişcare.

Articolul 11

(1) Sancţiunile prevăzute la Articolul 11, alin (1), (2) şi (5) se hotărăsc de comitetele de acţiune locale, cu votul majorităţii membrilor acestora şi sunt confirmate de comitetul judeţean. Procedura de sancţionare se declanşează din oficiu sau la cererea comitetelor ierarhic superioare.

(2) Suspendarea ori revocarea din funcţia de conducere pe care o îndeplineşte, se face de către comitetul care l-a ales.

(3) Sancţiunea este ridicată de organul de conducere care a hotarat aplicarea acesteia, dupa împlinirea unui termen de cel puţin şase luni.

(4) Reprimirea în Mişcare se poate face numai dupa împlinirea unui termen de cel puţin un an de la data ramânerii definitive a hotărârii de excludere.

Articolul 12

(1) Hotărârea de sancţionare poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare la Comisia de Arbitraj Judeţeană sau a municipiului Bucureşti ori, după caz, la Comisia Centrală de Arbitraj, în raport cu funcţia deţinută de cel în cauză, la nivel teritorial sau central.

(2) Hotărârea de excludere din Mişcare a unui membru al Comitetului Naţional al Mişcării se poate ataca numai la Comisia Centrală de Arbitraj, în termen de 15 zile de la data comunicării.

Sectiunea a 5-a. Încetarea sau pierderea calităţii de membru al Mişcării

Articolul 13

(1) Calitatea de membru al Mişcării înceteaza sau se pierde prin demisie, radiere sau excludere.

(2) Demisia are loc în baza şi la data depunerii cererii persoanei în cauză. 

(3) Radierea se face în cazurile de deces sau de pierdere a drepturilor electorale ori a cetăţeniei române, în cazul persoanelor fizice, şi în cazul dizolvării, în cazul persoanelor juridice.

(4) Excluderea se hotărăşte conform prevederilor art. 12 alin. (1) din prezentul Regulament.

Capitolul III. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI ORGANELE DE CONDUCERE

Secţiunea 1. Principii de organizare

Articolul 14

(1) Mişcarea este organizată şi funcţionează pe criteriul administrativ-teritorial, cuprinzând:

- Celulele de membri ai Mişcării;

- Comitete de acţiune locale: comunale, orăşeneşti, municipale, respectiv de sector în cadrul municipiului Bucureşti;

- Comitete judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;

- Comitetul Naţional al Mişcării.

(2) Organizaţiile Mişcării prevăzute la alin.(1) au autonomie în organizarea şi desfăşurarea activităţii lor, cu respectarea prevederilor prezentului Regulament.  

Articolul 15

În cadrul comitetelor de acţiune, se pot organiza structuri ale Mişcării pentru soluţionarea problemelor specifice unei anumite categorii socio-profesionale.

Articolul 16

(1) Organele de conducere ale Mişcării la toate nivelurile sunt alese prin vot deschis, dacă Regulamentul nu prevede altfel.

(2) Un membru al Mişcării poate ocupa, concomitent, cel mult trei funcţii în cadrul comitetelor Mişcării de la diferite niveluri.

(3) Funcţiile de conducere în comitetele de acţiune locale, precum si in comitetele judeţene şi al municipiului Bucuresti ale Mişcării, pot fi ocupate numai de membrii Mişcării care au domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă în raza teritorială a comitetului de acţiune local sau, după caz, în unităţile administrativ-teritoriale respective.

(4) Hotărârile comitetelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, dacă Regulamentul nu prevede altfel.

(5) Hotărârile adoptate sunt obligatorii, indiferent de poziţia exprimată prin vot şi de funcţia ocupată în Mişcare; hotărârile comitetelor ierarhic superioare sunt obligatorii pentru comitetele componente.

Sectiunea a 2-a. Comitetul de acţiune local.

Articolul 17

(1) Unitatea de bază a Mişcării este comitetul de acţiune local, care reuneşte membrii Mişcării de pe raza unei localităţi: comună, oraş, minicipiu, sector al municipiului Bucureşti.

(2) Comitetul de acţiune local se constituie cu cel puţin 3 membri.

(3) Constituirea comitetului de acţiune local este validată prin decizia preşedintelui comitetului judeţean.

Articolul 18

(1) Comitetul de acţiune local se convoacă lunar, sau de câte ori este nevoie, de către preşedintele acestuia sau la cererea a cel puţin 1/3 din numărul membrilor comitetului.

(2) Comitetul de acţiune local are următoarele atribuţii:

a) Adoptă măsuri în vederea cunoaşterii de către membrii Mişcării a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Mişcării, a hotărârilor organelor ierarhic superioare ale Mişcării;

b) Dezbate probleme de interes cetăţenesc şi adopta măsuri de organizare a unor acţiuni sociale;

c) Adopta măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea campaniei electorale pe raza secţiilor de votare;

d) Alege, dintre membrii săi, preşedintele comitetului de acţiune local.

e) Analizează activitatea desfăşurată de comitet şi aprobă programul de activitate pentru perioada viitoare;

f) Aduce la îndeplinire hotărârile comitetelor ierarhic superioare ale Mişcării.

g) Aprobă primirea membrilor în Mişcare, precum şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de statut.

Articolul 19

(1) Preşedintele comitetului de acţiune local este ales pe bază de candidaturi individuale, pentru o perioada de doi ani.

Articolul 20

Preşedintele comitetului de acţiune local are următoarele atribuţii:

(1) Conduce activitatea comitetului de acţiune;

(2) Asigură aplicarea hotărârilor organelor de partid ierarhic superioare;

(3) Organizează întâlniri de lucru cu membrii comitetului de acţiune local;

(4) Ţine evidenţa membrilor comitetului de acţiune local şi comunică preşedintelui comitetului judeţean datele necesare cu privire la evidenţa acestora; asigură legătura cu simpatizanţii partidului;

Articolul 21

(1) În cadrul comitetelor de acţiune locale cu un numar mai mare de membri - de regulă, peste 50 - se constituie celule ale membrilor Mişcării, la nivel de bloc, stradă, sau grup de străzi, cartier, sat, cătun etc, cu cel puţin 3 membri.

(2) Celulele de membri îşi aleg câte un secretar pentru coordonarea activităţii lor si pentru legătura operativă cu comitetul de acţiune local.

(3) Celulele de membri asigură, la nivelul lor, mobilizarea membrilor Mişcării pentru aplicarea hotărârilor comitetelor de acţiune locale şi participarea la acţiuni iniţiate de acestea.

(4) Celulele de membri se întrunesc oricând este nevoie, pentru a discuta aspecte concrete ale activităţii şi pentru a hotărî asupra participării la diferite acţiuni.

Secţiunea a 3-a. Comitetele judetene şi al municipiului Bucureşti

Articolul 22

(1) Preşedinţii comitetele de acţiune locale de pe teritoriul unui judeţ constituie comitetul judeţean al Mişcării, cu sediul în municipiul – reşedinţă de judeţ.

(2) Preşedinţii comitetelor sectoarelor municipiului Bucureşti constituie comitetul municipal Bucureşti.

(3) Prevederile acestei secţiuni referitoare la comitetele judeţene se aplică şi comitetului municipal Bucureşti.

(4) Comitetele judeţene conduc activitatea de realizare a scopului şi obiectivelor Mişcării şi a hotărârilor Comitetului Naţional al Mişcării.

(5) Un comitet judeţean se constituie dacă, în judeţul respectiv, există cel puţin două comitete de acţiune municipale, sau orăşăneşti, şi cel puţin 5 comitete comunale, respectiv, două comitete de sector, în municipiul Bucureşti.

(6) Constituirea comitetului judeţean este validată prin decizie a Preşedintelui Comitetului Naţional al Mişcării.

Articolul 23

Comitetul judeţean are următoarele atribuţii principale:

(1) Analizează şi hotărăşte asupra activităţii desfăşurate de comitetele locale din judeţ şi aprobă programul pentru activitatea viitoare;

(2) Adoptă hotărâri pentru realizarea scopului şi obiectivelor Mişcării;

(3) Alege şi revocă, pe preşedintele comitetului judeţean;

(4) Alege Comisia de Arbitraj;

(5) Dezbate raportul Comisiei de Arbitraj;

Articolul 24

Preşedintele Comitetului judeţean este ales, pentru o perioada de doi ani.

Articolul 25

Preşedintele comitetului judeţean are următoarele atribuţii principale:

(1) Conduce activitatea Mişcării la nivelul judetului,

(2) Adoptă măsuri pentru aplicarea hotărârilor stabilite de comitetul judeţean şi de organele centrale ale Mişcării;

(3) Asigură legătura cu conducerile judeţene ale persoanelor juridice care sunt membri ai Mişcării;

(4) Păstrează adeziunile şi ţine evidenţa membrilor comitetului judetean; soluţionează contestaţiile formulate în legătura cu cererile de primire în Mişcare.

Articolul 26

(1) Comisia de Arbitraj este organul de jurisdicţie ales de comitetul judeţean, care cercetează reclamaţiile şi sesizările îndreptate împotriva membrilor şi organelor de conducere ale comitetului judeţean.

(2) Comisia de Arbitraj este compusă din : preşedinte, 3-5 membri, aleşi pentru un mandat de doi ani.

(3) Comisia de Arbitraj funcţionează pe baza regulamentului aprobat de Comitetul Naţional al Mişcării.

(4) Comisia de Arbitraj prezintă comitetului judeţean rapoarte de activitate. 

Capitolul IV. STRUCTURA ORGANELOR NAŢIONALE DE CONDUCERE.

Sectiunea 1. Congresul Mişcării

Articolul 27

(1) Forul suprem de conducere al Mişcării este Congresul.

(2) Congresul se convoacă o dată la doi ani.

(3) Congresul este compus din delegaţi aleşi de către comitetele judeţene şi al municipiului Bucureşti, potrivit normei de reprezentare stabilite de Biroul Permanent al Comitetului Naţional.

(4) Data, locul şi programul desfăşurării Congresului se stabilesc de către Biroul Permanent al Comitetului Naţional.

(5) Pentru desfăşurarea statutară a Congresului, este necesara prezenţa a cel putin 2/3 din numarul delegaţilor cu drept de vot. În cazul în care acest cvorum nu este întrunit se stabileşte o nouă dată la care acesta se va desfăşura cu numărul de delegaţi prezenţi.

Articolul 28

Congresul Extraordinar poate fi convocat de către Biroul Permanent al Comitetului Naţional, în situaţii deosebite, la solicitarea a cel puţin 1/3 din numărul comitetelor judeţene existente.

Articolul 29

(1) La lucrările Congresului pot participa, ca invitaţi, personalităţi proeminente ale vieţii publice, din ţară şi străinătate.

(2) Lista invitaţilor este stabilită de Biroul Permanent al Comitetului Naţional. Invitaţii audiază lucrările, pot lua cuvântul, dar nu votează.

Articolul 30

Congresul Mişcării are următoarele atribuţii:

(1) Adoptă sau modifică Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Mişcării;

(2) Adoptă sau modifică Programul Mişcării;

(3) Alege Comitetul Naţional şi Preşedintele Mişcării;

(4) Alege Comisia Centrală de Arbitraj;

(5) Hotărăşte asupra activităţii desfăşurate de Comitetul Naţional;

(6) Hotărăşte asupra activităţii desfăşurate de Comisia Centrală de Arbitraj.

(7) Solutioneaza contestaţiile împotriva hotărârilor luate de Comitetul Naţional sau de Biroul Permanent şi de Comisia Centrală de Arbitraj.

(8) Hotărăşte, la cererea celor interesaţi, asupra sancţiunii de excludere din Mişcare;

(9) Hotărăşte dizolvarea Mişcării.

(10) Hotărârile Congresului se iau cu 2/3 din numărul delegaţilor prezenţi.

Sectiunea a 2-a. Preşedintele Mişcării

Articolul 31

(1) Preşedintele Mişcării este ales de către Congres.

(2) Preşedintele Mişcării este si preşedintele Comitetului Naţional şi al Biroului Permanent.

(4) Preşedintele Mişcării prezidează sedinţele Congresului, ale Comitetului Naţional şi ale Biroului Permanent; conduce activitatea acestora.

(5) Preşedintele reprezintă Mişcarea în relaţiile cu terţii.

Secţiunea a 3-a. Comitetul Naţional

Articolul 32

(1) Comitetul Naţional este organul de conducere al Mişcării în intervalul dintre două Congrese.

(3) Comitetul Naţional se compune din:

a) Membrii Comitetului de Iniţiativă, constituit conform încheierii notariale de autentificare nr. 217/16.03.2013;

b) Preşedinţii comitetelor judeţene;

c) Şefii departamentelor de specialitate ale Comitetului Naţional.

Articolul 33

Comitetul Naţional al Mişcării are următoarele atribuţii:

(1) Alege şi revocă primvicepreşedintele, vicepresedinţii, secretarul general şi ceilalţi membri ai Biroului Permanent;

(2) Urmăreşte realizarea hotărârilor Congresului;

(4) Aprobă dizolvarea comitetelor judeţene, pentru încălcarea gravă a prevederilor Regulamentului şi stabileşte măsuri pentru reconstituirea comitetelor judeţele respective;

(6) Soluţioneaza contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de comitetele judeţene sau al municipiului Bucuresti;

(8) Îndeplineşte orice alte atribuţii care decurg din prezentul Regulament.

Articolul 34

(1) Comitetul Naţional se întruneşte semestrial şi de câte ori este nevoie.

(2) Comitetul Naţional se convoacă în şedinţe ordinare de Preşedintele Mişcării, iar în şedinţe extraordinare, de acesta precum şi la solicitarea a cel puţin 1/3 din numărul membrilor săi sau a cel puţin 1/3 din numărul comitetelor judeţene existente.

(3) Lucrările Comitetului Naţional sunt conduse de Preşedintele Mişcării.

Articolul 35

(1) In cadrul Comitetului Naţional se organizează departamente de specialitate, pe domenii de activitate, din care fac parte membri ai Comitetului Naţional şi specialişti din domeniile respective.

(2) Departamentele Comitetului Naţional pot organiza, cu aprobarea Biroului Permanent, forumuri, ligi, asociatii, cluburi şi alte asemenea organisme, pentru fundamentarea şi aplicarea Programul Mişcării.

(3) Activitatea departamentelor este organizată conform prevederilor Regulamentelor de organizare şi functionare proprii aprobate de Biroul Permanent.

(4) Şefii departamentelor de specialitate sun numiţi prin decizia Preşedintelui Mişcării.

Sectiunea a 4-a. Biroul Permanent

Articolul 36

(1) Biroul Permanent, cu excepţia preşedintelui, este ales de ComitetulNaţional al Mişcării, pe funcţii.

(2) Biroul Permanent se compune din: preşedinte, primvicepreşedinte, 3-7 vicepreşedinţi, secretar general şi 3-17 membri. Numărul vicepreşedinţilor şi al membrilor se stabileşte de Comitetul Naţional.

(3) Secretarul general coordoneaza activitatea curentă a Mişcării, în limita mandatului încredintat de preşedintele Mişcării.

(4) Biroul Permanent se întruneşte săptămânal şi de câte ori este nevoie, la convocarea Preşedintelui.

(5) Şedinţa Biroului Permanent este statutară în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor acestuia şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Articolul 37

Biroul Permanent are următoarele atribuţii:

(1) Coordonează activitatea Mişcării între şedinţele ComitetuluiNaţional;

(2) Aprobă norme de aplicare a hotărârilor Congresului ori ale Comitetului Naţional;

(3) Aprobă cererile de aderare la Mişcare ale persoanelor juridice;

(4) Aprobă Regulamentele de organizare şi funcţionare ale Departamentelor de specialitate ale Mişcării;

(5) Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de Regulament, sau încredinţate de Comitetul Naţional.

Articolul 38

În cazul în care una din funcţiile din cadrul Biroului Permanent devine vacantă, aceasta se ocupă la prima şedinţă a Comitetului Naţional, din rândul membrilor acestuia.

Sectiunea a 5-a. Comisia Centrală de Arbitraj

Articolul 39

(1) Comisia Centrală de Arbitraj este organul de jurisdictie, ales de Congresul Mişcării, pentru un mandat de doi ani, care cercetează şi soluţionează cererile, reclamaţiile şi sesizările îndreptate impotriva organelor de conducere ale Mişcării şi a membrilor acestora.

(2) Comisia Centrală de Arbitraj este compusă din 3-13 membri; din rândul acestora, Comisia alege preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul.

(3) Comisia Centrală de Arbitraj funcţionează pe baza regulamentului propriu aprobat de Biroul Permanent.

(4) Comisia Centrală de Arbitraj prezintă Congresului rapoarte de activitate.

(5) Hotărârile pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj sunt definitive. 

CIANURA: Tragedia de la Certej !

Avertisment! La Roșia Montană catastrofa ar putea fi de 100 de ori mai mare!



CIANURA: Tragedia de la Certej !

Certej 1971, tragedia uitată a 89 de vieţi îngropate sub 300 de mii de metri cubi de nămol plin de cianuriRuperea barajului iazului de decantare plin cu cianuri de la Certej: valul acid de steril a înghiţit oficial 89 de oameni, neoficial a produs peste 150 de victime. Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej, Hunedoara, a provocat în zorii zilei de 30 octombrie 1971 cea mai cumplită tragedie pe timp de pace din anii ’70.În dosarul anchetei făcute de Procuratura Judeţeană Hunedoara, se menţionează că valul acid de steril a înghiţit, într-un sfert de oră, 89 de oameni şi a ras de pe faţa pământului şase blocuri de locuinţe, un cămin cu 30 de camere şi patru locuinţe individuale.

Amploarea dezastrului a fost ascunsă de autorităţile comuniste pentru a nu fi obligate să declare doliu naţional. După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute, nimeni nefiind vreodată condamnat pentru moartea celor 89 de persoane. Filmul tragediei de la Certej este povestit astăzi de supravieţuitorii şi martorii la teribilele evenimente din acea toamnă.
Certej, locul care a întâlnit moartea- O dimineaţă de toamnă – 30 octombrie 1971
Ora cinci dimineaţa. Certejul, o mică localitate minieră din Apuseni, nu departe de oraşul Deva, era încă scufundat în somn. Doar la câteva ferestre se aprinseseră lumini, pete galbene în întunericul umed, oameni ce se pregăteau să intre în schimbul de dimineaţă la mină. O dimineaţă tăcută şi posomorâtă de toamnă. Noaptea rece încă nu se ridicase. Fuioare de ceaţă se agăţau de vârfurile brazilor.
Totul a început în tăcere
Fără zgomot, ceţurile au fost împinse în jos, spre vale, de ceva invizibil. O creatură uriaşă, nevăzută, de aer, se rostogolea cu o viteză incredibilă. Brazii s-au îndoit şi au trosnit ca la o furtună pornită de nicăieri. Era un suflu distrugător, ca al unei explozii. Pri­mele case au fost spulberate. Şi, imediat, au început să bubuie ferestrele celorlalte şi să zboare acoperişurile. Acel suflu gigantic arunca în aer animale, maşini, mătura tot ce găsea în cale. Ca o rafală de uragan. Apoi a urmat o secundă de linişte.
Oamenii au sărit din somn şi s-au gândit la cutremur. Alţii au apucat doar să deschidă ochii şi să simtă frica aceea colosală, pe care instinctul ţi-o dictează înaintea unei catastrofe. Dar majoritatea nu au avut timp să reacţioneze în niciun fel. Nu au avut timp nici să se dea jos din pat sau să meargă la fereastră, să vadă ce se întâmplă. În negura malefică a acelei dimineţi, întunericul plin de ceţuri sfâşiate era complice cu moartea: trei sute de mii de tone de steril au ras, în doar câteva secunde, întreaga vale a Certejului. Un mâl gros, care a zdrobit şi a înghiţit cu furie blocuri, case, grădini. Toate au fost făcute una cu pământul, în doar câteva clipe. Oamenii nici nu au avut timp să ţipe. Se auzeau doar trosniturile blocurilor de beton, căzând unul după altul, zidurile se prăbuşeau cu sunet înfundat, casele erau sfărâmate cu zgomot de oase rupte. Apoi, când masa aceea neagră şi diformă a acoperit totul, au urmat iarăşi câteva clipe de linişte totală.
Şi abia apoi au izbucnit urletele. Strigăte de ajutor, strigăte disperate, ridicându-se de pe întreaga vale, din stratul de nămol.
Oamenii din casele aflate mai sus, pe dealuri, au ieşit afară şi atunci au început alte stri­găte, care anunţau catastrofa:
“S-a rupt barajul!”
S-a rupt barajul ! Întregul steril rezultat din tratarea cu cianuri a minereului aurifer era depus într-un lac artificial şi zidul barajului cedase, pe o lungime de 80 de metri. De fapt, Certejul nu era o simplă localitate din Apuseni, era o colonie minieră veche, unde se extrăgea şi se prelucra minereul aurifer. Tot sterilul rezultat din tratarea minereului cu cianură era depus de mai mulţi ani în acest lac uriaş. Şi muntele parcă s-a răzbunat pentru tot acest timp în care a fost sfredelit, scormonit, otrăvit.
În acea zi fatidică de 30 octombrie 1971, până la prânz erau deja aliniate, pe podeaua căminului cultural din Certej, 21 de cadavre. Bătrâni, copii, soţi îmbrăţişaţi. Corpuri găsite în valul de steril, ce îi mumificase instantaneu.
Toate aveau ceva în comun: erau fără haine, penru că cianura din steril le topise. După câteva zile, căutările s-au oprit.
Bilanţul: 89 de morţi, şase blocuri şi un cămin cu 30 de camere rase, şapte case şi 24 de gospodării distruse total. Numărul decedaţilor a fost numărul cadavrelor găsite. Nu s-a spus nimic despre cei dispăruţi, adică despre cei ce nu au mai fost găsiţi în halda de steril revărsată. Ei zac probabil şi acum sub lava aceea otrăvită care ocupă, şi astăzi, valea Certejului.
Se spune că în total au fost 150-170 de morţi, poate şi mai mult
Din fericire, au existat şi câţiva supravieţuitori.Domnul Mîrza îşi aminteşte acele zile de teroare:
“Am participat la salvarea oamenilor. Era foarte dificil, din cauză că sterilul, mâlul acela gros care se revărsase, în anumite locuri era destul de adânc. Riscai să te afunzi şi tu în el şi să nu mai poţi ieşi. Era ca un nisip mişcător care te înghiţea cu cât te zbăteai mai mult. În plus, din cauza cianurii, nu te puteai atinge de el, că topea tot. Pen­tru salvarea oamenilor s-au improvizat podeţe de scânduri pe care mergeam până la ei şi încercam să îi scoatem. Unii erau prin pomi, alţii pe câte o bucată de zid rămasă în picioare. A fost o tragedie”.
Sorin Chirla este un alt supravieţuitor al dezastrului de la Certej. Pe atunci avea doar câţiva anişori:
“Noi aveam prima casă de lângă baraj. Din cauza asta, suflul barajului rupt a spulberat-o pe jumătate. Dormeam înăuntru eu, mama mea şi fratele meu. Tata era plecat la lucru, în schimbul de noapte. Din nefericire, mama şi fratele meu au fost în acea jumătate de casă spulberată şi nu au supravieţuit. Eu am fost aruncat cumva în fereastră şi am rămas agăţat acolo. Acolo unchiul meu m-a găsit şi de acolo am fost salvat. A fost o tragedie. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu în fiecare zi că am trăit”.
Anchetarea catastrofei de la Certej Autorităţile comuniste de la acea vreme au declarat în mod oficial doar 48 de victime, pentru a nu fi nevoite să recunoască o catastrofă şi să declare zi de doliu naţional. Au demarat imediat cercetările pentru găsirea vinovatului. În primul rând, l-au pus sub acuzaţie pe proiectantul iazului pentru decan­tare. Însă probele nu au arătat că ar fi fost o greşeală de proiectare la iaz sau la baraj. S-a discutat inclusiv despre cârtiţele ce ar fi putut să slăbească pământul de sub baraj. O cauză posibilă ar fi fost tipul sterilului depozitat: în anumite zone, avea o granulaţie sau o umiditate diferită şi asta ar fi declanşat alunecarea. Nimic însă nu a fost clar, nicio cauză nu a fost stabilită cu exactitate.
Clară a fost însă catastrofa şi clare au fost victimele, oameni nevinovaţi striviţi în somn de o haldă uriaşă de steril.
Dosarul-anchetei-de-la-Certej-1971. Anchetarea catastrofei de la Certej
În procesul-verbal din 30 octombrie 1972, procurorul de caz consemnează că valul de steril a surprins oamenii în somn, lucru care a cauzat numărul mare de victime. Pe o suprafaţă de rază cuprinsă între 4 şi 5 kilometri, localitatea Certej era înecată în steril acid. Raportul menţionează că în prima zi au fost scoşi 21 de morţi de sub nămol şi din locuinţe. Cadavrele au fost depuse în sala căminului cultural din Certej unde au fost spălate de nămol. Procurorul menţionează că identificarea unor cadavre s-a făcut cu mare greutate, corpurile fiind deformate de târârea lor pe zeci de metri de avalanşa sterilului. Cu ajutorul militarilor, 85 de persoane rănite, copii, femei şi bărbaţi, au fost duse la spital. Stratul de nămol varia de lajumătate de metru în jurul sediului administrativ al minei, la 28-30 de centimetri pe şosea. Ancheta a fost preluată de o comisie guvernamentală formată din 16 experţi.
MARTOR: Toate cadavrele erau găsite goale
Erau -7 (şapte grade minus) în acea dimineaţă la Certej şi ceaţă. Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale.
“Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe ei toţi. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp” spune Ioan Chirla. Râul de steril făcea extrem de grea munca de salvare făcută de militarii aduşi la faţa locului. “Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă.”- spune Ioan Ghirla.
“Domnii sunt de la companie“, îmi spune în şoaptă o chelneriţă în vârstă de la una dintre cârciumile Certejului şi se uită la mine cu înţeles.
“Domnii” sunt nişte zdrahoni care stau relaxaţi, fiecare cu câte o bere în faţă, discu­tând cu voce tare şi atitudine de stăpâni ai locului. Sunt îmbrăcaţi bine şi maşina de teren parcată în faţă e a lor. La masa de lângă ei, doi bărbaţi trecuţi de a doua tinereţe împart o bere trecându-şi de la unul la altul sticla. Sunt îmbrăcaţi terfelogit şi unul din ei îl întreabă periodic pe celălalt: “Şi zici că n-ai o ţigară?“.
Altădată, era o colonie minieră prosperă. Ve­neau aici să se angajeze muncitori din toată ţara, pentru că munca era grea, dar şi salariile erau pe măsură. Se dădeau locuri de cazare şi exista o cantină.
Acum, peste Certej s-a lăsat lepra sărăciei, muşcând viguros din tot ceea ce odinioară era înfloritor. Blocurile muncitorilor arată ca nişte ghetouri, vechiul magazin universal s-a închis, mina nu mai funcţionează şi fostul sediu arată exact ca în urmă cu 40 de ani. Toate sunt învăluite în aerul comunist al anilor ’80, la care se adaugă femeile şi bărbaţii şomeri, ce stau pe la câte un colţ de stradă, bârfind mărunt. Sunt îmbrăcaţi jer­pelit şi parcă tot aşteaptă ceva, cu un licăr de speranţă în privire, ca o luminiţă gata să se stingă. Lângă fosta clădire de birouri este statuia unui miner. Ros de timp, minerul-statuie este ciung de o mână şi pare cu adevărat simbolul minerilor din Certejul de astăzi. Mai departe de cartierul de blocuri sunt şi case, unele dintre ele îngrijite. Cine a avut şansa unei case cu grădină acum o duce mai bine un pic.
În rest, Certejul s-a depopulat masiv: unii au plecat să facă bani în altă parte, alţii au plecat tocmai pentru că au făcut bani aici. Pentru că singurele afaceri care mai merg sunt cele cu “Compania“, adică cu canadienii de la Eldorado Gold Corpora­tion,
care deţin 80% din Deva Gold SA. Această companie a cumpărat drepturile de exploatare ale fostei mine şi s-a apucat de investiţii.
La fel ca la Roşia Montană, în primul rând au cumpărat de la oameni terenuri şi case, acolo unde au ştiut că în adâncuri aşteaptă să fie scos la suprafaţă aurul. Mult aur. Au fost oameni care şi-au vândut pământurile sau casele la preţuri exorbitante. Satul Bocşa Ma­re a fost cumpărat în totalitate. În Bocşa Mică, doar doi oameni mai deţin pământ.

Aşa s-au cumpărat suprafeţe impresionante de către Eldorado. Speranţa celor ce au rămas este să se pornească odată exploatarea, ca să aibă un loc de muncă. Ca şi cum niciodată Certejul nu ar fi suferit cea mai mare catastrofă din România. Ca şi cum nicio dată aici nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca şi cum nu familiile şi prietenii şi rudele lor au fost scoase din sterilul cu cianură. Sărăcia şi dorinţa unui viitor pentru ei şi pentru copii îi fac pe oameni să uite ceea ce s-a întâmplat. Aşteaptă cu toţii să se împlinească promisiu­nile de bunăstare ale “Companiei” visând la ziua când Certejul va deveni el însuşi un ade­vărat Eldorado.
În ciuda dezastrului din 1971, “compania Eldorado” vrea să facă un alt iaz pentru de­cantare, mai mare şi mai sus, în munte. Peste 180 de hectare de pădure defrişate, doi munţi raşi în totalitate şi un lac de acumulare pentru cianurile folosite la extragerea auru­lui, de 63 de hectare. O idee despre cum va arăta locul poţi să îţi faci vizitând, la marginea satului, cariera, locul de unde deja s-a extras minereu prin decopertare. Câteva utilaje forează şi acum non-stop, suprave­gheate de oameni în pelerine galbene.
Peisajul este însă unul selenar. Acesta este preţul de plătit pentru doar 16 ani de viaţă mai uşoară.
Va rezista de data aceasta barajul?
Cândva, pe aici, se plimba Avram Iancu. Nu departe, la Săcărâmb, s-a întâlnit cu Lajos Kossuth, plănuind renaşterea naţiei române.